03 martie 2014

Şcoala câmpineană de teatru confirmă

Liceenii actori au luat marele premiu la Braşov

De mai bine de un an, Asociaţia “Teatru Proiect” Câmpina şi comisia de cultură din Consiliul Local au înfiinţat un curs de actorie pentru copii şi tineri, în scopul de a oferi tinerei generaţii şansa să se manifeste în cadru organizat sub îndrumarea profesioniştilor artei dramatice. Demersul cultural a început cu finanţarea din bani publici a proiectului şi ulterior cu angajarea profesorilor de actorie Ovidiu  Cuncea şi Tomi Cristin, actori la Teatrul Naţional Bucureşti. În timpul preselecţiilor, au participat aproape 60 de tineri din liceele câmpinene, cea mai mare parte dintre ei provenind de la Colegiul Naţional “Nicolae Grigorescu”, acolo unde există, de mai multă vreme, preocupări meritorii din partea cadrelor didactice în acest sens.


Ulterior, au urmat luni de muncă şi repetiţii, pentru ca la sfârşitul anului 2013 să vină şi examenul de maturitate. Odată cu încheierea cursurilor, trupa a susţinut în faţa câmpinenilor, în sala Teatrului “Mircea Albulescu”, spectacolul de gală, o adevărată încântare, despre care am scris la momentul respectiv şi care a adus în prim plan talentul tinerilor actori amatori şi utilitatea acestui proiect.


Azi, trupa ne reprezintă şi peste hotarele oraşului şi o face cu cinste. La sfârşitul săptămânii trecute, copiii au participat la Festivalul Naţional de Teatru pentru liceeni “Amprente”, desfăşurat la Braşov şi au luat premiul cel mare cu spectacolul “Soacra cu trei nurori” în regia lui Ovidiu Cuncea. Mai mult de atât, Andreea Codreanu (Colegiul N. Grigorescu) a primit premiul special al juriului pentru rol principal. Ne mândrim cu ei şi le dorim carieră îndelungată.


De remarcat faptul că Asociaţia “Teatru Proiect” a asigurat transportul şi cazarea copiilor la Braşov, iar Adrian Dochia a fost mentorul lor în toată această perioadă. “Acest proiect a luat fiinţă după o discuţie cu preşedintele comisiei de cultură din Consiliul Local, Florin Frăţilă, care a ţinut să facem în aşa fel încât să aducem tinerii mai aproape de arta dramatică. Am îmbrăţişat imediat ideea şi iată ce a ieşit. Mă bucur foarte mult pentru aceşti copii talentaţi. Proiectul nostru continuă şi anul acesta şi sper cât mai mult timp de aici înainte. Le mulţumesc celor care ne-au sprijinit şi mai ales acestor tineri minunaţi” - a declarat Adrian Dochia.

Editorial

GREŞEALA ORIGINARĂ
Greşeala originară a liberalilor nu este această plecare, intempestivă şi tardivă totdeodată, din alianţa toxică. Greşeala s-a făcut (am scris multe texte pe această temă atunci) în momentul în care s-a acceptat subordonarea faţă de două forţe mult mai abile şi mai puternice: partidul-stat al lui Iliescu şi partidul-televiziune al lui Voiculescu. S-au pierdut astfel câţiva ani în care o reformă liberală a societăţii româneşti nici măcar nu a fost imaginată, în care statul asistenţial al sărăciei programate şi creşterile aberante de taxe au fost singurele proiecte economico-sociale. Educarea electoratului în spiritul liberei iniţiative, responsabilităţii civice, performanţei profesionale a lipsit cu desăvîrşire. Dimpotrivă,  s-a impus modelul contraperfomanţei răsplătite, plagiatului, al corupţiei generalizate şi intereselor de partid care doboară tot. S-a văzut că „jos Băsescu”, oricît de tare strigat la ore de noapte pe antene, nu ţine loc de program de guvernare, nici de respectabilitate internaţională. După ce a distrus practic liberalismul, dl. Antonescu visează acum recuperarea unei virginităţi pierdute, de fapt le-a făcut un bine companionilor de alianţă, pentru că le-a oferit pretextul unei deversări de responsabilităţi; pentru tot ce nu s-a făcut sau s-a făcut prost în societatea noastră de vină fi-vor de acum Băsescu şi liberalii. Reacţia de o stupiditate cosmică a lui Tăriceanu arată că soarta dlui. Antonescu este hotărîtă. Sprijinit de cine să mai candideze la preşedinţie? Şi, dacă nu ajunge preşedinte, ce şanse mai are să rămînă şeful partidului? Nule. Ca la şah, Antonescu a intrat într-o poziţie închisă în care orice ar muta oferă avantaj adversarului. Eternul jolly joker, dl. Johannis, a ieşit din nou cu buza umflată. Oricît de ditirambic l-ar lăuda CTP-ul, intrat brusc în delir de apreciere. Pare că am căzut şi eu în capcana „analizelor strategice”, luînd în serios pentru o clipă tipare ideologice bine definite. În realitate, tot acest model de analiză nu face doi bani în România, unde numai relaţiile personale (mai mult sau mai puţin corupte), „enteresul şi iar enteresul” fac şi desfac structurile de conducere. Băsescu abilul, care ne anunţa triumfal cu vreme în urmă că se va retrage la cultivarea pămîntului, cît mai departe de viaţa politică, acum pare atras de modelul putinian de a deveni prim-ministru. Spectaculos şi jenant! Un „ce profit” ar putea totuşi ieşi totuşi din toată această încîlceală balcanică. Rămas singur în faţa electoratului (lipsit în curînd, după cum sper,  şi de arma chimică de distrugere în masă a Antenelor) acest focar de înapoiere economică şi morală care este PSD-ul îşi poate vădi adevărata lui faţă. Din nenorocire, pare că nu mai avem timp. Jur împrejurul nostru arde şi ţara nu este practic guvernată. Întrebarea aia de viclenie gazetărească a lui Turcescu: Ponta, guvernăm şi noi ceva? – s-ar putea să rămînă în curînd fără obiect. S-ar putea ca oamenii ăștia care ne populează coșmarurile să nu mai aibă ce să guverneze. Vine peste noi Istoria!

P.S. Dna Ecaterina Andronescu, patroana plagiatelor, a primit săptămîna aceasta titlul de Doctor Honoris Causa  al Universităţii Constantin Brâncuşi din Tg. Jiu, clasata pe ultimul loc în clasamentele interne. Doamna este mândră, prestează bîiguitor pe la televiziuni, în vreme ce Ponta este ţanţoş. Se pare că săptămîna asta este procesul cu plagiatul. Apropo: vă mai aduceţi aminte de Adrian Severin? În vreme ce colegii săi austriac sau sloven cu care a fost amestecat în scandalul de corupţie au fost condamnaţi penal, el stă chitit, papă diurna şi nimeni dintre colegii săi nu zice nimic. Iată trei exemple pentru ce spuneam mai sus că PSD este sursa sărăciei şi înapoierii noastre. 
Christian CRĂCIUN

Alianţa USL a murit la nivel naţional, nu şi la nivel local

În România, o ţară cu o cultură a toleranţei care nu depăşeşte genunchiul broaştei, alianţele politice sunt făcute să dureze puţin. Mai puţin chiar decât căsătoriile din interes între două persoane pentru care pământul se învârte în direcţii opuse: pentru una dintre ele, spre stânga, pentru cealaltă, spre dreapta. O mezalianţă politică are şi ea la bază un interes al fiecăreia dintre partidele componente, dar, până la urmă, există şi un interes comun al oricărei alianţe politice: interesul naţional, adică interesul cetăţenilor al căror vot a fost dat politicienilor de orice culoare, care trebuie să facă politică pentru cei care i-au propulsat în fruntea ţării. Or fi ştiind liderii social-democraţi şi liberali, principalele partide ale defunctei USL, ce-i acela un interes naţional? N-aş pre-aş crede. În opinia lor, interesul naţional este probabil acela care rămâne după satisfacerea “intereselor electoratelor proprii” (un fel de a acoperi prin vorbe “interesele de partid”), iar dacă aceste interese se ciocnesc prea tare, atunci să vezi intolerentă, scandal, ţipete, acuze, urlete, înjurături de mamă (politică), împroşcări cu noroaie, ridicări de poale în sus şi în public. Ba pe-a mă-tii… 


Spargerea USL era previzibilă, numai că ea nu s-a produs după alegerile prezidenţiale, cum era de aşteptat, ci mai devreme. Oricum, voia fiecărui mare partid din USL s-a îndeplinit. PNL a dorit să iasă de la guvernare şi a reuşit (nici nu era prea greu, mai greu este să ajungi într-un guvern). PSD a dorit să rămână singur şi va rămâne aproape singur, căci celelalte partiduleţe din noua USD nu contează prea mult, iar varianta cooptării UDMR la guvernare nu s-a concretizat şi nici nu este foarte sigur că se va materializa, având în vedere pretenţiile exagerate ale liderilor maghiari. Pentru spargerea USL, premierul Victor Ponta dă vina pe preşedintele Senatului, Crin Antonescu. Şi viceversa. Fiecare se fereşte de eticheta de “distrugător al alianţei”, deoarece USL s-a destrămat înainte de a se fi erodat la guvernare. Căci, înainte de divorţ, useliştii încă mai aveau multe procente în intenţiile de vot ale românilor. PSD va putea guverna chiar şi fără a avea o majoritate absolută în Parlamentul României, aşa cum s-a întâmplat în mandatul 2000 – 2004, când pesediştii au avut susţinerea PRM şi a UDMR, sau cum s-a întâmplat cu guvernul liberal Tăriceanu, care a fost susţinut, în 2006 – 2008, de către PSD în forul legislativ suprem. 
Cum politica de la centru nu este mereu aceeaşi cu cea din teritoriu, în Câmpina, alianţa dintre PSD şi PNL va mai dăinui în Consiliul Local. Nu se ştie pentru cât timp. Cele două partide câmpinene (fiecare cu câte patru consilieri), împreună cu cei de la PPDD (tot cu patru aleşi), formează majoritatea în legislativul municipal, majoritate care poate fi uşor contrabalansată spre PDL, partidul cu cel mai mare număr de consilieri (şapte), dacă pepedediştii sau liberalii vor trece de partea portocaliilor. La ultima şedinţă ordinară a Consiliului Local, s-a văzut din voturile consilierilor proprii, ce s-au susţinut reciproc, că alianţa format din PSD, PNL şi PPDD, care formează majoritatea, merge bine mersi mai departe. Altfel spus, USL la Câmpina nu este istorie. 
L-am întrebat pe deputatul liberal Virgil Guran de ce crede că s-a spart USL şi iată ce ne-a răspuns: “USL s-a rupt pentru că, la un moment dat, ideile şi proiectele promovate de noi, liberalii, nu au mai fost susţinute de aliaţii noştri din PSD. Vorbesc despre măsuri liberale în economie, care, odată aplicate, ar fi pus ţara pe drumul cel bun. Nu zic că au fost numai greşeli în guvernarea USL, am făcut şi lucruri bune împreună cu social-democraţii, cât am fost la conducerea ţării. La început, un timp, lucrurile au mers bine. Însă atunci când a fost nevoie de implementarea unor măsuri economice liberale care să pornească motoarele economiei naţionale, ne-am lovit de refuzul aliaţilor noştri. Mai mult, de refuzul pentru dialog, un dialog constructiv. Nu aş vrea să par lipsit de modestie, dar vă pot da un bun exemplu al divergenţelor dintre noi din activitatea parlamentară proprie. 


Deşi am iniţiat un proiect de lege prin care imobilele în paragină ale ministerelor ar fi putut trece la administraţiile locale (care să le administreze profitabil, permiţând realizarea de parcuri industriale pe acele locaţii), proiectul meu zace într-un sertar al guvernanţilor pesedişti de multe luni. El nu numai că nu a fost supus dezbaterii în plenul Parlamentului, dar nu a trecut nici de comisii. Prin natura sa, liberalismul luptă pentru dezvoltare economică pe baze solide, prin productivitate şi promovarea performanţelor economice. Din cauza unor refuzuri continue din partea PSD, liberalii au ajuns la concluzia că este mai bine să se retragă de la guvernare, pentru că, în acest fel, fără colaborarea şi susţinerea proiectelor noastre de către PSD, nu am fi putut îndeplini obiectivele şi promisiunile făcute cetăţenilor la alegeri. În al doilea rând, au fost divergenţe între noi şi pentru că social-democraţii nu a înţeles că nu putem fi de acord cu unele proiecte promovate de ei, cum ar fi cel referitor la Legea amnistiei, sau alte proiecte care, odată materializate, ar fi împiedicat bunul mers al justiţiei şi consolidarea statului de drept. Oricum, proiectele bune pentru ţară le vom susţine şi de pe băncile opoziţiei. În altă ordine de idei, la ultima şedinţă comună a partidelor care formează majoritatea în Consiliul Local, am propus să continuăm colaborarea din legislativul municipal, pentru că nu există nicio legătură între proiectele la nivel naţional şi cele la nivel local.” 
Până la închiderea ediţiei, nu am putut lua legătura cu senatorul social-democrat Georgică Severin, pentru a-i da posibilitatea să-şi exprime un punct de vedere. A.N. 

În această vară, încă 20 de tineri vor deveni chiriaşi ai unor locuinţe din fondul locativ de stat

Dacă nu se întâmplă vreo nenorocire, Primăria ar putea da în folosinţă, peste câteva luni, a doua scară a blocului ANL care s-a construit pe strada Ecaterina Teodoroiu, nr.35, în spatele căminelor de lângă Turnătorie. Acest al doilea tronson este aproape de finalizare şi, după toate probabilităţile, locatarii ar putea să se mute în garsonierele şi apartamentele sale în această vară. La ultima lor şedinţă ordinară, consilierii municipali câmpineni au aprobat lista de priorităţi pentru cei 76 de solicitanţi de locuinţe situate în a doua scară a blocului ANL, destinat închirierii pentru tinerii câmpineni cu vârste mai mici de 35 de ani. Prima scară a acestui bloc ANL, scară care are numai apartamente, a fost dată în folosinţă în 2013. Lista aprobată recent de consilieri conţine 75 de nume de tineri câmpineni (unul a fost descalificat), care au depus, de ani buni, cereri pentru primirea unei locuinţe din fondul locativ de stat, dintre care doar 20 vor primi locuinţe. 


Ordinea priorităţilor s-a făcut prin departajare, pe baza punctajului obţinut de fiecare solicitant în urma aplicării de către o comisie de specialitate a criteriilor stabilite de Consiliul Local în urmă cu doi ani. În mai 2012, consilierii municipali au aprobat criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate în soluţionarea cererilor de locuinţe pentru blocul de locuinţe construit prin A.N.L. pe strada Ecaterina Teodoroiu. Este vorba despre un bloc cu 40 de apartamente, distribuite pe două scări, cu câte 20 de locuinţe fiecare, construite pentru a fi închiriate tinerilor sub 35 de ani care nu au posibilitatea să-şi cumpere o casă sau care au fost evacuaţi din casele retrocedate foştilor proprietari. Valoarea totală a investiţiei este de 4,6 milioane lei, banii fiind alocaţi de Ministerul Dezvoltării Regionale prin Agenţia Naţională pentru Locuinţe. Vârsta, nedeţinerea altei locuinţe şi angajarea într-un loc de muncă situat pe raza municipiului au fost principalele criterii eligibile pentru  repartizarea locuinţelor. Au acumulat mai multe puncte persoanele căsătorite şi care au copii. Printre criteriile de acces la locuinţe, astfel cum au fost votate de Consiliul Local, amintim câteva. Titularul cererii de locuinţă trebuie să îşi desfăşoare activitatea în municipiul Câmpina sau în localităţi situate pe o rază de 35 km de municipiul Câmpina. Solicitanţii care îsi desfăşoară activitatea în afara municipiului trebuie să facă dovada că au domiciliul stabil, de cel putin un an, în Câmpina. Nivelul de studii a adus şi el un punctaj diferit, cei cu studii superioare primind 15 puncte, cel mai mare punctaj în această categorie. Chiriaşul din spaţiul unui fond locativ privat a obţinut cel mai mare punctaj (10 puncte) la categoria respectivă. Starea civilă a solicitantului a fost punctată în mod diferit (căsătorit: 10 puncte; necăsătorit: 8 puncte). După numărul de copii aflaţi în întreţinerea solicitantului, acesta a obţinut 2 puncte (pentru 1 copil), 3 puncte (2 copii), 4 puncte (3 copii), 5 puncte (4 copii). Pentru alte persoane aflate în întreţinere, indiferent de numărul acestora, solicitantul a primit două puncte.  A.N.

Primarul Horia Tiseanu a oferit mărţişoare câmpinencelor

Ca nu cumva să rămână dator, la debutul primăverii, femeilor câmpinene, în dimineaţa zilei de 1 martie 2014, primarul Horia Tiseanu şi-a luat coşuleţul cu mărţişoare şi a ieşit prin oraş, să le împartă electoratului feminin întâlnit în cale. Din acest punct de vedere, al dărniciei împărţirii mărţişoarelor, primul edil al Câmpinei de azi nu are egal printre predecesorii săi de ieri. Nu ştim cum procedau primarii de acum 100 de ani şi mai bine, când se murea lesne din dragoste, dar dintre primarii ultimelor decenii, Tiseanu este “cel mai cel” la grija pe care o poartă electoratului feminin. S-ar părea că, de ani buni, câmpineanul cel mai electoral este şi câmpineanul cel mai sentimental. Şi, bănuim noi, nu pentru că femeile ar vota mai mult sentimental decât raţional (în genere, femeia este mai bogată sufleteşte decât bărbatul), ci pur şi simplu pentru că omul le respectă, le preţuieşte şi chiar le iubeşte. Femeia este o fiinţă specială pentru Hooria Tiseanu. Cine nu crede, nu are decât să intre pe site-ul Primăriei pentru a se convinge, la începutul primei pagini a acestui site tronând următorul text: “Debutul celui mai îndrăgit anotimp este dedicat femeilor, fiinţe speciale în viaţa noastră. În această primăvară, le doresc tuturor doamnelor şi domnişoarelor să aibă multe împliniri şi clipe de bucurie! Fie ca frumuseţea, căldura şi prospeţimea acestui minunat anotimp să vă încânte sufletele!” 


Nu trebuie să vă mai spun cine semnează acest text. V-aş jigni inteligenţa. Fie ca frumuseţea, căldura şi prospeţimea acestui minunat obicei al lui Tiseanu să nu dispară nici atunci când el nu va mai fi primar. Primarul tuturor câmpinenilor. Primarul fără egal. Primarul sentimental. Până atunci, trebuie băgat bine la cap că, în dimineata zilei de 1 martie 2014, pe la ora 10.00, ca în fiecare an, primarul a împărţit mărţişoare doamnelor şi domnişoarelor din Câmpina. Mai întâi la sediul PDL Câmpina, unde primitoarele mărţişorului au fost doamne din conducerea partidului, dar şi reprezentante ale sexului frumos pedelist fără nicio funcţie de conducere. Le-am remarcat pe Monica Clinciu, consilier municipal, preşedintele Organizaţiei de Femei a filialei judeţene a partidului, şi pe Bianca Baltag, şefa Organizaţiei de Femei din PDL Câmpina. După ce primarul şi ajutoarele sale au împărţit mărţişoare femeilor care au trecut la acea oră prin faţa sediului organizaţiei municipale, câteva echipe de acţiune, printre care şi cea condusă de edilul-şef, s-au împrăştiat prin oraş, vizată fiind în special zona centrală. Primarul Horia Tiseanu a împărţit cu preponderenţă mărţişoare prin farmacii. Celelalte trei echipe, conduse de consilieri municipali, au făcut acelaşi lucru prin bănci, magazine, pieţe, parcuri. Mărţişoarele dăruite de politicienii PDL au fost realizate cu meşteşug de către femeile democrat-liberale din sticlă colorată şi diverse materiale textile. A.N. 

1 Martie în lume. 1 martie 2014 la Câmpina

Mărţişorul în lume
În antichitate, la Roma, începutul Anului Nou se sărbătorea la 1 martie, lună care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu care personifica naşterea naturii. La vechii traci, aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas-Silen, considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia maternă şi de vegetaţie. Originile sărbătorii mărţişorului nu sunt cunoscute exact, dar se consideră că ea a apărut pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi a primăverii, în luna lui Marte. Acesta nu era numai zeul războiului, ci şi al fertilităţii şi al vegetaţiei. Această dualitate este remarcată în culorile mărţişorului, albul însemnând pace, iar roşu – război. Anul Nou a fost sărbătorit pe 1 martie până la începutul secolului al XVIII-lea.  



Mărţişorul la români
La români şi la alte popoare învecinate, mărţişorul este semnul venirii primăverii, iar 1 martie este ziua în care acest obiect de podoabă (reprezentat, în general, prin diferite simboluri ale norocului), se oferă  fetelor şi femeilor. După tradiţie, mărţişorul este legat cu un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu, care semnifică împletirea dintre iarnă şi primăvară. Nu în toată România, reprezentantele sexului frumos sunt cele cadorisite de către bărbaţi cu un mărţişor. În nordul Moldovei (judeţele Suceava, Botoşani), în prima zi de martie sunt răsfăţaţi bărbaţii, aceştia fiind cei care primesc mărţişoare din partea femeilor. Nu există o explicaţie pentru inversarea obiceiului, etnologii şi folcloriştii nu au dezlegat încă acest mister, dar obiceiul este destul de bine conservat. Sunt mai multe mituri ale Mărtişorului, printre care şi cel al Voinicului care a eliberat Soarele. Potrivit acestui mit, Soarele  a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci, păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi de veselie. Întreaga lume a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare,  un tânăr a plecat spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. După un an de căutări, a găsit palatul, s-a întâlnit cu zmeul şi l-a învins în luptă dreaptă.  După ce a învins creatura, tânărul a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întreg Pământul. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după istovitoarele lupte pe care le avusese. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă până l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile unde zăpada s-a topit, au răsărit ghioceii – vestitorii primăverii. Se zice că, de atunci, lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii. În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie (sau primele ei două săptămâni), după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că acest lucru va aduce belşug în casele oamenilor.



1 Martie la Câmpina
De 1 Martie, Câmpina şi-a reconfirmat renumele de a fi oraşul cu cele mai multe zile senine dintr-un an. Soarele a încălzit sensibil localitatea, iar zona centrală a devenit un adevărat furnicar de oameni. Aerul mirosea din toate părţile a primăvară. Profitând de vremea frumoasă de afară, câmpinenii au ieşit în număr mare la cumpărături. Cele mai căutate şi mai alese cumpărături au fost, desigur, mărţişoarele. Pentru iubite, pentru mame, pentru surori, pentru prietene. Oferta a fost variată şi pentru toate gusturile. 


Capul primăverii a găsit capul municipalităţii împărţind cu dărnicie mărţişoare doamnelor, dar despre gestul august de Mărţişor al primului bărbat al oraşului vorbim într-un alt articol, separat de acesta. Pe platoul din vecinătatea Pieţei Centrale, un copilaş făcea baie de porumbei, stârnind păsările unui stol numeros să se înalţe spre cer, pentru a coborî apoi brusc, după numai câteva secunde, la picioarele micuţului, învăluindu-l pe acesta într-o mare de aripi. Un copilaş frumos ca o primăvară senină. Nişte porumbei fâlfâind fascinant în aerul cald al începutului de martie. O imagine mai fermecătoare decât 1000 de cuvinte meşteşugite despre misterul inefabil al reînvierii naturii la viaţă. 1 Martie… 

Fără anunţuri de vânzare pe parbrizele maşinilor parcate în centrul oraşului

La ultima lor întâlnire, aleşii câmpinenilor au aprobat un proiect de hotărâre iniţiat de democrat-liberalul Daniel Telegescu, privind aprobarea unor reglementări referitoare la parcarea autovehiculelor în zonele publice, cu scopul comercializării acestora. Totul a pornit de la un referat al Poliţiei Locale înaintat executivului câmpinean la începutul acestui an, referat care evidenţia faptul că numeroasele maşini parcate cu anunţuri de proprie vânzare îngreunează considerabil traficul rutier. 


Practic, consilierii au decis să interzică parcarea autovehiculelor având anunţuri de vânzare a acestora în câteva zone centrale:  Bulevardul Carol I, străzile Republicii şi Mihai Eminescu, dar şi toate străzile care se intersectează cu acestea pe o distanţă de 100 de metri de la intersecţiile respective. Cei care nu vor respectă această hotărâre vor fi amendati cu sume cuprinse între 100 şi 500 de lei (100 – 400 lei, pentru persoane fizice, şi 200 – 500 lei, pentru persoane juridice). O hotărâre similară a fost adoptată de către Consiliul Local şi în 2006, dar întrucât avea prevederi ambigue, ea fost abrogată odată cu adoptarea, în şedinţa din februarie, cu unanimitate de voturi, a noii hotărâri. S-a considerat că noua hotărâre va permite evitarea elementelor de ambiguitate din hotărârea abrogată şi va conduce la o mai bună gestionare a situaţiei autovehiculelor parcate pe domeniul public în scopul comercializării. A.N.

“Olimpiada Sportivă pe Licee” la şah, faza judeţeană, Casa Tineretului

Competiţia “Olimpiada sportivă şahistă a liceelor la şah” din judeţul Prahova este prezentă anual în calendarul Inspectoratului Şcolar  şi  al Direcţiei Judeţeana pentru Sport şi Tineret Prahova, fiind programată, de mai multe ediţii, la Casa Tineretului, datorită condiţiilor de organizare foarte bune. La buna organizare a contribuit din nou ing. Achim Nicolae (jucător, antrenor şi arbitru şah) – Profesor la LT Mecanic Câmpina, în colaborare cu arbitri: prof. Dobrin Cătălin (Breaza) şi Cateriniuc Dragoş (Ploieşti).
La concurs au participat 18 băieţi şi 11 fete,  din 11 licee ale judeţului Prahova, repezentând localităţile: Ploieşti (5), Câmpina (3), Breaza (1), Buşteni (1) şi Plopeni (1).
După 5 runde în sistem elveţian au câştigat: Băieţi - Manole Ştefan, cls. XI-a, C.N. “M. Viteazul” Ploieşti cu 5p (5) şi la Fete - Didiliuc Dariana, cls. XI-a, Liceul de Artă” Carmen Sylva” Ploie;ti, cu 5p (5), fiind şi cunoscuţi jucători legimaţi în competiţiile naţionale de şah organizate la nivelul federaţiei de şah. Ambii vor reprezenta judeţul Prahova în faza naţională a competiţiei pe licee din acest an.
Din municipiul Câmpina s-au remarcat: Băieţi - 18 participanti: locul 7: Popp Matei, cls. XII-a (Liceul Energetic), locul 8 - Călin Mihai, cls XII-a (Colegiul N. Grigorescu) şi la Fete -11 participante: locul 7 - Pavel Mădălina, cls XI-a (Liceul  Mecanic). Primele 8 locuri se punctează în clasamentele finale pe licee, pe toate toate disciplinele sportive, la care liceul participă în fiecare ediţie.
Clasament, primele 8 locuri: Băieţi: 1. Manole Ştefan (M. Viteazul - Ploieşti) 5p; 2. Eftinoiu Andrei (Al. I. Cuza - Ploieşti), 4p; 3. Pepene Ionut (T. Socolescu-Ploieşti), 4p; 4. Chiru Alexandru (M. Viteazul - Ploieşti), 3,5p; 5. Pirjol Lucian (D. Cantemir - Breaza), 3,5p; 6. Drăgan Vlad (A.I. Cuza- Ploiesti), 3p; 7. Popp Matei (Energetic – Câmpina), 3 p; 8. Calin Mihai ( N. Grigorescu-Câmpina).
Fete: 1. Didiliuc Dariana (L. Artă – Ploieşti) 5p; 2. Ionescu Gabriela (T. Socolescu - Ploieşti), 4p; 3. Dinu Corina (D. Cantemir - Breaza), 3p; 4. Bartik Maria (I. Kalinderu - Buşteni), 3p; 5. Alexandrescu Bianca (I. Kalinderu - Buşteni), 3p; 6. Vasilescu Claudia (I.L. Caragiale - Ploieşti), 2,5p; 7. Pavel Mădălina (Mecanic- Campina), 2,5p; 8. Soare Gabriela (G. Lazar - Plopeni).2p.   DJST Prahova, prin reprezentantul său, prof. Vasile Daniel, a acordat diplome primilor patru clasaţi.   (N. Achim)

Clubul Sportiv " Energy Cameron" Câmpina, secţia şah, selectează băieţi şi fete cu vârsta între 6-18 ani, pentru secţia de şah, în fiecare zi de miercuri, orele 16.00 - 18.00.
Se organizează şi cursuri de învăţare şi iniţiere şah.
Adresa: str. Victoriei, Nr. FN, Câmpina (fosta centrală termică transformată în sala de sport). Tel. 0761-622.585, 0736-953.022

Lectura NU dăunează grav sănătăţii!

Marele Gatsby

L-am descoperit pe Scott Fitzgerald întâmplător. Eram în Danemarca şi urmam lejerele cursuri (nu se acordau note pentru a-i motiva pe studenţi – un element democratic pe care l-ar adopta cu mult entuziasm toţi elevii şi studenţii români, însa aceasta era o nota distinctivă a unui hojskole, „şcoală populară” la care te înscrii din plăcere şi nu din obligaţie, căci mai există şi asemenea tineri) ale The International People’s Collage din oraşul hamletian Helsingor (Elsinore) aflat la o aruncătură de baţ de cel suedez Helsingborg, pe malul Mării Baltice. Studiind cursurile pe care aş fi  dorit să le urmez, îl remarcasem încă de acasă pe cel susţinut de un anume Max Lawson, autor al unei istorii a acestei instituţii (având, e drept, un titlu destul de indigest care, cel puţin nouă, ne aducea aminte de vremurile recent apuse din RSR, „A Celebration of 75 Years of Working for Peace and International Friendship”) pe care mi-a oferit-o atunci când ne-am întâlnit, cu dedicaţie „To dear Codrup, with very best wishes”. Codrup, pentru că profesorul australian aflat la pensie şi refugiat în Danemarca, unde-şi economisea şi sporea pensia, predând mai multe cursuri, dar mai ales World Literature, nu a reuşit deloc în cele patru luni să-şi dea seama cum se poate rosti greu pronunţabilul meu prenume.  Aşadar m-am înscris să-i urmez cursurile, de două ori pe săptămâna, de dimineaţa, de la 8 ceea ce era chiar nesuferit, mai ales că mai şi petreceam până seara târziu. Grupa de World Literature nu era deloc numeroasă însă din ea facea parte şi Gal israelianul masiv cu accent american, pasionat de versurile lui Bob Dylan care petrecuse doi ani în armata Israelului, pe la trupele de tancuri şi aferata rusoaică Elena din Sank Petersburg. Nu aveam prea mulţi colegi pentru că profesorul australian ne avertizase că la cursul lui trebuie să citim opere literare pe care urma să le multiplice şi să comentăm pe marginea lor. Îşi ţinea cursurile chiar în generosul apartament de serviciu, oferit de IPC profesorilor invitaţi (visiting teachers) aflat în incinta complexului care găzduia instituţia. În plus, afirmase el cu subtilitate la prezentarea cursurilor, era nevoie de o destul de bună cunoaştere a limbii engleze (şi, prevăzător şi insinuant, se uita către grupul asiatic format din vietnamezi, japonezi şi chinezi). Astfel, la un moment dat m-am pricopsit cu versiunea originală a lui „The Great Gatsby”, de F. Scott Fitzgerald, pe care am devorat-o cu multă poftă şi din care am citit fiecare, cu voce tare, câte un pasaj, dezbătând, argumentând, nu înainte de a sorbi din cafelele sau ceaiurile tari australiene pe care Max le aducea cu el de acasă, ceaiuri negre pe care le preferam.
Scott Fitzgerald este unul dintre cei mai importanţi scriitor americani din secolul trecut şi, probabil, cel mai însemnat scriitor irlandezo-american (ambii săi părinţi având origini irlandeze, fiind catolici). Destinul său destul de cunoscut, ajungând faimos rapid, dar decăzând rapid atât din punct  de vedere literar, cât şi (implicit) financiar, are acea amprentă care caracteriza, cel puţin în trecut, spiritul irlandez care nu prea ştia şi nu prea putea administra un succes pe termen lung. În plus, Scott Fitzgerald a avut şi probleme cu alcoolul, o supapă pentru un mariaj şi o mare iubire extrem de agitate, cu Zelda Sayre, pe care a întâlnit-o în timpul instrucţiei pe care o făcea în tabăra militară Camp Sheridan, din suburbiile oraşului Montgomery, din statul Alabama, autorul înrolându-se în tânăra armată americană care se forma pentru a fi trimisă pe Frontul de Vest, având în vedere intrarea în 1917 în Primul Război Mondial a Statelor Unite ale Americii. Zeta era fiica unui judecător al Inaltei Curţi de Justiţie a statului Alabama şi, în această postură, dar fiind şi foarte frumoasă,  fata de aur a oraşului, cea mai răsfăţata şi dorită. Războiul s-a sfârşit (într-a 11-a ora, a celei de-a 11 zile, din cea de-a 11 luna, noiembrie, a anului 1918), fără ca Scott Fitzgerald să fie îmbarcat pe pacheboturi şi trimis pe câmpurile nămoloase ale Franţei de nord (spre marele noroc al literaturii universale, am adăuga noi maliţiosi, având în vedere carnagiul uriaş care a caracterizat şi acest război mondial, căci avem tendinţa de a ne îndrepta atenta mai degrabă către cel de al Doilea Război Mondial, uitând că până în 1918 omenirea nu mai cunoscuse o asemenea hecatombă). Viitorul autor de succes avea să fie demobilizat şi, în încercarea de a o cuceri pe Zelda, a luat calea New-Yorkului, unde a lucrat la o agenţie de publicitate. Nu o ducea deloc stralucit din punct de vedere financiar. Initial Zelda i-a acceptat cererea în căsătorie, dar după ce Scott Fitzgerald a fost nevoit să se întoarca să locuiască în casa părinţilor, Zelda a rupă legătura, nefiind deloc sigura că autorul ar putea-o întreţine. In casa paternă, Scott Fitzgerald a corectat prima sa carte This Side of Paradise, o colectie de povestiri semi-autobiografice din anii lui de studentie, care a fost acceptata in toamna anului 1919 de către Editura Scribner’s, ajungând rapid cea mai populară carte a anului. Această întorsătură de destin a făcut ca cei doi să se împace, căsătorindu-se la New-York. In octormbrie 1921 avea să se nască singurul copil al cuplului, o fetiţa, Frances.
Şi în cazul lui Scott Fitzgerald s-a manifestat atracţia faţă de Paris unde a întâlnit mai mulţi membri ai diasporei litrare americane care gustau nebunia regăsirii vieţii după patru ani de orori, printre ei regăsindu-se şi Ernest Hemingway cu care s-a şi împrietent. Hemingway nu o prea suporta pe Zelda pe care o considera piaza rea a prietenului său (şi, în mare măsură aceasta sumbră predicţie s-a şi adeverit, dovedind flerul psihologic al viitorului laureat al Premiului Nobel pentru Literatură). Tânăra familie se întreţinea în Franţa din povestirile şi articolele scrise de Scott Fitzgerald, solicitate (şi bine plătite) de publicaţii americane importante precum The Saturday Evening Post, Collier Weekly şi Esquire, dar şi scenarii comandate de studiourile din Hollywood. Ceea ce Hemingway condmana era tocmai această pierdere din energia creatoare, căci efortul de a scrie această publicistică (ulterior recuperată în volume) îi secătuia forţele prietenului său în dorinţa de a scrie un roman mare, Romanul. Interesant este faptul că romanul Marele Gatsby, considerat unul din cele mai expresive şi importante scrise în limba engleză apărute în secolul trecut (New York Times îl plasa pe locul doi după profundul, dar greu lizibilul Ulise de James Joyce!) a fost apreciat la adevărata sa valoare abia după moartea autorului. În primul an de la publicare nu se vânduseră decât 20.000 de exemplare, ceea ce nouă, autorilor români din februarie 2014 ni se poate părea un tiraj excelent, însă în acea perioadă şi în marea piaţă editorială de limbă engleză era destul de puţin. Publicat la 10 aprilie 1925, cartea a câştigat în valoare treptat şi, mai ales după moartea lui Scott Fitzgerald. 
Codruţ CONSTANTINESCU