23 decembrie 2014

Călător prin lume

Viena sub lumina Bradului de Crăciun

Fiecare zi care trece ne aduce mai aproape de sărbătorile de iarnă şi felul în care străzile, casele şi oraşele, în general, sunt decorate ne face să simţim mai puternic bucuria şi plăcerea de a întâmpina Crăciunul şi Noul An.
Oraşele din întreaga lume se întrec în a fi cât mai frumos luminate, mai bogat ornamentate, iar spre mulţumirea noastră, a câmpinenilor, şi oraşul nostru arată foarte frumos (cu excepţia şirului de beculeţe din faţa casei mele, din care un sfert nu arde).
Astăzi vă invit la o plimbare în oraşul muzicii, cel ce este considerat, pe bună dreptate, unul dintre cele mai frumos împodobite oraşe în preajma Crăciunului. Plimbarea noastră va fi pe celebrul Ring, artera principală a Vienei, lungă de 4 km, construită la cererea Împăratului Franz Iosef în 1857, care dorea un bulevard care să arate măreţia şi forţa unui imperiu cu peste 56 de milioane de oameni, în care se vorbeau 16 limbi. Ring-ul, numit aşa pentru forma sa aproape rotundă, a fost construit între 1860 - 1890, după ce în prealabil, la concursul din 1858, s-au prezentat 509 proiecte, dintre care, în toamna aceluiaşi an au fost selectate trei, care completându-se unul pe altul au dus la crearea vastului bulevard circular de astăzi. Ring-ul adăposteşte palate, edificii publice, hoteluri şi grădini care se întrec în frumuseţe şi impun respect.
Vom începe turul nostru pe Ring de lângă statuia Mareşalului Radetzky, aflată în faţa fostului Minister de Război şi îl vom încheia savurând o cană cu vin roşu fiert în Christkindlmarkt (Târgul de Crăciun) din faţa Primăriei (Rathaus). Clădirea Ministerului de Război se află în imediata apropiere a Observatorului Astronomic “Urania”, primul din Europa, deschis publicului din 1910, care impresionează atât prin lungimea faţadei bogată în sculpturi şi basoreliefuri, cât şi prin vulturul uriaş din bronz, aşezat deasupra intrării principale. 


Statuia lui Radetzky (feldmareşalul în onoarea căruia Johann Strauss a compus celebrul marş care îi poartă numele şi care încheie concertul de Anul Nou al Filarmonii din Viena) completează fericit aspectul edificiului. Trecem pe lângă frumoasa clădire a Casei de Economii a Poştei (1904 - 1906), cu faţada sa îmbrăcată în plăci din granit şi marmură, admirăm şirul de hoteluri, dintre care se remarcă Hotelul Imperial şi ne oprim la intarea în Stadtpark (Parcul Oraşului)  pentru a admira, într-o arcadă din piatră ornată cu basoreliefuri reprezentând naiade ademenitoare, statuia aurită, în mărime naturală, a “regelui valsului” vienez, Johann Strauss, sculptură realizată în 1925 de Edmund Hellmer.
Paşii ne poartă mai departe spre clădirea Operei de Stat, prima clădire ridicată pe Ring, terminată în 1869, când a fost inaugurată cu opera “Don Giovanni” de Mozart. Construită în stil “French Renaissance”, ea a stârnit un mare scandal public, fiind contestată forma sa. Scandalul a fost atât de mare şi i-a marcat atât de puternic pe cei doi arhitecţi ai săi - Eduard Van der Null şi August  Sicardsburg - încât cei doi s-au sinucis. Clădirea ce astăzi este unul din reperele oraşului poate găzdui peste 2000 de spectatori şi a reprezentat un model pentru Opera din Budapesta. Ea a fost distrusă într-un incendiu în 1945 şi redeschisă zece ani mai târziu, în 1955, cu opera “Fidelio” de Beethoven. Spre mândria noastră, a românilor, aceast prestigios edificiu, unul din cele mai importante ale lumii, a fost condus ani de zile de muzicianul de origine română Ioan Hollender, originar din Timişoara, cel care a contribuit la evoluţia multor solişti români pe scena celebrei opere vieneze.


Facem dreapta şi continuăm drumul la pas pe Ring. Ninge frumos şi zăpada acoperă statuia marelui compozitor Beethoven, care se află într-un colţ al Burggarten (Parcul Burgului), pentru ca puţin mai departe, la intrarea în acest parc, să vedem statuia lui Mozart pe un soclu de marmură, înconjurată de heruvimi şi două basoreliefuri cu Don Giovanni şi portrete ale tatălui şi surorii lui Mozart. Încet-încet ne apropiem de inima istorică a Vienei, cea care a însemnat puterea Habsburgilor - Hofberg. Ne oprim în faţa porţii de la intrarea în Heldenplatz (Piaţa Eroilor) să admirăm acest portal neoclasic, ridicat în cinstea victoriei împotriva lui Napoleon la Leipzig. 

Hofburg
Palatul Hofburg este un vast complex alcătuit din 18 clădiri, 19 curţi interioare şi 2600 de camere, ce a fost construit în diferite stiluri arhitectonice de-a lungul a 600 de ani. 


Este un oraş în sine, care cuprinde biserici, muzee, Biblioteca Naţională şi reşedinţa Cancelarului Federal. Suntem în Heldenplatz şi admirăm două statui ecvestre: în dreapta cea a Prinţului Eugen de Savoia, victorios împotriva turcilor, iar în stânga cea a Arhiducelui Karl, victorios în bătălia de la Aspen împotriva lui Napoleon, o statuie deosebită prin înălţimea ei (9 m) şi greutatea de 17 tone. În faţa statuii, pe partea stângă a Heldenplatz se pot vedea celebrele trăsuri vieneze ce fac turul Ring-ului, trase de cai bine întreţinuţi, trăsurile fiind o parte a peisajului urban. Printr-o poartă monumentală pătrundem într-una din curţile interioare - Piaţa In Der Burg - şi în mijlocul ei vedem statuia lui Franz I, îmbrăcat într-o togă romană, acesta fiind ultimul împărat al Sfântului Imperiu Roman. 


În colţul din stânga pieţii, pe o clădire barocă, flutură steagul Austriei, marcând biroul preşedintelui austriac. Printr-o altă poartă monumentală pătrundem în ultima parte a Palatului Hofburg şi admirăm cupola de peste 50 de metri, protejată de o plasă împotriva păsărilor din rotonda ce are în stânga Apartamentele Imperiale, transformate în muzeu, iar în colţul din dreapta faimoasa Şcoală Spaniolă de Echitaţie, cu caii săi lipiţani, o rasă originară din Lipiţa (Slovenia de astăzi). Spectacolele de dresaj ce au loc aici sunt renumite în întreaga lume şi sunt vizionate de sute de mii de turişti în tot cursul anului. Părăsim Hofburgul şi Ring-ul pentru a ne îndrepta spre una din emblemele capitalei austriece:

Catedrala Sf. Ştefan
Părăsind Hofburg-ul am intrat în Inner Stadt - oraşul din interior - inima vechiului oraş. Ne oprim o clipă în faţa ruinelor romane, trecem pe lângă biserica Sf. Mihail şi printr-o stradă cu magazine de bijuterii pătrundem pe o arteră ce poate fi considerată centrul Vienei: Graben (Şanţul), al cărei nume vine de la şanţurile fostei tabere romane, care au fost umplute în jurul anului 1200. Vara, zona este foarte animată, partea stângă fiind ocupată cu terase unde poţi savura o cafea sau o îngheţată, iar partea dreaptă cu magazine luxoase. 


Trecem pe lângă statuia Sfintei Treimi, protejată şi ea de o plasă împotrivă murdăriei păsărilor, ridicată în 1679 ca mulţumire pentru sfârşitul epidemiei de ciumă. Nu departe, pe partea stângă, ne apare simbolul oraşului, Catedrala Sf. Ştefan, numită cu drag de vienezi “Steffl”, care a fost construită de-a lungul a 800 de ani. Această clădire impresionantă are o lungime de 170 m, este lată de 32,4 m, iar turnul sudic se înalţă la 136 m, fiind vizibil din toate colţurile oraşului. Catedrala a supravieţuit asediilor turceşti, bombardamentelor lui Napoleon, bombelor americane şi artileriei sovietice din timpul celui de-al doilea război mondial. În interior admirăm cu pioşenie cele trei nave, sculpturile, picturile şi altarele de o mare frumuseţe. 
Părăsim cu regret Catedrala şi făcând drumul înapoi ajungem în Piaţa Maria Tereza, dominată de grupul statuar al Împărătesei Maria Tereza, înconjurată de patru dintre generalii ei călare, doctorul ei şi trei consilieri. Statuia împărătesei, aşezată pe tron, privind drept spre Hofburg, a fost ridicată în 1888 şi pare şi mai frumoasă sub ninsoarea care cade uşor. De ambele părţi ale pieţei pot fi admirate două clădiri de o mare frumuseţe, ce par a fi o replică în oglindă una faţă de cealaltă: Muzeul de Ştiinţe Naturale şi Muzeul Naţional de Artă. Ninge frumos, luminile s-au aprins, oraşul arată splendid, iar noi mergem mai departe spre Parlament.

Parlamentul
Trecând pe lângă Muzeul de Ştiinţe Naturale, pe partea stângă ne apare o clădire ce seamănă cu un templu grecesc, modelată după arhitectura Greciei antice. Parlamentul ce adăposteşte astăzi cele două camere legislative este opera lui Teophil Hansen şi a fost construit între 1873 - 1883. 


În faţa corpului central, flancat de două scări ample ce duc spre intrarea principală, se află Fântâna Zeiţei Atena (1902), sculptată în marmură albă. Zeiţa este înfăţişată purtând un coif auriu pe cap şi o suliţă în mâna stângă, fiind înconjurată de reprezentări alegorice ale Virtuţilor şi ale Marilor Râuri ale unui Imperiu ce însuma 17 ţări şi 56 de milioane de oameni (cele patru râuri sunt reprezentate de 4 tritoni). Intarea Parlamentului are forma unui templu sprijinit pe opt coloane, iar terasele sunt populate cu 76 de statui şi patru care de triumf (cvadrige). Cele două camere ale Parlamentului sunt reprezentate de două femei ce stau la picioarele Zeiţei Palas - Atena.

Primăria şi Târgul de Crăciun
Întunericul s-a lăsat peste oraş, dar decoraţiunile luminoase prezente pretutindeni fac Viena şi mai frumoasă. V-am promis că mergem în Christkindlmarkt (Târgul de Crăciun). Prin dreapta Parlamentului, trecând prin Parcul Primăriei, ajungem în vasta piaţă a Rathaus (Primăria), unde se ţine acest târg, considerat de mulţi cel mai frumos şi mai important Târg de Crăciun din Europa. Acesta se desfăşoară în faţa Primăriei şi în partea dinspre Universitate. 


Înainte de a face turul Târgului, admirăm Primăria, acest simbol al metropolei austriece. Clădirea aduce mult cu aceea a primăriei din Bruxelles. A fost construită între 1872 - 1883, iar dimensiunile şi frumuseţea ei sunt impresionante. În vârful turnului central, înalt de 99 m, se află statuia de aramă a unui cavaler (Rathausmann), înaltă de 3,4 m. Turnul este flancat de patru fleşe şi are la jumătatea sa un orologiu ce întregeşte în mod fericit faţada. În interior sunt de remarcat Sala de Festivităţi, Sala de Şedinţe a Consiliului cu un candelabru de 3200 kg, iar în subsolul clădirii se află Rathauskeller, crama Primăriei. A sosit timpul să bem un vin fiert pentru a ne mai dezgheţa simţurile, apoi facem un tur al tonetelor, care-ţi oferă tot ce ai nevoie pentru bradul de Crăciun: dulciuri, globuri, decoraţiuni de tot felul, costume de Moş Crăciun şi multe altele. Atmosfera este fantastică, domneşte o stare generală de prietenie, se râde în cascadă, toată lumea e veselă, probabil stimulată şi de vinul dulce şi fierbinte, servit în căni frumos pictate, ce ne rămân ca amintire.
S-a făcut târziu şi mă despart cu greu de acest oraş minunat. Rămân acum cu părerea de rău că nu am scris nimic despre minunatele palate Schönbrunn sau Belvedere, despre Prater, celebrul parc de distracţii, despre Grinzing cu tavernele sale sau despre cafenelele vieneze, despre pădurea vieneză şi despre muzica şi muzicienii oraşului. 
Pentru a intra în atmosfera specifică Târgului de Crăciun vienez, mi-am pus pe birou cana albastră ce are pictată pe ea un brad de Crăciun, un clopoţel auriu, clădirea Primăriei şi urarea de Crăciun Fericit. Ceea ce vă doresc şi d-voastră, cititorilor mei, împreună cu urarea de “La Mulţi Ani fericiţi!”
Ne revedem anul viitor, când sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, să vă invit să călătorim împreună spre alte locuri minunate.
Alex. BLANCK

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu