18 noiembrie 2014

Cuvântul care înţeapă

“Ghinion! Ţara s-a trezit din somn!”

16 noiembrie, ora 20.00. Am rămas singur în sediul PNL Câmpina. Colegii din biroul politic au ales să aştepte rezultatul acestui vot crucial în sediul PDL. Nu îi judec pentru asta, aşa cum nici eu nu pot fi judecat pentru că vreau să mă simt acasă, la PNL-ul înfiinţat acum 140 de ani, într-un moment atât de important. Decizia mea a fost îndelung comentată şi chiar interpretată. Nu este nimic de interpretat. În urmă cu aproximativ 17 ani m-am înscris în acest partid, conştient fiind că vreau să fiu parte dintr-o instituţie politică, una dintre cele mai importante ale acestui neam, aceea care a pus umărul la constituirea României Mari.
Azi sunt îndemnat să aştept un rezultat istoric al voinţei populare ce priveşte direct Partidul Naţional Liberal în sediul unui partid aliat. Nu pot, nu vreau şi cred că nici nu se cuvine. Rămân în “casa mea” până la sfârşit, indiferent care ar fi el.
Mii de oameni nu-şi pot exercita dreptul la vot în diaspora. Într-un total dispreţ, ministrul de externe, Teodor Meleşcanu, îi trimite pe românii de la Paris, Londra, Berlin, Torino să voteze în alte secţii consulare, mai puţin aglomerate, la sute de kilometri distanţă. Opoziţia cere prelungirea programului de vot, iar Biroul Electoral Central aruncă vina în curtea Ministerului de Externe, invocând că nu-i permite legea. Suntem de râsul Europei şi mai cu seamă se încalcă flagrant o prevedere elementară a Constituţiei, legea de căpătâi a ţării.
În ţară, Oltenia, o parte din Muntenia şi Moldova “duc greul” prezenţei la vot. Sute de mii de oameni votează pe liste suplimentare şi încă nimeni nu ştie câte dintre aceste voturi sunt rezultatul turismului electoral. Din când în când, la posturile tv răzbat comunicate de presă ale opoziţiei ce semnalează grupuri compacte de vizitatori sosiţi la “băile Teleorman” şi pe “plajele din Olt şi Mehedinţi”. Cum să opreşti o asemenea maşinărie diabolică?! 
Cu toată campania mediatică de conştientizare a populaţiei, milioane de români refuză parcă să-şi exercite dreptul la vot. De neînţeles această pasivitate autodistructivă a românilor. Sper ca până la închiderea urnelor să se întâmple ceva. 


La Câmpina e efervescenţă mare. După eşecul în turul I, pontiştii (USL-işti reîncărcaţi) au promis răzbunare. La ora asta încă nu-mi dau seama de proporţiile contraatacului, însă aud tot soiul de poveşti:  mulţi “turişti” aduşi din localităţile limitrofe, liste suplimentare neîncăpătoare în majoritatea secţiilor de votare, personaje echipate în geci roşii, bine “blindate”, împart daruri în cartierul Turnătorie, caraulă şi vânătoare de tăricenişti. 
Pe canalele tv de ştiri vin în cascadă mesajele românilor umiliţi în faţa centrelor de votare din toată lumea. Primesc de la Bucureşti un SMS: “Exit-poll ora 17.00 - Klaus Iohannis la egalitate cu Ponta, fără a lua în considerare diaspora. Din acest moment sunt premise să avem preşedinte”.
Băsescu iese la rampă şi cere guvernului Ponta să se întrunească de îndată pentru a emite o ordonanţă de urgenţă în favoarea prelungirii programului de vot în diaspora.
În ţară iese lumea în stradă, Bucureşti - Piaţa Universităţii, Cluj, Timişoara, Târgovişte. Finală incendiară.
Pe Facebook, sute de îndemnuri pro-Iohannis se revarsă  ca o ploaie torenţială. Dacă toţi aceşti internauţi ar vota, cred că prezenţa la vot ar fi un record. Oricum, sunt şanse să se depăşească 60 de procente.
Ora 21.00. Toate privirile românilor aţintite pe exit-poll-urile televiziunilor. La Torino sunt incidente grave. Românii, revoltaţi pentru că nu au mai ajuns să voteze, se confruntă cu autorităţile italiene, chemate să restabilească ordinea. Îmbrânceli şi gaze lacrimogene. 
În sediul PNL sunt doar eu şi secretara biroului politic. Ne încurajăm reciproc şi urmărim cum se rostogolesc cifrele pe ecranul de la Realitatea TV. Moderatorul apare zâmbind. Mă gândesc că e de bine. “Werner la egalitate cu Viorel, după estimările de la 19.30” - anunţă moderatorul.
Cinci minute mai târziu, după declaraţia rezervată dar optimistă a prezidenţiabilului ACL, rămâne speranţa unei seri istorice. De la PSD apare în faţa presei doar mustăciosul Liviu Dragnea, cu “nervul zâmbirii” îngheţat. Susţine, fără convingere, că a câştigat Ponta. Într-o altă fereastră a ecranului se vede şi se aude mulţimea din Piaţa Universităţii, care scandează “Ghinion! Ghinion! Ţara s-a trezit din somn!” Telefonul zbârnâie. Mă caută colegii “fugiţi” la sediul PDL. “Venim acasă!” - zice unul dintre ei şi nici nu închei bine conversaţia că sala de şedinţe a partidului devine neîncăpătoare. Ne bucurăm împreună, dar cu destule temeri în suflet.
Ora 22.15 (aproximativ). Victor Viorel Ponta îşi recunoaşte înfrângerea. Klaus Werner Iohannis devine în acest moment primul preşedinte liberal din istoria României. 

P.S. Aud că duminică seara, în euforia victoriei atât de greu obţinute, un tânăr ACL-ist local cu ştaif ar fi ridicat în slăvi staff-ul de campanie al lui Iohannis, condus de Vasile Blaga. Sigur că şi acest mecanism politic îşi are meritul său, aşa cum fiecare activist îl are pe al lui, dar să nu forţăm nota. Votul masiv pro-Iohannis a fost unul profund emoţional, împotriva aroganţei PSD-iste, venit pe fondul revoltei românilor din diaspora.
Florin FRĂŢILĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu