21 ianuarie 2014

Staţia de transfer şi compactare deşeuri, ultima investiţie de milioane a firmei Floricon Salub

Staţia de transfer a deşeurilor menajere, situată la marginea Câmpinei, în vecinătate azilului chinologic, este ultima investiţie de milioane a firmei Floricon Salub. Investiţia este aproape gata, iar lucrările vor costa în final peste 1,2 milioane lei (12 miliarde de lei vechi). 

Staţie de transfer, dar şi de compactare
Staţia este de transfer, dar şi de compactare a deşeurilor menajere colectate din teritoriu. Ea are rolul de a micşora numărul de curse către rampa ecologică de la Boldeşti, acolo unde operatorul local de salubritate depune gunoiul ridicat de la cei care au relaţii contractuale cu Floricon, dar şi de la o mulţime de localnici cu spirit civic sub genunchiul broaştei, care, din nefericire, îşi lasă deşeurile tot pe domeniul public al oraşului, la adăpostul întunericului. Spunem “din nefericire”, pentru că dacă toţi câmpinenii ar apela în mod legal (contractual) la serviciile Floricon, plătind facturile în mod corespunzător, tarifele practicate de operatorul local de salubritate ar scădea considerabil şi apoi nu ar mai creşte decât la intervale foarte mari de timp. Aşa, respectându-se prevederile legale care impun introducerea în cheltuielile de producţie a amortizării maşinilor şi utilajelor, a creşterilor salariale anuale etc, tarifele la gunoiul menajer colectat de la persoanele fizice şi juridice cresc aproape în fiecare an. 



Investiţia va diminua sensibil viitoarele majorări de tarife
Datorită acestei staţii de transfer şi compactare deşeuri menajere, se va rentabiliza considerabil activitatea lucrătorilor Floricon, astfel încât, în viitor, tarifele de salubrizare se vor mări doar cu valori foarte mici. Practic, graţie punerii în funcţiune a staţiei până la sfârşitul lunii ianuarie 2014,  următoarea majorare a tarifului pentru colectarea, transportul şi depozitarea gunoiului menajer (ce va fi supusă aprobării consilierilor municipali), va fi redusă la jumătate, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru agenţii economici. “Staţia noastră reprezintă un proiect la standarde europene, dar realizat fără fonduri europene, ci cu fonduri proprii, un proiect la care am muncit foarte mult şi care ne-a costat mulţi bani, peste 12 miliarde de lei vechi. Aşteptăm acum obţinerea autorizaţiei de mediu, care este o formalitate, iar după previziunile noastre, până la sfârşitul acestei luni staţia va începe să funcţioneze”, ne-a declarat managerul-general al firmei, Florin Constantinescu. 

O staţie de sortare se va face la Boldeşti Scăieni
Staţia este compusă dintr-o rampă betonată prevăzută cu un cântar electronic pentru cântărirea încărcăturilor aduse de maşini din teritoriu, fiind dotată, de asemenea, cu o mare platformă betonată, presă pentru compactat deşeurile menajere, birouri, grupuri sanitare şi toate dotările necesare. Deşi este utilată aproape complet, lucrările nu sunt totuşi în întregime terminate. Iniţial, conducerea Floricon a  intenţionat să facă şi o staţie de sortare a deşeurilor, dar această investiţiţie ar fi costat prea mult, drept pentru care s-a încercat finanţarea investiţiei printr-un proiect european, pe care însă Floricon nu a reuşit să-l câştige. Într-un orizont mediu de aşteptare, va fi aproape imposibil să se obţină bani europeni pentru realizarea staţiei de sortare, deoarece a fost demarat deja, la nivelul judeţului, master-planul privind gestionarea deşeurilor menajere, care va fi implementat de către Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară. Conform acestui master-plan, se va face o staţie de sortare a deşeurilor menajere în zona Boldeşti. 

Tariful pentru populaţie va creşte cu 30 de bani
“Noi am depus toate eforturile pentru a realiza şi un compartiment de compactare la această staţie de transfer, astfel încât reducerile costurilor cu transportul să fie mai mari, cu consecinţa directă a unor reduceri mai mari ale creşterii tarifului către populaţie. Ar fi fost benefică şi o simplă staţie de transfer, deoarece gunoiul tot s-ar fi transportat mai îndesat la rampa ecologică de la Boldeşti, dar prin compartimentul de compactare costurile de transport se reduc şi mai mult. Ne-am fi dorit să prestăm serviciile de salubrizare fără a mări periodic tarifele, dar nu putem face acest lucru fără a afecta productivitatea activităţii firmei, din cauza creşterii continue şi aberante a preţului combustibililor, a pieselor de schimb ale maşinilor şi utilajelor, la care se adaugă şi creşterile anuale ale salariului minim pe economie, la care suntem nevoiţi să ne aliniem. Nemaivorbind de majorarea taxei de depozitare în rampa ecologică de la Boldeşti de la 59,92 lei/tonă la 69,58 lei/tonă. După calculele noastre, suntem convinşi că dacă ar încheia contracte cu Floricon Salub toţi cei care depun astăzi ilegal gunoi pe domeniul public (gunoi pe care lucrătorii noştri tot îl ridică), tarifele noastre către populaţie nu ar creşte cu anii”, ne mai spune Florin Constantinescu. În şedinţa legislativului municipal din această lună, se va dezbate un proiect de hotărâre privind majorarea tarifului pentru colectarea, transportul şi depozitarea gunoiului menajer, atât pentru persoanele fizice, cât şi pentru agenţii economici. Proiectul, în prezent, supus dezbaterii publice, va trece cu siguranţă, întrucât solicitarea conducerii Floricon are toate argumentele de partea sa. Potrivit proiectului amintit, începând cu 1 ianuarie 2014, noul preţ al gunoiului menajer va fi de 8,32 lei/persoană/lună, în cazul populaţiei, şi de 83,31 lei/mc, în cazul persoanelor juridice. În prezent, un câmpinean plăteşte 8,02 lei/lună. Preţurile prezentate sunt fără TVA.  A.N.

Editorial

CE ÎNSEAMNĂ UN POPOR CIVILIZAT
Cîndva, anii 1980. O fată termină liceul cu rezultate excelente. Tatăl „fugise” însă în Germania, unde avea rude, mama, rămasă aici cu patru copii, este dată afară din serviciu. Da. Era şomaj şi pe atunci, deşi nu se recunoaşte. Fata doreşte să se angajeze într-o uzină, nu se punea problema facultăţii, pentru a-şi ajuta familia. Şeful de la personal îi spune direct: nici să nu te gîndeşti, cîtă vreme tatăl tău este acolo nu te va angaja nimeni. Am auzit azi această poveste care m-a făcut să ies din mîzga lipsită de orizont a faptelor zilnice. Tocmai pentru că ne lipseşte de cele mai multe ori perspectiva timpului, a istoriei, nu înţelegem ce ni se întîmplă, şi asta ne sporeşte depresia socială. Popor de autişti orgolioşi. Care regretă acest trecut odios. E aproape normal ca aproximativ jumătate din populaţie să regrete „vremurile celelalte”. Atunci depresia avea alte cauze. Simptomul cel mai grav de azi este degradarea morală. Mai argotic spus: cocalarizarea ţării. Se trage cu pistolul pentru un loc de parcare sau o depăşire imprudentă. Estul sălbatic… Învăţămîntul, că tot e subiectul la modă, este cu răbdare descoamat de toate valorile umanismului, redus la scheme, itemi şi artificii, ca să ne mirăm pe urmă de lipsa totală de repere în rîndul tinerilor. Spitalele devin uzine ale morţii, spre disperarea medicilor cu conştiinţă. Orice proiect (cuvînt foarte la modă) este din start sortit eşecului pentru că nu se pot face planuri de lungă durată, nu ştii ce HG anulează mîine o lege şi schimbă complet datele probleme-i, aruncîndu-te în faliment. Cultura trăieşte strict din nebunia unor sacrificii individuale, fără difuzare reală şi prestigiu public. Sunt oraşe întregi moarte, fără librărie, cinematograf, bibliotecă publică. S-au cheltuit sume considerabile pentru dotarea bibliotecilor cu calculatoare, dar asta nu are repercusiuni majore pentru încurajarea lecturii, copiii vin ce-i drept, dar ca să se joace pe net. Clădirile vechi, fie că sunt sau nu de patrimoniu, sunt dărîmate cu duşmănie (cel mai recent aflu de casa lui Spiru Haret), orice urmă de identitate urbană fiind astfel ştearsă. În vreme ce francezii, de exemplu, discută în parlament creşterea programelor culturale al radioul şi televiziunea publice, la noi este desfiinţat TVR Cultural iar radioul public se tabloidizează îngrijorător. În marile oraşe europene problemele sunt pistele de biciclete şi spaţiile pietonale, la noi nu ştim cum să aglomerăm tot mai tare Bucureştii prin parcările din centru. Funcţionarul public este peste tot la dispoziţia clientului, la noi el este un fel de mic autarh care are în fişa postului umilirea postulantului. Apropo de umilire: m-a distrat amar informaţia că prefectul unui judeţ a decis să instituie în spitalele din jurisdicţie un „curs de comunicare” în care să-i convingă pe angajaţi să nu se mai adreseze internaţilor cu „tataie” şi „mamaie”, expresii jignitoare. Dar a nu fi insultat nu este unul dintre drepturile noastre elementare ale pacientului într-un stat civilizat, într-un spaţiu în care „grija faţă de om” ar trebui să fie primordială? Ţăndări de impresii cotidiene. Din cîte şi mai cîte ar fi posibile. Şi nu m-am referit la televiziune, acest vehicul al idiotizării în masă, sub atenta supraveghere a inginerilor sociali care construiesc mizeria. Iată de ce suntem un stat în curs de sub-dezvoltare civilizaţională….
P.S. Injuria, mai ales în limbajul public, nu ţine de un stat civilizat. Cînd primul ministru şi parlamentarii jignesc politicieni ai altor state, sau justiţia din propria ţară, e semn clar de ne-civilitate. După cum, a accede la o funcţie publică în calitate de plagiator dovedit nu e semn de locuire în civlizația europeană. 
 Christian CRĂCIUN      

Bugetul local din acest an este creionat, deocamdată, pe datele din 2013

Pe vremea comunismului şi a dictaturii partidului unic cântam “Mulţumim din inimă Partidului!”. Astăzi, avem pluripartitism şi nu mai suntem obligaţi să închinăm cântece, ode şi osanale conducerii centrale a ţării, dar parcă tot nu ne putem abţine a cânta din toţi bojocii “Mulţumim din inimă Parlamentului!”. Pentru ce, Doamne, iartă-ne? Că doar toată lumea ştie, numai preşcolarii nu ştiu, că aleşii neamului sunt, mai mult, aleşii neamurilor proprii şi ale intereselor acestora. Şi totuşi, parlamentarii de pe Dâmboviţa s-au strofocat şi au aprobat bugetul de stat încă din 17 decembrie 2013. Dar ne putem întreba la ce le-a folosit parlamentarilor sforţarea, pentru că, ulterior, procedurile s-au împotmolit la guvern. Aşa că nu putem cânta, oricum am da-o, şi “Mulţumim din inimă Guvernului.” Legea prevede că în 5 zile de la aprobarea bugetului central, Ministerul Finanţelor are obligaţia de a transmite datele necesare în teritoriu, la toate direcţiile judeţene ale finanţelor publice, iar în următoarele alte 5 zile, fiecare DGFP trebuie să transmită administraţiilor publice locale din judeţul respectiv toţi indicatorii financiari şi fiscali necesari pentru întocmirea bugetelor locale (cote alocate din impozitul pe profit, cota defalcată din TVA, cote alocate pentru echilibrarea bugetelor locale etc). Până la închiderea ediţiei, aceste date nu au parvenit administraţiilor locale, deci nici municipalităţii noastre. Pentru că nu au cunoştinţă despre aceste sume (plafoane la câteva venituri pe care municipalitatea câmpineană le va primi de la bugetul statului), finanţiştii Primăriei Câmpina sunt obligaţi să creioneze bugetul municipal din acest an pe datele din 2013, primite pentru bugetul local anterior. 


Legea prevede, de asemenea, sancţiuni importante pentru administraţiile din teritoriu care nu întocmesc bugetele locale în termen de 45 de zile. Pentru autorităţile centrale şi judeţene se prevăd doar cele două termene identice (5 zile), fără nicio sancţiune în cazul nerespectării acestora. Probabil, pe principiul că cei de jos (cetăţeni, instituţii publice locale), trebuie să suporte povara piramidală a instituţiilor centrale ale statului, dimpreună cu greşelile acestora din urmă. Precizăm că veniturile şi cheltuielile bugetului câmpinean, spre finalul anului 2013, atingeau valoarea de 86.234.400 lei (862,344 miliarde de lei vechi). Cota de 41,75% din impozitul pe venituri (pe salarii, în special) colectat dintr-o anumită localitate este vărsată de stat în bugetul local al localităţii respective. S-ar putea ca estimările să nu fie tocmai bune, întrucât cota de 41,75% primită de municipalitate de la stat în ianuarie 2014 este mai mică decât cea primită în ianuarie 2013, ceea ce înseamnă că numărul angajaţilor din Câmpina a scăzut raportat cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Ieri, primarul Horia Tiseanu şi directorul Direcţiei Economice, Gheorghe Ecaterinescu, s-au deplasat la Ploieşti, la Consiliul Judeţean, pentru a obţine sumele necesare alcătuirii corecte a bugetului local din acest an. Până la ora închiderii ediţiei, nu am primit informaţii noi în legătură cu acest subiect. Oricum, proiectul bugetului local pe 2014 va trebui aprobat în şedinţa Consiliului Local de la sfârşitul acestei luni. A.N. 

În primele săptămâni ale anului, încasări bune la bugetul câmpinean

Începând cu 6 ianuarie 2014, funcţionarele casieriei Direcţiei Economice din cadrul Primăriei Câmpina au început să încaseze impozite şi taxe de la cetăţenii municipiului. Cei mai conştiincioşi s-au dovedit, ca de fiecare dată, pensionarii. Persoanele de vârsta a treia, mai puţin cheltuitoare decât persoanele celorlalte vârste (poate şi din cauză că pensiile, în general, sunt mai mici decât salariile), au fost primii contribuabili care s-au achitat de sarcinile fiscale în săptămâna 6-13 ianuarie 2014. Au fost încasate în această perioadă peste 2.500 de impozite pe clădiri, terenuri şi maşini. Cuantumul acestor obligaţii fiscale achitate a depăşit 360.000 de lei, de două ori mai mult decât s-a încasat în aceeaşi perioadă, în anii precedenţi. În continuare, media zilnică a încasărilor a mai scăzut, dar după două săptămâni, de la populaţie tot se încasaseră impozite de peste 550.000 de lei.


Toţi câmpinenii care, până la 31 martie 2014, îşi vor achita în totalitate, deci pentru tot anul în curs, impozitele pe clădiri, terenuri şi mijloace de transport proprii, vor beneficia de o reducere de 10%. Deşi, din acest an, şi firmele beneficiază de această bonificaţie de 10%, reprezentanţii societăţilor comerciale nu s-au înghesuit să-şi achite integral impozitele amintite mai devreme, ceea ce ne facem să credem că grija pentru asigurarea unor lichidităţi cât mai mari necesare rulajului, fără ajutor bancar, este mai mare decât uşurarea resimţită la plata integrală a unor impozite şi la plăcerea de a obţine o reducere de 10%. Privind retrospectiv, conducerea Direcţiei Economice este mulţumită de gradul de colectare al impozitelor şi taxelor locale în anul precedent. Valoric, mulţumirea finanţiştilor municipalităţii se poate cuantifica în următoarele cifre: în 2013, populaţia a plătit taxe şi impozite în valoare totală de aproximativ 6,73 milioane lei, iar agenţii economici au plătit în contul obligaţiilor fiscale datorate municipalităţii 8,5 milioane lei. La finalul anului trecut, în cazul cetăţenilor, gradul de colectare a fost de 87%, iar în cazul agenţilor economici, 96,15%. A.N.  

Proiectul european de modernizare a Policlinicii Spitalului Municipal, aproape de finanţare

Prin 2009, Biroul de integrare europeană din cadrul Primăriei Câmpina depunea un dosar pentru a câştiga un proiect cu finanţare europeană în vederea modernizării Policlinicii Spitalului Municipal. Au urmat patru ani de aşteptare, ani în care proiectul depus de municipalitate a fost supus tuturor controalelor impuse de procedura standard, a primit toate avizele necesare, a fost declarat eligibil, dar din cauză că finanţările nu au fost mereu îndestulătoare, a trebuit să aştepte cuminte să-i vină rândul la evaluarea finală, cea care îi va oferi şi finanţarea corespunzătoare. Birocraţia programelor finanţate de U.E., care a alimentat lunga aşteptare a banilor de la Coana Europa, a făcut ca proiectul să intre într-un con de umbră. 


Prin luna iunie a anului trecut, subiectul a fost revigorat de o declaraţie a unui oficial cu rang înalt din Ministerul Dezvoltării Regionale, directorul Liviu Muşat, şeful Agenţiei de Dezvoltare Regională Sud-Muntenia. El a declarat presei, mai mult decât euforic, că proiectul respectiv fusese aprobat. Cu toate că proiectul, în momentul declaraţiei superoptimiste a oficialului, abia ce trecuse de evaluarea administrativă şi intrase în etapa de evaluare tehnică şi financiară, ultima înaintea etapei de contractare şi a semnării contractului de finanţare. Nu cu mult timp în urmă, proiectul de modernizare a Ambulatoriului de specialitate al SMC (denumirea tehnică a Policlinicii), a trecut şi de etapa evaluării tehnico-financiare, ceea ce face ca semnarea contractului de finanţare să fie o simplă formalitate. Modernizarea Policlinicii este aşteptată de multă vreme, deoarece imobilul care o găzduieşte a fost construit în anul 1938, fiind şubrezit puternic de cutremurele care au trecut peste el. Proiectul european “Reabilitarea, modernizarea şi echiparea Ambulatoriului integrat al Spitalului Municipal Câmpina” are o valoare de circa 11,5 milioane de lei, suma urmând a fi cheltuită aproape în mod egal, pe două direcţii: 5,5 milioane vor fi cheltuiţi pentru lucrările de consolidare, reabilitare şi modernizare a infrastructurii clădirii, iar restul banilor europeni se vor aloca pentru achiziţionarea de aparatură modernă şi pentru alte dotări necesare optimizării actului medical. Reabilitarea clădirii implică, de asemenea, modificări în compartimentarea iniţială a spaţiilor cabinetelor medicale. Proiectul este, aşadar, în ultima etapă, cea a contractării, după care va primi automat undă verde pentru încheierea contractului de finanţare şi organizarea licitaţiei. “De data aceasta, finanţarea europeană este certă şi va degreva bugetul local de importanta sumă de 11,5 milioane de lei”, consideră primarul Horia Tiseanu.  A.N. 

Florin Postolache, pionierul karate-ului câmpinean, se întoarce

Florin Postolache, pionierul şi una dintre figurile emblematice ale karate-ului câmpinean, se întoarce pe tatami, după o absenţă de cinci ani, perioadă pe care maestrul artelor marţiale a dedicat-o rezolvării unor probleme de sănătate. Se ştie că, înainte de Revoluţia din Decembrie 1989, karate era foarte puţin încurajat şi dezvoltat. În majoritatea cluburilor de arte marţiale din ţară se practica doar judo, sigurul sport desprins din artele marţiale admis în mod oficial de sistemul comunist. De altfel, judo reprezintă şi azi singurul sport olimpic desprins din artele marţiale, karate nereuşind nici până în prezent să obţină acest statut, deşi este practicat, la scară mondială, de cel puţin 50 de milioane de persoane (unele statistici acreditează chiar un număr de 100 de milioane de practicanţi în întreaga lume). Acum 30 de ani, în România, karate (cunoscut, în general, ca o metodă de luptă de origine japoneză care face apel, în atac sau apărare, doar la mijloace naturale), avea puţini practicanţi, iar printre ei se număra şi Florin Postolache, care practică acest sport din 1983. 

În anul 1990, Florin Postolache a deschis primul club de karate din Câmpina, denumit în final Kamikaze. Sub îndrumarea lui s-au format mulţi sportivi de elită, practicanţi profesionişti ai karate-ului, aşa-numiţii karateka. Din mâinile sale au ieşit mulţi campioni de karate. “Cu puţin timp în urmă, Clubul Kamikaze şi-a redeschis porţile după o pauză de câţiva ani. Am redeschis această sală, situată la subsolul Casei Tineretului, intrarea dinspre ştrand, am utilat-o cu tot ce era nevoie, inclusiv cu aparate de fitness, în folosul sportivilor mei şi ai membrilor Clubului Kamikaze. Pentru că trebuie să subliniez că, astăzi, în cadrul acestui club nu se mai practică doar karate. Prin 2008, pentru că am avut nişte probleme medicale la genunchi, am fost nevoit să-mi întrerup activitatea de antrenor. După ce mi-am rezolvat parţial problemele de sănătate, am revenit în viaţa sportivă a municipiului. În ianuarie 2013, aveam 107 kilograme. Atunci am avut o revelaţie şi mi-am propus să revin în sport. Prin voinţă, curaj, echilibru, mult sacrificiu, autodeterminare, regim sever, antrenament zilnic, am reuşit să slăbesc 33 de kilograme. Îi aştept pe toţi doritorii să le împărtăşesc cunoştinţele mele în artele marţiale, gimnastica de întreţinere, fitness. Având o experienţă de 30 de ani în domeniu, îi pot ajuta să-şi recapete sau să-şi menţină tonusul, sănătatea, echilibrul interior, încrederea în sine. Diversificându-şi activitatea, Clubul Kamikaze este deschis, în prezent, tuturor persoanelor care vor să practice  karate, autoapărare, fitness, gimnastică de întreţinere. De asemenea, doamnelor si domnilor cu probleme metabolice, persoanelor supraponderale sau celor care vor o siluetă de invidiat. Activitatea se desfăşoară într-un cadru curat, într-o sală dotată în mod corespunzător cu aparate fitness, numai în prezenţa şi sub supravegherea antrenorului. Cine doreşte, poate beneficia de ore private cu antrenor calificat. În cadrul orelor de gimnastică, se predă gimnastica de întreţinere, o combinatie perfecta între pilates, fitness, stretching şi elemente din gimnastica artelor marţiale. Săptămânal, se va face cu membrii clubului o oră de autoapărare. Totul pentru dobândirea unui corp suplu şi armonios. Amatorilor de karate pot să le spun că pe mine m-a interesat întotdeauna latura educativă din artele marţiale, nu neapărat latura competitională, sportivă, chiar dacă am atins cu rezultate bune şi această ultimă latură, în decursul activităţii mele de antrenor. Karate-do nu este un sport, ci o artă marţială al cărei scop nu este victoria, ci perfecţionarea continuă a omului în sinea lui. Eu fac karate ca şi cum aş face budo, modul de viaţă al samuraiului”, ne mărturiseşte Florin Postolache. 


Pentru că puţini ştiu care sunt diferenţele dintre cele mai cunoscute arte marţiale, vom încerca o descriere sintetică a acestora. Conform unor dicţionare, la originea multor şcoli de arte marţiale a stat jiu-jitsu (cuvânt japonez care înseamnă “arta supleţei”). Acesta reprezintă un gen de lupte în stil liber, cunoscut în Japonia încă din Antichitate, care, urmărind în principal anihilarea adversarului, foloseşte metode brutale de atac şi autoapărare, mergând până la lovituri mortale. În sportul modern nu se mai foloseşte forţa brută, ci, în principal, cunoştinţele de psihologie, anatomie şi strategie, care, împreună cu rapiditatea şi agilitatea mişcărilor, au ca scop devierea atacului adversarului şi menţinerea echilibrului. Pe aceste principii, s-a ajuns la judo (cuvânt japonez care înseamnă „calea supleţei”), un sport originar tot din Japonia, asemănător cu jiu-jitsu, dar care are unele procedee şi tehnici de luptă caracteristice. Se bazează pe principiul nonrezistenţei, utilizându-se supleţea, elasticitatea împotriva forţei. A fost creat de Jigoro Kano (1860-1938) prin sistematizarea vechilor procedee periculoase de jiu-jitsu, transformându-le într-o artă a autoapărării. Din 1964 este inclus în programul olimpic. Întrecerile se desfăşoară pe categorii de greutate (opt la bărbaţi şi şapte la femei). În România, judo-ul pătrunde din 1930, iar primul Campionat naţional se desfăşoară în 1965. Aşadar, judo este asemănător cu jiu-jitsu, dar cu unele trăsături caracteristice, cea mai importantă fiind eliminarea loviturilor şi utilizarea unor diverse procedee de torsionare a unor părţi ale corpului şi de trântire a adversarului. Spre deosebire de judo, în karate sunt permise loviturile, karate-ul fiind cunoscut ca o metodă de luptă care înglobează o serie de poziţii, deplasări, lovituri cu mâna sau cu piciorul, blocaje, eschive, parade. (etimologia cuvântului se găseşte în cuvintele japoneze  kara = gol şi te = mână).  Aşadar, karate, denumit „arta mâinilor goale”, este o formă străveche de luptă fără arme, apărută, acum un mileniu şi jumătate, în China şi Japonia (practicată de samurai), bazată pe ştiinţa concentrării şi a loviturilor decisive în punctele vitale ale corpului, şi având o eficacitate rapidă în apărare şi contraatac. A devenit sport în 1926, fiind transformată într-un gen de luptă care îmbină pregătirea fizică (o mare varietate de procedee care exclud loviturile în punctele vitale) cu cea spirituală. În 1968 a fost fondată Federaţia Internaţională de Karate. Primele campionate mondiale încep să se desfăşoare din 1970, iar cele europene, din 1971. A.N. 

“Carte şi arte în 2013” - o retrospectivă semnificativă a Casei de Cultură

Organizat într-un cadru intim (salonul axial al Casei Municipale de Cultură, renovat integral, cu fotolii elegante, măsuţe cochete, iluminat modern), Cercul Literar “Geo Bogza” şi-a reluat activitatea, pe 15 ianuarie, de ziua poetului naţional Mihai Eminescu.
Jovial, publicistul Florin Dochia, directorul aşezământului cultural şi mentorul Cercului, mulţumind cenacliştilor pentru prezenţa lor numeroasă, a sensibilizat asistenţa cu o reuşită retrospectivă “Carte şi arte în 2013”: “Câmpina culturală capătă, de la an la an, tot mai mare coerenţă, în beneficiul consumatorilor pretenţioşi şi, în special, al tinerilor”.


O bună parte din această restrospectivă a fost expusă în suplimentul editat de Revista Nouă cu prilejul celor 511 ani de la prima atestare documentară a localităţii Câmpina. Astfel, dintre numeroasele activităţi organizate şi desfăşurate în anul 2013, raportorul s-a oprit asupra “câtorva momente cu impact demn de reţinut pentru o vreme îndelungată”: “România, citeşte-mă” - o manifestare dedicată promovării lecturii, în care au fost cuprinşi şcolarii claselor a IV-a (un proiect naţional); “Primăvara poeţilor”, cu două complementare: “Tavara de poezie” şi “Maratonul poeziei” (lucrările zecilor de scriitori din Braşov, Sinaia, Breaza, Câmpina, Floreşti, Ploieşti şi Bucureşti, care au participat la “Maratonul poeziei”, au fost concentrate într-o antologie, realizată de editorul Marian Ruscu); “Premiile «Cartea anului»” (unde s-au analizat 14 volume apărute în 2012); “Salonul Artfoyer” aflat la a III-a ediţie; Tabăra de pictură “Câmpina, dragostea mea” (la care au participat 15 artişti plastici din România); Salonul Internaţional de “Carte, Presă şi Muzică” de la Casino Sinaia, la care câmpinenii şi-au lansat o serie de cărţi: “Stare de lectură”, “Prins în lumea cuvintelor”, “Elegiile căderii”  (Florin Dochia), “Rămân să disper printre ai mei” (Florin Frăţilă), “Circumstanţiale” (Christian Crăciun), “Febra” (Iulian Moreanu), “Saşarondeluri” (Ştefan Al. Saşa), “Cică nişte câmpineni” (Carmen Negreu); “Zilele Bibliotecii Municipale «Dr. C.I. Istrati»” (activitate organizată de Liliana Enr, cu interesante lansări de carte); “Maratonul poeziei 4” (găzduit de Muzeul Memorial «Nichita Stănescu» din Ploieşti); Salonul de toamnă “Artfoyer”; Lansarea ediţiei anastatice a revistei realizate timp de şapte ani de regretatul Ion Şovăială “Câmpina literar-artistică şi istorică”; “Maratonul poeziei” (ediţia a V-a); S-au prezentat, de asemenea, “Cărţi ale autorilor din zona Câmpina - 2013” (22 volume, o antologie şi o ediţie anastatică) şi “Colecţia «Biblioteca de Câmpina» - 2013” (6 volume) de către Florin Dochia şi Liliana Ene.
După unele intervenţii libere ale scriitorilor locali (Gherasim Rusu - Togan, Christian Crăciun ş.a.), privind viaţa şi activitatea poetului naţional Mihai Eminescu, precum şi ale câtorva recitări, Florin Dochia a prezentat, sub formă de proiect, “Obiectivele şi Calendarul activităţilor literare, culturale şi artistice” pe trimestrul I din 2014: întâlniri literare (1, 8, 15 şi 22 februarie); “Despre poezie şi arte plastice” (1 - 7 martie); “Primăvara poeţilor” (8 - 29 martie); “Revista Nouă” (6 numere/ anual); Editarea unor cărţi în cadrul colecţiei “Biblioteca de Câmpina”; Realizarea antologiei “Al. Tudor - Miu” (cu articole publicate de regretatul Ion T. Şovăială în revistele “Orion”, “Pagini literare” şi “Câmpina literar-artistică şi istorică”).
Cenacliştii, receptivi la solicitările lui Florin Dochia, au completat proiectul activităţilor pe 2014 şi cu alte propuneri: “Despre Geo Bogza” (carte, propusă de C. Trandafir); Publicarea ediţiei anastatice a revistei “Dialog Info-Sind” 2005 - 2010” (Th. Marinescu); “Vasile Ilinca - poezie, tablete” (volum S. Bucur); “Apter” de Serghie Bucur (lansare de carte la “Diverta” - Fl. Dochia); “10 ani cu Revista Nouă” (aniversare, 15 februarie - Serghie Bucur).
Încântaţi de programul deosebit de bogat şi variat, realizat în anul trecut, cenacliştii şi-au exprimat plenar încrederea că şi 2014 va fi la fel de rodnic, iar Consiliul Local şi Primăria Municipiului Câmpina vor fi la fel de generoşi cu aprobările unor fonduri şi pentru alţi autori, ale căror cărţi se află, de câţiva ani, în manuscris. 
Theodor MARINESCU

15 clipe

Era prin vara 1999, tăiam Câmpina în lung şi-n lat, nebun să prind un eveniment cât s-ar fi putut de senzaţional, să întâlnesc un om, o femeie, un copil – nişte oameni cărora să li se fi întâmplat ceva ieşit din comun, o şcoală sau un învăţător sau un profesor cu bucurii şi necazuri, vreun caz scandalos, de nedreptate, de abuz, de furt, un conflict politic sau social, un geniu sau un miliţian devenit poliţist, un bancher milos ori un ospătar descurcăreţ, o stripteuză ori o prostituată, o persoană trasă pe sfoară prin vreo sentinţă influenţată – cum se-ntâmplă pe Pământ – de martori gras plătiţi, o spargere de apartament, de automobil sau de proaspăt butic pornit cu împrumutul ipotecat, în fine, să găsesc – totuşi – fapte şi oameni şi instituţii demne de prima pagină a cotidianului – apărut la 8 martie 1999 – „Oglinda Câmpinei”. Umblam pe unde nu călcasem niciodată, pe străzile şi bulevardele şi stradelele oraşului cuprins de vânzolelile tranziţiilor de tot felul, toate, de o recrudescenţă care începea să deschidă oamenilor ochii cu o vorbă înfiorătoare: lupta pentru supravieţuire, altfel spus, convieţuirea în junglă. Şi, unde eram primit oficial, ba chiar şi cu sila, reportajul, interviul şi ancheta curgeau, de la caz la caz, în general oamenii năpăstuiţi fiind deschişi, crezând în jurnalişti ca în Christos! Alergam apoi în strada 1 Mai, unde ne instalaserăm redacţia (perete în perete cu locuinţa ilustrului Silviu Dan Kratokhvil), să scriem şi să paginăm materialele culese cu emoţie, cu tristeţe, cu nervii făcuţi vraişte... 
Auzisem de „Catina Săracilor” şi de numele unei doamne care, într-un spaţiu din proprietatea d-sale, adecvat afluenţei numeroase, echipat cu strictul necesar, lumpeni-proletarii acelor vremuri veneau să se hrănească, la prânz, cu o mâncare caldă, din tot sufletul preparată de bucătăresele venite voluntar aici. Numele doamnei proprietărese suna magnetic: Marga Perian. Gazdă ideală, interlocutoare afectuoasă, primitoare, de o elegantă conduită morală, miloasă. Maturitatea solară accentua coafura sa blondă, iar conversaţia cu dânsa mă făcea să uit că sunt aşteptat la redacţie. – Trebuie  să o cunoaşteţi pe Doamna cu care am pornit această acţiune de bine-facere, poftiţi cu mine, cred că se află în Cantină!, spusese energica amfitrioană, luându-mă de braţ. Norocos cum sunt, când e vorba de dame, şi ce dame!, peste câteva momente sărut din nou mâna Doamnei căutate – Elena Murariu – distinsă, cu un coc de epocă, ochii verzi, strălucitori, bust suplu-atletic, alură imperială. Din secunda aceea, am intrat în problematica – dramatică totuşi, pe-atunci, datorită dificultăţilor de aprovizionare, a Cantinei spre care deja sărmana clientelă făcuse coadă, în aşteptarea deschiderii uşii la ora domolirii foamei...
Subiectul omeniei cu care mulţimea – înscrisă oficial şi legal, în evidenţele Primăriei municipale – se aglomera cu mult peste capacitatea de servire, devenise  obsedant pentru jurnalişti. Câteva din reuniunile Cafenelei literare „Vlad Muşatescu”, înfiinţată de mine la 28 Mai 1999, care a animat  sonor viaţa scriitoricească a Câmpinei, până în 13 Februarie 2004 – când a devenit Cercul literar „Geo Bogza”, aici s-au ţinut, într-o ambianţă care, de la poezie şi comentariile aferente ei, se ajungea inevitabil la faimoasele polemici între editorialiştii cotidianului Oglinda, temuţii publicişti Constantin Trandafir şi Christian Crăciun.
Şi a intrat în ringul vieţii şi AMUS-ul, a cărui complexă menire, ceva mai târziu am perceput-o. Iar când am fost invitat să iau parte la treburile comitetului director al Asociaţiei, onoarea de fi primit între ilustrele personalităţi, m-a copleşit. Am pătruns în labirintul educativ-formativ al Şcolii post-liceale „Louis Pasteur”, graţie impresionantelor bune-oficii ale unora dintre titularii şi titularele catedrelor care atâtea promoţii de asistenţe şi asistenţi medicali / farmaceutici, au pregătit profesional. Distincţia şi nobleţea Doamnei profesoare Sofia Despa – Fie-i odihna îndumnezeită! – le păstrez ca un perfect model de cetăţan în Agora câmpineană şi de director al Şcolii postliceale. Efigia Sa, spusele Sale, de o scânteietoare şi agreabilă vervă, blândeţea şi exigenţele cu care a condus destinele „universităţii” AMUS-ului, „Louis Pasteur”, sunt deja o istorie excepţională. 
Definiţia existenţei AMUS – de la „Cantina Săracilor” la Postliceala „Louis Pasteur” e cuprinsă, sunt încredinţat, într-un cuvânt ce vine din Muzică: Armonie! Drmurile străbătute – dintr-o conştiinţă individuală devenită, exemplar, una comună, către acelaşi scop etic şi profesional – , măsurabile în suma eforturilor eminentului corp didactic şi rezultatele promoţiilor de absolvente / absolvenţi, sunt, dacă le cuantificăm cu părul albit la tâmple, cu sutele de pacienţi vindecaţi şi vindecaţi, cu splendoarea ediţiilor „Balului Bobocilor”, traseul enciclopedic al Familiei AMUS – singura familie pe care o ştiu, o preţuiesc cu mândrie şi o iubesc profund pentru pasiunea profesională şi căldura omenească întâlnite în Casa ei! Într-o asemenea împrejurare simt că merit să mă laud, cu riscurile de rigoare, amintindu-mi de zicala valahă: „Zi-mi cu cine stai de vorbă şi îţi spun cine eşti”!
... Ne-am dat la povestit şi uitaţi cum a trecut, de repede, timpul! 
15 ani! 15 clipe!!!
Serghie Bucur