17 iunie 2014

Nereguli în lanţ pe şantierele din Câmpina ale firmei Concivic

Deşi avem o legislaţie în domeniul construcţiilor aliniată la standardele europene, cu toate că există şi un ghid de securitate şi sănătate în muncă privind sectorul construcţii (în vederea  aplicării prevederilor legale privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile), plus un ghid de bune practici în domeniu, plus alte şi alte acte normative, în fiecare an, se întâmplă sute de accidente de muncă grave pe şantierele firmelor de construcţii angrenate în diverse investiţii, cele mai multe, publice. Cauza principală este precară sau chiar inexistenta organizare de şantier. Nefericita, chiar cruda realitate este, de fapt, urmarea dorinţei patronatului şi executivului acestor firme de a face profit cu orice preţ. Mai bine zis, cu cel mai mic preţ. Cu cel mai mic preţ plătit în bani de către firmele respective. Căci, de partea cealaltă a relaţiilor de muncă, muncitorii plătesc cu sănătatea şi chiar cu viaţa indolenţa conducerii societăţilor în cauză.  Printre cele mai frecvente accidente de muncă în construcţii se numără cele cauzate de surparea unor maluri sau ziduri neasigurate corespunzător. Un accident de muncă de acest fel s-a întâmplat în oraşul nostru, săptămâna trecută, pe un şantier al firmei Concivic din Slobozia.



Lucrări pe bani europeni cu tehnologii şi mentalităţi româneşti
Neglijarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă de către firma Concivic a stat, probabil, la baza producerii unui grav accident de muncă, la mijlocul săptămânii trecute. Victima este un muncitor (sudor), Marian Ichim, tatăl a doi băieţi, care a fost prins într-o groapă adâncă de aproximativ 1,5 metri adâncime, după ce pământul de pe maluri s-a surpat peste el. Muncitorul ghinionist a fost internat de urgenţă la Spitalul Municipal Câmpina, de unde a fost transferat la Spitalul Judeţean. Conform declaraţiilor soţiei sale, el a suferit multiple traumatisme ale coloanei vertebrale şi ale unor organe interne. Din cauza unei hemoragii de sânge, i-a fost extirpată splina. “Soţul meu are splina scoasă, pentru că era ruptă. Are cheaguri de sînge în burtă, ficatul operat – pentru că şi acesta era rupt, rinichiul stâng lovit – urinează cu sânge, plămânii perforaţi în două locuri, 14 coaste rupte, pancreasul lovit, mâna dreaptă dislocată din umăr, piciorul drept nu îl simte”, a declarat soţia accidentatului pentru max-media.ro. 


Cu puţin timp înainte de acest accident de muncă, lângă Poşta Mică, tot la nişte lucrări executate de Concivic (canalizarea de pe tronsonul Bulevardului Carol I situat între străzile Sondei şi Toma Ionescu), s-a prabuşit un mal (neasigurat, în ciuda ploilor din zilele precedente), plus o bună parte a trotuarului alăturat. Odată cu trotuarul şi bordurile aferente s-a prăbuşit şi un castan, care, din fericire, nu a prins pe nimeni sub el. În seara zilei precedente, cei de la Concivic au mai făcut un pocinog: un muncitor a spart cu cupa excavatorului său, din neatenţie, vechea conductă de apă ce urma a fi înlocuită. Imediat după momentul impactului, a ţâşnit un jet puternic de apă, ca o fântână arteziană uriaşă, incidentul lăsând fără apă potabilă mai multe blocuri din zonă. Revenind la accidentul de muncă la care ne-am referit ceva mai devreme, trebuie spus că  procurorii câmpineni au deschis un dosar de vătămare corporală, iar inspectorii ITM Prahova, după investigaţiile de rigoare, vor elucida cauzele accidentului de muncă. Toate lucrările amintite fac parte din proiectul cu finanţare europeană de circa 160 de milioane de euro, denumit “Reabilitarea şi modernizarea sistemelor de apă şi canalizare din judeţul Prahova” şi derulat de operatorul regional Hidro Prahova. La Câmpina, lucrările de modernizare a infrastructurii de apă şi canalizare privesc circa 70 de străzi, plus staţiile de epurare, şi vor avea o finanţare de aproape opt milioane de euro. 


Primarul Horia Tiseanu, nemulţumit de prestaţia celor de la Concivic
Într-o emisiune realizată recent la WYL TV Prahova, primarul Horia Tiseanu a lansat o serie de acuzaţii la adresa firmei Concivic SRL din Slobozia, care se face responsabilă de accidentul de muncă în urma căruia Marian Ichim riscă să rămână infirm pe viaţă. “Există un termen care trebuie respectat. Or cei de la Concivic nu muncesc aşa cum ar trebui. De altfel, de staţia de epurare nici nu s-au apucat. Pe lângă acest aspect, muncitorii firmei din Slobozia au rupt deja de două ori conducta de apă a municipiului, au provocat surparea unei bucăţi de trotuar cu un copac masiv şi, pe deasupra, se fac vinovaţi şi de accidentul de muncă de pe strada Crişuri. Îmi pare rău să o spun, dar beneficiarul nu a avut om pe şantier care să îi verifice. Am fost eu de mai multe ori acolo şi nu am văzut pe nimeni.”


Legislaţia muncii va fi introdusă în şcoli 
Ce este mai grav e faptul că, în ciuda mediatizării intense în presa centrală şi judeţeană a cazurilor de accidente de muncă soldate cu răniţi sau morţi, societăţile de construcţii, în marea lor majoritate, tot nu-şi dau silinţa să ia măsurile necesare pentru asigurarea normelor de SSM şi a unei organizări de şantier corespunzătoare. Autoritatile competente îşi pun serios problema introducerii legislaţiei muncii în şcoli, în contextul în care tinerii proaspăt angajaţi sunt principalele victime ale accidentelor de muncă din cauza faptului că nu-şi cunosc drepturile. 
Ministerul Educaţiei, Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM) şi Inspecţia Muncii (IM) au semnat, anul trecut, protocoale de colaborare pentru creşterea şanselor de ocupare a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, dar şi pentru pregătirea în domeniul legislatiei muncii a tinerilor care urmează să intre pe piaţa muncii. Datele statistice arată ca 64,5 % dintre victimele accidentelor de muncă sunt tineri aflaţi în primii cinci ani de activitate, 20 % dintre ei fiind în primul an de activitate. Alţi 29,1 % au între unu şi trei ani de activitate. "Aceşti copii ies din liceu şi nu ştiu cui să se adreseze pentru a obţine un loc de muncă, nu ştiu ce înseamnă un contract de muncă. Nu ştiu ce semnează şi cad astfel victime în accidente de muncă sau în relaţia cu angajatorii", consideră Dantes Nicolae Bratu, inspector general de stat.

Ultima oră
Potrivit declaraţiilor acordate site-ului www.telegrama.ro de dl. Constantin Stoica, inspector şef adjunct în cadrul ITM Prahova, „s-a decis sistarea temporară a lucrărilor până la luarea măsurilor de siguranţă specifice unor săpături care se fac la o adâncime mai mare de 1,2-1,5 metri. În astfel de cazuri nu merge cu improvizaţii, mai ales că, din câte am înțeles de la colegii mei, la Câmpina se sapă la adâncime de până la 5 metri”. A.N.

LIBERTATEA CUVÎNTULUI

„Libertăţii individului trebuie să i se pună aici o limită; el nu trebuie lăsat să pricinuiască rău celorlalţi. (Dar dacă el nu-şi îngăduie să-i stingherească pe alţii în treburile lor şi nu face decît să acţioneze conform propriilor înclinaţii şi păreri în chestiunile care îl privesc doar pe el, atunci aceleaşi temeiuri care arată că este necesară libertatea opiniilor arată şi că trebuie să se permită individului să-şi transpună nestingherit opiniile în practică pe propriul său risc.)” Jonhn Stuart Mill, Despre Libertate. Imaginea săptămînii este aceea în care dna. Laura Georgescu smulge camera prin care un coleg dorea, perfect transparent, să transmită în direct şedinţa CNA.  Organism funest, devenit prin forţa politicului pe de o parte o cenzură aberantă a criticilor la adresa puterii, pe de altă parte un ocrotitor al puroiului mediatic numit Antena 3. Iertare pentru cuvîntul puternic, dar înnoirea pentru 9 ani a licenţei de transmisie a acestui post reprezintă una dintre cele mai proaste veşti pentru viitorul democraţiei noastre. 



Apărătorii acestui post (mă refer la cei cărora li se poate concede un minimum de inteligenţă, gen Tolontan) invocă obsedat „libertatea de expresie”. Tocmai de aceea am apelat la părintele liberalismului clasic, John Stuart Mill, mereu citat, prea puţin citit, din care am ales frazele de mai sus. În care apărătorul libertăţii cuvîntului şi a spiritului arată că o limită trebuie totuşi să existe: aceea ca omul liber să nu provoace rău! Chestiunea devine cu atât mai gravă cînd trecem de la nivelul indivizilor (de care se ocupă filosoful englez) la cel al instituţiilor, şi mai ales a uneia media, cu o putere de neimaginat atunci la 1859. Tocmai în numele respectului libertăţii (id est democraţiei) Antena 3 trebuia de mult închisă. Pentru că ea produce răul  în proporţie de massă. Nu e vorba acolo de respectarea democratică a dreptului la imagine, a corectitudinii informaţiei, a neutralităţii comentariului. E doar propagandă în sprijinul unei persoane private, cu tot arsenalul de minciuni, atacuri murdare, dezinformări etc pe care îl presupun manualele de control al creierelor. Postul acesta nu combate democratic părerile adversarilor, ci desfiinţează în efigie adversarii. În şedinţa cu pricina a CNA, s-a făcut un inventar al sancţiunilor pe care le-a primit în ultimii ani canalul lui Gâdea. Toate sunt legate de atentate directe la libertatea de informare, nu numai la o elementară abatere de la cinstea profesională. Atunci cînd un personaj privat are posibilitatea de a manipula atît justiţia, cît şi mentalul public, înseamnă că democraţia (libertatea publică) este în mare pericol. Sinistra doamnă din fruntea CNA, despre care am scris de multe ori aici, este doar unul dintre numeroasele instrumente prin care o forţă obscură vrea să ocupe statul. Sigur, postul respectiv are o audienţă considerabilă, dar asta nu este o justificare de tip plebiscitar a existenţei sale. Faptul că zeci de milioane de oameni fumează nu transformă fumatul într-un obicei sănătos. Mîndria cu care slujbaşii postului invocă mereu ratingul e doar un argument în favoarea a ceea ce susţin aici: nu este asta tocmai esenţa manipulării? Ca toţi să se ia după tine? Tot ce ţine de sistemul democratic al votului este iremediabil viciat atunci cînd informaţia publică este distorsionată. Campaniile de linşaj mediatic în care hienele canalului sunt specializate nu se pot în nici un caz justifica prin argumentul libertăţii cuvîntului, cîtă vreme ele tocmai asta urmăresc: abolirea libertăţii. Românii suferă acut, mortal, de ceea ce filosoful Czesław Miłosz numea gîndirea captivă. Şi capcana în care este prinsă această gîndire poartă un nume: televiziunea, dominată de acest trust de influenţă, în paranteză fie spus care promovează în multe rînduri idei antistatale. Şi cînd spun că populaţia este prizoniera postului din Băneasa nu mă refer doar la indicatorii sociologici de tip: persoane cu slabă educaţie, de vîrsta a treia, locuind în mediul rural şamd. Cunosc destui oameni cu educaţie superioară, făcînd indubitabil parte din clasa de mijloc, şi care sunt hipnotizaţi de campaniile Antenei, vehiculînd fără discernămînt insanităţile de pe ecranul pe care dna. Georgescu îl vrea (precum modelul ei mintal Elena puternica), unic.
P.S. Decăderea spre catastrofă a învăţămîntului e strict legată de acest deficit de libertate. Un stat cu oameni needucaţi nu este un stat liber. El poate fi uşor deturnat de indivizi primitivi gen Badea, Ciutacu, Grecu spre a-şi dori dictatura. Iar cînd statul este condus de un plagiator, şansele cetăţenilor de a-şi educa spiritul civic sunt minime. Fenomenul de autoreproducere a lichelelor, specific oricărei „ere a ticăloşilor” e în plină expansiune. 
Christian CRĂCIUN      

Terenul de fotbal de la Complexul Petrol a fost finalizat

După mai multe luni de întârziere (generate, printre altele, şi de schimbarea proiectului de către Comisia de sport a Consiliului Local), constructorul care a câştigat licitaţia pentru executarea acestei investiţii a reuşit, în sfârşit, să termine cu bine lucrările, rezultatul fiind realizarea unui teren de fotbal cu gazon sintetic de mari dimensiuni, primul de acest fel cu o asemenea suprafaţă din Câmpina. Terenul de fotbal are 100 de metri lungime şi 64 de metri lăţime. Sunt dimensiuni minime pentru competiţiile internaţionale. Gazonul a fost adus din Olanda şi este de o calitate excepţională. Investiţia trebuia să fie gata încă de la sfârşitul anului trecut, dar, aşa cum spuneam mai devreme, proiectul tehnic a fost schimbat, la propunerea Comisiei de sport a legislativului municipal, în sensul extinderii pistei de atletism pe toată circumferinţa terenului, renunţându-se la varianta iniţială: pistă de atletism pe una din laturile terenului. La aceasta s-a mai adăugat şi ritmul de lucru al firmei constructoare, care uneori a lăsat de dorit. Terenul amintit face parte dintr-o complex sportiv care se va amenaja în spatele fostelor cămine Petrol. Chiar dacă ideea amenajării unui complex sportiv în această locaţie este mai veche şi datează de la începutul anului 2008 (atunci când primarul Horia Tiseanu a anunţat că doreşte un studiu de fezabilitate privind reabilitarea întregii baze sportive de la Căminele Petrol), realizarea terenului de fotbal ar fi trenat poate dacă investiţia nu ar fi fost susţinută intens de către Comisia de sport din cadrul Consiliului Local, condusă de consilierul liberal Florin Frăţilă, ca şi de către deputatul Virgil Guran. La demararea investiţiei, în septembrie 2013, atunci când ne declara că lucrările ar fi început mai devreme cu şase luni, dacă nu s-ar fi lovit de birocraţia românească, Florin Frăţilă nu se gândea că finalizarea bazei sportive va trena mai mult de şase luni. 


“Prima parte a proiectului bazei sportive de la căminele Petrol aproape că s-a încheiat. Terenul sintetic de mari dimensiuni este, după ştiinţa mea, unicat în Prahova şi printre puţinele din ţară. În momentul de faţă mai sunt de executat mici lucrări de finisaj şi de reabilitare a gardului împrejmuitor. Sper ca în maxim două săptămâni să poată fi inaugurat şi dat în folosinţă în beneficiul câmpinenilor, după un program bine stabilit de un regulament de funcţionare. Începând din toamnă, vom comanda un studiu de fezabilitate pentru cea de-a doua parte a proiectului, în care sunt incluse tribune şi spaţii destinate sportivilor, astfel încât la sfârşitul anului viitor să întregim o bază sportivă ce se poate înscrie în circuitul competiţional naţional, după toate standardele. Chiar dacă în toată această perioadă am întâmpinat multe greutăţi cu acest proiect, sunt mulţumit că efortul lasă în urmă o importantă realizare pentru sportul câmpinean. Le mulţumesc tuturor celor care au sprijinit această idee, indiferent de culoarea politică” - a declarat Florin Frăţilă. A.N.

După o întrerupere de două săptămâni, continuă amenajarea lacului Curiacul

Spre sfârşitul lunii mai, în timpul lucrărilor de amenajare a lacului Curiacul, a fost găsit un proiectil din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Chiar de sărbătoarea Înălţării Domnului, şeful echipei de muncitori care lucra la amenajarea lacului, investiţie ce urmează a fi realizată de firma Floricon Salub cu fonduri de la bugetul local, a descoperit în timpul săpăturilor pentru consolidarea malurilor lacului o importantă piesă de muniţie cu încărcătură explozibilă, asemănătoare unei bombe, dar de dimensiuni mai mici. După descoperirea proiectilului, au fost alertate Poliţia şi Inspectoratul pentru Situaţii de Urgentă. Cei de la ISU au trimis rapid o echipă de pirotehnişti, care a ridicat şi transportat proiectilul de calibrul 82 mm în depozitul de la Râfov, unde ulterior a fost distrus. 


Imediat după ridicarea proiectilului, ISU a recomandat întreruperea temporară a lucrărilor, pentru a permite pirotehniştilor săi o mai minuţioasă cercetare a locului cu scopul de a se verifica dacă mai există cumva în zonă şi alte proiectile cu încărcătura explozibilă intactă. Minuţioasa cercetare este un fel de a spune, căci singura dotare în acest sens a celor de la ISU este un detector de metale, care nici acesta nu a mai fost folosit, întrucât reprezentanţii ISU au considerat că geografia locului extrem de mlăştinos nu ar permite o căutare optimă cu detectorul de metale. Aşa că, până la urmă, reprezentanţii ISU Prahova, care s-au întâlnit, zilele trecute, cu reprezentanţi ai municipalităţii şi ai Floricon Salub, au decis reluarea lucrărilor de amenajare, după o cercetare, mai mult vizuală, a locului. A.N. 

Două decenii de Hora Prahoveană

În ultima zi a săptămânii trecute, Câmpina a fost din nou capitala folclorului prahovean. Pe vechea scenă a zonei de agrement “Fântâna cu Cireşi” s-a desfăşurat a XX-a ediţie a Festivalului judeţean de folclor «Hora Prahoveană», o manifestare artistică ce adună ansambluri folclorice şi interpreţi de muzică populară din întreg judeţul, dar şi din afara lui. 


Ediţia jubiliară cu numărul 20 a venit şi cu o participare internaţională, căci anul acesta la festivalul de la Câmpina a participat, în premieră, ansamblul folcloric Stejăreii din oraşul Cimişlia (Republica Moldova), localitate cu care municipiul nostru urmează să se înfrăţească în viitorul apropiat (un prim acord de parteneriat a fost deja semnat de primarii celor două oraşe). 


Împreună cu ansamblul folcloric basarabean au mai venit câţiva solişti vocali şi virtuozi ai fluierului, delegaţia artistică a oraşului Cimişlia fiind condusă de viceprimarul Sergiu Vîrlan.  Acesta a fost întâmpinat de primarul Horia Tiseanu, cei doi edili urcând apoi pe scenă, de unde au adresat câteva cuvinte elogioase participanţilor activi ai festivalului, dar şi spectatorilor. În 2012, festivalul s-a desfăşurat pe o scenă specială amplasată în Centrul Civic, la intersecţia Bulevardului Carol I cu Calea Doftanei, fondurile alocate de municipalitate însumând 80.000 de lei, o sumă record pentru această manifestare. Şi la acea ediţie am avut oaspeţi de peste hotare (cântăreţi şi reprezentanţi ai oraşului macedonean Kumanovo, înfrăţit cu Câmpina), dar parcă tot ediţia din anul acesta a fost mai frumoasă şi mai interesantă. În deschiderea festivalului, au evoluat ansambluri folclorice din Breaza (“Ca la Breaza”), Băneşti, Mislea, Boldeşti-Scăieni şi Câmpina (“Brăduleţul” – de la Colegiul Tehnic Forestier şi “Ghiocelul” – de la Casa de Cultură “Geo Bogza”). 


Invitaţi speciali ai festivalului au fost, la această ediţie, nume sonore precum formaţia “Alesis”, grupul etno “Nemuritorii” şi solista de muzică populară Mihaela Gurău, membră a Ansamblului Folcloric “Ciocârlia”, fostă elevă a Şcolii de Poliţie de la Câmpina. Chiar dacă nu a plouat, vremea posomorâtă nu i-a încurajatprea mult pe localnici să participe ca spectatori la festivalul găzduit, fără întrerupere, timp de 20 de ani, de oraşul de la poalele Muscelului. A.N.

“Spune NU consumului de droguri!” - un simpozion organizat de elevii Şcolii Postliceale "Louis Pasteur"

Vinovat de producerea unor efecte devastatoare, cărora le cad victime mai ales tinerii, consumul de substanţe halucinogene nu este o invenţie a zilelor noastre. Cu un termen generic, astăzi le numim “droguri”. Unele sunt substanţe de sinteză, produse în laborator, altele au la bază substanţe extrase din diferite plante. Dar oricare ar fi originea lor, toate îl duc pe consumator într-o lume a fantasmelor. O lume iluzorie în care “moartea albă” îl pândeşte în fiecare clipă pe nefericitul care a ajuns dependent de ele. Dar asta nu se întâmplă de ieri, de azi: drogurile au în spatele lor o istorie întreagă care, întinsă prin toată lumea, a traversat secole şi milenii.


Din păcate cele mai vulnerabile categorii de consumatori din zilele noastre sunt tinerii. Inclusiv cei din ţara noastră. Tineri pe care nu-i mai sperie nici sărăcia şi mizeria în care ajung să se prăbuşească rapid, nici posibilitatea de a intra în puşcărie datorită actelor de violenţă pe care le comit doar ca să facă rost de banii pentru “o doză”. Şi nici măcar faptul că “droagele” îi preschimbă rapid în nişte biete “legume” sociale. 
In acest context, joi, 12 iunie, la sediul Şcolii Postliceale "Louis Pasteur", a avut loc simpozionul cu tema "Spune NU consumului de droguri". La acest simpozion, organizat de Consiliul Elevilor, au participat elevii şcolii însoţiţi de cadrele de conducere dar şi de cadrele didactice ale a acesteia.
Au răspuns invitaţiei domnul Mihnea Moldoveanu - angajat al Direcţiei Nationale Antidrog Prahova şi doamna Livia Ene din partea Poliţiei Câmpina, departamentul Poliţie de Proximitate.
Invitaţii au prezentat materiale consistente despre consumul de droguri şi efectele nocive asupra comportamentului, materiale bazate pe o cazuistică extrem de diversificată. 
Profesor psiholog  Natalia Enache

Şcoala Superioară Sanitară Postliceală Câmpina, la a 17-a promoţie de absolvenţi

În ultima zi a săptămânii trecute, Şcoala superioară sanitară postliceală Câmpina (SSSPC), care a fost înfiinţată încă din 1997 de către Fundaţia “Dr. Dinu”, a bifat, într-un cadru festiv, cea de-a 17-a promoţie de absolvenţi ai celei mai vechi instituţii de învăţământ sanitar din municipiul nostru. Festivitatea de absolvire a celor două clase ale şcolii (AMG - asistent medical generalist, şi AMF - asistent medical de farmacie) de către cei 60 de foşti elevi şi viitori specialişti în domeniul sănătăţii a început cu intonarea Imnului Naţional şi a imnului Gaudeamus Igitur, urmate de alocuţiuni ale cadrelor didactice din conducerea şcolii, ale diriginţilor celor două clase şi ale şefilor acestei promoţii. 


S-a continuat cu oferirea de diplome, plachete şi flori profesorilor, cu strigarea catalogului, depunerea Jurământului asistentului medical, predarea clopoţelului, fotografii de grup şi, la final, mulţumiri ale absolvenţilor şi promisiuni de revedere. Directorul Şcolii, doctorul Adrian Dinu, consideră că “orice eveniment de acest fel naşte emoţii atât în sufletele noastre, cât şi în cele ale absolvenţilor. Noi ne-am făcut datoria şi i-am pregătit cât mai bine pe elevii acestei promoţii, în cei trei ani de studii. Rămâne ca ei, în continuare, să fructifice cunoştinţele dobândite, cunoştinţe care, folosite corect, le pot deschide multe uşi în viaţa profesională. Asistentul medical poate oricând să-şi depăşească limitele cunoaşterii, dar fără a le depăşi pe cele ale competenţei profesionale în actul medical, la care participă împreună cu alţi profesionişti ai sănătăţii în scopul satisfacerii nevoilor de sănătate ale oamenilor”. Una dintre cele mai frumoase definiţii ale actului medical îi aparţine regretatului medic ieşean Gheorghe Scripcaru, în opinia căruia “actul medical nu este altceva decât întâlnirea dintre o încredere şi o conştiinţă”. 


La finalul evenimentului, farmacista Elena Dinu, preşedintele Fundaţiei “Dr. Dinu”, ne-a declarat: “Cea de-a 17-a promoţie pe care şcoala noastră a pregătit-o înseamnă o realizare deosebită, o realizare în plus, o izbândă atât în planul pregătirii profesionale a elevilor, dar şi a perfecţionării pregătirii cadrelor noastre didactice. Ne bucurăm să putem dărui comunităţii câmpinene încă 60 de absolvenţi ai celor două specializări, AMG şi AMF, pe care îi socotim bine şi foarte bine pregătiţi. Şi, mai ales, animaţi de dorinţa de a face bine oamenilor şi de a se înscrie într-o conduită etică şi morală desăvârşită. De altfel, permanent îi învăţăm pe elevii noştri să fie oameni pentru oameni, idee care ne călăuzeşte mereu în procesul de învăţământ, şi care constituie, de altfel, şi deviza SSSPC.” A.N.

Călător prin lume

Maroc - oraşele imperiale (III)

Marrakech -  oraşul roşu

Acum câţiva ani, dacă trei gospodine se întâlneau, două, în mod sigur, discutau despre filmul “Clona”, care cucerise inimile telespectatorilor români. Ei bine, majoritatea scenelor din acest serial au fost filmate în Medina din Marrakech, oraşul imperial către care ne îndreptăm acum.
Marrakech, numit şi “Oraşul roşu” datorită fosfaţilor de fier ce colorează pământul şi chiar apele din zona oraşului, este al doilea oraş imperial ca vechime, fiind fondat în 1062 de berberii din sudul Marocului, conduşi de Abu Bakr. Capitală a dinastiilor Almoravidă şi Almohadă, oraşul se dezvoltă rapid, fiind situat la o răscruce de drumuri între Agadâr, Casablanca, Meknès şi Fès, nu departe de Atlantic sau Sahara. În secolul al XI-lea este capitala unui imperiu ce se întindea de la Atlantic până în Algeria şi avea o reţea subterană ce aproviziona oraşul  cu apă, reţea ce se poate vedea şi în zilele noastre. În secolul al XII-lea, este capitala regatului Almoravid, pentru ca un secol mai târziu să decadă şi capitala să se mute la Fès. Cea mai bună perioadă pentru a vizita oraşul este noiembrie - mai, când soarele nu mai arde aşa de puternic şi când vârfurile înzăpezite ale  munţilor Atlas pot fi văzute deasupra plamierilor în floare.
Începem vizita, în care vă rog să mă însoţiţi, cu un simbol al Marrakech-ului. Aşa cum Turnul Eiffel este un simbol al Parisului, Minaretul Koutoubia al moscheei cu acelaşi nume, construit în 1190 de dinastia Almohadă. 

Minaretul este înalt de 77 metri, având patru laturi, fiecare parte măsurând 13 metri şi pereţii exteriori având 2,5 metri grosime, având în vârf trei sfere mari din cupru aurit, cu un diametru de doi metri. Este un exemplu perfect al artei hispano-maure. Decoraţiunile exterioare, care diferă de la o parte la alta, reprezintă desene florale, ornamente caligrafice sau mici arce, arabescuri în relief, toate în piatră, cărămidă sau ciment. Minaretul este foarte asemănător cu Tur Hassan din Rabat sau Giralda din Sevilla, iar prin înălţimea sa, domină linia de orizont a oraşului. Admirăm încă o dată această minune şi ne îndreptăm spre un loc cum altul nu-i probabil în întreaga lume: Piaţa Djemaa el Fna. Traducerea numelui acestei pieţe este “locul mortului”, pentru că aici se afla în vechime o spânzurătoare unde erau executaţi condamnaţii la moarte. Piaţa este un tablou parcă desprins din “O mie şi una de nopţi”. Este cel mai mare punct de atracţie al oraşului, în permanenţă plină de oameni. 


Închipuiţi-vă o piaţă mare, pe caldarâmul căreia vezi, din loc în loc, un om care cântă din fluier, lângă un coş din care un şarpe boa îşi ridică capul, un altul care înghite flăcări ori o sabie, înconjuraţi de sute de gură-cască, inclusiv de noi, grupul de români. Nişte acrobaţi fac salturi pe un covoraş, în uralele unei asistenţe entuziasmate. Dar cercul viu cel mai mare este în jurul unui bărbat mai în vârstă care, stând cu picioarele sub el, povesteşte ceva; este unul din renumiţii “story-tellers” (povestitori). Şi lumea îi ascultă, parcă vrăjită, cum deapănă o poveste de mult uitată, o parabolă ori o învăţătură pentru cei mai tineri. Găseşti aici leacuri pentru toate bolile, ghicitori gata să-ţi citească viitorul, vânzători ambulanţi, vânzători de apă. Şi toate acestea pe un fundal zgomotos, asemănător bâlciurilor de la noi. Piaţa este înconjurată pe trei laturi de cafenele, restaurante, magazine ce dau culoare acestui loc. În aer se simte din plin mirosul de grătare încinse, iar sucurile noastre gastrice ne îndeamnă să mergem spre o terasă, la etaj, de unde avem o vedere panoramică a pieţei. Comandăm rapid o “tajine”, un fel de tocană de pui cu lămâie şă măsline, servită în vase de lut, un bol cu cuşcuş, toate bine condimentate să-ţi dea lacrimile, o salată marocană cu felii de roşii şi castraveţi şi ne delectăm cu o cafea la nisip, “nus nus”, servită la pahar. Plătim şi coborâm din nou în piaţă, cumpărăm câteva suveniruri şi plecăm spre hotel, urmând ca a doua zi să vizităm Medina. 
O zi frumoasă, mai puţin caldă decât de obicei şi labirintul obişnuit al străzilor înguste, magazine care vând orice ţi-ar trece prin minte, dar noi vrem să vedem felul în care sunt tăbăcite şi vopsite pieile de miel, oaie sau capră. Alegem un magazin de pielărie, urcăm la etajul al doilea, unde găsim toate confecţiile din piele posibile. Privind afară, printr-o uşă larg deschisă, vedem sub noi, pe o terasă sau platformă, zeci de găuri, asemănătoare unor cazane mari, pline cu vopsea de diferite culori, în care un muncitor stă cu picioarele vopsind pieile, care mai apoi sunt expuse la soare pentru a se usca. 


O muncă istovitoare într-un miros greu de suportat. Ne întoarcem la ceaiul de mentă oferit de gazde, încercăm să negociem un preţ pentru confecţii, ştiind că pielea aici este chiar mai bună decât cea turcească. Nu prea reuşim şi ne întoarcem în labirintul de străzi, trecând pe lângă un “souk”, o piaţă, un bun prilej pentru a admira artizanii ce lucrează în cupru. Recunoaştem locurile ce au fost filmate în “Clona” şi obosiţi, copleşiţi de căldură, dar şi de diversitatea locurilor pe care le-am văzut (şi pentru care, din păcate, nu avem suficient spaţiu aici), ne întoarcem la aerul condiţionat din hotel.
A doua zi revenim la Casablanca, pentru că la ora 14.20 ne aşteaptă zborul Alitalia 879 care, cu o escală la Milano, ne va depune lin, puţin după miezul nopţii, pe pista aeroportului Henri Coandă. Obişnuita grijă a recuperării bagajelor, îmbrăţăşări, strângeri de mână cu turiştii din grupul meu. Şi plec în noapte spre oraşul meu drag şi liniştit, purtând pentru mult timp în minte şi în inimă (dovadă şi aceste însemnări), o lume complet diferită de a noastră, dar una încântătoare, cu oameni buni, harnici şi prietenoşi.
Alex. BLANCK
În numărul viitor: Londra la pas.