18 noiembrie 2014

Editorial

E INVERS…
 … față de cum spune Dan Puric, pe care-l văd acum într-o emisiune: cum că România de deasupra e centrifugală, cea de dedesubt e centripetă, concentrată, adevărată. Aleg să scriu despre asta într-o sfîntă zi de duminică, în care multor români li se pare că vine sfîrșitul lumii din cauza votului. De fapt, fără să-și dea seama, dl. Puric este alături de stîngiștii care tocmai ce scoaseră pe șest religia din programa școlară. Dar, dacă este de așteptat ca România să cunoască o renaștere, ea nu se va face cu cei care se urcă în autocarele electorale, ci cu elitele. Din toate domeniile. Observați că „elite” a devenit un cuvînt de ocară și pentru stînga de cașcaval și pentru o anume „dreaptă” cantonată în reverii paseiste, ambele deopotrivă de rupte de realitatea socială și economică, idealizînd, una „masele defavorizate”, cealaltă „poporul”, două abstracții fără corespondent în realitate. Maestrul Puric știe foarte bine că, de la cronicari și făuritorii limbii din „vechiile cazanii”, la pașoptiști și interbelici, toți cei care au conturat în idee identitatea românească, cu toții au aparținut unor elite bine structurate. Mie mi se pare, că azi, mai mult chiar ca în veacurile trecute, ținând seama de programata distrugere a elitelor autentice din ultimii 70 de ani (1944-2014), tocmai restabilirea lor, a respectului de care ele trebuie să se bucure, este sarcina cea mai urgentă. Dacă vrem să însănătoșim societatea… 


De fapt, putem vorbi de cam trei etape. Prima: distrugerea fizică a elitelor, gulagul, canalul etc., pînă prin anii 70. Apoi, treptata lor înlocuire cu pseudo-elite care începuseră să fie produse de un sistem de învățămînt perfect controlat. Procesul a mers mai încet, cel puțin pe anumite paliere, decît sperau ideologii de partid, pentru că numărul de profesori dedicați adevăratelor valori a fost mai mare decît se credea. Și o nouă generație de valoare s-a format preluînd, chiar informal, valorile părinților. În sfîrșit, a treia etapă a izbucnit, sub pretextul libertății, europenizării, post-modernizării, după 1990: distrugerea în efigie, strangularea mediatică a elitelor, anularea ideii însăși de elită, transformată în „dușmanii poporului” (vechea marotă stalinistă, reșapată pe noile ideologii nivelatoare). S-a revenit la aceeași ură  față de elite din anii 50, după ce ele fuseseră percepute în perioada cînd toți ascultam Europa Liberă, ca apărătoarea ultimă a templului culturii.  Termenul însuși de cultură  a fost cu grijă expurgat din învățămînt, înlocuit cu parșivul competențe. Pentru a face procesul și mai grav, el a fost dublat, pe de o parte, de oprirea autoreproducerii naturale a elitelor, prin alungarea tinerilor de calitate și în general a oamenilor bine calificați din țară, pe de altă parte prin cvasi-completa lor înlocuire de către pseudo-elite. Inflația de universități particulare, care a provocat devalorizarea galopantă a diplomelor a desăvârșit uciderea simbolică a elitei. Iată de ce, ceea ce caută maestrul Puric este o fantasmă. 
Apropo: mă uit acum cînd scriu la cozile de mii și mii de oameni care așteaptă să voteze în marile orașe occidentale, stînd la rând de multe ore. Iată unde este elita românească! Mă intrigă, repet, ura anti-elitistă. Provenind din chiar sînul elitelor și propagată rapid în rîndul „masselor”, amorțite cu ideea „să ni se dea”. România profundă e România de sus. România înaltă. România cu spirit critic. România care se spală pe dinți. România care își știe tradițiile. Când Japonia era pe cale să-și piardă complet identitatea sub tăvălugul modernizării occidentale, elita a fost cea care a impus reconsiderarea tradiției. Acesta este și rolul elitei noastre. Revigorarea modelelor care nu lipsesc din România verticală. Și sunt cu obstinație ignorate în țara de silicon. Domnul Puric vânează vânt. Pornit fiind din aceeași atitudine revanșardă împotriva elitelor care ne ucide viitorul.
P.S. Sunt o mulțime de intelectuali care au votat cu plagiatorul. Iată ce înseamnă pervertirea noțiunii de elită. 
Christian CRĂCIUN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu