01 aprilie 2014

Din ciclul “De-ale municipalităţii”:

Secţia de atletism condusă de profesorul Nicolae Pavel a funcţionat şapte ani fără căldură şi apă

A fost ca un film de groază. Un fel de “7 ani în Tibet”, dar nu în Tibet, ci în România, nu în Lhasa, ci în Câmpina, nu în Palatul lui Dalai-Lama, ci într-o hală insalubră fost atelier mecanic al Liceului Petrol, nu cu Brad Pitt în rolul principal, ci cu merituoşii sportivi ai Secţiei de atletism Petrol în roluri secundare, extrem de secundare şi de marginalizate de către autorităţile locale competente, elevi pe care doar abnegaţia, dăruirea fără margini şi dragostea pentru sport i-au ţinut tari şi i-au făcut capabili să obţină performanţe remarcabile. Dacă în nişte condiţii precare de antrenament, fără căldură şi apă potabilă în ultimii şapte ani, atleţii secţiei conduse de profesorul Nicolae Pavel au obţinut performanţe de nivel naţional şi internaţional, ne gândim cu emoţie, dar şi cu durere pe ce podiumuri de premiere ar fi putut urca băieţii şi fetele acestei secţii de atletism, dacă ar fi beneficiat de condiţii normale de antrenament. 


Dar acum coşmarul, filmul de groază, a luat sfârşit, deoarece a dat Dumnezeu de s-au mişcat lucrurile din loc şi noua majoritate a Consiliului Local a găsit fondurile necesare reabilitării instalaţiilor de furnizare a agentului termic şi a apei potabile.  “În ultimii şapte ani, clubul nostru sportiv a avut nişte condiţii foarte grele pentru desfăşurarea activităţii. Nu am avut căldură în spaţiile de lucru şi nici instalaţiile de apă potabilă nu mai funcţionau. În urmă cu şapte ani, vechile centrale termice au cedat, perioada în care au funcţionat fiind mult peste durata de viaţă recomandată de fabricant. 


Din cauza frigului, conductele cu apă s-au spart. În ciuda acestor condiţii extrem de vitrege, noi ne-am continuat activitatea şi am reuşit să obţinem rezultate bune pe plan naţional şi chiar internaţional. Dintre ultimii performeri, i-aş aminti aici, câţi îmi vin acum în minte, pe Robert Muscalu şi Alexandru Albulescu. Muscalu a fost vicecampion naţional la aruncarea discului, cu 49,15 metri. Din cauza condiţiilor imposibile de  lucru, acesta a plecat în Germania şi s-a angajat acolo, renunţând la sport, doar pentru a-şi putea asigura existenţa de zi cu zi. Mulţi dintre foştii noştri sportivi, foarte buni şi foarte talentaţi, care promiteau mult şi care ar fi reuşit performanţe mult mai mari, dacă ar fi avut condiţii de antrenament decente, au fost obligaţi să abandoneze sportul de performanţă şi să se angajeze. Printre ei l-aş aminti şi pe Alexandru Albulescu, un alt sportiv foarte bun, tot la aruncarea discului, medaliat cu bronz la campionatele naţionale din 2013. 
La începutul anului, am găsit înţelegere la Comisia de sport a Consiliului Local. Preşedintele acestei comisii, consilierul municipal Florin Frăţilă, răspunzând invitaţiei noastre, ne-a vizitat şi s-a convins singur, la faţa locului, de precaritatea condiţiilor de lucru. După ce a făcut toate demersurile necesare şi a iniţiat un proiect de hotărâre pentru reabilitarea instalaţiilor termice şi de apă, s-au găsit şi fonduri pentru realizarea lucrărilor. Mare înţelegere am găsit şi la inginerul Marinescu de la firma Tumag, cea care a realizat lucrarea. Secţia noastră de atletism are aproape 90 de elevi şi era mare păcat să ne mai chinuim în nişte condiţii despre care nici nu mai vreau să-mi amintesc, darămite să mai şi vorbesc despre ele”, ne-a declarat, zilele trecute, şeful secţiei de atletism a Colegiului Istrati, profesorul Nicolae Pavel (foto), alături de care mai activează câţiva profesori, la fel de inimoşi ca şi elevii pe care îi antrenează zilnic, care, de acum încolo, nu vor mai îndura frigul şi lipsa apei. 
Un grup sanitar pentru elevi a fost reabilitat deja, cu ajutorul unor sponsori generoşi, iar pentru menţinerea unei temperaturi optime de lucru pe timpul sezonului rece, o lucrare urgentă ar fi zidirea ferestrelor de pe o latură a sălii de antrenamente. Aşadar, ar mai fi ceva lucrări pentru modernizarea completă a bazei sportive, printre care şi igienizarea spaţiilor de lucru, care nu s-a mai făcut din 1997, dar începutul reabilitării a fost făcut şi sperăm ca lucrurile să meargă de acum înainte pe drumul cel bun. A.N.

Editorial

CĂRŢILE UNOR OAMENI…

Aşadar, dl. Voiculescu a mai scris o carte. Care are toate şansele să devină peste nu prea mulţi ani un bun material ilustrativ la nişte cursuri de psihiatrie. Rubrica delir de putere. „Delir euforic în care bolnavii pretind că sunt personalităţi sociale deosebite, că deţin bunuri materiale imense, care le asigură o poziţie privilegiată, sau că sînt comandanţii unor unităţi militare reale sau imaginare, ceea ce le oferă o deosebită putere de decizie” (Constantin Gorgos, Dicţionar Enciclopedic de Psihiatrie, vol. 3, p. 796). Totul, dar absolut totul în această carte este scris spre a demonstra cum autorul trage toate sforile în România, cum toţi, de la şefi de partide la casa regală (din păcate! n.m.) i se subordonează, cum el e singurul care are clarviziune şi construieşte ca un demiurg un viitor care se împiedică de un singur ciot: Traian Băsescu şi justiţia aservită lui. Nu trebuie deloc luat ca o deriziune ceea ce am scris, astfel de oameni au marcat epoca modernă cu sînge, foarte mult sînge. Nu spun că Voiculescu ar vrea să fie preşedinte, cred că asta l-ar plictisi mai degrabă, el vrea să fie cel care îl numeşte (în ascuns, fireşte) pe viitorul preşedinte, om de paie precum este actualul cvasi-lider al conservatorilor. De aceea îi dispreţuieşte pe cei care au avut aceeaşi intenţie ca şi el, dar care au pierdut, precum Vântu. Apropo: observ cu surprindere că Mircea Geoană are o presă foarte bună, mulţi îl văd ca pe un om rafinat, echilibrat, cult, o certă valoare a politicii româneşti. După cele scrise de Voiculescu, dacă memoria n-ar funcţiona nesincopat, ne-am aminti de preşedintele de o noapte, de episodul jacuzzi (j’accuse? Doar de acolo vine substantivul intelectual) sau de cel, şi mai obscur, al vizitei la Moscova din ajunul alegerilor. Cum să crezi în Geoană? Pentru mine, omul de la Grivco reprezintă metonimic răul pe care l-a in-corporat Securitatea, de la origini pînă azi. Excelent manipulator de oameni, de la stupizii care rostogolesc la coadă la spanac sau la spital „informaţiile” şi ideile din programul Antenei 3, la Mircea Diaconu sau alţi intelectuali care au tocit de-a lungul vremii podelele respectivei instituţii, „profesorul”, cum îi place să i se spună, are despre oameni o părere execrabilă, ei sunt mărfuri de cumpărat & instrumente de folosit. Cartea omului cu o lentilă este un document uluitor despre vremea noastră şi apele murdare din care ea se hrăneşte. Cert este că megalomania personajului face fireşte mai mult rău celor pe care îi vede doar ca pe umilii săi servitori, precum cutare şef de partid pe care îl face să aştepte planificat în anticameră. Numai că Voiculescu Dan nu este puternic, multă putere deţine (încă) Sistemul din spatele său, cu reprezentanţii cei mai ciudaţi, precum acel pensionar de peste 80 de ani care a strâns nu ştiu câte sute de semnături pentru Diaconu, un atom din marea armată de cîrtiţe pe care vechiul regim ni le-a lăsat pentru a se clona sub forma „democraţiei originale”. Voiculescu Dan este generalul vizibil al acestui detaşament invizibil. Dar, pentru că mîndria i-a pierdut pe mulţi, vrea să ne convingă să-i fim şi recunoscători pentru asta, să-l idolatrizăm precum preotul lui personal, Gâdea. Din fericire, pentru oamenii lucizi este ridicol şi anacronic iar pentru istorie un rebut. Şi pentru justiţie un caz foarte mănos. Iar lui îi este pur şi simplu frică. Este ceea ce se citeşte în filigranul fiecărei pagini a acestei cărţi megalomane.

P.S. Dna Alina Mungiu-Pippidi care se ocupă printre multe altele şi de curăţenia morală a universităţilor româneşti, se dedă la mirabile acrobaţii logice în ideea de a ne dovedi ce progrese face România sub regimul Ponta. Plagiatul? Aş, un bagatel lucru, de vreme ce atîţia plagiază, de vreme ce cutare politician are amantă tînără (numai doamna profesor poate vedea legătura logică), ce importanţă are plagiatul primului ministru, de vreme ce…. Doamna Mungiu scrie despletit, mereu prea lung. Este centrul lumii, la fel ca şi Voiculescu. Despre a cărui prezenţă în guvernare nu spune nimic. Rîvnesc un articol în care să ne spună în trei propoziţii dacă plagiatul lui Ponta justifică, măcar moral dacă nu penal, funcţia pe care o ocupă. Şi dacă n-ar trebui, simplu, să-şi dea demisia…Atît!                                 
Christian CRĂCIUN

Aflat pentru prima dată la Câmpina, Arhimandritul Ambrozie Iarusov le-a vorbit câmpinenilor despre mântuire în lumea contemporană

Săptămâna trecută, la Casa de Cultură “Geo Bogza”, arhimandritul Ambrozie Iurasov le-a vorbit câmpinenilor despre mântuire în lumea contemporană. Arhimandritul Ambrozie este unul din cei mai influenţi duhovnici din Rusia, prin a cărui binecuvântare şi efort a fost infiinţat postul de radio „Radonej”, care emite emisiuni şi programe ortodoxe 24 de ore din 24, şi ale  cărui transmisiuni prin satelit acoperă nu doar întreg spaţiul Federaţiei Ruse, ci şi al Europei şi Asiei. A devenit cunoscut cititorilor din România şi Republica Moldova graţie scrierilor sale traduse în română, dar şi datorită numeroaselor conferinţe ţinute prin mai multe oraşe ale României. Prelegerea sa de la Casa de Cultură (un act de cultură religioasă de o rară frumuseţe), despre lucrurile sfinte care ar trebui să ne călăuzească în viaţă, despre cât de sărac este bogatul (în averi materiale) care a pierdut credinţa în Dumnezeu, a captivat atenţia a sute de câmpineni, sala de spectacole în care s-a desfăşurat evenimentul fiind aproape plină. 


Arhimandritul rus este o personalitate a ortodoxiei răsăritene şi a cunoscut, în mult rânduri, prigoana autorităţilor comuniste sovietice. Ultima oară, la începutul anilor 1990, atunci când a întemeiat  mănăstirea „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” din oraşul Ivanovo, una dintre cele mai mari mănăstiri din Rusia, numărând peste 200 de călugăriţe. 
Pe scena Casei de Cultură, de unde a vorbit auditoriului prin intermediul traducătoarei sale, o măicuţă din Basarabia, părintele Ambrozie a fost întâmpinat cu căldură şi cu pâine şi sare de doi copii. Înainte de a se arăta privitorilor, un mic grup de corişti bisericeşti i-au cântat de lângă scenă arhimandritului emoţionanta cântare religioasă “Cu noi este Dumnezeu”, imnul bisericesc potrivindu-se de minune cu lansarea cărţii “Cu noi este Dumnezeu”, ultima lucrare semnată de părintele Ambrozie. La începutul întâlnirii cu localnicii din zona Câmpina (am remarcat cu bucurie că în sală erau multe persoane în vârstă, dar şi mulţi tineri), părintele a vorbit despre marea bogăţie sufletească alături şi în dragoste de Dumnezeu şi de aproapele nostru: “Dacă ai pierdut bogăţia, înseamnă că, de fapt, nu ai pierdut nimic. Dacă ai pierdut sănătatea, înseamnă că ai pierdut jumătate din ce puteai să pierzi. Dar dacă ai pierdut credinţa în Dumnezeu, înseamnă că ai pierdut totul”, le-a spus celor din sală. 
După prelegerea de început, prelatul rus a răspuns numeroaselor întrebări venite de la cei din sală. Stareţul mănăstirii de la Ivanovo este un desăvârşit teolog şi apărător al ortodoxiei. Întrebat cum putem dobândi şi păstra curăţenia sufletului, părintele Ambrozie a dat un răspuns remarcabil, exprimându-şi părerea că “nu trebuie să ne gândim direct la acest lucru. L-am întrebat odată pe Mitropolitul Iosif de Almata cum să dobândesc curăţia inimii. El mi-a spus că nu trebuie să ne gândim direct la acest lucru. Trebuie să dobândim mai întâi curăţia a ceea ce este sub inimă. Dacă vom reuşi să dobândim curăţia trupească, atunci va urma şi curăţia sufletului. Gândirea, sentimentul şi voinţa liberă, toate acestea să le oferim lui Dumnezeu. Atunci când omul şi-a curăţit sufletul de murdărie, simte o bucurie şi o pace odihnitoare. Pentru a ne curăţa şi mântui sufletul, Sfinţii Părinţi ne sfătuiesc să ţinem calea de mijloc, care este calea de aur, adică să rămânem foarte aproape de Biserica-mamă şi să nu trăim după cum voim noi, ci să ascultăm de Biserică. Am întrebat odată o fetiţă de patru ani: “Dacă un înger nu ar asculta de Dumnezeu, ci va trăi aşa cum va vrea el, cu cine va semăna?” Si ea mi-a spus: “Cu un prostănac!” De aceea, trebuie să ascultăm pe mama noastră, Biserica, pentru ca să fim feriţi să credem în alte învăţături decât cele adevărate. Totodată, trebuie să nu uităm că Mântuitorul Hristos ne-a lăsat pentru mântuirea noastră Sfânta Euharistie. În timpul Dumnezeieştii Liturghii, pâinea şi vinul se prefac în Trupul şi Sângele Mântuitorului, iar omul, apropiindu-se de potir, îl ia în sine pe Hristos cel viu, deci nu o parte a Trupului lui Hristos, ci pe Însuşi Hristos întreg. Trupul lui Hristos se uneşte cu trupul nostru, iar Sângele lui curge prin sângele nostru, şi astfel omul devine o celulă din Trupul tainic al lui Hristos. Trebuie să iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele, iar dacă vom împlini aceste două porunci, atunci ne vom mântui”. A.N.


47 de ani de monahism misionar

Părintele arhimandrit Ambrozie Iurasov este duhovnicul Mănăstirii Ivanovo din Rusia, pe care a înfiinţat-o în anul 1990. Astăzi, în aşezământul monahal de lângă Catedrala “Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din oraşul Ivanovo îşi lucrează mântuirea peste 200 de maici. Părintele Ambrozie este fondator şi duhovnic al Frăţiei Ordodoxe Radonej, Centrul de Presă al Patriarhiei Ruse, unde se adresează tinerilor în cadrul unor emisiuni creştine radiofonice şi televizate. Este un predicator talentat şi se remarcă printr-o bogată activitate publicistică pe teme apologetice, catehetice şi omiletice, concretizată prin cele 11 cărţi cu conţinut duhovnicesc, dintre care câteva sunt traduse şi în limba română. Este redactor la gazeta “Cuvânt de mângâiere” şi preşedintele Fundaţiei de Asistenţă Spirituală şi Educaţie Morală “Înălţarea”. Părintele Ambrozie Iurasov este duhovnicul aparatului de conducere al Ministerului de Interne al Rusiei, coordonează activitatea Departamentului pentru asistenţă religioasă din penitenciare şi este preşedintele Comisiei episcopale de canonizare a noilor mucenici ruşi. Pentru întreaga activitate şi pentru zelul său misionar, a fost distins în Rusia cu peste 50 de medalii şi ordine primite. Din cei 75 de ani pe care îi are, 47 de ani sunt de slujire monahală.  

La Câmpina, o instituţie publică a organizat în premieră “Ora Pământului”

Profesoara de arte plastice de la Liceul Tehnologic Energetic, Elena Niţu, s-a gândit să organizeze, pentru prima dată într-o instituţie publică din Câmpina, evenimentul care se sărbătoreşte de cinci ani şi în România. Într-adevăr, Ora Pământului se sărbătoreşte în ţara noastră din 2009, iar la nivel internaţional, din 2007, când WWF Australia a organizat prima ediţie a acestui eveniment, în oraşul Sydney. Anul trecut, peste 7.000 de oraşe din 152 de ţări au stins lumina de Earth Hour, răspândind un mesaj puternic privind impactul negativ pe care viaţa cotidiană îl are asupra planetei şi a resurselor naturale. Ministerele şi toate instituţiile aflate în coordonarea acestora, dar şi alte instituţii publice din zeci de oraşe româneşti, s-au alăturat iniţiaţivei “Ora Pământului 2014” şi au stins lumina, sâmbătă 23 martie, între 20.30 şi 21.30. 


În Câmpina, după ştiinţa noastră, în nicio instituţie publică nu a fost marcat evenimentul până anul acesta, când luminile Liceului Energetic s-au stins timp de o oră, pentru a se atrage atenţia asupra risipei de catre om a resurselor energetice ale planetei. Iniţiatoarea acţiunii a fost  profesoara de arte plastice de la Liceul Tehnologic Energetic, Elena Niţu, care a adunat sâmbătă, 23 martie, între orele 20.30 si 21.30, zeci de elevi în curtea din faţa sălii de sport a unităţii de învăţământ. După ce luminile s-au stins în tot liceul, elevii participanţi la această acţiune au lansat numeroase lampioane spre cerul întunecat de deasupra orasului, ca un semn de protest îndreptat împotriva lipsei unei dezvoltări economice durabile a planetei, împotriva consumului de prea mari resurse energetice, care ar putea fi exploatate raţional, cu discernământ.  “Ne-am gândit să marcăm şi la Câmpina Ora Pământului. De aceea, cateva cadre didactice împreună cu mai mulţi elevi ne-am strâns aici, în curtea din faţa sălii de sport. Le mulţumim elevilor care au răspuns acţiunii noastre, dar şi domnului profesor Sârbu, directorul liceului, fără ajutorul căruia demersul nostru nu ar fi fost posibil. Acţiunea noastră şi-a propus, prin gestul simplu de stingere a luminilor care nu sunt esenţiale funcţionării liceului şi prin deconectarea echipamentelor electronice aflate în stand-by, să tragă un important semnal de alarmă la adresa efectelor dezvoltării iresponsabile”, ne-a declarat profesoara Elena Niţu. A.N. 

Târgul de bunătăţi tradiţionale va fi însoţit mereu de ateliere de creaţie

În perioada 27-30 martie 2014, pe aleea din faţa Complexului Carrefour, s-a desfăşurat  “Târgul de produse şi preparate tradiţionale”, cele mai multe fiind destinate alimentaţiei publice. Manifestarea este foarte asemănătoare cu “Târgul de bunătăţi”, care a avut loc de zeci de ori, la Câmpina, în ultimii ani. La noul târg (aceeaşi Mărie, ba chiar cu aceeaşi pălărie), au participat atât producători de produse tradiţionale (de-ale gurii, de-ale portului popular, de-ale farmaciei naturiste etc), cât şi meşteri populari. Pentru prima dată, acest târg a fost însoţit de o manifestare dedicată celor mai mici şcolari, care a cuprins mai multe ateliere de creaţie vizând olăritul, desenul, pictura, arta decoraţiunilor făcute manual ş.a. 


La solicitarea Primăriei, de organizarea atelierelor de creaţie, precum şi de toate dotările şi logistica necesare s-a ocupat firma din Ploieşti care organizează Târgul, societatea respectivă asigurând în totalitate finanţarea evenimentului. De buna desfăşurare a acestor ateliere atât de benefice pentru tinerele vlăstare ale câmpinenilor a fost interesată şi conducerea executivului local. De altfel, primarul Horia Tiseanu s-a aflat vineri în mijlocul copiilor angrenaţi în diferite activităţi creative, sub îndrumarea unor dascăli specialişti (meşteri populari, artişti hand-made), încurajându-i în descoperirea sau dezvoltarea unor abilităţi personale. “Este o nouă iniţiativă a Primăriei Câmpina care doreşte, prin acest eveniment, să-i încurajeze pe cei mici să-şi dezvolte talentele pe care le au în diferite activităţi. Este posibil ca aceste ateliere de creaţie să fie o rampă de lansare pentru talente artistice nebănuite. Sunt organizate mai multe ateliere: de pictură, de olărit, de tehnica şerveţelului, adică a unor obiecte-decoraţiuni realizate din şerveţele de hârtie etc. Începând cu acest an, fiecare ediţie a Târgului de produse tradiţionale se va desfăşura concomitent cu aceste ateliere de creaţie, pe care copiii, ţinând cont de numărul mare de participanţi, le apreciază foarte mult. În lunile viitoare, vom mai avea şi alte tipuri de ateliere de creaţie, astfel încât ele să devină  o tradiţie, la fel ca şi Târgul  din imediata vecinătate. De altfel, de toată finanţarea acestor ateliere de creaţie s-a ocupat firma organizatoare a Târgului, care a venit în întâmpinarea solicitărilor noastre de a organiza, de câte ori va veni la Câmpina, şi evenimente dedicate copiilor din acest oraş ”, ne-a declarat edilul-şef al municipiului, asigurându-ne că va sprijini şi în viitor aceste manifestări creative dedicate celor mai tineri câmpineni. A.N.

Basarabia - pământ românesc

  • Vizita delegaţiei oraşului Cimişlia (Republica Moldova) în Câmpina, Ploieşti şi Bucureşti
  • Semnarea acordului de parteneriat între oraşele Câmpina şi Cimişlia

Integrată în Programul manifestărilor culturale, educative şi sportive stabilit de administraţia locală pentru anul 2014, activitatea “Basarabia - pământ românesc”, desfăşurată în zilele de 27 şi 28 martie la Casa de Cultură “Geo Bogza” şi respectiv în Ploieşti şi Bucureşti, a reunit reprezentanţi ai Primăriei, ai Consiliului Local şi ai unei delegaţii din Cimişlia, Republica Moldova, cetăţeni de onoare, profesori şi numeroşi elevi. 


Salutând prezenţa distinşilor oaspeţi, col.(rtr) Marian Dulă - moderatorul reuniunii, a reamintit importanţa şi semnificaţia evenimentului (27 martie, unirea Basarabiei cu România), condiţiile geopolitice internaţionale actuale şi a invitat la dezbateri pe cei doi primari ai oraşelor Câmpina şi Cimişlia, precum şi pe delegaţii Republicii Moldova. 
“Astăzi avem în mijlocul nostru o delegaţie din Republica Moldova, cu care întreţinem relaţii de bună colaborare (...) Ştefan cel Mare este unul singur şi pentru noi şi pentru Republica Moldova” (primar Horia Tiseanu); “Mulţumesc Asociaţiei «Cultul Eroilor» din Câmpina pentru interesanta organizare a întâlnirii noastre. 27 martie este o zi foarte importantă pentru popoarele noastre (...). În 1992, propaganda şi lupta ideologică era întâlnită pretudindeni. Era o confuzie generală, o totală neîncredere. Popoarele noastre au aceleaşi poveşti, cântece, zicători, proverbe, eroi” (Gheorghe Răileanu, primar Cimişlia); “Sunt mândru că mă aflu aici, în mijlocul dvs. Apreciez iniţiativa organelor locale pentru realizarea acestei întâlniri frăţeşti, de mare valoare istorică” (Iurie Răileanu, consilier orăşenesc Cimişlia).


Cu o impecabilă documentare, cu o dicţie remarcabilă, prof. dr. Gheorghe Râncu a încântat asistenţa cu dizertaţia “Basarabia - pământ românesc”.
În acelaşi sens, ing. dr. Traian Mocuţa şi-a exprimat bucuria de a saluta prezenţa oaspeţilor dragi din Republica Moldova şi a recitat, cu ochii în lacrimi, o superbă poezie. “Suntem conştienţi de rana provocată prin ruperea Basarabiei de România”. 
Atmosfera deosebit de plăcută a fost întreţinută şi de grupul vocal “Brăduleţul” de la Liceul Forestier din Câmpina.

În aplauzele generale, delegaţia localităţii Cimişlia (alcătuită din Gh. Răileanu, Iurie Răileanu, Gh. Balaban, Gh. Aramă şi Igori Perciun) a depus o coroană de flori la Monumentul “Războiului de Reîntregire Naţională”.
A doua zi (28 martie), într-o atmosferă relaxantă, plină de căldură, delegaţia din Cimişlia, acompaniată de un grup de ofiţeri în rezervă şi în retragere condus de col. Marian Dulă, preşedintele Asociaţiei “Cultul Eroilor”, s-a “îmbarcat” într-un  microbuz cu destinaţia Bucureşti. Prima haltă au făcut-o la Palatul Administrativ Ploieşti, unde delegaţia moldovenilor a prezentat oficialităţilor prahovene salutul lor frăţesc. 
În Bucureşti, a fost vizitat Muzeul Militar Naţional - una dintre instituţiile culturale de prestigiu din România, înfiinţat în 1923 - cu diferite epoci istorice: expoziţia de preistorie; expoziţia de istorie veche; Epoca Medievală; expoziţia de istorie modernă; expoziţia de armament, de artilerie şi blindate etc.  
De asemenea, veteranii de război din Cimişlia şi rezerviştii din Câmpina au vizitat Palatul Cercului Militar Naţional - o instituţie centrală de cultură şi educaţie a Armatei Române, inaugurat oficial la 4 februarie 1923 în prezenţa Regelui Ferdinand I al României şi a Reginei Maria a României, a ministrului de război, general Gh. Mărdărescu şi a comandantului corpului 2 Armată, general Ştefan Holban. 
Invitaţii au admirat structura arhitectonică a edificiului, busturile turnate în bronz ale fondatorilor acestuia, Nicolae Filipescu (1862 - 1916) şi Vasile Zottu (1853 - 1910), Sala Maură, Sala de Marmură, sălile de spectacole, stilurile gotice şi bizantine ş.a.
Punctul culminant al întâlnirii frăţeşti s-a desfăşurat în sala de festivităţi a Palatului Cercului Militar Naţional şi a constat în semnarea şi parafarea Acordului de Parteneriat între Asociaţia Veteranilor de Război din Cimişlia şi Asociaţia Ofiţerilor Activi, în Rezervă şi în Retragere din Câmpina.
O activitate interesantă şi utilă, cu profunde semnificaţii istorice, pentru care organizatorii merită apreciaţi. 
Theodor MARINESCU

Poezia după Nichita

Lansare de carte: 
  • Diana Trandafir: “Discurs în roşu şi alb”
  • Ştefan Al. Saşa: “Zeu fără nume pe bicicletă”


Sub genericul “Poezia după Nichita”, Consiliul Local şi Primăria Câmpina, Casa de Cultură “Geo Bogza” şi Biblioteca Municipală “Dr. C.I. Istrati” au organizat sâmbătă, 29 martie, un interesant simpozion literar.
Circumscris amplului program “Primăvara poeţilor”, simpozionul a reunit trei activităţi specifice: “Poezia după Nichita” - prelegere susţinută de Florin Dochia; “Discurs în alb şi roşu” - lansare de carte, autoare Diana Trandafir şi “Zeu fără nume pe bicicletă” - lansare de carte, autor Ştefan Al. Saşa.
Activitatea, onorată de consilierii locali Florin Frăţilă şi Marian Dulă, de cetăţeni de onoare, profesori, scriitori, ingineri, elevi, iubitori de carte, a fost deschisă de Liliana Ene, directoarea Bibliotecii Municipale, care a mulţumit tuturor pentru prezenţă. 


Paralel cu proiectarea unor imagini color, cu aspecte din întâlnirile conducerii bibliotecii, a Casei de Cultură, ale profesorilor, cu colectivele de elevi în campania de pedagogie a lecturii, a difuzării revistei “Urmuz” şi aplicarea unor chestionare, d-na Liliana Ene a remarcat interesul tinerilor cititori pentru acţiunile iniţiate. 
Modest, scriitorul Florin Dochia, a subliniat în discursul său că “este destul de dificil să vorbeşti astăzi despre acest subiect, deoarece sunt în sală mulţi care cunosc diferite lucruri despre Nichita Stănescu. Opiniile au un mare grad de subiectivitate. Poezia după Nichita începe cu generaţia ‘80, ca o continuitate a generaţiei ‘60 care, la rândul ei, vine să recupereze poezia interbelică”. Analizând articolul “O moştenire literară şi litigiile ei”, semnat de Bogdan Creţu, Florin Dochia a făcut o serie de aprecieri pertinente despre scriitorii optzecişti, primenirea discursului literar, modernism, postmodernism şi despre afirmaţiile simptomatice ale liderului optzeciştilor, Mircea Cărtărescu, în opul său doctoral, programatic intitulat Postmodernismul românesc, că «Nichita Stănescu nu numai că nu a constituit un model al generaţiei sale, dar el ar mai fi jucat şi un rol nefast, blocând literatura autohtonă într-un modernism anacronic». Sunt citate, de asemenea, volumele: “În dulcele stil clasic”, “Necuvintele”, “Epica magna”, “Operele imperfecte” sau “Noduri şi semne”. Autorul consideră “că după Nichita, poezia se vede altfel” şi că “poezia după Nichita depinde de Nichita”.


“Dl. Dochia a punctat bine evoluţia poeziei - a subliniat prof. dr. Constantin Trandafir -, însă “nouăzeciştii au făcut un mare rău literaturii, au fost împotriva lui Nichita Stănescu”.
Sfârşitul prelegerii a fost marcat de un moment muzical oferit de talentata Doina Cosma, răsplătită cu numeroase aplauze. 
Cu un remarcabil rafinament intelectual, cu o ironie fină, subtilă, criticul şi istoricul literar C. Trandafir a prezentat cartea “Discurs în roşu şi alb”, autoare Diana Trandafir: “Eu sunt rudă cu autoarea. Ne criticăm acasă şi ne lăudăm în deplasare... Nemulţumit, am lăsat-o să sufere în tăcere şi... a apărut... primul volum. Când au apărut primele semne că pot fi publicate versurile... a apărut cartea «Translucide», la una dintre cele mai bune edituri de poezie, iar prefaţarea a fost făcută de cunoscutul Radu Voinescu. A apărut şi a doua carte, «Poeme cu ceasuri şi flori», în care a atins cel mai înalt nivel al poeziei ei. S-au făcut şi referiri în presă de către Nicolae Tone, Silvia Munteanu”.
Cartea «Discurs în roşu şi alb» este apreciată de cel mai mare critic de poezie, Gheorghe Grigurcu: “Diana Trandafir pare a aştepta ceva cu înfrigurare. Ce? Viaţa «pusă sub lupă» care «se face ţăndărim singurătatea retezată de tavanul  scund», «iubirea la mai mult ca perfect»? De fapt, aşteaptă Poezia, care, luând notă de toate aceste frământări ale efemerului, le cuprinde în acolada emoţiei sale eterne”.
“Citesc cu plăcere poezia Dianei - mărturiseşte Maria Dobrescu. În unele poezii mă regăsesc. Foloseşte formule inedite. Are mult de spus în poezie”.
“Mulţumesc publicului, prietenilor dragi, iubitorilor de poezie. Mulţumesc vorbitorilor pentru cuvintele frumoase. Cartea are trei secţiuni: «Discurs roşu şi alb», «Oration in red and white» şi «Addenda la discurs». Traducerea a fost realizată de colegul Cătălin State. Este un volum scris dintr-o răsuflare. Părintele biologic, dar şi spiritual, C. Trandafir, m-a chinuit câţiva ani, dar a ieşit ceva” - a spus Diana Trandafir în cuvântarea ei. 
Editată bilingv, cartea şi-a găsit răsunet printr-o interpretare în limba română şi în limba engleză a unor poezii: “Noi ne iubim atât de mult”/ “We love each other so much”. 

Un admirabil coleg, un şef grijuliu, Florin Dochia, nemulţumit de tipărirea precară, cu scrisul ilizibil, a primului volum “Zeu fără nume pe bicicletă”, i-a propus autorului, Ştefan Al. Saşa, realizarea ediţiei a doua a cărţii.
“Ne cunoaştem de mult - ne destăinuie C. Trandafir. Era toboşar şi avea voce. Când am aflat că scrie şi versuri, eram sceptic... Când am aflat titlul cărţii, «Zeu fără nume pe bicicletă», am văzut că acesta este poetic. Am găsit un poet bun şi i-am sugerat să continue. Am surprins două ipostaze: una umoristică şi alta de subtilitate - cea care crează o emoţie estetică”.
Cum finalul unui reuşit simpozion al ciclului “Primăvara poeţilor” nu putea fi vitregit de lipsa  unei epigrame marca Saşa, ea a apărut spre încântarea tuturor: “Lăsând ciclismul de o parte,/ Promit din şa c-o să cobor/ Şi voi lucra la noua carte,/ “Un boşorog în cărucior!” 
Theodor MARINESCU

Viziunea, Misiunea și Țintele strategice ale Școlii Postliceale ”Louis Pasteur” - Asociația Mutuală Amus France Roumanie

Asociaţia Mutuală Amus France Roumanie şi Şcoala Postliceală” Louis Pasteur” din Câmpina, în conformitate cu cerințele Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar - ARACIP, prezintă noua viziune, misiune și țintele strategice pentru anii 2013-2018, în cadrul Planului de Acțiune Școlară, după cum urmează :

VIZIUNEA:  ”EDUCAȚIA VOASTRĂ – DATORIA NOASTRĂ”
Viziunea cuprinde contextul în care s-a conturat școala noastră, ca instituție care funcționează pe baza unor anumite reguli, având un rol important în realizarea interacțiunii: educație, competitivtate profesională, formare umană.
Școala noastră devine acel motor care prin creațiile sale propulsează pe o traiectorie ascendentă economia zonei, sănătatea, cultura și bunăstarea de valori umane și profesionale.



MISIUNEA ȘCOLII: 
Misiunea școlii este sã asigure o educație de calitate pentru dezvoltarea intelectualã, socialã și profesionalã a tinerilor în vederea adaptãrii socio-economice a cursanților ca viitori cetãțeni activi, deplin conștienți de propria valoare și competitivi pe piața muncii localã și europeanã.
Ne propunem sã asigurãm aceastã calitate printr-un climat intern stimulativ atât pentru elevi, cât și pentru profesori, sensibil la nevoile locale și regionale.
Vom promova un management eficient al tuturor resurselor pentru îndeplinirea acestei misiuni, iar în acest scop vom urmãri :
a. asigurarea egalitãții de șanse și sporirea accesului la educație;
b. asigurarea unui standard ridicat al educației și compatibilizarea sistemului național de învãțãmânt cu sistemul european de educație și formare profesionalã;
c. dezvoltarea aptitudinilor intelectuale, practice și artistice;
d. formarea profesională superioară dar și a unui orizont larg de culturã generalã, a unor cunoștințe moral-civice dezvoltate;
e. stimularea educației permanente;
f. creșterea capacitãții instituționale pentru elaborarea și gestionarea proiectelor europene;
g. pregãtirea elevilor pentru obținerea unor rezultate performante.
ȚINTELE STRATEGICE:
Ţintele sau scopurile strategice derivă din viziunea şcolii şi reprezintă intenţiile majore care vor fi realizate prin proiectul de dezvoltare a instituţiei şcolare şi prin care se va îndeplini misiunea şcolii. Aceste scopuri nu se referă la activităţile obligatorii, ci reprezintă domeniile pe care şcoala (şi comunitatea educaţională) doreşte să le dezvolte sau după caz să le îmbunătăţească.
Ţintele sau scopurile strategice stabilite de Şcoala Postliceală „Louis Pasteur” pe baza diagnozei mediului intern şi extern, având ca reper misiunea şcolii vor urmări:
Proiectarea unui nou stil de management la nivelul şcolii;
Schimbarea atitudinii cadrelor didactice pentru realizarea obiectivelor propuse; evaluarea obiectivă a activităţii desfăşurate;
Calitatea în educaţie;
Perpetuarea tradiţiilor şcolii, atât în domeniul educativ, cât şi în cel instructiv;
Promovarea atitudinii participative a îndrumătorilor profesionali pe timpul desfăşurării stagiilor de practică;
Perfecţionarea sistemului de obţinere şi alocare a resurselor financiare şi materiale;
Asigurarea unui corp profesoral si administrativ de înaltă calificare, activ, cu o motivaţie superioară şi atitudini participative;
Diversificarea ofertei educaţionale pe baza nevoilor unităţilor medicale, farmaceutice și nu numai şi celor de dezvoltare personală a elevilor;
Integrare europeană, relaţii internaţionale, programe de cooperare internaţională, parteneriate.
Sunt subsumate aici cele 4 domenii funcţionale de referinţă:
Curriculum;
Resurse umane;
Resurse financiare şi dezvoltarea bazei materiale;
Dezvoltarea relaţiilor comunitare.
Sunt formulate 6 ţinte care pot fi atinse la modul realist în cadrul unui an şcolar şi care reflectă misiunea şcolii.
Ţinta 1. Elaborarea unei oferte educaţionale a şcolii care să sporească accesul elevilor la o educaţie continuă, prin stimularea motivaţiei pentru învăţare care să le faciliteze alegerea pentru carieră.
Ţinta 2. Formarea şi perfecţionarea continuă a cadrelor didactice şi oferirea de oportunităţi pentru dezvoltarea carierei acestora în vederea îmbunătăţirii accesului la o educaţie de calitate pentru toţi elevii.
Ţinta 3. Promovarea unei politici de personal care să încurajeze excelenţa, evoluţia profesională, ataşamentul şi loialitatea faţă de instituţie.
Ţinta 4. Asigurarea calităţii proceselor de predare - învăţare - evaluare. 
Ţinta 5. Extinderea învăţării informatizate.
Ţinta 6. Extinderea relaţiilor de cooperare cu instituţii de învăţământ de nivel postliceal din ţară şi din străinătate, prin programe de învăţământ, de cercetare şi mobilităţi de cadre didactice şi elevi.

Coordonator CEAC,
Prof. Natalia Loredana Enache 

Înotătorii de la CS Contratimp şi-au testat nivelul de pregătire la Cupa de Primăvară de la Izvorani

La sfârşitul săptămânii trecute, la Izvorani, a avut loc competiţia de înot CUPA DE PRIMĂVARĂ, destinată copiilor în vârstă de 7, 8 şi 9 ani.
Clubul Sportiv Contratimp din Câmpina s-a prezentat cu trei sportivi, din lotul care se pregăteşte la Bazinul Didactic de Înot, cu sprijinul Tinmar SA şi al Asociaţiei Pro Campina. Doi dintre sportivii care ar fi îndeplinit condiţiile de participare la această categorie de vârstă au fost absenţi din motive medicale.
A fost o competitie reuşită, neoficială, dar frecventată de foarte multe cluburi sportive din ţară şi din străinatate, numărul participanţilor ajungând la circa 500 de copii.
Obiectivele CS Contratimp au fost: verificarea nivelului de pregătire al sportivilor după o participare recentă la o altă competiţie, de acelaşi nivel, desfăşurată la Oradea în perioada 8 – 9 martie 2014. La Izvorani, valoarea acestor sportivi s-a dovedit a fi aceeaşi, ba chiar în creştere, ţinând cont de timpii îmbunătăţiţi într-un interval de timp de numai trei săptămâni.
Micuţii înotători ai clubului câmpinean cu avut următoarele rezultate: 
IULIAN ANTIMIU, 8 ani (1 an de pregatire): 50m liber – locul 10 / 72; 50m spate – locul 8 /76; 50m fluture – locul 21 / 54; ANDREEA VACARU, 9 ani ( 6 luni de pregatire): 50m liber – locul 32 / 74; 50m spate – locul 15 / 72; ANTONIO STOIAN, 9 ani (6 luni de pregatire): 50m spate – locul 66 / 122; 50m liber – locul 88 /123.