09 decembrie 2014

Iuliana Dobre, „fata rock” de la X Factor

Este energică, îi place să fie activă, este sociabilă, iubeşte animalele, adoră oamenii şi prin vene îi curge muzica fără de care nu poate trăi o secundă. Iuliana Dobre este un nume în municipiul Câmpina şi din toamna anului curent, în toată ţara, participarea la X Factor însemnând un mare pas în cariera de succes pe care şi-o doreşte alături de trupa Xteens al cărei solist vocal este. Chiar dacă nu a ajuns în Galele Live, a ajuns în inimile multor români. Este „fata rock” şi suntem mândri de ea.  


- De ce ai ales X Factor? Ştim cu toţii ca mai există şi alte concursuri de gen. Ce te-a determinat?
- „Bătălia” se dă între Vocea României şi X Factor. Sunt două concursuri de voce, dar din punctul meu de vedere, total diferite, adresându-se unui segment diferit de public. Bineînţeles că eu, activând în „breaslă”, aş fi fost tentată de Vocea României. Determinarea de a participa la un asemenea concurs nu am avut-o de capul meu; mi-am dat seama că, pentru binele Xteens, pentru promovare, pentru popularitate, trebuie s-o fac şi pe-asta, deşi nu simţeam că am putere şi curaj pentru o asemenea expunere. Dar, spre începutul verii, m-au contactat cei din echipa X Factor pentru a participa la concurs şi... am considerat că este un semn pe care nu mai am cum să îl ignor sau să zic „pas”.
- Povesteşte-ne puţin despre parcursul tău în acest concurs, despre piesele pe care le-ai interpretat. Pe ce criterii te-ai bazat când le-ai ales?
- Alesul pieselor a fost ceva mult mai complicat decât ar putea părea la prima vedere. Primul pas a fost alegerea piesei pentru audiţii. Ca o paranteză: eu, pe scenă, în concert, mă simt liberă, mă simt curajoasă, mă simt... perfect! Însă, gândindu-mă la contextul acestui concurs, unde aveam să fiu singură, fără ai mei lângă mine, expusă şi supusă unei „judecăţi” a unor experţi în domeniul muzical şi difuzată către sute de mii de telespectatori critici, m-am panicat total. Mi-am dat seama că nu sunt tocmai construită pentru contextul ăsta. În primul rând puterea mea pe scenă, dezinvoltura şi performanţa sunt generate de TOT contextul Xteens. Fără ai mei mă simt... aiurea, slabă. Aşadar trebuia să aleg o piesă pe care să fiu relaxată, pe care să o pot cânta la orice ora din zi şi din noapte, în absolut orice fel de condiţii: răcită, moartă, coaptă. Nu simţeam că e cazul să aleg o piesă virtuoasă, care să îmi pună dificultăţi în a o controla în tensiunea şi emoţiile de acolo. În acelaşi timp voiam să prezint imaginea care simt că mă reprezintă cel mai bine: de gagică rock. Fie ce o fi, oriunde aş cânta, orice aş cânta, rock-ul rămâne iubirea mea. Şi astfel piesa pentru audiţii a fost Pink – “So What”. Odată ce am trecut de preselecţii, a trebuit să aleg şi piesele pentru următoarele două etape. Astfel că am stat şi am revizualizat episoadele de X Factor de anii trecuţi (recunosc că niciodată nu m-am uitat cursiv şi/sau atent la această emisiune) ca să înţeleg contextele, cum sunt etapele şi ce ar fi bine să prezint. Prima ar fi fost etapa de Bootcamp, în care toţi concurenţii dintr-o echipă erau într-o „sufragerie” şi cântau doar în faţa antrenorului lor. Pentru aceea am ales Jet – “Are You Gonna be My Girl” (Boy în varianta mea). Următoarea etapă ar fi fost aceea în care concurenţii cântau într-o curte sau lângă o piscina, tot în faţa antrenorului lor (şi a unui „ajutor” al acestuia), doar în formula de pian şi voce, etapă pentru care am ales Pretenders – “I’ll Stand By You”. Dar, ce să vezi, odată ajunsă în Bootcamp am primit vestea: „dragi concurenţi, anul acesta s-a schimbat formatul...”. Şi aţi văzut cu toţii exact cum au decurs lucrurile. Bineînţeles că nu am mai putut schimba piesele pe care le trimisesem deja. Şi... DA, le-aş fi schimbat. Fiindcă formatul a devenit mult mai solicitant, mai serios şi mai... de gală, iar nivelul de calitate şi performanţă, impus atât de noul format, cât şi de concurenţii de anul acesta, era sus de tot! Categoric cred că, cel puţin la etapa duelurilor, ar fi fost mai potrivită altă piesă. Nicio secundă nu aş fi vrut să mă prezint cu piese lirice, de amor şi jale (piese care merg la sigur, fiindcă publicul este sensibil la emoţii), fiindcă nu mă reprezintă! Însă da, aş fi ales ceva mai... virtuos, care să sublinieze tehnica, studiul şi experienţa de scenă pe care le-am dobândit pănă acum.
- Juraţii, în special Ştefan Bănică Jr., au avut multe de spus cu privire la ce fel de artist eşti. Următorul rockstar, asemănarea cu Laura Stoica… Cum ai perceput aceste comentarii cu privire la stilul tău? 
- Laura Stoica este, probabil, singurul artist de sex feminin din România pe care l-am admirat mereu la maxim şi la care mi-a plăcut totul. Deci asemănarea cu ea a fost cel mai mare compliment posibil pentru mine, cu toate că nu era prima oară când auzeam lucrul ăsta. Însă era prima dată când auzeam părerea cuiva care a cunoscut-o personal, părerea cuiva cu o carieră muzicală în România. În rest... ce să spun?! Pe durata concursului, în culise (sau nu numai), am fost tot timpul „fata rock”, sociabilă şi nebună. Am simţit că sunt sincere cuvintele juraţilor şi m-am bucurat, mai ales că mi-era uşor teamă de îndrăzneala pe care am avut-o de a mă concentra pe o nişă muzicală nu prea populară în media din România, cum este rock-ul. Categoric mi-ar plăcea să fiu următorul rockstar de sex feminin, după Laura Stoica, fiindcă în toţi anii aceştia m-am concentrat pe tehnica vocală necesară pentru rock, atitudinea pe scenă şi tot ceea ce înseamnă rock-ul şi genurile derivate din rock. Practic, oricât de patetic ar suna, ăsta e visul meu: să ajung să-mi câştig existenţa cântând pe orice scenă propriul meu rock, renunţând la repertoriul mult-prea-pestriţ de cover-uri pe care îl are Xteens acum.
- Care este relaţia juraţilor cu concurenţii, dincolo de ecranul televizorului?
- Nu există o relaţie anume între juraţi şi concurenţi, cel puţin nu cât am stat eu în concurs. I-am întâlnit prima oară pe juraţi la audiţii, odată ce am intrat pe scenă, apoi înainte de etapa scaunelor, în culise, când Ştefan Bănică a venit să ne ţină un discurs de câteva minute, după etapa scaunelor în care din nou Ştefan Bănică ne-a strâns pe toţi 6 ca să ne ofere scurt nişte sugestii şi încurajări pentru etapa duelurilor de a doua zi şi au mai fost câteva întâlniri pasagere pe holurile din culise. Trebuie să recunosc că Ştefan Bănică mi-este mult mai drag de când l-am cunoscut personal. Iar Delia... este superbă! Atât ca aspect, cât şi din punctul de vedere al caracterului. Horia Brenciu este mai... ambiţios şi mai rezervat; pare un profesionist care nu trece de graniţele concursului în relaţia cu participanţii. Bineînţeles că eu vorbesc acum din punctul de vedere al echipei de peste 20 de ani, în care am fost şi eu – pur subiectiv.
- Cum a fost duelul şi, de altfel, seara decisivă pentru tine? Ai avut vreun moment în care ai simţit că nu vei fi aleasă?
- După etapa scaunelor şi după reacţiile la prestaţia mea din acea etapă, am avut un sentiment puternic cum că sunt... favorita (pentru duel). Fiindcă motto-ul emisiunii este „Mai mult decât voce” şi toată lumea a lăudat şi admirat prestaţia mea, expresivitatea, atitudinea pe scenă, factorul X pe care au decis în unanimitate că îl am. Am presupus că dinamismul şi „forţa” vor „bate” emoţia. Înainte de duel, însă, îl puteam privi pe Ştefan Bănică pe monitoarele din culise. Nu mi s-a părut prea bine dispus şi abia atunci m-a lovit gândul că s-ar putea să rezoneze mult mai bine cu Alexandra şi cu piesa ei emoţionantă decât cu „nebunia” mea. După ce am urmărit prestaţia Alexandrei, gândul acesta din urmă era din ce în ce mai prezent în mintea mea. Mai ales că ştiam că pentru genul meu de interpretare, pentru genul meu de voce este necesar un set-up tehnic care nu era valabil în acest concurs. Ceea ce este normal, de altfel, fiindcă este un concurs şi toată lumea trebuie să cânte în exact aceleaşi condiţii. Dar anii pe care i-am petrecut pe scenă şi cele câteva sute de cântări pe care le-am avut m-au făcut dependentă de anumite condiţii tehnice. Asta poate părea o justificare gratuită pentru înfrângerea pe care am suferit-o în etapa duelurilor, dar... cred că am ajuns la concluzia că, de cele mai multe ori, într-un concurs de acest gen, îi este mai greu unui profesionist să se adapteze decât unui concurent care nu a avut timp, răgaz sau ocazia să se obişnuiască într-un anumit fel. Plus că mai intervine un motiv de stres: cariera mea (şi a colegilor mei) depindea în mod direct de prestaţia mea la X Factor. Era o responsabilitate care mi-a dat rău de furcă şi mi-a îngreunat foarte tare abilitatea de a-mi gestiona bine emoţiile şi de a face faţă stresului. Trebuia în mod garantat să nu-mi pierd cumpătul şi să fiu „ceas” pe scenă. Iar eu sunt o persoană emotivă. Şi, pe lânga asta, ţin ENORM de tare la colegii mei şi la tot ceea ce înseamnă Xteens; asta este viaţa mea acum şi... nu voiam să îi dezamăgesc nicio secundă, voiam să fie mândri de fiecare silabă pe care o scot pe gură, voiam să ştie că se pot baza pe mine oricând, pentru orice. De aceea prima mea reacţie atunci când i-am văzut pe ai mei, după ce am pierdut duelul a fost: „Îmi pare rău”! Nu eram supărată pentru mine, dar simţeam că i-am dezamăgit. Simţeam că ei au venit acolo plini de încredere, fiind siguri că eu voi câştiga duelul şi, repet, în capul meu rămâne gândul că i-am dezamăgit. Mai ales că unul din ei (nu dau nume) chiar nu s-a mai putut abţine şi a plâns. Vedeam cât de rău i-a durut deznodământul. Şi era, direct sau indirect, „vina” mea.
- Păstrezi legătura cu vreunul dintre concurenţi? Cine crezi că ar trebui să câştige?
- I-am îndrăgit foarte tare pe colegii din echipa de peste 20 de ani şi da, păstrăm legătura pe Facebook. Sunt oameni extrem de talentaţi şi, în marea lor majoritate, foarte prietenoşi. Oricum în galele live o să îl susţin clar pe rocker-ul meu, Alex Florea! Competiţia a fost anul ăsta extrem de puternică. Au fost numai voci bune. Obiectiv vorbind eu chiar nu aş fi putut să aleg între ei. Sunt fantastici!
- Ai un background destul de extins ca artist. Eşti solitul vocal al trupei Xteens, cu foarte multe cântări la activ. Participarea ta la X Factor şi-a pus în vreun fel amprenta asupra imaginii bandului?
- Automat mi-a crescut popularitatea odată cu participarea la X Factor. Cota unei trupe, ascendenţa şi creşterea numărului de concerte live depind în mod direct de calitatea şi de popularitatea vocalistului. Ăsta a fost unicul motiv pentru care am participat la X Factor şi... aştept să culeg roadele. Deocamdată nu mă pot pronunţa, este prea devreme, însă, judecând după numărul de like-uri, share-uri, follow-uri, notificări şi după conţinutul mesajelor pe care le primesc, tind să cred că va fi bine. Tind să cred că tot stresul, toată presiunea, toată experienţa care mi-a mâncat 10 ani din viaţă din cauza că sunt mult prea emotivă, vor fi în final spre binele Xteens. Sper asta! 


Suntem ambiţioşi, meticuloşi, exigenţi cu noi înşine, vrem şi facem tot posibilul să prestăm la un nivel cât mai profi şi... cred că toată atenţia asta îndreptată către detalii şi către calitatea actului artistic va conta clar la un moment dat. Oricum noi, ca trupă, am fost mereu pe o pantă ascendentă. Sper doar că acum, după X Factor, ascendenţa să fie bruscă şi să ne propulseze acolo unde trebuie să fim. Pentru că am o echipă extrem de frumoasă, construită din oameni faini, talentaţi, cu extrem de mult potenţial şi cu resurse inepuizabile. Sunt mândră să reprezint Xteens şi sper să fiu cât mai mult timp de acum încolo în stare să „conduc” trupa către cel mai frumos stil de viaţă posibil, să trăim „visul american” de aici, de la Câmpina, să demonstrăm că muzica şi arta se pot face şi doar cu pasiune, consecvenţă şi dedicaţie. Într-adevăr muzica este o mică jigodie răsfăţată şi egoistă, care are pretenţia uneori să îi dăm mai mult decât putem. Dar eu sunt determinată să îi rămân fidelă şi să mă dedic ei întru totul.
Andreea Ştefan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu