18 februarie 2014

Câmpina, un oraş dulce ca mierea Târgului

De opt ani de zile, Asociaţia Apicolă “Valea Prahovei”, Consiliul Local şi Primăria Câmpina organizează anual, în februarie sau în martie, Târgul Mierii. Evenimentul a câştigat, an de an, tot mai multă popularitate şi apreciere, astfel că municipiul nostru a căpătat, măcar 2-3 zile din cele 365 ale anului, renumele de “oraşul al mierii”. Renumele nu are chiar statut de brand, deoarece în zona Câmpinei nu se prea “produce” miere. Zona din jurul oraşului, deşi are destui apicultori înregistraţi, nu reprezintă un loc predilect în care crescătorii de albine să vină în “pastoral”, cum numesc ei zona cu vegetaţie înflorită numai bună pentru a oferi un loc de muncă şi de polenizat harnicelor albine. Cu toate acestea, prin ediţia a noua a Târgului Mierii, găzduit mereu de Casa Tineretului, se poate spune că ultimele trei zile ale săptămânii trecute nu au găsit Câmpina cu lapte şi miere curgând pe străzile sale, ci numai cu miere curgând, în foaierul şi pe platoul din faţa Casei Tineretului, din sute de cutiuţe împărţite şi din butoiul firmei organizatoare, în gurile miilor de vizitatori dornici să se dedulcească pe gratis din acest aliment atât de benefic şi de popular, unul dintre puţinele alimente naturale accesibile omului simplu, cu toate că multe preţuri erau destul de obraznice. 



Deschiderea oficială
Vineri, Târgul Mierii a fost deschis oficial de către primarul Horia Tiseanu, care poate fi considerat “naşul” evenimentului, deoarece prima ediţie s-a întâmplat în primul său mandat în fruntea comunităţii câmpinenilor. La inaugurare, au mai participat deputatul Virgil Guran, viceprimarul Ion Dragomir, administratorul public al municipiului, Remus Bădulescu, şi câţiva consilieri municipali. Primarul a vorbit despre tradiţia şi valoarea acestei manifestări, despre faptul că oraşul nostru este predestinat, prin istoria sa consemnată, să fie gazda unui asemenea eveniment. Apicultura are o semnificaţie deosebită pentru Câmpina, întrucât prima atestare documentară a localităţii s-a întâmplat la 8 ianuarie 1503, când un crescător de albine local, Mansul din Kympena, a fost trecut în registrul de vamă al Cetăţii Braşovului cu o cantitate însemnată de miere şi ceară de albine, pe care o adusese spre vânzare. După alocuţiunea de la inaugurare, primarul a declarat presei câteva cuvinte: “Mă bucur că oamenii au venit în număr mare să vadă ce se întâmplă pe aici. Şi, de ce nu, să cumpere miere sau diverse alte produse apicole. […] Mierea e alimentul cu care am crescut şi cu care sunt obişnuit încă din fragedă copilărie. Bunicul meu s-a ocupat de apicultură, ţin minte şi acum o imagine din copilărie, aceea a borcanului de peste 20 de litri cu o miere foarte vâscoasă, foarte parfumată, închisă la culoare, pe care o mâncam mereu cu plăcere.” 

Cel mai bun degustător de miere
Vineri, după inaugurare, s-au desfăşurat tradiţionalele concursuri “Cel mai bun degustător de miere” şi “Cel mai mare mâncător de miere”. La primul dintre ele, a participat, ca şi în unii ani precedenţi, primarul Horia Tiseanu, un cunoscător şi preţuitor al mierii. Anul trecut, edilul-şef  a câştigat locul 2, în urmă cu patru ani, a fost câştigătorul concursului, dar la această ediţie, Horia Tiseanu nu a mai urcat de podiumul concursului. Asta nu-i ştirbeşte reputaţia de “conaisseur passioné”. 


Noi credem că pur şi simplu nu s-a întrebuinţat prea tare, să nu creadă lumea că e trucat concursul. Cel mai bun degustător de miere a fost declarat city-managerul Remus Bădulescu, cu şase sortimente de miere ghicite din zece încercate. 

Un concurs periculos
Al doilea concurs, “Cel mai mare mâncător de miere”, a fost câştigat de acelaşi localnic care a reuşit această performanţă şi în precedentele două ediţii. Nea Cornel, campionul mierii înghiţite fără nicio greaţă, are în dotare, mai mult ca sigur, şi un pancreas fără cusur, care secretă insulină în doze potrivite oricând şi oricum. Pentru a treia oară, riscând o glicemie la cote diabetice, câmpineanul care bea mierea ca pe apă a plecat acasă cu o bicicletă de 600 de lei, dar şi cu 1,5 kg de miere caldă în stomac, înghiţită în 45 de secunde. 


Timpul stabilit anul trecut, 18 secunde, rămâne în continuare recordul său personal absolut. Întrebându-l în legătură cu timpul mult inferior celui din 2013, “spaima mierii” ne-a dat repede explicaţia: “Ce să-i fac, mierea asta a fost mult mai groasă decât cea de anul trecut.” Preşedintele AAVP, Mihai Apostolescu, organizatorul evenimentului, ne-a declarat că se gândeşte serios ca, începând cu ediţia din anul viitor, să nu mai organizeze acest concurs, deoarece poate fi periculos pentru sănătatea participanţilor. Anul acesta, cu chiu cu vai, s-au strâns trei concurenţi (nea Cornel şi-a declarat din start disponibilitatea, dar nu se putea face concurs decât cu trei persoane). Oricât de bine au fost investigaţi concurenţii din punct de vedere medical înaintea întrecerii (un echipaj de la Şcoala Postliceală Sanitară AMUS le-a verificat glicemia), după îngurgitarea atât de rapidă a unei căni de 1,5 kilograme, oricărui participant i s-ar putea face rău din cauza unei posibile precome diabetice.

O largă participare internaţională 
Ediţia din acest an a dovedit că Târgul Mierii a ajuns nu doar o solidă tradiţie, ci şi o manifestare de notorietate internaţională. Mai întâi, s-a auzit de Târgul Mierii de la Câmpina prin Peninsula Balcanică, apoi şi dincolo de limitele ei. Dacă, în anii trecuţi, participări internaţionale însemnau producători de utilaje şi echipamente apicole veniţi din Republica Moldova, apoi şi din Bulgaria, anul acesta au fost participanţi veniţi din Franţa (Thomas, considerat printre cei mai cunoscuţi  producători din lume în domeniu), Italia (Quarti), Turcia, Serbia, Ungaria, Bulgaria şi Polonia. Cel puţin aşa ne-a declarat, cu prea multă încredere parcă, Mihai Apostolescu, preşedintele Asociaţiei Apicole “Valea Prahovei”. Pe teren, în afară de francezii de la Thomas şi de italienii de la Quarti, noi alţi străini nu am văzut. Ceilalţi participanţi străini probabil ori erau pe drum, ori se ascundeau de noi. Sau numai i-au spus lui Apostolescu că vor veni, dar n-au mai ajuns. “Cu sprijinul municipalităţii, Târgul a crescut an de an, iar la ediţia acesta ne-a dat Dumnezeu din nou vreme bună. Am avut aproape 100 de expozanţi, asta însemnând nu doar apicultori şi producători de utilaje apicole, ci şi meşteri populari. Am avut circa 30 de standuri cu miere şi produse apicole. Suntem foarte mulţumiţi de evidenta creştere în popularitate a evenimentului nostru”, ne-a declarat Apostolescu. Numărul mare de participanţi a făcut să se umple nu doar platoul din faţa Casei Tineretului, ci şi întinsa parcare, recent amenajată, din spatele clădirii. Oricum, participarea internaţională din acest an face dovada importanţei evenimentului care îi adună la Câmpina pe crescătorii de albine şi pe cei din industria alimentară de profil. 

Colegiul Forestier a avut un stand foarte apreciat
La etaj, Colegiul Tehnic Forestier a avut un stand de prezentare foarte apreciat. Un stand cu elementele din lemn ale echipamentelor necesare apicultorilor, dar şi cu produse de artizanat şi prăjituri făcute din mâinile pricepute ale câtorva eleve prezentatoare.


 “Avem un stand cu echipamente apicole realizate în atelierul liceului nostru, dar şi cu produse manufacturate realizate de câteva eleve ale noastre care fac, de ani de zile, muncă de voluntariat. Ele vor merge într-un schimb de experienţă în Franta, iar pentru a face rost de banii de drum, îşi prezintă aici o parte din produsele creaţii proprii, care se vând foarte bine. Majoritatea exponatelor sunt prăjituri cu miere, ca să nu ieşim din specificul manifestării”, ne-a declarat Adrian Şovăială, reprezentantul Colegiului Tehnic Forestier. 

Cel mai bun producător de miere, câmpineanul Gheorghe Mihai
Cel mai bun producător de miere la această ediţie a fost declarat câmpineanul Gheorghe Mihai, un apicultor cu doar trei ani vechime în breaslă, lucru ce atestă faptul că apicultura poate fi practicată cu bune rezultate şi de către aceia care nu au foarte multă experienţă în domeniu. Totul este să respecţi cu stricteţe regulile. Şi, mai mult, să respecţi albinele şi să le îndrăgeşti ca pe nişte animale de companie. L-am întrebat pe Gheorghe Mihai de ce a fost mierea sa cea mai apreciată de juriul extrem de exigent. “Pentru că eu am căutat să mă duc cu albinele în zonele cele mai ecologice accesibile, pentru că nu mi-am bătut joc de munca albinelor şi de munca mea. Institutul Apicol din Bucureşti, după probele pe care le-am trimis, mi-a confirmat că am o miere bio. Eu nu umblu cu şmecherii, cum mai fac unii, am adus mierea exact cum am extras-o. Exact cum a lăsat-o Dumnezeu. Am 60 de stupi şi îi îngrijesc cu multă dragoste. I-aş sfătui pe câmpineni să renunţe la zahăr, pentru că e plin de chimicale, deci foarte toxic, şi să folosească numai miere; la prepararea mâncărurilor, la cafea, la ceai, la ce vor ei. Numai să nu mai folosească zahărul din comerţ, dacă ţin la sănătatea lor. Aş mai sublinia şi o problemă pe care o întâmpinăm în unele localităţi, când mergem cu albinele în pastoral, unde unii primari (nu toţi, recunosc, majoritatea ne respectă), pretind să le dăm şpagă ca să ne primească. Am avut probabil şi noroc la câştigarea concursului, de vreme ce un cumătru de-al meu, care m-a iniţiat în tainele apiculturii, care mi-a fost profesor, cum ar veni, a fost la şase locuri distanţă de mine. De aia eu zic că în apicultură, mai mult ca în orice alt domeniu, elevul poate să-şi întreacă profesorul”, ne-a declarat producătorul care a adus cea mai bună miere la această ediţie a Târgului. A.N.

Editorial

DISPARIŢIE INUTILĂ…

Aşadar o adolescentă a fugit de acasă! Întîmplarea s-ar fi pierdut neştiută, anonimă, aşa cum rămîn cele cîteva mii de cazuri similare (ne spun statisticile) dintr-un an. Numai că inginerii de imagine ai puterii au decis că aici e de supt sînge de electorat şi au declanşat nebunia televizată. Vrînd să facă uitat episodul avionului prăbuşit, şi-au umflat muşchii, au mobilizat stupid SRI, Ministerul de Interne, Jandarmeria, au făcut (auzi, Doamne!) celulă de criză şamd. Parturient montes, nascetur ridiculus mus (Horaţiu – Ars Poetica) Se screm, adică, munţii spre a naşte un şoricel ridicol. Pentru că fata vine singură acasă, iar ăştia o dau iar pe bîlbe, se anunţă că a recunoscut-o controlorul de tren, dar pentru că asta le strica pasenţa triumfalistă, un purtător de cuvînt se laudă că au găsit-o poliţiştii. Tot acest tam tam produce, pe scurt, mai multe traume copilei decît criza, normală probabil, prin care trece. Ştiu, din păcate din experienţă personală, că acţiunile în astfel de situaţii lasă mult de dorit. Sunt 11 ani de cînd, într-un caz foarte asemănător acestuia, un copil de aceeaşi vîrstă a dispărut şi de atunci nu s-a furnizat părinţilor nici măcar o informaţie. Or mai fi evoluat lucrurile de atunci, au mai apărut ceva ONG-uri, dar obsesia de a face totul doar pentru „imagine” a rămas intactă. Vă dau un exemplu, legat de o temă asemănătoare, care, la fel, face periodic valuri în presă: siguranţa în şcoli. Îi pasă, realmente guvernului de aceasta? Atunci ar plăti de la buget (cf. Constituţiei învăţămîntul este gratuit, se subînţelege că toate  cheltuielile implicate) paza, şi nu ar fi nevoie să cotizeze părinţii, cu tot circul subsecvent. Dar să ne întoarcem la biata puştoaică, a cărei intimitate a fost sfîşiată de haitele reunite ale politicului şi micului ecran. Ea a mai devenit pretext şi pentru o serie furibundă de atacuri împotriva BOR. Nu grija pentru destinul adolescentei (sau al copiilor din România, victime al celui mai idiotizant şi slab sistem de învăţămînt din Europa, de exemplu) îi mînă în luptă pe aceşti „cavaleri” ai apocalipsei religioase. Un Sebastian Bodu, devenit nu ştiu cînd psiholog, se arată revoltat că fetiţa avea un duhovnic, ca şi cum aceasta ar fi jucat rolul principal în Nymphomaniaque. Asta arată, pe lîngă prostie, şi o crasă incultură. Cînd critici ceva trebuie să ştii despre ce vorbeşti. Şi cam acesta e tonul general al acestei furibunde campanii. Sigur că BOR are o strategie de imagine mizerabilă şi are hibe cît Catedrala Neamului. Ştiţi cum fac „doamnele rome” cînd se iscă în şatră cîte o încăierare: îşi iau plodul de picioare şi încep să-l învîrtească transformîndu-l în armă. Cam aşa au făcut politrucii noştri obsedanţi de breaking news cu biata elevă, al cărui nume nu l-am scris înadins, pentru că e doar un adolescent în căutare de sine, regula aia cu protejarea identităţii minorului văd că n-a funcţionat în acest caz, dacă a fost interes naţional, să arătăm ce guvern grijuliu şi patern avem… Au dat cu ea în biserică şi duhovnici, ca şi cum aceştia ar fi cancerul cel mai grav al României. Aştept ca numeroasele organizaţii care apără drepturile copiilor în România să dea în judecată guvernul şi publicaţiile care au făcut publice amănunte intime care nu aveau ce căuta în spaţiul public. Să prezinți ca pe niște criminali potențiali pe duhovnic sau pe călugărul care se pare că a dus-o totuși la gară, în timp ce eliberezi pe bandă rulantă violatori, pedofili și tîlhari din pușcării, în ziua chiar în care Cioacă reintră triumfal în Miliție (sic!) este o performanță de inteligență guvernamentală și deontologie a presei. Săraca fată!

P.S. A picat la ţanc întîmplarea şi pentru a abate atenţia de la eşecul unei coaliţii care, deşi are un parlament apropiat ca majoritate de Marea Adunare Naţională, nu a urnit nici un proiect major de refacere a ţării. Înainte de a-l acuza, fără nici o dovadă, pe duhovnicul fetei, ar trebui să fim exasperaţi de sistemul de plagiate care guvernează învăţămîntul băştinaş. V-aţi gîndit că (şi)  din cauza asta, poate neconştientizată, a fugit tînăra? 
 Christian CRĂCIUN      

“Câmpinenii să aibă încredere în noi, că vom face tot ce se poate pentru acest oraş”

este mesajul viceprimarului Ion Dragomir către locuitorii oraşului

Anul trecut a fost un an dificil pentru administraţia câmpineană, din punct de vedere al folosirii fondurilor proprii colectate la bugetul local, cu toate că nivelul veniturilor realizate a fost unul bun. Lipsa resurselor din bugetul municipiului a fost cauzată de situaţia incertă, nici acum clarificată, a finanţării proiectului european “Modernizare Calea Dacia”, prin care s-a realizat pasajul rutier de la DN1. Derularea proiectului a fost marcată de anumite suspiciuni de nereguli constatate la controalele realizate de inspectorii UE, din cauza unei licitaţii cu o oarecare doză de subiectivism şi a schimbării soluţiilor tehnice iniţiale. Acest lucru a dus la aplicarea de către Autoritatea de Management a două corecţii financiare în valoare totală de 3,4 milioane de lei, dar şi la blocarea celor peste 10 milioane de lei datorate Primăriei Câmpina de către Ministerul Dezvoltării. Pentru că nu s-a putut face o compensare a plăţilor, executivul câmpinean nu numai că nu a primit ultimele 10 milioane de lei din banii europeni, sumă solicitată prin ultimele două scrisori de rambursare (justificate prin faptul că toate plăţile pentru lucrările constructorilor fuseseră achitate de către municipalitate), dar nici diferenţa de şapte milioane lei nu o va primi prea curând. Deoarece, atunci cand s-a făcut proiectul bugetului local, s-au luat în calcul şi banii pe care municipalitatea câmpineană trebuia sa îi primeasca de la Ministerul Dezvoltarii pentru finalizarea proiectului european, neprimirea acestor sume a afectat derularea cu fonduri proprii a unor obiective de investiţii destinate infrastructurii câmpinene. Alte investiţii publice prevăzute în buget local au fost amânate şi se vor executa în 2014. La ultima şedinţă din 2013 a Consiliului Local, bugetul câmpinean s-a închis pe minus. Situaţia, şi aşa complicată, s-a complicat şi mai mult în urma reclamaţiei făcute de un anonim, care a reclamat calitatea necorespunzătoare a lucrărilor la acest pasaj rutier. Ancheta derulată de către inspectorii DLAF este în curs de desfăşurare şi se pare că nu se va încheia prea curând. Până la terminarea anchetei DLAF, finanţele publice câmpinene rămân cu un mare semn de întrebare.
Pentru că primarul Câmpinei este o persoană foaaarte ocupată, drept pentru care este foarte greu de găsit, nu doar la fizic, ci şi la telefon (cel puţin, pentru publicaţia noastră), am încercat să aflăm cum a fost anul 2013 pentru executivul local de la al doilea demnitar al municipiului, viceprimarul Ion Dragomir, care se arată mulţumit de realizările municipalităţii din anul precedent.


Reporter: Cum a fost anul 2013 pentru administraţia câmpineană? Dar pentru câmpineni? 
Ion Dragomir: Apreciez că în 2013 ne-am atins toate proiectele propuse prin bugetul de venituri şi cheltuieli. Cred că banii au fost utilizaţi corespunzător şi tot ce am făcut anul trecut pentru municipiul Câmpina aduce mulţumire şi cetăţenilor câmpineni, pentru că tot ceea ce facem nu facem pentru noi, o facem pentru acest oraş. În limita sumelor avute la dispoziţie, am reuşit să modernizăm tot ceea ce ne-am propus. Dintre realizările de anul trecut, aş aminti aleea pietonală din jurul Parcării Centrale, pasajul pietonal de la Ceas, înlocuirea Ceasului. Aş vrea să-i liniştesc pe cei care care au făcut o problemă din lipsa termometrului la noul ceas. Îi vom aduce acestuia şi un termometru. Pe investiţii, lucrările au fost realizate cum ne-am propus. Am modernizat în 2013 multe străzi: Podului, Ecaterina Teodoroiu, Muscel, Primăverii, 22 Decembrie, Energiei, Strandului, Nicolae Grigorescu, Vasile Lucaci, Constantin Istrati, Serei, Ciocârliei. Am amenajat, de asemenea, parcările din zonele B.P. Hasdeu, Victoriei, Mihai Eminescu, Sălaj, Soarelui, Erupţiei. Am reabilitat două tronsoane importante din bulevardele centrale ale oraşului: Barieră – Bdul Culturii şi Emon – Sera Primăriei. Vom continua anul acesta pe Bdul Carol I, pe tronsoanele unde Hidro Prahova nu intervine cu canalizări. 
Rep. : Dincolo de evidenta sa valoare de întrebuinţare şi de imagine, pasajul rutier de la DN1 pare a fi o piatră de moară pentru finanţele publice locale din următorii ani.
I.D. : Nu cred că pasajul este o piatră de moară pentru Câmpina, ci este o realizare foarte importantă. Este o lucrare vizibilă, apreciată de toată lumea. Sunt câteva probleme în ceea ce priveşte încasările, pentru că mai avem nişte bani de recuperat. Existând acea reclamaţie anonimă, sunt nişte cercetări făcute de către DLAF, care, la finalizarea lor, sigur vor duce la un rezultat bun, astfel încât să ne putem încasa banii pe care îi avem de primit. 
Rep. :  Mă refeream la multele milioane care au fost luate în calcul la realizarea investiţiilor, dar care s-ar putea să nu mai fie returnate municipalităţii de către Ministerul Dezvoltării.
I.D.: Pentru realizarea veniturilor proprii estimate, am avut într-adevăr nişte probleme, dar am reuşit să ne descurcăm şi fără acei bani europeni. Prea multe nu vă pot spune despre această investiţie, pentru că nu m-am ocupat eu de ea.
Rep. : În vara trecută aveaţi o relaţie tensionată cu primarul oraşului. Cum consideraţi relaţia actuală cu Horia Tiseanu?
I.D. : În prima jumătate a anului trecut, nu am colaborat deloc bine, dar spre sfârşitul anului pot spune că lucrurile s-au ameliorat sensibil, iar acum am o relaţie normală, chiar bună, cu edilul-şef, din punct de vedere instituţional. 
Rep. :  Care sunt principalele obiective de investiţii în 2014?
I.D. : Ca investiţii, anul acesta avem de modernizat patru străzi din cartierul Veteranilor (General Ioan Stoica, Col. Haralambie Săvulescu, Gloriei şi Bujorului), realizarea unui sens giratoriu la intersecţia străzilor Bdul Nicolae Bălcescu şi Calea Dacia, reabilitarea Şoselei Paltinu, un sistem video de supraveghere a principalelor intersecţii şi a intrărilor în oraş, amenajarea Lacului Curiacul. Vom reabilita, de asemenea, parcurile Millia (unde vom amplasa şi o fântână arteziană), Trandafirilor (de la notariate) şi Durbac (de pe Câmpiniţa), la care se adaugă finalizarea amenajării peisagistice a Pasajului de la Ceas. Vom repara parcările din zonele Henri Coandă, Piaţa Centrală, Spitalul Municipal şi Ecaterina Teodoroiu (lângă Cirex). Vom avea în vedere şi reabilitarea a 16 străzi şi alei (strada Constructorului, Aleea Izvoarelor, strada Amurgului, strada Atelierelor, străzile Bucegi şi Ghiocei, alee din Bd. Nicolae Bălcescu, alee din Strada Orizontului, alee din Bd. Nicolae Bălcescu, lângă podul de la Băneşti, alee din Strada I. H. Rădulescu (ultima pe stânga, spre nord), prelungire Strada Şoimului din Calea Doftanei, Strada Tineretului, alee din Calea Dacia, Aleea Piatra Arsă, Strada Puiu Sorin, prelungire Strada 1 Decembrie 1918. Va fi reabilitat şi o parte a Bulevardului Carol I: tronsonul cuprins între Casa Cărţii şi intersecţia cu Strada Sondei.  Reabilitarea infrastructurii stradale ne va costa 7,6 milioane de lei. Nu cred că vom avea probleme cu finanţarea lucrărilor. Anul trecut am avut venituri de 75 de milioane de lei, iar anul acesta am estimat că vom colecta şi primi fonduri de 76 milioane de lei. 
Rep. : Un mesaj pentru câmpineni…
I.D. : Câmpinenii să aibă încredere în noi, fiindcă noi tot ce realizăm facem pentru câmpineni şi pentru Câmpina. Vom face tot ce se poate ca oraşul să arate cât mai bine. A.N.

Eşecul unei societăţi care îşi abandonează până şi muribunzii

Un caz social terminat în mod tragic ridică o întrebare chinuitoare şi cenuşie precum viaţa unui muribund: este municipalitatea capabilă să adăpostească în Centrul Social de lângă Spitalul Voila, ridicat şi amenajat pe bani publici, un localnic fără casă, fără familie, în ultimele sale săptămâni de viaţă? Un bolnav de cancer în fază terminală care riscă să-şi trăiască în stradă ultimele zile ale vieţii sale nenorocite. Răspunsul, din câte veţi vedea în continuare, este unul negativ. Cu toate acestea, în cele din urmă, primarul şi conducerea Primăriei au arătat, în final, că se pot implica în înmormântarea după datina creştină a unui nefericit defunct, fără nicio rudă şi niciun sprijin material în finalul vieţii sale pline de mizerie şi de mizerii. 
În fine, să continuăm articolul cu începutul unei poveşti dramatice. Protagonistul ei este Nicolae Apostolescu, fost bolnav de cancer în fază terminală, fost trăitor pe aceste meleaguri, pe care a copilărit, fost ofiţer telegrafist, de loc, din Poiana Câmpina. E un fel de a spune “de loc”, deoarece el nu a avut, în ultimii patru ani, un loc de domiciliu, ci mai multe locuri de pe domeniul public, locuri pe care obişnuia să-şi pună capul pentru a se odihni. Ca pat avea pământul reavăn de sub el, în timpul nopţilor calde de vară, sau orice loc acoperit găsit neocupat, în timpul nopţilor de iarnă. Acoperiş deasupra capului i-a fost, aşadar, bolta cerului înstelat, locuinţa sa fiind, cum s-ar spune, una metaforică, fără pereţi şi fără geamuri. Doar cu nişte stele strălucitoare atunci când “acoperişul” său era senin, nişte stele ca nişte ferestre cosmice prin care putea privi infinitul,  o parte dintr-un univers neţărmurit, atât de departe şi totuşi atât de aproape de micul şi mizerul său univers. Deşi a fost înfiat de nişte bunici din Poiana Câmpina, nu se ştie cum a ajuns fără casă. Bunicii i-au murit de multă vreme, casa lor a ajuns probabil pe mâna altora. Amărâtul nostru personaj a venit din Sinaia în urmă cu patru ani, iar de atunci, Nicu (nume de stradă, nu de scenă), a ajuns un om al străzii şi al nimănui. O perioadă a avut un acoperiş deasupra capului, căci a dormit într-o rablă de maşină abandonată într-o parcare de lângă Electromontaj. 


“Nicu a ajuns şi la Centrul Social de pe Voila, după ce fusese operat de cancer la stomac, iar cancerul începuse să-i cuprindă aproape tot corpul. Din acest aşezământ, el mă suna întruna să-mi spună că nu poate ieşi de acolo ca să-şi facă tratamentul cu citostatice. Trebuie schimbat ceva în programul acestei instituţii, măcar pentru unii dintre cei găzduiţi acolo, cei care sunt bolnavi ce necesită un tratament special. În prezent, îi ţin şase luni, după care nu mai pot fi găzduiţi. Administratorul Centrului este un fost asistent social al Primăriei, Andrei Rugină, absolvent de Teologie. Aşa o fi invăţat la Teologie să se poarte cu oamenii săraci şi bolnavi. Acest Rugină ar trebui să-i trateze pe oamenii străzii ca pe nişte oameni, nu ca pe nişte alte alea. Văd că pentru un câine vagabond se alocă lunar mai mulţi bani decât pentru un om al străzii. Poate dl Rugină crede că aşezământul pe care îl administrează, printr-o fundaţie a Patriarhiei, este pentru VIP-uri. Ei, nu-i aşa. Oamenii străzii sunt oamenii străzii, au o istorie în spate şi trebuie să te porţi omeneşte cu ei. Dacă vrei să le întinzi o mână de ajutor. Dacă îi iei de sus şi vrei să-i umileşti, mai bine lasă-i în stradă. Intrând în conflict cu Rugină, după ce au trecut şase luni, Apostolescu a fost scos cu Poliţia Locală din Centrul Social. L-am ajutat să-şi găsească o gazdă, dar nici acolo nu a stat prea mult, deoarece, aflând că are cancer, bătrâna la care locuia l-a dat afară. A stat un timp şi la Casa Tineretului, sub nişte scări de la subsolul clădirii. Între timp, Nicu a paralizat. A fost dus la Spitalul Municipal, de acolo, trimis la Spitalul Judeţean, apoi la Spitalul Schuller din Ploieşti, de acolo, întors la Spitalul Municipal Câmpina. Într-un târziu, la intervenţia lui Florin Frăţilă, directorul publicaţiei Oglinda şi consilier municipal, şef la Comisia de Cultură, Nicu Apostolescu a fost primit într-un salon al SMC. Înainte de Crăciun cu două zile. Aşa a avut şi el săracu’ parte de un Crăciun mai liniştit. Doctorului Călin Tiu, managerul spitalului, i s-a făcut milă de el şi l-a îngrijit aşa cum se cuvine. Infirmierele au avut grijă de el, lucru pentru care le mulţumesc şi pe această cale. Pe 2 februarie 2014, Nicu Apostolescu a murit la spital. Cu ajutorul Primăriei, am putut să-i facem o înmormântare decentă, după toate datininile creştinilor şi orânduielile bisericeşti”, ne-a povestit Aurora Mocanu, o câmpineancă miloasă care a avut grijă de Nicu Apostolescu în ultimele luni ale vieţii sale. 
O poveste tristă, aşa cum sunt multe dintre poveştile celor singuri pe lume şi aproape de moarte, deveniţi paria societăţii. “După ce nefericitul ăsta ne-a fost trimis înapoi de la Spitalul Schuller, eu am ridicat problema lui şi în Consiliul Local, dar primarul mi-a spus că nu are ce să-i facă, pentru că la Centrul Social nu mai poate fi primit după ce a fost găzduit şase luni. I-am spus primarului să facem ceva cu acest adăpost al oamenilor străzii, care se pare că nu este decât rareori adăpost. Aşa este regulamentul acestui stabiliment, mi s-a spus. Când l-au adus de la Schuller, m-a sunat Aurora Mocanu şi mi-a zis că Nicu a ajuns ca un câine, nu vrea nimeni să-l primească. Am sunat, atunci, la Rugină, am vorbit cu el, am vorbit cu primarul, am sunat la Spitalul Voila, am sunat la Spitalul Municipal, nimeni nu voia, într-adevăr, să-l primească. Primarul mi-a spus că nu poate să-l bage în Centrul Social până nu vorbeşte cu Rugină, iar cu Rugină am vorbit şi eu, dar degeaba; şi mi-a vorbit cu un limbaj total nepotrivit, de parcă el era patronul aşezământului. Atunci l-am întrebat pe directorul Călin Tiu: “Domnule doctor, nu putem lăsa un pacient să moară ca un câine pe stradă, indiferent ce condiţie socială are.” Noroc de la Dumnezeu că am găsit înţelegere la dl doctor Tiu, un mare caracter, care l-a internat în SMC şi l-a îngrijit, de-i dădeau lacrimile bietului om când povestea ce i s-a întâmplat. Doctorul Tiu l-a ţinut în SMC pe spezele lui 100 de zile. Eu cred că trebuie făcut ceva, astfel încât în Centrul Social să poată fi găzduiţi oameni ai străzii aflaţi în ultimele zile ale vieţii. Nu pot fi îngrijiţi aici din punct de vedere medical, dar un pat şi o farfurie de mâncare li se pot acorda. În aceste situaţii extreme, municipalitatea nu are nicio soluţie în prezent, orice bolnav de moarte putând sfârşi în stradă, mai rău ca un animal”, ne-a declarat consilierul Florin Frăţilă, nemulţumit că nu poate urni lucrurile din această împietrită şi inumană situaţie. A.N.        

Andreea Dumitran, operată în Elveţia, se zbate încă între viaţă şi moarte. Să ne rugăm pentru ea!

Cazul câmpinencei Andreea Dumitran, o elevă de gimnaziu şi de toată isprava, revine în actualitate. Andreea este fetiţa de 12 ani care ne-a impresionat pe toţi prin dârzenia cu care luptă pentru a rămâne în viaţă alături de cei dragi, de familia ei minunată, care i-a stat aproape în toate situaţiile dureroase cu care s-a confruntat în ultimii ani. Diagnosticată, cu ceva timp în urmă, cu o maladie gravă (tumoare pe creier), părinţii Andreei au reuşit să strângă o parte din banii necesari unei intervenţii neurochirurgicale de mare dificultate, care nu se poate face în ţară. Cum banii nu au fost de ajuns, tatăl fetiţei, Gabriel Dumitran, a reuşit să obţină, după multe eforturi şi intervenţii la forurile superioare (intervenţii de sprijin a făcut şi deputatului Virgil Guran), formularul E 112, prin care costul operatiei este suportat de Ministerul Sănătăţii. De altminteri, deputatul liberal avut o intervenţie în plenul Camerei Deputaţilor, prezentând cazul Andreei Dumitran la o şedinţă a Camerei Inferioare a Parlamentului României. 


“Părintele unei fetiţe bolnave de cancer a venit la mine şi mi-a explicat că intervenţia de care are nevoie copilul se face în Elveţia, dar se loveşte de un act birocratic, un formular pe care nu şi-l asumă nimeni din spitale. Cred că e rolul nostru să intervenim în această situaţie, să organizăm un sistem în care lucrurile să decurgă normal şi să nu asistăm la drama unui părinte care aşteaptă să vadă dacă cineva semnează o foaie prin care copilul său va trăi sau va muri. Este dreptul acestui copil să traiasca”, le-a spus colegilor săi deputatul Virgil Guran. Zilele trecute, Andreea a fost operată într-o clinică din Elveţia. Operaţia, extrem de complicată, a durat circa 11 ore. Prognosticul medical este încă rezervat, dar asta nu înseamnă decât că Andreea nu se lasă şi, tenace cum o ştim, mai dă o luptă pentru supravieţuire. Să ne rugăm la bunul Dumnezeu pentru ea, să o ajute să iasă din nou învingătoare. Să fim aproape de Andreea, aşa cum este creştineşte şi cum ne îndeamnă şi tatăl micuţei într-un mesaj postat, recent, pe Facebook: “Dupa o operaţie ce a durat 11 ore, Andreea a ajuns aseară la terapie intensivă. Am avut o noapte foarte grea. Acum este la RMN pentru a vedea starea ei. După operaţie, neurochirurgul ne-a spus că ar fi reuşit să scoată circa jumătate din tumoare. Sigur vom şti mai multe după examenul RMN. Încă nu ştim când va ieşi din terapie intensivă. Acum este intubată, după ce în cursul nopţii a fost detubata circa patru ore, dar din cauză că nu a putut respira singură, a fost conectată din nou la aparate. Vă mulţumim tuturor celor care sunteţi alături de noi. Rugaţi-vă pentru Andreea, pentru că are mare nevoie de sprijin”. A.N.

"SOUVENIRS DU PRINTEMPS" - expoziţie de pictură

Casa Municipală de Cultură “Geo Bogza” Câmpina şi Uniunea Artiştilor Plastici - Sucursala UAP Câmpina organizează în perioada 22 februarie - 8 martie 2014, expoziţia de pictură, fotografie şi obiecte de artizanat, "SOUVENIRS DU PRINTEMPS". 
Desfăşurându-se în pragul primăverii expoziţia se doreşte un eveniment unde vor fi prezentate lucrări de artă care să marcheze renaşterea naturii şi care să bucure  invitaţii prin culoare, originalitate şi sensibilitate. Este o ocazie de unde se pot achiziţiona obiecte unicat, executate de artişti din zona noastră. 
Deoarece este încurajată în mod deosebit activitatea culturală în rândul copiilor, în cadrul expoziţiei vor fi prezentate şi lucrări (picturi, mărţişoare şi felicitări) ale copiilor de la Spitalul de Psihiatrie Voila, executate în cadrul programului de voluntariat al unor membri ai UAP Câmpina, precum şi lucrări ale copiilor de la Şcoala Generală nr. 1. Vernisajul expoziţiei va avea loc sâmbătă 22 februarie, ora 11.00, la Casa Municipală de Cultură "Geo Bogza" din Câmpina.

Voluntariat UAP Câmpina - Spitalul Voila

Uniunea Artiştilor Plastici, organizaţie nonguvernamentală, nonprofit,  este constituită din creatori din domeniul artelor plastice şi vizuale şi doreşte promovarea culturii în toate zonele ţării. 
Înfiinţată pe 25 noiembrie 2013,  UAP Câmpina doreşte dezvoltarea culturală, pe plan local, prin implicarea membrilor săi în activităţi tematice (organizarea de expoziţii, seri culturale, lansări de carte, întalniri tematice etc.), în care să fie atrase persoane cu înclinaţii artistice şi prin care să fie evidenţiat potenţialul cultural al concitadinilor noştri. 
Deoarece se doreşte promovarea culturii în special în rândul tineretului şi în beneficiul acestora, UAP Câmpina a dezvoltat un program de terapie prin artă, pe baza de voluntariat, împreună cu Spitalul de Psihiatrie Voila, unde în prima fază au  loc sesiuni de lucru în secţia Pediatrie. Nefiind un instrument simplist, terapia prin artă devine pe zi ce trece o modalitate complementară de vindecare, mai uşor acceptată de către pacient; executată de către echipe complexe de specialişti, într-un mod profesionist,  acest tip de terapie poate reprezenta cheia vindecării în multe cazuri.   
  

Începute la sfârşitul lunii ianuarie 2014, întâlnirile săptămânale creează o atmosfera prietenosă, de familie, cărora multor copii le lipseşte în mediile sociale de unde provin. Implicarea lor remarcabilă în sesiunile de pictură (“Povestea curcubeului” sau “ Un strop de bucurie” fiind numai câteva exemple tematice) sau de lucru manual (“Bun sosit, Primavără!”) dovedeşte imensul interes al acestora şi dorinţa de a participa la activităţi specifice vârstei lor.  
Este de apreciat implicarea conducerii Spitalului de Psihiatrie Voila, a întregului personalul medical, pentru facilitarea desfăşurării acestei activităţi. 
Crearea unui univers aparte pentru copiii/pacienţi ai spitalului, aducerea unei raze de soare în sufletele lor, reprezintă o răsplată de nedescris. 
Este de dorit să existe cât mai multe activităţi artistice în care sunt implicaţi copiii. Clădind pe temelii rezistente, ne asigurăm un viitor frumos. Câmpineni, implicaţi-vă!

Lansare multiplă de carte la Biblioteca “Nicolae Iorga” din Ploieşti

Sub egida Asociaţiei Culturale “Conştiinţa” (care a sărbătorit şi apariţia nr. 100 al revistei sale omonime), joi, 13 februarie, la Biblioteca Judeţeană “Nicolae Iorga” din Ploieşti a avut loc lansarea de carte “Ritualuri”. Cu acest prilej au fost prezentate patru titluri: “Încercări de hermeneutică antopologică asupra ritualurilor religios-creştine” - autor pr. prof. dr. Bogdan Costin Georgescu; “Isografii. Eseuri despre evaluarea în esenţial” - de prof. dr. Christian Crăciun; “Universalism românesc” - autor pr. Sandu Tudor; “Duhovnicii Sihăstriei sub cenzura comunistă” - de  Ierom. Cosma Giosanu. 


Activitatea, onorată de un public numeros, a fost deschisă de Mihaela Radu, directoarea Bibliotecii Judeţene, cu cuvinte pline de căldură: “Mulţumesc că sunteţi alături de noi, mulţumesc invitaţilor, care s-ai gândit să ne ofere patru titluri interesante, lansate laolaltă”. În acelaşi sens, directorul Editurii Eikon, Valentin Ajder, a scos în evidenţă valoarea deosebită a cărţilor şi a autorilor, remarcând, printre altele: “Am elogii deosebite pentru un intelectual de marcă, care îşi depăşeşte locul, profesia. Un om extraordinar, prof. dr. Christian Crăciun, care îşi face o datorie de onoare în a publica astfel de cărţi. Puţini oameni oneşti mai întâlnim astăzi în literatură”.
Stimulaţi de intervenţia d-lui Valentin Ajder, câţiva autori şi prefaţatori de carte au făcut numeroase aprecieri deosebit de pertinente: “Aceste cărţi - a subliniat Christian Crăciun - au în comun un element între întâlnirile orizontale şi verticale, între intelectuali şi rugăciune, întâlniri care se desfăşoară în numele unei idei. Cartea mea este alcătuită din eseuri pe diferite teme: despre starea criticii literare (A doua zi); prietenia literară (Prietenia vs solidaritate); cartea şi literatura (Cele două culturi); grafomani, veleitari (A scrie cu o mână)”.
Lucrarea prof. Ch. Crăciun este structurată în două părţi: 1. Isografii (“Din nou”; “Câteva literaturi?”; “Adio, Europa!”; “A murit Europa Liberă!” etc) şi 2. Solilocvii şi colocvii (teme diferite: “Despre generaţii” etc.). “Isografiile - precizează autorul - ar fi scriere aidoma cu scriere asemănătoare... Cu ce? Cu un adevăr căutat şi nu promulgat. Cu un adevăr interior, dar nu subiectiv. Cu o convingere care înseamnă, în fond, cam acelaşi lucru. În vechime, isograf era pictorul de icoane, deci cel care avea pururi în faţă ochiul interior, chipul”.
În cuvântul său, prefaţatorul cărţii “Încercări de hermeneutică antopologică asupra ritualurilor religios-creştine” , pr. Gheorghiţă Geană, a menţionat: “Preot el însuşi, Bogdan Costin Georgescu izbuteşte o performanţă deosebită, aceea de a scrie despre religiozitate fără a se abate de la imperativele dogmaticii creştine, dar efectuând generoase descrieri şi asumându-şi o înţelegere culturală a faptelor de care se ocupă”.
Lectorii reuniunii au vorbit, de asemenea, despre unele capitole din cărţile lansate: “Universalitatea jertfei ca temei fondator al civilizaţiei şi culturii europene” (Bogdan Costin Georgescu); “Duhovnicii Sihăstriei sub cenzura comunistă” (Ierom. Cosma Giosanu) şi “Universalism românesc” (Sandu Tudor).
Majoritatea lectorilor au considerat lansarea multiplă de carte o adevărată sărbătoare spirituală.
O activitate extrem de interesantă şi utilă, prin problematica abordată, prin discuţiile vii şi constructive, care a satisfăcut din plin sufragiile întregii asistenţe.
Theodor MARINESCU