22 aprilie 2014

Anul acesta, creştinii din toată lumea au sărbătorit Paştele în aceeaşi zi

Dacă naşterea lui Iisus Hristos (Isus Cristos, la catolici), sau Crăciunul, se sărbătoreşte totdeauna pe 25 decembrie a fiecărui an (data poate pica în zile diferite ale săptămânii, arareori, chiar şi duminica), în schimb, data Învierii Mântuitorului, sau Pastele, diferă atât ca zi, cât şi ca lună, dar cade mereu duminica. Calculul se face după un algoritm ce datează din anul 325 e.n, când Sinodul Ecumenic de la Niceea a configurat regulile generale pentru stabilirea datei celei mai importante sărbători a creştinătăţii. Orgoliile, suficienţa cunoştinţelor proprii şi încăpăţânarea înalţilor prelaţi şi teologi ai celor două principale culte creştine (catolicismul şi ortodoxismul), au făcut să persiste, de-a lungul veacurilor, două interpretări distincte ale calculului datei în care trebuie sărbătorit Paştele. 


Foarte puţini ştiu de ce creştinii (catolicii, ortodocşii, greco-catolicii, protestanţii, neoprotestanţii nu ţin de religii diferite, cum greşit consideră unii, ci fac parte din culte sau biserici ale aceleiaşi religii: creştinismul), sărbătoresc Paştele, de cele mai multe ori, în zile diferite, despărţite de intervale temporale care variază între o săptămână şi cinci săptămâni. Şi mai puţini cunosc metoda de calcul a stabilirii datei Paştelui, dar aceasta nu-i împiedică să creadă cu tărie în Dumnezeu (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh), să creadă cu toată fiinţa lor în misterul Învierii Domnului, al Învierii Mântuitorului care a salvat omenirea de la pierzania păcatului şi ne-a mântuit pe toţi de cele rele prin jertfa sa supremă pe lemnul Crucii. Data Paştelui, din punct de vedere matematico-astronomic, depinde de mişcarea soarelui (legată de echinocţiul de primăvară) şi de cea a lunii, calculele fiind însă diferite, în funcţie de calendarele folosite de Biserica Ortodoxă (calendarul iulian) şi,  respectiv, Biserica Romano – Catolică (calendarul gregorian). Înfiinţată în jurul anului 1700 ca o reacţie de apărare, sub patronajul Vaticanului şi ocârmuirea Sfântului Părinte Papa, a românilor transilvăneni care n-au mai suportat maghiarizarea forţată şi asuprirea nobililor unguri, Biserica Greco-Catolică sărbătoreşte Paştele în aceeaşi zi cu ortodocşii, întrucât greco-catolicii sunt de cult papal (adică subordonaţi Papei), dar de rit răsăritean (ceremonialul religios seamănă foarte mult cu cel al ortodocşilor). Pe de altă parte, protestanţii sărbătoresc Paştele o dată cu romano-catolicii, deşi între un protestant şi un catolic sunt diferenţe mult mai mari decât cele care îl separă pe ortodox de catolic. Isus Cristos nu le-a spus apostolilor Săi să se ducă în lume şi să răspândească în întrega omenire Cuvântul Domnului cu diferite nuanţări. Cu alte cuvinte, nu i-a îndemnat să răspândească religia creştină prin culte cu diferenţe notabile. Nici numele Fiului lui Dumnezeu nu este scris întocmai de către catolicii şi ortodocşii din România. Primii îl scriu Isus Cristos, în varianta latină, pe când cei din urmă preferă varianta slavonă Iisus Hristos, deşi noi suntem “creştini”, nu “hreştini”. De aceea, ecumenismul, mişcarea de refacere a unităţii universale a bisericilor creştine, ar putea fi începutul unui final apoteotic luminos şi plăcut lui Dumnezeu: revenirea tuturor creştinilor de pe acest pământ la obârşia lor comună, la matca lor originară de la începutul primului mileniu de după Cristos, din zorii creştinătăţii care încă mai respirau sfinţenia vieţii şi a faptelor omului Isus printre pământenii pe care i-a iubit atât de mult.
Multă ploaie din cer, dar şi multă lumină din Cer
Din cauza vremii ploioase şi reci, cea mai importantă sărbătoare a creştinilor a strâns în biserici mai puţini câmpineni decât anul trecut, chiar dacă Învierea Domnului a fost celebrată în aceeaşi zi de către toate bisericile creştine. Oamenii care au participat la sfintele slujbe de Paşte nu au fost însă într-un număr ruşinos de mic. Au venit în lăcaşurile de cult câmpinene pentru a lua din Lumina Învierii, ca să o poată duce apoi, cu lumânările aprinse, până în locuinţele proprii, destui localnici, îndeajuns de mulţi încât să credem că locuitorii orăşelului nostrum sunt oameni cu frică de Dumnezeu. Cu frică, dar şi cu dragoste faţă de Tatăl Ceresc şi de  Fiul Său, jertfit în Vinerea Mare pentru salvarea sufletelor noastre. În Câmpina sunt şapte biserici ortodoxe de parohii (plus cea a Spitalului de Psihiatrie Voila), două catolice (una de parohie, iar cealaltă, situată pe Muscel, a măicuţelor augustiniene), şi alte câteva în care se adună penticostali, baptişti, evanghelici, adventişti etc. Aproape de miezul nopţii, o ploaie torenţială s-a abătut peste Câmpina. A fost multă ploaie din cer, dar şi multă lumină din Cer. Lumina Celui Înviat, care a înseninat brusc atmosfera, aducând pe feţele tuturor creştinilor prezenţi în biserici, strălucirea darurilor pe care Cel înviat le revărsă asupra oamenilor: pacea, iertarea, credinţa. În unele biserici ortodoxe, cu permisiunea preoţilor parohi, creştinii prezenţi la slujbă nu au mai înconjurat lăcaşul de cult, cum se procedează de obicei. Pentru că, de cele mai multe ori, am scris despre sărbătorirea Paştelui Ortodox, vom insista, în cele ce urmează, pe ceremonialul Slujbei Învierii oficiate la Biserica “Sf. Anton de Padova” de către părintele paroh Claudiu Cojan, ajutat de mai mulţi preoţi invitaţi. În Câmpina, trăiesc aproape 200 de familii de romano-catolici. Pentru catolicii câmpineni, slujba de Înviere nu începe la miezul nopţii, ca la ortodocşi, ci cu câteva ore mai devreme. Anul acesta, slujba a început la ora 20.00 şi a debutat cu aprinderea în curte a Lumânării Pascale, după care toţi credincioşii prezenţi în biserică au primit Lumina Sfântă, cu care şi-au aprins lumânările. În timpul ceremoniei, pentru o bucată de timp, lumânările celor peste 150 de enoriaşi participanţi au fost stinse, după care au fost aprinse din nou, şi aşa au rămas până la finalul slujbei. A doua zi, prima zi de Paşte, slujba a început la ora 11.30 şi, la sfârşitul acesteia, părintele Claudiu, aflat la primul său Paşte în fruntea catolicilor câmpineni, i-a invitat pe credincioşi să participe, în aula şi curtea bisericii, la un mic praznic cu bucate specifice Paştelui: ouă roşii, cozonac, pască. În predicile din timpul slujbelor de Paşte, preoţii catolici le-au vorbit credincioşilor despre importanţa iubirii lui Dumnezeu Tatăl pentru oameni, evidenţiată nu doar prin apariţia omului pe acest pământ, ci şi prin jertfirea unicului Său Fiu şi prin mântuirea celui Inviat care ne-a dobândit adevărata eliberare din sclavia păcatului.
Cum va cădea Paştele în următorii ani
Pentru cei interesaţi, prezentăm în continuare în ce zile va cădea Paştele în următoarele două decenii: 

* 2014 - 20 aprilie (catolic) / 20 aprilie (ortodox)
* 2015 - 5 aprilie (catolic) / 12 aprilie (ortodox)
* 2016 - 27 martie (catolic) / 1 mai (ortodox)
* 2017 - 16 aprilie (catolic) / 16 aprilie (ortodox)

* 2018 - 1 aprilie (catolic) / 8 aprilie (ortodox)
* 2019 - 21 aprilie (catolic) / 28 aprilie (ortodox)
* 2020 - 12 aprilie (catolic) / 19 aprilie (ortodox)
* 2021 - 4 aprilie (catolic) / 2 mai (ortodox)

* 2022 - 17 aprile (catolic) / 24 aprilie (ortodox)
* 2023 - 9 aprilie (catolic) / 16 aprilie (ortodox)
* 2024 - 31 martie (catolic) / 5 mai (ortodox)
* 2025 - 20 aprilie (catolic) / 20 aprilie (ortodox)

Copiii fără familie nu au fost uitaţi nici de Paşte

Cu ocazia sărbătorilor de Paşti, elevii Şcolii Postliceale Louis Pasteur au efectuat o vizită la Casa de Copii ”Iubiţi Copiii” din cartierul Muscel. 
În cadrul acestei vizite, care face parte din Proiectul de ajutorare socială a copiilor aflaţi în plasament familial, elevii anului II de la profilul Asistent Medical de Farmacie, au donat alimente, dulciuri, haine şi jucării pentru copiii din cele două case de plasament. 


Pe parcursul celor două ore petrecute în casa ”Iubiţi Copiii”, administrată de doamna Eugenia / Jenny Câmpeanu, copii au avut parte de jocuri, mai ales jocuri electronice, discuţii, poezii, cântece, dar şi de multă dragoste şi afecţiune oferite din plin de fetele noastre.
In speranţa că vom sensibiliza şi alţi elevi din şcoală, dar mai ales opinia publică în privinţa nevoilor sociale ale copiilor abandonaţi de părinţi, ne propunem ca în viitor să dezvoltăm mai mult spiritul de sacrificiu şi dăruirea de sine în rândul tinerilor pe care îi formăm la Şcoala Postliceală ” Louis Pasteur” din Câmpina. 
Proiectul se derulează de 15 ani, este constant desfălurat de Crăciun, Paşti dar şi 1 Iunie şi face parte integrantă din laboratorul tehnologic al  modulului de sociologie medicală. 
Psiholog/ Prof. Natalia Loredana Enache

Şubrezit de vreme, vechiul pod de la Băneşti s-a rupt parţial

În dimineaţa zilei de 16 aprilie, vechiul podul peste Doftana care leagă municipiul Câmpina de comuna Băneşti s-a surpat parţial, din cauza prăbuşirii aproape în întregime a unuia dintre cei nouă piloni ai acestei construcţii seculare. Deocamdată, nu se cunosc cu exactitate cauzele incidentului, cu atât mai mult cu cât nu pare a fi vorba despre presiunea apelor râului, căci Doftana nu era umflată la momentul producerii evenimentului. Cel mai probabil, trecerea îndelungată a timpului peste acest edificiu i-a hotărât soarta. Podul este unul dintre cele trei monumente istorice ale comunei şi a fost construit între anii 1862 şi 1864 de către Panait Donici, primul inginer român care a absolvit Școala de Poduri și Șosele de la Paris, ajuns militar de carieră şi politician (ministru al Lucrărilor Publice şi „organizatorul trupelor de geniu” din România). Peste el au trecut trupele române în drumul spre teatrul de operaţiuni din sudul Dunării, în timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878. 


În următoarea perioadă, construcţia urma să fie clasificată conform normativelor Legii Patrimoniului, adică urma să fie inclusă în patrimoniul naţional al monumentelor arhitectonice cu o anumită categorie de clasificare şi de importanţă. Afectat decisiv de cutremurul din 1977, podul de la Băneşti fusese închis traficului rutier în urmă cu aproape 40 de ani, însă în toată această perioadă, pe el au circulat pietoni, biciclişti, chiar şi unii căruţaşi indisciplinaţi, deşi în cazul ultimilor, circulaţia căruţelor a fost mereu riscantă. “Miercuri dimineaţă, pe la ora 9.30 – 10.00, am auzit un huruit puternic, ca de cutremur, şi am simţit cum se zgâlţâie casa şi ferestrele din toate încheieturile. Am crezut la început chiar că începe un cutremur şi m-am înspăimântat. Când am ieşit afară, am văzut o mulţime de vecini strânşi să vadă grozăvia. Mulţimea de pietre căzute în apă i-au blocat cursul firesc, iar nivelul Doftanei a urcat vertiginos în zona malului dinspre casa mea. Noroc că, la intervenţia autorităţilor, s-a acţionat cu utilajele necesare, iar albia apei a revenit la cotele sale normale. Pe timpul nopţii, surparea podului a continuat, astfel încât acum, pe o lungime însemnată, mai mult de jumătate din lăţimea carosabilului a dispărut”, ne-a informat Gabriel Tănase, un localnic a cărui locuinţă este la mai puţin de 100 de metri de capătul podului. Podul este foarte apreciat de băneşteni, în special de navetiştii care lucrează la Câmpina şi nu doresc să facă naveta cu microbuzul. Decenii în şir, aproximativ 300 de localnici au trecut zilnic acest pod, cu bicicleta sau cu piciorul. Întrucât primarul Gheorghe Stoica este în concediu medical, i-am solicitat un punct de vedere viceprimarului Mihai Ungureanu, care ne-a declarat următoarele: “Podul vechi este foarte iubit şi apreciat de locuitorii comunei, nu numai de aceia care îl folosesc zilnic ca să ajungă mai repede la Câmpina. Este cea mai scurtă cale de acces pre oraş. De aceea, prioritatea noastră, a reprezentanţilor administraţiei locale, este să refacem cât mai repede această cale de acces. Nu ştim încă sub ce formă se va acţiona, pentru că, vă daţi seama, se pune problema fondurilor băneşti disponibile, iar bugetul comunei noastre este mic. Însă chiar de-ar fi să realizăm un pod de lemn suspendat sau o altă soluţie tehnică, noi vom încerca să refacem grabnic legătura cu municipiul câmpinean. Ironia sorţii face ca, anul trecut, conducerea Primăriei să aibă în vedere chiar varianta accesării unor fonduri europene pentru reabilitarea podului, mai mult ca imagine, pentru că la structura sa de rezistenţă nu putem umbla. Deşi am instalat imediat garduri metalice de protecţie şi am descărcat, la ambele capete ale podului, grămezi mari de balast, pentru ca oamenii să nu mai traverseze Doftana prin acest loc, sunt mulţi localnici care folosesc în continuare această rută spre Câmpina. Fac un apel călduros către toţi aceştia, rugându-i şi pe această cale să nu mai treacă podul, pentru că se expun unui mare pericol.”  A.N.