02 decembrie 2014

Editorial. MAREA BUIMĂCEALĂ…

Rezultatul alegerilor a aruncat societatea românească într-o simpatică derută. „Științificii” (politologi, analiști, sociologi, ziariști) spun simplu: „inexplicabil”, „miracol”!  Instrumentele lor de analiză nu pot explica răsturnarea radicală a rezultatelor dintre cele două tururi. În al doilea rînd, a apărut puzderia de „știutori” care se pricep toți la ce trebuie să facă Iohannis în primele zile de mandat. Ce țări să viziteze, pe cine să numească într-o funcție sau alta, ce măsuri economice să ia etc etc. Citim o avalanșă de „scrisori descrise”, fenomen necunoscut la precedentele elecțiuni, în care i se explică încă ne-instalatului președinte ce are de făcut pentru diverse segmente sociale. Și, în al treilea rînd, au apărut în forță zvonerii și reparatorii. Primii lansează subiecte fantasmagorice despre intențiile lui Iohannis, pe care tot ei le dezbat la nesfîrșit în emisiunile de seară, creînd efectul de realitate, zvonurile se întipăresc în mintea privitorului ca realități. La niciunul dintre președinții precedenți nu s-a discutat, de exemplu, cine sunt consilierii, înainte ca ei să fie măcar bănuiți. Mai interesanți sunt „reparatorii”, cei care vor să repereze onoarea pierdută a PSD-ului și a dlui. Ponta. Am scris un volum întreg aproape (Circumstanțiale, texte apărute tot în acest colț de pagină) în care unul dintre lait-motive este că PSD-ul nu se poate reforma. Se poate doar desființa, spre sănătatea societății întregi. Infirmierii politici din presă și idioții utili din societatea civilă se dau de ceasul morții să descopere un substrat „curat”, necorupt, al  PSD-ului sau calitățile de tînăr plin de perspective ale dlui. Ponta. Argumentul lor aparent forte este că avem nevoie de o stîngă. Aș fi de acord, dacă PSD ar avea cea mai mică legătură cu stînga, dimpotrivă, baronimea arogantă, incompetentă și coruptă a distrus pe termen lung însăși credibilitatea ideii de stînga în România. 


Paradoxal, de data asta dl. Iliescu are perfectă dreptate, în vehementa sa scrisoare deschisă: nu din cauza comunismului său a pierdut cuplul Ponta-Dragnea alegerile, ci exact din cauza aroganței și minciunii în care s-au înecat finalmente. Și, afirmînd că Dragnea și-a subordonat partidul prin interpuși, îi repede lui Ponta un upercut cum n-a primit multe în (prea) lunga sa carieră politică. Mi-e teamă că, dacă Iliescu ar fi candidat, ar fi cîștigat și de data asta destul de lejer. Asta ca să nu ne îmbătăm cu apa rece a unui electorat care, brusc, s-a maturizat democratic. Eu nu cred… A fost doar unul dintre acele fenomene de mase pe care științele sociale nu le pot anticipa, ci doar explica a posteriori. Societatea civilă ar avea de lucru întru consolidarea acestei direcții, altfel vom bălti în continuare. Schimbarea modelului de reușită socială și politică, o mare curățenie făcută nu numai în rămășițele PSD-ului, ci și  ale inutil triumfătoarei opoziții liberale, ba chiar și prin rîndurile „făcătorilor de opinie” ar fi un bun început de eră nouă. Cînd s-a dat deoparte un colț din covorul marelui partid pe care-l iubește tot poporul și s-a văzut toată mizeria adunată dedesubt, ar trebui să ne îngrozim. Nu să încercăm cu toate puterile să punem colțul ridicat la loc, cei doi președinți au reacționat impecabil la provocări. Greul începe…

P.S. Din fericire, se pare că voi scăpa în curînd de povara acestor PS-uri, zilele dlui. Ponta în fruntea guvernului său de prădători par numărate. Ce facem însă cu „băieții de familie bună” care nu mai pridideau să-i aducă osanale lui Victor Ponta? Prea mulți. Un neam neașezat, cum ziceau clasicii…

Christian CRĂCIUN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu