10 iunie 2014


Consilierii municipali au aprobat înfiinţarea unui al treilea cimitir public

La ultima lor şedinţă, consilierii municipali au aprobat proiectul de hotărâre iniţiat de viceprimarul Ion Dragomir privind înfiinţarea unui nou cimitir la capătul străzii Izvoarelor din cartierul Slobozia, un cimitir care va avea o suprafaţă de peste 2,5 ha, aproape cât toate celelalte cimitire ale oraşului la un loc. Municipiul câmpinean are două cimitire publice mari şi două cimitire parohiale mai mici, acestea din urmă fiind administrate de preoţii bisericilor din cartierele Slobozia şi Voila.

Vechiul cimitir are peste 100 de ani 
Multă vreme, Câmpina a avut un singur cimitir, cel de pe strada Bobâlna, înfiinţat în jurul anului 1900 şi dimensionat după regulile acelei perioade şi populaţia oraşului din acele timpuri, mult mai mică decât cea actuală. Aşa se face că cimitirul de pe Bobâlna are două sectoare speciale: Cimitirul Eroilor şi Cimitirul Evreiesc. 

Pe la începutul secolului trecut, trăiau pe meleagurile câmpinene destule familii de evrei (astăzi, nu mai sunt decât vreo două-trei familii mixte, niciuna cu ambii soţi evrei), iar patriotismul în acele vremuri se şi dovedea, nu doar se afirma, ceea ce făcea ca toate cimitirele să aibă un sector destinat soldaţilor morţi în războaiele (trecute şi viitoare) pentru neatârnarea ţării. Astăzi, cimitirul este foarte aglomerat, o bună parte a micilor alei fiind cotropite de morminte care nu au mai respectat vechile aliniamente. 

Cimitirul de pe Câmpinita, tras la linie
De multă vreme, cimitirul de pe Bobâlna este plin ochi, ceea ce a determinat municipalitatea câmpineană să înfiinţeze, în urmă cu circa 15 ani, un al doilea cimitir, amenajat pe strada Erou Bogdan Vasile, în cartierul Câmpiniţa. Acesta arată mult mai bine decât precedentul, în sensul că mormintele nu mai sunt înghesuite, deoarece el a fost bine sistematizat de către societatea Floricon Salub, cea care administrează cimitirele câmpinene de circa două decenii. Dar, pe fondul îmbătrânirii accentuate a populaţiei, a creşterii ratei de mortalitate, nici cimitirul de pe Câmpiniţa nu mai are mult şi va ajunge la un grad maxim de ocupare. 


Lucrul acesta a determinat conducerea Primăriei Câmpina să facă demersuri pentru înfiinţarea unui al treilea cimitir public. În timpul dezbaterilor pe marginea proiectului de hotărâre al viceprimarului, consilierul liberal Dragomir Enache, cunoscut pentru intervenţiile sale glumeţe din plenul legislativului municipal, a declarat cu umor: „Am promis locuri de muncă şi nu ştiu cât am reuşit să le creăm, dar, măcar acum, vom face locuri de veci”. Tot liberalul a continuat cu propunerea (acceptată de colegii săi), ca numele viitorului cimitir sa fie Înălţarea Domnului. 

Viitorul cimitir, dublu faţă de cele existente
„Este bine venită hotărârea consilierilor municipali, deoarece nu peste mult timp se va umple şi cimitirul de pe Câmpiniţa, care mai are disponibile doar vreo 70 de locuri de veci. Este posibil ca el să fie administrat tot de firma noastră. Acest al treilea cimitir public este de dimensiuni mult mai mari decât precedentele două, sensibil egale ca întindere. Ca suprafaţă, este aproape dublu faţă de cimitirul de pe Câmpiniţa, având posibilitatea de extindere, pe viitor, pe o suprafaţă de două ori mai mare faţă de cea luată în calcul pentru început. El s-a umplut mult mai repede decât cimitirul de pe Bobâlna pe fondul îmbătrânirii accentuate a populaţiei oraşului. Cimitirul de pe Bobâlna este plin de multă vreme, dar aici întâmpinăm încă unele probleme, deoarece sunt destule morminte vechi care nu mai sunt îngrijite de mulţi ani, din diverse motive, asupra cărora nu are rost să insist. 


Important este faptul că, potrivit Regulamentului de administrare a cimitirelor, aprobat de către Consiliul Local, care a cunoscut mai multe variante îmbunătăţite, dacă la două controale succesive (controale pe care reprezentanţii Primăriei şi ai firmei Floricon le  efectuează din şase în şase luni), găsim un mormânt total părăsit şi neîngrijit, avem posibilitatea de a anula contractul de concesiune respectiv şi de a găsi un alt concedent care să primească terenul în folosinţă. Nu vreau să ameninţ pe nimeni, vreau doar să fac cunoscute aceste lucruri cititorilor ziarului dvs, spre ştiinţa acelora care îşi lasă mormintele în paragină. Subliniez că următorul control se apropie şi că am mai anulat câteva contracte de concesiune pe motiv de totală neîngrijire a mormintelor. Vorbesc aici de o neîngrijire sfidătoare şi bătătoare la ochi, ale unor morminte pe care nu cresc doar câteva ierburi şi buruieni, ci chiar arbuşti înalţi de peste un metru. Se vede clar că pe acolo nu a mai trecut cineva de ani de zile,” ne informează managerul Floricon Salub SRL, Florin Constantinescu. 

Locurile de veci nu se pot vinde
Tot de la interlocutorul nostru am aflat că vânzarea unui loc de veci nu este posibilă, deoarece în acest caz vorbim despre vânzarea unui loc de veci care a fost doar concesionat, iar nu vândut de către Primărie. „Locurile de veci se concesionează pe şapte ani, cu posibilitate de reînnoire permanentă a contractului de concesiune, la sfârşitul perioadei amintite. Terenul respectiv este al Primăriei, el este dat în folosinţă, practic. Lumea vorbeşte că se vând locuri de veci, această informaţie a fost vehiculată şi în presa centrală, dar eu nu cred că lucrurile stau chiar aşa. Omul zice că vinde locul, dar de fapt el „vinde”, cu ghilimelele de rigoare, doar construcţia funerară ridicată pe acel loc: cruce, cavou etc. Nu cred în poveştile conform cărora, la Câmpina, ca şi la Bucureşti sau în alte oraşe, se vând morminte cu zeci de milioane de lei. Locul de veci poate trece în folosinţa altei persoane doar în câteva cazuri strict prevăzute de Regulament: în timpul vieţii, între soţi sau între rude foarte apropiate, ori în urma unei dezbateri succesorale la notariat”, ne-a mai declarat Florin Constantinescu. A.N.

Editorial

RIDICOLUL NU UCIDE
Să fii şeful unui partid care se poartă ca şi cum ar fi partid unic şi să te căciuleşti pentru o alianţă pe lîngă un personaj inexistent, şeful unui partid inexistent arată o inconsistenţă politică de mirare chiar pentru moluscoida noastră viaţă publică. Asta după ce „fenomenul” respectiv ţi-a mai tras o dată clapa cînd cu privatizarea Oltchim. Să te numeşti Geoană sau Tăriceanu şi să crezi că mai ai o vorbă de spus în politică, să te autopropui egolatru ca preşedinte, sau să fii jurnalist sau comentator şi să mai mizezi pe aceste edecuri înseamnă, la fel, să fii complet imun la ridicol. Să ai într-un partid oameni de calitatea intelectuală a lui Papahagi sau Funeriu şi să o alegi cu o majoritate zdrobitoare pe Elena Udrea ca preşedintă, înseamnă să faci din derizoriu stindard. Şi standard. De ce nu poate politica noastră să intre în zodia unei minime seriozităţi? Nici măcar acum, cînd Istoria dă peste noi năvală, noi nu o întîmpinăm decît cu „spirite de glumă” care dau bine la electoratul manelizat. „...înţelepciunea indivizilor a fost suprimată de prostia conservatoare a colectivităţii”, scrie marele istoric şi jurnalist englez Paul Johnson. Puţinii oameni cu un cuantum normal de înţelepciune care intră în viaţa noastră politică au minime şanse de a impune o raţionalitate decentă. Ce pretenţii să ai de la indivizi ca Zgonea, Liviu Pop, Cristina Anghel, Eugen Nicolicea, şi mulţii alţii care şi-au pierdut funcţia atavică a mamiferelor gînditoare: aceea de a roşi de ruşine?!


Despre DD nu pot spune nimic, el este oricum un mutant, un revenant dintr-o lume improbabilă, aşa ceva „nu se există”. De fapt guvernul Dragnea-Voiculescu (Ponta e doar numele de pe etichetă, marfa nu coincide cu ambalajul) este el însuşi o încropire bazată pe votul celor din morminte. Numărul nereuşitelor sale este halucinant, coşmelia însă ţine, pentru că se bazează pe această invulnerabilitate a ne-simţirii. Acum citesc fără să mă mai mir că au de gînd să introducă votul obligatoriu. Prostimea, cum ar zice alt imun la ridicol, Banciu, parcă nu ar fi votat destul, şi cînd spun asta nu mă refer la certificatul de studii. Scrie acum pe ecran că PPDD va intra la guvernare săptămîna viitoare. Finis coronat opus. Este o încununare deplină a vidului absolut din politica noastră. Ce nevoie are PSD-ul de acest aliat pitoresc? Nu se poate da, fireşte, nici o explicaţie raţională. Doar una, vag, psihanalitică: partidul acesta totalitar în fundamentele sale, antidemocratic în structura sa bazală, vrea toată puterea. Nu poate, pur şi simplu, concepe existenţa unei opoziţii. După ce Antonescu a imaginat un 23 august al său, întorcînd armele împotriva aliatului de ieri şi aliindu-se cu duşmanul din acelaşi ieri al politicii (fără să-i fie teamă de ridicol, fireşte!), PSD s-a trezit (oroare!) într-un cadru politic aproape democratic, în care puterea sa chiar depinde de votul schimbător. Pierzînd toate meciurile, realizînd la timp cacealmaua în care intrase, Antonescu a încercat să schimbe din mers competiţia. Şi discursul, pentru că ridicolul nu ucide. Nici pe nenea parlamentarul (uitat fie numele său) care plîngea de la tribună, implorînd solidaritatea colegilor ca să nu vină DNA-ul să-l salte, nu l-a doborît ridicolul. Şi solidaritatea a venit, fireşte. Fără pic de ruşine. Impenetrabili, aceşti oameni rezistă acolo sus pentru că nicio dubitaţie, nicio ezitare, nicio interogaţie asupra sensului nu le tulbură siestele prelungite. Cum să te aliezi cu DD? Ba mai mult, să şi încerci să justifici asta pentru neamul elector ca fiind ceva perfect normal. Pînă la ce grad de anomie mai poate scădea temperatura morală a societăţii noastre? Care este limita de rupere? O ţară condusă de fantoma Elodiei este o ţară fără speranţă. Acum cîteva cicluri electorale lozinca principală a fost: schimbarea. Nu s-a schimbat nimic, răul a devenit mai ţestos. Acum, cîteva partide mici vehiculează aceeaşi idee. Dar, vorba filosofului cel trist: cum să schimbi o încremenire în proiect?
P.S. O sumară documentare îmi arată că la învăţămînt au fost din 89 încoace 20 de miniştri. Recordul îl deţine anul 2012 cu nu mai puţin de 6 (sic!).Are asta o legătură cu cele de mai sus? Evident. În ostracizatul nostru Interbelic trei sferturi dintre academicieni erau membrii ai Parlamentului, în plus Regele mai numea câţiva senatori dintre intelectualii de frunte care nu mai erau supuşi astfel umilinţelor unei campanii electorale. Acum, şansele de reuşită ale unui specialist autentic în viaţa politică sunt nule. Cum să accepte un acuzat de plagiat să discute „în direct” cu un Mihai Neamţu (de care râd toţi idioţii, într-atât este de deosebit de mlaştina vieţii noastre politice) sau cu un Andrei Cornea? Dau o bere parlamentarului român care ştie greacă veche. Prietenii ştiu de ce…
Christian CRĂCIUN      

Toaleta publică a fost modernizată din temelii

După reabilitarea Parcării Centrale, lucrare coordonată de Serviciul ADPP din cadrul Primăriei Câmpina, executivul local (prin Direcţia Investiţii), va mai bifa încă o nouă investiţie publică importantă: modernizarea din temelii a toaletei publice din imediata vecinătate a parcării amintite. Lucrările realizate până în prezent au vizat decopertări ale tuturor pereţilor exteriori şi realizarea unor hidroizolaţii noi, cu cele mai eficiente materiale şi procedee în domeniu. Săptămâna aceasta se va continua investiţia cu diverse reparaţii şi amenajări interioare. 


Lucrările de interior implică multiple reparaţii de instalaţii sanitare, înlocuirea gresiei, a faianţei, a vaselor de toaletă etc. Lucrările se vor executa astfel încât toaleta publică să poată fi dată măcar parţial în folosinţă. Reprezentanţii Primăriei care coordonează investiţia sunt mulţumiţi de felul în care au fost realizate hidroizolaţiile, lucrări imperios necesare, mai ales din cauza faptului că, de mulţi ani, pereţii laterali şi tavanul au fost afectaţi, pe porţiuni importante, de igrasie şi infiltraţii de la apa de ploaie. Noile hidroizolaţii vor rezista vreme îndelungată, deoarece ele au fost realizate prin aplicarea unor folii de carton şi plăci de polistiren extrudat. Se realizează astfel şi o termoizolaţie mult mai bună. WC-ul public a fost dat în folosinţă pentru prima oară în anul 2003, odată  cu Parcarea Centrală, aşa că, după atâţia ani, merita o reparaţie consistentă, lucru care s-a întâmplat şi cu parcarea pomenită, acoperită cu un covor asfaltic nou, a cărui durabilitate este garantată de către constructor (firma Cast) mulţi ani de acum încolo. A.N.

Elena Dumitrescu, la al treilea mandat ca director medical al Spitalului Municipal

Postul de director medical al Spitalului Municipal Câmpina a fost scos la concurs, în urmă cu câteva săptămâni. Recent, examenul de confirmare pe acest post (care a avut, ca structură, întrebări tip grilă şi un proiect medical pentru viitorul spitalului), a fost câştigat de medicul Elena Dumitrescu, unul dintre cei mai buni medici pneumologi ai judeţului, cea care a mai îndeplinit şi în trecut această funcţie. În fapt, doamna doctor Dumitrescu este la începutul celui de-al treilea mandat ca membru al Comitetului Director al SMC, în a doua funcţie de conducere a unităţii. Mandatul directorului medical ţine trei ani, aşa că, cel puţin până în vara lui 2017, directorul medical al SMC se va numi Elena Dumitrescu. 


“Examenul acesta a fost o nouă provocare pentru mine, deoarece proiectul medical pe care l-am prezentat comisiei de examinare a privit, dintr-un unghi interesant şi curajos, consider eu, domeniul diabetologiei. Un domeniu în care eu nu sunt specializată. Un domeniu extrem de delicat şi de actual, prin marea incidenţă a cazurilor de diabet pentru prezentul medical văzut la nivel internaţional, deci nu doar pentru lumea medicală din România. Într-un top al celor mai frecvente boli din lume, diabetul este pe primele locuri. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, în prezent, în lume, sunt diagnosticate cu diabet zaharat peste 300 de milioane de persoane, iar dintre acestea, mai mult de 60% trăiesc în Europa. Conform prognozelor, numărul diabeticilor va creşte în următorii 10 ani până aproape de 400 de milioane. Este, deci, o boală extrem de actuală, specifică stilului modern de viaţă al multor persoane. Medicii din întreaga lume atrag atenţia asupra creşterii frecvenţei diabetului zaharat în rândul copiilor şi adolescenţilor. Tocmai de aceea mi s-a părut o provocare deosebită conceperea proiectului medical amintit, care, practic, propune, analizează şi argumentează realizarea, într-un orizont de timp mediu, deci nu prea îndepărtat,  a unui compartiment de diabetologie. În proiectul meu am făcut referire şi la actualul cabinet de diabetologie, care funcţionează bine, dar am avut în vedere o viitoare amenajare a unui compartiment de diabetologie, ceea ce implică existenţa unui număr de paturi şi, pe cale de consecinţă, posibilitatea internării bolnavilor aflaţi în stări critice”, ne-a declarat doamna doctor din mers, din mersul ei caracteristic, proverbial şi bine cadenţat, scuzându-se că nu mă poate primi în cabinetul său directorial de la ultimul etaj al Policlinicii, deoarece rezolvarea unor probleme urgente îi solicitau prezenţa în momentul întâlnirii noastre pe scările spitalului. I-am mulţumit repede pentru declaraţie şi informaţiile primite şi m-am uitat lung şi admirativ după doamna doctor. De fapt, nu prea lung, întrucât cadenţa rapidă a paşilor săi mici, dar importanţi avea s-o scoată rapid din raza mea vizuală. Atâta energie arareori poţi vedea la o femeie mignonă, care nu impresionează prin statură sa fizică, ci prin privirea caldă şi carismatică a ochilor săi pătrunzători ca două lasere medicale vindecătoare de grele suferinţe. Din mai 2013, doamna doctor poate fi găsită în Ambulatoriul Spitalului Municipal, în cabinetul de Pneumologie, deschis în primăvara anului trecut, care funcţionează în spaţiul cabinetului de Chirurgie de la parterul Policlinicii, în intervalul de timp 15.00 – 18.30, adică după terminarea programului personalului medical din cabinetul de Chirurgie. Cabinetul de Pneumologie, care are contract cu Casa Judeţeană de Sănătate, este deservit de doctoriţa Elena Dumitrescu şi de asistenta medicală Ernestina Rotaru. De menţionat că la “pneumologie” nu se tratează decât bolile de plămâni excluzând tuberculoza, pentru această boală letală (dacă nu este tratată la timp), funcţionând, în continuare, cabinetul TBC al Spitalului Municipal, situat pe pe strada Vasile Alecsandri, cabinet ce nu face parte din Ambulatoriul spitalului.  A.N. 

Ziua Mediului la Câmpina

Ziua Mondială a Mediului nu a rămas nesărbătorită nici în acest an la Câmpina. Instituită încă din 1972 de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite pentru celebrarea Conferinţei “Ecologia Umană” de la Stockholm, evenimentul care are astăzi un impact planetar reprezintă elementul cel mai important al "Programului pentru Mediu" al Naţiunilor Unite (UNEP). Mişcările ecologiste din întreaga lume, dincolo de unele exagerări născute, sperăm, dintr-un exces de zel, sunt din ce în ce mai populare, căci tot mai mulţi oameni înţeleg că depinde de fiecare dintre noi să salvăm planeta de la autodistrugere, să o păstrăm vie multă vreme de acum încolo. 


Dacă tema de anul trecut a fost “Gândeşte. Consumă. Salvează”, tema de anul acesta a Zilei Mondiale a Mediului a fost „Economia verde”. În contextul crizei economice actuale, Economia Verde vine ca o alternativă viabilă pentru îmbunătăţirea condiţiilor sociale şi eliminarea riscurilor de mediu. Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) identifică zece domenii în care fiecare dintre noi putem contribui la îmbunătăţirea calităţii vieţii şi păstrarea Pământului ca o planetă vie pentru noi şi generaţiile viitoare. Este vorba despre agricultură, energie, turism, deşeuri, producţie şi industrie, construcţii, pescuit, sivicultură, transporturi şi apă. Revenind la Câmpina, de Ziua Mediului, reprezentanţii Primăriei au organizat o serie de acţiuni în parteneriat cu unităţile de învăţământ din municipiu. Au participat atâţ preşcolari, cât şi şcolari. Prima acţiune (care nu i-a angrenat şi pe copiii de grădiniţă, din motive lesne de înţeles), a constituit-o marşul pentru ECOmunitate, desfăşurat începând cu ora 11.00 pe bulevardul Carol I, între Casa Tineretului şi Parcul de la Soldat. În fruntea coloanei de elevi şi cadre didactice s-au aflat primarul Horia Tiseanu, secretarul municipiului, Paul Moldoveanu, administratorul public Remus Bădulescu şi consilierul municipal Viorica Stănică. Ne aşteptam la o prezenţă mai mare a aleşilor locali la acest marş, dar probabil n-a fost să fie. 


În Parcul de la Soldat, fiecare şcoală participantă la acţiune şi-a organizat propriul atelier de creaţie şi propriul stand în care erau expuse desene şi tot felul de obiecte artizanale cu tematici ecologiste. Copiii de la mai multe grădiniţe câmpinene şi-au adus şi ei contribuţia la sărbătorirea evenimentului prin desenele colorate realizate pe asfalt, desene care manifestau intens – chiar dacă static, iar nu acţional, artistic şi ingenuu ideatic, iar nu practic -, pentru dragostea de natură şi protejarea mediului înconjurător, pentru ca planeta noastră verde să nu devină, în viitor, una gri.  A.N.

O sărbătoare a literaturii

Prima sâmbătă din iunie va intra în inventarul întâmplărilor culturale faste organizate de Casa Municipală de Cultură „Geo Bogza” în ultimii ani. După vernisajul de joi al uimitoarei expoziţii de grafică şi ceramică semnate de MIRONA MARA, aşezământul cultural din Str. Griviţei, colţ cu Str. Câmpineanu, împreună cu Biblioteca Municipală „C. I. Istrati”, a pus la cale o serie de patru manifestări înlănţuite. Terasa cafenelei care a găzduit evenimentul era deja arhiplină, când criticii literari Radu Voinescu şi Lucian Chişu (membrii ai juriului, alături de Vasile Spiridon) au deschis întâmplarea prin alocuţiuni pline de savoare şi de gust, subliniind amândoi nivelul ridicat al actelor culturale de la Câmpina, mult superior unora din oraşe cu pretenţii, colaborarea dintre instituţiile culturale locale, existenţa a două reviste de cultură finanţate de la bugetul local, a multor altor iniţiative teatrale, plastice, muzicale demne de remarcat oriunde.


Apoi, s-a dat stratul înmânarea premiilor la Concursul de Manuscrise: 
Florin Dochia„Orb pe mare” - pentru lirismul de discretă, dar profundă vibraţie, străbătut de un suflu romantic trecut prin filtrul sever al rostirii poetice a secolului al XXI-lea.
Constantin Trandafir„Pactul conversaţiei. Secvenţe critice. Dialoguri” - pentru consecvenţa cu care analizele sale se ataşează punctului de vedere estetic, cultivând criterii axiologice verificate de cercetarea critică şi de istoria literară.
Elena-Corina Cernica „Jocul fantasticului în proza lui Mircea Eliade” - o abordare a celei mai importante dimensiuni a prozei unuia dintre scriitorii români cei mai cunoscuţi pe toate meridianele.
Aceeaşi Liliana Ene, directorul Bibliotecii Municipale, a dat citire premiilor intitulate „Cartea anului 2013”: 
Premiul pentru POEZIE, ex-aequo
Maria Dobrescu, Gânduri în cuşcă, Editura Premier, Ploieşti, 2013 - pentru delicateţea convingătoare a expresiei lirice şi tăietura fină a versului
Florin Dochia Elegiile căderii, Editura Premier, Ploieşti, 2013 - pentru modalitatea de a decupa din ecuaţia lumii conturul fiinţei fragile a poetului
Premiul pentru PROZĂ - Nu se acordă


Premiul pentru ESEU - Codruţ Constantinescu Mirajul utopiei. Călătoriile în URSS: control şi propagandă, Editura Vremea, Bucureşti, 2013 - pentru calitatea documentării şi claritatea discursivă în tratarea unui subiect insuficient explorat până acum în România 
Premiul pentru MONOGRAFIE - Alin Ciupală, Şerban Băleanu – Istorisiri de pe plaiuri câmpinene. Chipuri. Locuri. Întâmplări, Editura Premier, 2013 - pentru interesul documentar legat de istoria, personalităţile şi meleagurile câmpinene.
Premiul OPERA OMNIA s-a acordat folcloristului, poetului şi istoricului literar Gherasim Rusu Togan, pentru contribuţiile sale, susţinute de o metodă originală de interpretare, la studiul datelor şi faptelor folclorului românesc din Transilvania şi pentru întreaga sa operă literară 
Primarul municipiului, Ing. Horia Laurenţiu Tiseanu, şi consilierul local Florin Frăţilă, preşedintele comisie de cultură, au susţinut scurte alocuţiuni în care au subliniat importanţa manifestărilor şi oportunitatea finanţării unor astfel de activităţi.


În partea a treia microfonul a revenit scriitorului Florin Dochia, directorul Casei Municipale de Cultură, care a anunţat rezultatele Concursului Naţional de Literatură «Geo Bogza», ediţia a patra, 7 iunie 2014: 
Marele Premiu şi Trofeul „Geo Bogza” – Marina Popescu
Premiul I – Andreea Voicu
Premiul II – Irina-Roxana Georgescu
Premiul III – Miruna Ştefana Belea
Premii ale revistelor:
-„Cafeneaua Literară” – Ioana Stanciu
-„URMUZ” – Smaranda Luiza Podaru
-„Revista Nouă” – Adelina Georgeta Dozescu
-„Oglinda de azi” – Adrian Popescu
Finalul, altfel cel mai extins în timp, vreo trei ore, a aparţinut Maratonului Poeziei de Dragoste, cel de-al şaptelea de la iniţierea din 22 martie 2013. 28 de poeţi au încântat publicul cu versurile lor dedicate sentimentului celui mai uman dintre toate: Marina Popescu (Bucureşti), Angela Baciu (Galaţi), Emanoil Toma (Ploieşti), Florin Frăţilă (Câmpina), Aurel M. Buricea (Slănic), Constanţa Coman Mezdrea (Câmpina), Ioana Geacăr (Târgovişte), Emil Sude (Poiana Câmpina), Elene Glodean (Câmpina), Viorel Păcală (Slatina), Anastasia Tache (Câmpina), Beatrice Ruscu (Ploieşti & Bremen, Germania), Codruţ Radi (Sinaia), Maria Dobrescu ( Câmpina), Virgil Diaconu (Piteşti), Magda Mirea (Bucureşti), Radu Voinescu (Bucureşti), Gherasim Rusu Togan (Câmpina), Diana Trandafir (Câmpina), Florin Dochia (Câmpina), Ştefan Al.-Saşa (Câmpina), Ana Hâncu (Ploieşti), Vasile Ioan Ciutacu (Comarnic), Cătălin State (Câmpina), Amelia Stănescu (Constanţa), Marian Dragomir (Ploieşti), Călin Derzelea (Ploieşti), Vasile Valerian (Câmpina). Momente muzicale cu osebire plăcute au fost asigurate de Liana Cosma & fiul.
Totul s-a terminat înainte de începerea finalei de tenis de la Paris, cu invitaţia pentru o nouă întâlnire de Ziua Limbii Române, 31 august. (F.F.)

“Bucuria de a dărui” - un proiect al Asociaţiei Mutuale AMUS

Credeţi că bunul samaritean s-a gândit vreo clipă că face voluntariat atunci când a îngrjit rănile omului tâlhărit şi i-a turnat peste ele untdelemn şi vin? Probabil că nu. Şi totuşi, era un “proto”-voluntar, strămoşul voluntarului de astăzi.


Prin demararea proiectului “Bucuria de a dărui”, Asociația Mutuală AMUS France Roumanie – prin Școala Postliceală “Louis Pasteur” din Câmpina, oferă șansa de a învăța, nu în sala de clasă, în saloanele spitalelor sau prin farmacii, ci prin implicarea activă şi personală în acţiuni de voluntariat a elevilor din anii I si II (specializarea asistent medical de farmacie) şi a anului I (asistent medical generalist). Astfel, elevilor li se formează o experienţă educaţională ce implică  mintea,  dar mai ales sufletul “Amus-ul”. 
Beneficiarii direcți ai proiectului au fost, cu ocazia zilei de 1 Iunie, copiii din cadrul Asociației “Iubiți copiii” – Casa Câmpeanu, Complexul de Servicii Comunitare Sfânta Filofteia din municipiul Câmpina şi Şcoala Specială de pe lângă Spitalul de Psihiatrie “Voila”.


Acțiunile derulate în cadrul proiectului au urmărit să dezvolte o serie de conduite necesare în viaţă: independenţă în gândire şi acţiune, imaginaţie, perseverenţă, precum şi conştientizarea nevoilor individuale cu care se confruntă aceştia, să dezvolte calităţi ca angajamentul, răbdarea şi devotamentul. Poate cel mai important beneficiu din realizarea acestor acţiuni de voluntariat este reprezentat de faptul că elevilor noştri le  creşte încrederea în sine şi se  simt utili societăţii, comunităţii din care fac parte, dar mai ales oamenilor din jurul lor.
Motivele pentru care elevii noştri efectuează astfel de acţiuni de volunariat sunt surprinzător de numeroase şi benefice, atât pentru cei care le practică cât şi pentru comunitate: câştigă experienţă, îşi valorifică şi dezvoltă cunoştinţele sau abilităţile existente, îşi fac noi prieteni sau îşi petrec timpul într-un mod plăcut şi util împreună cu prietenii şi familia, pot contribui la prevenirea şi soluţionarea unei probleme a comunităţii, îşi dezvoltă abilităţile personale (comunicare, coordonare, spirit ludic etc.). Astfel, ei îşi lărgesc orizontul, prin interacţiunea cu persoane din domenii diferite,  ajutând, cel puţin pe moment, la rezolvarea problemelor concrete ale “cetăţii”, dezvoltânduşi spiritul civic şi apartenenţa la comunitate, dar mai ales succesul unei organizaţii, generând iniţiative similare din partea altora (cu o floare chiar poate începe primăvara). 
“Am învăţat că ingredientele principale în acţiunile de voluntariat nu sunt nici banii, nici numărul de oameni implicaţi, ci pasiunea / dăruirea cu care lucrează cei ce vor să-şi dea din timpul, abilităţile, cunoştinţele lor în beneficiul altora. Cea mai importantă lecţie pentru mine este faptul că nimic nu se compară cu zâmbetul de pe chipul unui copil cu care viaţa a fost mai dură, chiar dacă pentru acest zâmbet facem mici sacrificii şi ne lovim de barierele mentalităţii greşite tocmai din partea celor  care sunt în poziţia de a ocroti aceşti copii.” 
Psiholog Natalia Enache
Profesor la Şcoala Postliceală "Louis Pasteur" Câmpina

Călător prin lume

Maroc - oraşele imperiale (II)

Părăsim Rabatul pe lângă zidurile de apărare ce datează din secolul al XII-lea şi ne îndreptăm spre Fès, unul dintre cele mai importante centre culturale şi religioase ale lumii musulmane. 
Fès este cel mai vechi oraş imperial şi capitala primei dinastii arabe din Maroc. Este socotit a fi oraşul cu mai multă istorie decât oricare alt oraş marocan. Istoria sa ne duce înapoi în secolul VIII, când Idriss I se stabileşte aici, într-un mic sat de berberi. Un secol mai târziu, în 809, Idriss II îşi stabileşte capitala Idrissidă aici şi aşezarea se dezvoltă rapid. Dinastiile Almoravidă şi Almohadă multă capitala la Marrakech, fără a neglija Fèsul , dar dinastia Merinidă mută încă o dată capitala aici, după care alte dinastii stabilesc capitala, pe rând, la Marrakech sau Meknès, pentru ca sultanul Moulay Abdullah să o restabilească la Fès. Şi aşa va rămâne până în timpul protectoratului francez (1912).
Fiecare om care vizitează o ţară străină doreşte să vadă specificul acelei ţări. Iată de ce ne îndreptăm direct spre partea veche a oraşului - Fès el Bali - unde timpul s-a oprit în loc şi ne duce cu gândul la poveştile din “O mie şi una de nopţi”. Zidurile groase ce înconjoară Fès el Bali, străzile înguste pline de oameni şi prăvălii, unde poţi găsi orice lucru pe care ţi-l doreşti, strigătele vânzătorilor, care te îndeamnă să le treci pragul prăvăliilor, măgarii ce trec pe lângă tine, însoţiţi de conducătorii lor care fac  în acest fel aprovizionarea prăvăliilor şi care te atenţionează pentru a le face loc să treacă, toate acestea dau adevărata imagine colorată a lumii arabe, a Medinei, unde totul se vinde sau se cumpără, negociind “la sânge” pentru a obţine un preţ bun.

Şi pentru că este foarte uşor să te rătăceşti în acest labirint de străzi, unde trăiesc peste 250.000 de oameni, suntem însoţiţi atât de ghidul nostru, cât şi de un bodyguard marocan, ce are grijă ca nimeni să nu rămână în urma grupului, căci cu greu mai poţi găsi o ieşire din acest labirint.
Intrarea în Medina se face printr-o poartă monumentală de o frumuseţe deosebită, decorată pe o parte cu faianţă albastră şi cu verde pe partea cealaltă, având în mijloc poarta principală, sub forma unei potcoave galbene, flancată de două porţi pietonale de aceeaşi formă şi culoare. Medina din Fès este una dintre cele mai mari din lume şi se află pe lista patrimoniului UNESCO. Este, în acelaşi timp, un important centru religios, căci aici se află câteva şcoli religioase numite “medrassa”, unde se studiază învăţămintele Coranului. Una dintre acestea este Bou Inania, construită între 1350 şi 1355 şi care este şi medrassa şi moschee pentru rugăciunile credincioşilor. Treptele ce duc spre curtea interioară sunt decorate cu onix şi marmură, iar curtea interioară pavată cu marmură este străbătută de mici canale cu apă. 
Ne retragem, lăsând credincioşii să se roage şi ne îndreptăm spre o drogherie, pentru o prezentare de produse cosmetice, creme şi celebrul ulei de argan. Intrăm, suntem invitaţi să luăm loc pe canapelele de catifea şi suntem întrebaţi, conform obiceiului local, ce dorim să bem, cafea, celebrul ceai de mentă sau sucuri. Urmează prezentarea propriu-zisă, în timpul căreia suntem unşi cu diferite creme pe mâini, de sus până jos, ascultând recomandările de rigoare. Cumpărăm câteva cutioare frumos mirositoare pentru cei de acasă şi în lumina amiezii ne îndreptăm spre o altă atracţie a Fèsului - Palatul Regal. 
Da, alt Palat Regal, căci în fiecare oraş mare din Maroc vei găsi un astfel de palat. Deşi nu-l putem vizita, ca peste tot în Maroc, admirăm poarta de intrare, o adevărată operă de artă. Faţada este formată din trei intrări, cu porţi sculptate în bronz auriu, înconjurate de mozaicuri de o rară frumuseţe. Face câteva poze şi ne pregătim să părăsim acest al doilea oraş imperial, amintindu-mi ce-mi spunea cineva: “Omul nu va putea niciodată să lămurească secretele acestui oraş, nu va putea pe deplin înţelege sau vedea totul în oraşul acesta plin de istorie şi făurit de timp”.


Dar autocarul ne aşteaptă să ne ducă mai departe spre cel de-al treilea oraş imperial - Mekrès, situat la 60 de km de Fès şi 140 km de Rabat.
În drum spre Meknès, străbatem o regiune agricolă binecunoscută pentru culturile sale de cereale, viţă de vie, citrice şi măsline. De altfel, în Meknès există un Institut Agricol, industria alimentară fiind bine dezvoltată. Vorbind de livezile de măslini pe lângă care trecem, îmi aduc aminte de pedeapsa pe care o primesc consumatorii de droguri, care sunt obligaţi, pe lângă pedeapsa privativă de libertate, să planteze o sută de măslini. 
Meknès este fondat la sfârşitul secolului al XVII-lea (1672) de către sultanul Moulay Ismail, care îşi stabileşte reşedinţa aici. Numele de Meknès provine din numele tribului Meknassa, care se stabileşte aici în secolul X. Înflorirea oraşului i se datorează lui Moulay Ismail, contemporan cu Ludovic al XIV-lea, care construieşte 16 km de ziduri de apărare, 50 de palate şi 20 de porţi ale oraşului, dintre care cea mai frumoasă mi s-a părut Bab el Mansour, cu cele trei intrări sub formă de potcoavă, acoperită în întreagime cu ceramică şi mozaic verde, dominată de figuri arabice. Pentru a construi toate acestea, sultanul “a furat” marmură din ruinele vechiului oraş roman Volubilis (sec. III), aflat la 30 km de Meknès.
Luăm prânzul în centrul oraşului, pe o terasă şi apoi ne îndreptăm spre oraşul vechi, ce se află pe lista patrimoniului UNESCO, străbătând acelaşi labirint de străduţe de unde cu greu poţi ieşi fără ajutor. Paşii şi ghidul nostru ne poartă spre un fost grajd al sultanului Moulay Ismail, care putea adăposti 12.000 de cai, arabii fiind cunoscuţi ca mari iubitori de cai şi neînfricaţi călăreţi. Despre ei se spune că s-au dus în 999 la Papa Silvestru II, propunându-i să introducă în Europa matematica arabă. Şi de aici, trecând prin una din cele 20 de porţi, intrăm în vechiul cartier evreiesc, cu străzi înguste, mici prăvălii, firme uitate de vreme, dar fără evrei, căci aceştia au părăsit de mult cartierul.
Declinul oraşului începe cu moartea lui Moulay Ismail, după 55 de ani de domnie şi în special după devastatorul cutremur din 1755, după care capitala se mută iar la Fès.

Alex. BLANCK
În numărul viitor: “Marrakech - oraşul roşu”.