01 iulie 2014

Examenul de capacitate 2014 a arătat un abandon şcolar extrem de grav

Anul trecut, subiectele la examenul de capacitate au fost extrem de uşoare, jignindu-i deopotrivă atât pe elevi, cât şi pe dascăli. Un învăţământ fără exigenţă nu miroase însă bine, din cel puţin două motive: unu, fiindcă elevii nu sunt stimulaţi să se pregătească asiduu, cât mai bine; doi, prin această metodă a mediocrităţii nu sunt pregătiţi nici moralmente pentru viitorul mediu concurenţial de pe piaţa muncii. Nemaivorbind că subiectelor mult prea uşoare (date la Capacitate sau la Bacalaureat) îi afectează exact pe elevii cei mai buni, amestecînd valorile. Iar una dintre bolile genetice ale societăţii româneşti o reprezintă confuzia valorilor. Hotărât lucru, învăţământul românesc nu se simte deloc bine. Învăţământul dintr-o ţară al cărei prim-ministru a fost acuzat de plagiat nu se poate simţi deloc bine. Dascălii ajung să regrete învăţământul din perioada comunismului, “atunci când se făcea carte, domnule, cu toate aberaţiile sistemului şi cultul personalităţii soţilor Ceauşescu, acesta din urmă prezent mai mult în domeniul materiilor umaniste, literatură, istorie, filosofie. Dar programa şcolară era respectată cu rigoare, lucru care nu se mai întâmplă acum.” Referitor la subiecte, anul acesta s-a trecut în extrema cealaltă: subiectele de la limba şi literatura română au fost exagerat de dificile. 



Zeci de mii de copii au abandonat studiile după clasa a VIII-a
După numărul candidaţilor care s-au prezentat la examene, admiterea la liceu de anul acesta ilustrează cât se poate de bine impasul în care se găseşte învăţământul românesc. Ministrul Educaţiei, Remus Pricopie, a recunoscut fenomenul de abandon şcolar, dar nu la dimensiunile sale reale, cifra avansată de primul diriguitor al învăţământului românesc (“16 – 18% din totalul elevilor de clasa a VIII-a nu mai continuă studiile”), fiind cu mult depăşită de realitate. Anul trecut, din 205.000 de elevi de clasa a VIII-a, s-au prezentat la admiterea computerizată pentru clasa a IX-a 145.000, adică 71%. Un calcul simplu ne arată un abandon şcolar de 29%, mult mai mult faţă de ce susţine ministrul de resort. Anul acesta, numărul elevilor de a VIII-a care nu s-au mai prezentat la evaluarea naţională a fost mult mai mare decât cel de anul trecut. Dacă adăugăm şi elevii „fantomă”, plecaţi de mult din şcoală, dar menţinuţi în cataloage doar pentru a se încasa banii din finanţarea “per capita”, fenomen pe care nimeni nu vrea să-l controleze, ajungem la procente chiar mai mari de abandon şcolar, adevarata plagă a învăţământului românesc, pe care n-o analizează nimeni din instituţiile decidente. Sigur că măsurile care ar contracara acest fenomen nu ţin exclusive de sistemul educaţional, ci mai mult de revigorarea economiei, de asigurarea de către guvernanţi a condiţiilor necesare  pentru pornirea unor motoare puternice care să pună în mişcare o economie sănătoasă. “Roadele” amare ale schingiuirii repetate a Legii Educaţiei Naţionale sunt culese astăzi. Legea care ar fi trebuit să pună ordine în sistem a fost de zeci de ori schimbată în ultimele două decenii. Aproape fiecare ministru a ţinut să îşi pună amprenta pe actul normativ, care a fost mai mult măcelărit decât îmbunătăţit. Piaţa muncii reglează, în final, implacabil cererea de locuri de muncă, demonstrând continuu că degeaba ai diplome lustruite şi frumoase, pentru că nu te angajează nimeni dacă nu ai şi competentele presupuse de aceste diplome. Agenţii economici privaţi nu angajează pe ochi frumoşi şi cartoane ştampilate, doar pe ce ştii să faci să le aduci profit. Aici, ne învârtim într-un cerc vicios, fiindcă angajatorii cer experienţă, dar cu posibilităţi minime de angajare, nici chiar cei mai studioşi elevi şi studenţi nu îşi găsesc un loc de muncă.

Anul acesta, subiectele la limba română au fost un calvar
Primele rezultate de la Evaluarea Naţională au stârnit multe nemulţumiri în rândul părinţilor legate de dificultatea subiectelor la proba de limba şi literatura română. O scrisoare deschisă i-a fost adresată lui Remus Pricopie, ministrul Educaţiei, prin care parinţii se arătau nu doar nemulţumiţi, ci chiar revoltaţi pe tema dificultăţii acestor subiecte, considerate “o adevărată batjocură”. Dificultatea extremă a subiectelor coroborată cu o pregătire insuficientă a elevilor au dus la rezultate slabe la materia amintită. Astfel,  spre deosebire de anii precedenţi, s-au luat doar 583 de note maxime la această materie, în timp ce la matematică au existat 4.235 de note de 10. Pe de altă parte, din cei aproape 160.000 de elevi care au dat examenul de Capacitate în această vară, 70,8% au obţinut medii peste 5, iar 29,2% au avut medii sub 5. Pe materii, la română, 73,1% au luat note peste 5, iar la matematică, procentul celor care au obţinut note peste 5 ajunge la 72,9%. Rezultatele finale se vor publica astăzi, 1 iulie. Notele mai mici la română de anul acesta au generat numeroase nemulţumiri în rândul părinţilor, care au depus contestaţii în număr mare şi cer verificarea subiectelor prea dificile de la română. 


Pe 4 iulie, rezultatele finale
Pe 4 iulie, mediile finale vor fi publicate oficial, inclusiv online, pe edu.ro, pe site-ul admiterii la liceu 2014. Practic, elevii vor putea vedea unde se situează în clasamentul pe judeţ în ceea ce priveşte media dintre rezultatele de la Evaluarea Naţională 2014 (75%) şi notele din gimnaziu (25%), mai exact media de intrare la liceu, cea care le va decide soarta în următorii patru ani. Urmează repartizarea computerizată. De aici începe tot demersul admiterii în clasa a IX-a. În perioada 4-8 iulie, elevii şi părinţii vor completa fişele de înscriere cu primele licee pentru care optează, în funcţie de medie, de poziţia în ierarhie, dar şi de locurile disponibile pentru fiecare specializare. Iar pe 15 iulie va avea loc prima etapă a repartizării computerizate a elevilor, rezultatele urmând a fi publicate pe 16 iulie, tot online, pe admitere.edu.ro. Apoi, între 17 şi 25 iulie, are loc depunerea dosarelor de înscriere la licee, urmată de celelalte două etape de admitere, pentru cei rămaşi nerepartizaţi după etapa anterioară (16-31 iulie, respectiv 1 august - 8 septembrie). Anul acesta, spre deosebire de anii trecuţi, rezultatul de la capacitate reprezintă 75% din media de admitere, iar 25% din această medie de admitere este media anilor de gimnaziu. Astfel, nota finală se calculează după formula următoare: media notelor din gimnaziu se adună cu media de la Capacitate înmulţită cu 3, apoi totul se împarte la 4. A.N.

Editorial

FERICITA AMNEZIE…
Oamenii politici şi partidele în ansamblu au o invidiabilă capacitate de a uita, sau de „a-şi alege” amintirile convenabile. Cine asculta zilele trecute vehemenţa anti-PSD-istă a unora dintre vorbitorii la congresul liberalilor ar crede că de ani de zile PNL-ul a făcut cea mai crîncenă opoziţie, nicidecum că pînă mai luna trecută stăteau alături ca o legiune romană, scut lîngă scut spre anularea statului de drept şi scăparea puşcăriabililor. Dl. Tăriceanu, la fel, are o puritate amnezică de invidiat. A uitat de bileţelul buclucaş. Să ne amintim puţin de ceea ce se întîmpla prin 2004-2005. S-a pierdut atunci o şansă unică de a de-baroniza România, de a aduce partidul sechelelor comuniste, PSD, la un nivel rezonabil de putere. Băsescu bea şampanie din sticlă în Piaţa Universităţii, PSD-ul avea atunci un procent în sondaje cam cît al liberalilor de acum, se ivise ideea unor alegeri anticipate care să schimbe scena politică, luînd de fapt puterea Reţelei. Atunci s-a iţit dl. Răzgîndeanu-Tăriceanu cu interesele oculte dezvăluite de bileţelul roz, făcînd perfect jocul PSD-ului şi dîndu-i posibilitatea să se refacă rapid, cancerigen, pînă la puterea cvasi-totalitară pe care o deţine azi. Cînd dl. Tăriceanu, curat ca lacrima, vrea să facă un nou partid codiţă, sedilă, sub fundul PSD. Cu condiţia să aibă o funcţie plină de morgă şi de inutilitate precum cea de acum. Fericiţi cei amnezici! 


Noi ne amintim, totuşi, cum o chema pe ministra justiţiei de atunci să se întîlnească „din întîmplare” în biroul său cu un cercetat penal. Poveste de actualitate, pe care opinia publică a evacuat-o în uitare, iar omul ocupă azi, senin, a doua funcţie în stat. Capacitatea politicianului român (şi cînd spun asta, includ şi omul de presă, la fel de versatil, de capabil de a spune azi negru la ceea ce ieri spunea alb ca şi politicianul a cărui anexă de păstrat sculele din fundul curţii este de cele mai multe ori) de a schimba firesc tabăra cum îşi schimbă ciorapii ţine de un laxism moral cu care n-ar trebui să ne împăcăm. Dar nu numai ei uită. Uită şi justiţia, dosare grele, cu anii, se uită rapid promisiunile electorale, electoratul uită voios şi votează aceiaşi penali, se uită vinovate colaborări cu Securitatea (s-au dat ceva sentinţe împotriva CNSAS foarte interesante în ultima vreme), istoria ne-am abolit-o de altfel aproape în întregime. Din analize sofisticate sunt strategic uitate elemente esenţiale, de exemplu, prezentînd guvernarea Boc „se uită” că a fost una de criză mondială acută şi că măsurile (în mare parte proaste şi prost aplicate) au fost luate sub presiunea realităţii.  Noi înşine suntem cu atenţie programaţi să uităm o grămadă de lucruri. Mă tot întreb, de exemplu, cui naiba poate să-i placă faimoasa ciocolată cu ROM prezentată în acelaşi ambalaj şi cu aceeaşi „calitate” ca pe vremea lui Ceauşescu. Pe vremea aceea era singura, acum ai de ales zeci de mărci. De ce să faci o aşa publicitate agresivă unui produs sugerînd cu limpezime că „era mai bine înainte”? Se spune cu insistenţă că nu avem partide solid structurate, după criterii ideologice clare. Aşa este, desigur, asta pentru că o ideologie presupune constanţă, coloană vertebrală, principii. La noi guvernează interesul de clan şi punct. Suntem o ţară a clanurilor, cuvîntul baron e mult prea nobil. Insistenţa cu care liberalii au evocat la congres „tradiţia lor istorică” a sunat pur şi simplu caraghios. Dl. Antonescu şi-a reinventat o virginitate politică printr-un hocus pocus pe care mulţi l-au admirat pentru rapiditate, lucrînd atît la nivel european, cît şi prin intermediul eternului  disponibil Johannis. Să invoci dinastia Brătianu ca justificare într-un partid construit de Antonescu cu oameni ca Fenichiu, Ghişe, Becali, ejusdem farinae, nu e un blazon, e o blasfemie. Să mă iertaţi, nici măcar venerabilul Quintus nu are justificare să-i invoce pe Brătieni. Prietenii ştiu de ce. Cît despre PDL, ţine coada mult mai sus decît i-ar permite-o statura… şi tot aşa, uitînd strategic o mulţime de chestii neconvenabile. Vă aduceţi aminte o piesă ce se numea „război cu Troia nu se va face”? Din cauza amneziilor spun şi eu: unirea dreptei nu se va face!
P.S. Victoraş avea o Tobă (ceva comandant pe la Poliţie). A uitat şi el că l-a chemat la Guvern pentru oarece trafic de influenţă via Duicu. Dar la el e deja cronic, a uitat el să pună nişte amărîte de ghilimele pe o lucrare de doctorat. S-a propus ca tezele de doctorat să fie publicate on line pentru a le putea fi aplicat softul anti-plagiat. Eu aş propune ca dna. Andronescu să producă în direct proba la Antena 3, aplicînd softul aflat în dotarea Politehnicii lucrării şlefului de partid. De acord?
Christian CRĂCIUN 

“Congresul PNL echilibrează forţele pe eşichierul politic”

consideră Dragomir Enache, preşedintele interimar al PNL Câmpina

Congresul PNL desfăşurat la Bucureşti, la sfârşitul săptămânii trecute, l-a readus pe Crin Antonescu în lupta pentru Cotroceni. Astfel, el va concura în interiorul partidului cu noul lider al liberalilor, Klaus Iohannis, pentru a fi desemnat candidatul dreptei la Preşedinţia României. După ce primarul Sibiului a fost ales preşedinte al PNL şi candidat al partidului pentru prezidenţialele de anul acesta, la propunerea unor delegaţi din sală, Crin Antonescu a fost ales al doilea candidat liberal la fotoliul prezidenţial. Antonescu si Iohannis vor fi supuşi analizei noii Delegatii Permanente a PNL, care, în urma unui sondaj de opinie, va desemna candidatul la prezidenţiale în funcţie de intenţia de vot. 


Desemnarea candidatului ar urma să se facă în august sau septembrie. În legătură cu cele întâmplate la Congresul PNL, preşedintele interimar al organizaţiei municipale a partidului, Dragomir Enache, ne-a declarat următoarele: “Congresul PNL a fost încă un pas pentru echilibrarea forţelor politice din ţară prin unificarea dreptei, acesta fiind un obiectiv principal al partidului nostru. Astfel, pe partea dreaptă a eşichierului politic vom avea, în curând, un partid la fel de puternic şi de mare ca şi PSD, singurul exponent al stângii. Şi celelalte obiective ale Congresului au fost atinse, conform unui program aproape nemţesc. Congresul a decis ca partidul să aibă doi candidaţi pentru alegerile prezidenţiale, lucru care, în final, dă garanţia unui candidat foarte bun, prin activarea unei competiţii interne şi democratice. Organizaţia Câmpina va respecta şi va aplica riguros toate hotărârile Congresului PNL.” A.N.

Ziua Drapelului a strâns o mulţime de copii în Parcul Tricolorului

Anul trecut, Ziua Drapelului a fost sărbătorită cu întârziere, în septembrie, fiindcă ziua programată iniţial a picat exact în perioada de doliu naţional instituită în memoria victimelor tragicului accident de circulaţie petrecut în Muntenegru, soldat cu moartea a zeci de pasageri români. Anul acesta, ziua instituită prin Legea nr. 96 din 1998, adică pe 26 iunie, a fost sărbătorită şi la Câmpina. Ziua Drapelului este dedicată evocării istoriei României şi a celor mai importante simboluri ale sale.


Conform legii, această zi va fi marcată de către autorităţile publice şi de celelalte instituţii ale statului prin organizarea unor programe şi manifestări cultural-educative, cu caracter evocator sau ştiinţific, consacrate istoriei patriei, precum şi prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităţilor Ministerului Apărării Naţionale şi ale Ministerului de Interne.


La sfârşitul săptămânii trecute, o mulţime de copii şi elevi de liceu au participat la atelierele de creaţie organizate lângă Monumentul Soldatului Necunoscut. Cu acest prilej, ei au realizat manual diverse obiecte din hârtie şi carton, au pictat pe hârtie sau pe lemn tot felul de imagini ale tricolorului, imagini care au fost realizate şi din hârtie colorată lipită pe diferite suporturi. La eveniment au participat autorităţi locale, primarul Horia Tiseanu şi mai mulţi consilieri locali, cadre didactice, reprezentanţi ai unor instituţii publice, societăţi comerciale etc. Acţiunile dedicate Ziulei Drapelului au fost organizate de Biblioteca Municipală “Dr. C.I. Istrati” cu sprijinul Primăriei şi Consiliului Local Câmpina. A.N. 

Consilierii locali au aprobat în timp record 11 proiecte de hotărâre

Ultima şedinţă a Consiliului Local a fost probabil cea mai scurtă din istoria legislativului municipal, de când există presă locală şi reprezentanţi ai ei care să relateze despre dezbaterile de la întâlnirile aleşilor electoratului câmpinean. Cele 11 proiecte de hotărâre (după retragerea de pe ordinea de zi, la începutul şedinţei, a celui iniţiat de primarul Horia Tiseanu, privind organigrama Aparatului de specialitate al primarului), au fost aprobate în mai puţin de 30 de minute. “Aceasta va rămâne, cu siguranţă, în istoria Consiliului Local Câmpina drept cea mai scurtă şedinţă”, avea să declare, la finalul întâlnirii, Florin Frăţilă, preşedintele şedinţei. 


Un asemenea timp record s-o mai fi obţinut la şedinţele extraordinare cu un singur proiect de hotărâre pe ordinea de zi, dar nu ne aducem aminte ca o şedinţă ordinară să se fi terminat într-un timp atât de scurt. Cel mai rapid a trecut proiectul de hotărâre prin care 11 consilieri şi patru reprezentanţi ai Primăriei vor pleca în perioada 1 - 8 septembrie la Conferinta Regionala Sud – Est (ediţia IX), organizată de Patronatul Serviciilor Publice, care se va desfăşura la Alanya (Turcia). În timpul “vizitei de lucru”, consilierii câmpineni vor face schimburi de experienţă cu reprezentanţii altor administraţii publice locale din Europa. Surpriza acestei şedinţe operative este cu atât mai mare cu cât consilierii municipali ne-au obişnuit, mai mereu, cu şedinţe extrem de lungi, în care au arătat că le plac la nebunie  dezbaterile nesfârşite, chiar pe marginea unor proiecte de hotărâri lipsite de importanţă. Chiar şi în perioadele în care şedinţele aleşilor locali nu erau înregistrate pentru a fi difuzate de televiziunea locală, ele tot durau cel puţin câteva ore. Lucrul acesta dovedeşte că reprezentanţii partidelor din miniparlamentul câmpinean sunt extrem de pătimaşi atunci când fac politică (fiindcă, în acest caz, de administraţie nu poate fi vorba), poate printre cei mai pătimaşi consilieri locali din judeţ şi, de ce nu, din întreaga ţară. A.N. 

A fost lansat oficial proiectul european de reabilitare a Policlinicii

În sala de şedinte a Primăriei Câmpina, a avut loc recent evenimentul de lansare a proiectului european “Reabilitarea, modernizarea si echiparea Ambulatoriului Integrat al Spitalului Municipal Campina”, proiect finaţat prin Programul Operaţional Regional 2007-2013, Axa prioritara 3 - Îmbunătăţirea infrastructurii sociale. Proiectul este implementat de municipalitatea câmpineană şi are o valoare totală de 11.397056,52 lei, din care valoarea totala eligibila a Proiectului este de 8.933.860,64 lei. Diferenţa este asigurată din fonduri guvernamentale şi locale. Jumătate din banii alocaţi proiectului sunt destinaţi achiziţionării de aparatură medicală. Programul Operaţional Regional este implementat la nivel naţional de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Aministraţiei Publice, în calitate de Autoritate de Management, iar la nivel regional de către ADR Sud Muntenia, organismul intermediar al programului ce monitorizează implementarea acestui proiect. Proiectul îşi propune îmbunătăţirea calităţii infrastructurii serviciilor de asistenţă medicală în micro-regiunea Câmpina prin modernizarea şi reabilitarea Ambulatoriului integrat al Spitalului Municipal Câmpina. 


Ca importanţă şi ca valoare, este al doilea proiect european câştigat de Câmpina (facem abstracţie de proiectul european gestionat de Hidro Prahova SA, pentru reabilitarea reţelelor de apă-canal şi staţii de epurare), un proiect care, conform afirmaţiilor primarului Horia Tiseanu de la începutul conferintei de lansare, “va schimba din temelii imaginea Policlinicii Spitalului Municipal, atât din punct de vedere al arhitecturii interioare, cât şi al dotărilor în echipamente medicale. Realmente, proiectul este un mare succers, o mare realizare a municipiului nostru.”  Durata de implementare a proiectului este de 12 luni, perioadă care începe de la semnarea contractului de finanţare, urmată de toate etapele achiziţiei publice. La conferinţa de lansare din 27 iunie au mai fost prezenţi secretarul Primăriei, Paul Moldoveanu, Gheorghe Stoica, primarul comunei Băneşti, consilierii municipali Monica Clinciu, Viorica Stănică, Gheorghe Tudor şi Viorel Bondoc, directorul medical al Spitalului Municipal, medicul pneumolog Elena Dumitrescu, reprezentanţi ai unor servicii din cadrul executivului local. Managerul de proiect, Dana Hoitan, a subliniat şi ea impactul extraordinar pe care îl va avea modernizarea Policlinicii asupra celor peste 157.000 de beneficiari (locuitori ai Câmpinei şi ai localităţilor învecinate), exprimându-şi speranţa că “proiectul va fi implementat în cele 12 luni, dacă toate procedurile vor decurge normal. Putem cere o prelungire, dar care să nu depăşească ultima zi a anului 2015.” Medicul Elena Dumitrescu a asigurat asistenta că reparaţiile şi recompartimentarea spaţiilor medicale (se are în vedere infiinţarea unui cabinet de nefrologie), nu va afecta buna desfăşurare a actului medical, calitatea serviciilor medicale oferite.  “Asteptam sa vedem cine va fi constructorul, caci, in functie si de ideile lui, vom lua o decizie. Noi avem cateva variante, prin care sa mentinem cabinetele cat mai aproape de policlinica. O parte din ele vor fi relocate in spital, la sectia de recuperare, alta parte la cabinetul TBC si la Boli Infectioase. suntem destul de avansati cu discutiile pentru autorizarea temporara la de Directia Sanitara si de la Sanepid. Oricum, noi speram sa se lucreze pe etaje si sa mai pastram cateva cabinete si in policlinica. Cand vom avea totul stabilit, vom informa oamenii in legatura cu amplasarea si programul cabinetelor”. În următoarea perioadă, proiectul urmează a fi depus pe SEAP în vederea demarării procedurilor de achiziţie publică şi de organizare a licitaţiei. A.N.

La sfârşitul săptămânii trecute a avut loc ceremonia de absolvire a celei de-a doua promoţii de asistenţi medicali de farmacie de la Şcoala Postliceală “Louis Pasteur”

Joi, 26 iunie, la Terasa Muntenia a avut loc ceremonia de absolvire a clasei de Asistenţi medicali de farmacie a Şcolii Postliceale “Louis Pasteur”. 
Pentru cei 31 de absolvenţi ceremonia a fost presărată cu momente emoţionante, fiind  premiaţi elevii cu rezultate foarte bune în ultimul an şcolar, dar şi un moment special în care toţi cei prezenţi au felicitat-o pe doamna Melania Ciocodeică, care ieri a împlinit frumoasa vârstă de 70 de ani. 


Elevii profilului asistenţi medicali de farmacie au ales sa serbeze absolvirea şcolii într-o zi importantă pentru ţară – Ziua Drapelului, astfel că în cadrul ceremoniei a fost şi un moment dedicat acestui eveniment.
Absolvenţii acestui profil vor susţine examenul final de absolvire  începând cu 15 iulie, urmând să plece în continuare în viaţă, având un nou scop: căutarea unui loc de muncă în domeniul farmaceutic.
Dorim sa le urăm din tot sufletul absolvenţilor noştri mult succes în obţinerea diplomei şi mai ales mult, mult noroc în găsirea unui loc de muncă, potrivit cu profilul pe care l-au absolvit, dar mai ales potrivit cu felul lor de a fi.
Psiholog Natalia Loredana Enache

Călător prin lume

Londra la pas (I)

Astăzi vă propun să traversăm Canalul Mânecii şi să poposim în capitala Marii Britanii, la Londra.
Dacă vrei să cunoşti cu adevărat un oraş, trebuie să-l străbaţi pe jos, la pas,  nu numai din autocar. De altfel, cu autocarul este destul de greu, în special în zona centrală, din cauza traficului infernal.
Aşadar, vă propun să pornim dintr-un punct central, ce poate fi socotit centrul Londrei: Picadilly Circus (Piaţa Picadilly). Plecăm de lângă binecunoscuta statuie a lui Eros cu arcul său, trecem pe lângă o splendidă fântână străjuită de o “quadrigă” cu cai negri, gata să-şi ia zborul şi în cinci minute ajungem într-o piaţă largă, inima zonei cu teatre şi cinematografe londoneze: Piaţa Leicester. Aici rămâi impresionat de arhitectura faţadelor clădirilor ce te înconjoară şi de forfota din piaţă, în mijlocul căreia, obişnuiţii artişti ambulanţi sau statuile vii, îşi câştigă existenţa. Traversăm un mic parc, trecem pe lângă o statuie în bronz, în mărime naturală, a marelui artist Charlie Chaplin şi ne trezim pe o străduţă plină cu restaurante italieneşti. Dar mai avem până la ora mesei, aşa că mergem mai departe, trecând pe lângă minunata “Galerie cu portrete” aparţinând Galeriei Naţionale şi brusc, după colţ, vedem Columna lui Nelson, ceea ce înseamnă că suntem în Piaţa Trafalgar, socotită de mulţi punctul central al Londrei, ţinându-se cont şi de faptul că de aici sunt măsurate toate distanţele dinspre Londra către alte oraşe. 


Coborâm câteva trepte şi suntem la baza columnei lui Nelson. Coloana, înaltă de 52 metri, are în vârful ei statuia amiralului Horatio Nelson, care în bătălia de la Capul Trafalgar din Spania, a învins în 1805 flota hispano-franceză “Marea Armadă”. Monumentul are la baza sa patru lei, făcuţi din bronzul tunurilor capturate de Nelson în această bătălie navală, iar pe cele patru laturi ale sale sunt basoreliefuri cu scene din bătălia de la Trafalgar. Înălţimea statuii a fost calculată în aşa fel încât de la înălţimea ochilor lui Nelson să se vadă marea, atât de dragă lui. Piaţa este înconjurată de “Galeria Naţională”, una dintre cele mai importante din lume, precum şi se “Casele” (ambasadele) Canadei, Nigeriei şi Africii de Sud. Locul este în permanenţă plin de turişti sau de oameni care fac demonstraţii de stradă pentru diverse cauze. Într-un colţ al pieţei, în decembrie, poţi admira bradul de Crăciun, frumos împodobit, brad ce este trimis în mod tradiţional de Norvegia. Fântânile, statuile, precum şi porumbeii întregesc aspectul pitoresc al pieţei. 
Ne uităm la ceas şi grăbim pasul, pentru că dorim să prindem schimbarea gărzii la Palatul Buckingham de la ora 11.30. Trecem prin monumentalul “Arc al Amiralităţii”, construit în 1910 ca parte a memorialului Reginei Victoria, poartă ce separă Piaţa Trafalgar de Mall. Mall este un bulevard larg, asemănător Bulevardului Aviatorilor din Bucureşti, având la capătul său Palatul Buckingham. Îndată ce treci de arc, pe partea dreaptă, poţi vedea o coloană înaltă de 50 metri, având în vârf statuia Ducelui de York, cel care a dat oraşului New York numele său. Largul bulevard, lung de aproximativ 1,5 km, este flancat pe dreapta de mici palate, unele folosite astăzi ca săli de expoziţie, iar pe stânga de terenul regimentului de gardă călare, unde în fiecare an are loc o defilare de ziua Reginei Elisabeta şi de cunoscutul parc St. James, cel mai elegant parc al Londrei. Pe lacul din parc poţi vedea lebede sau răţuşte, pe aleile umbroase te vor însoţi veverinţele, în timp ce pe iarbă vei vedea sute de oameni (curios pentru noi, obişnuiţi fiind cu “Nu călcaţi iarba!”) care se bucură de razele calde ale soarelui de vară. Ajungem în piaţa din faţa Palatului, plină cu zeci de mii de turişti ce aşteaptă spectacolul ce are loc o dată la două zile - schimbarea gărzii la Palat.
În mijlocul pieţei se află un monument reprezentând-o pe Regina Victoria, primul monarh ce şi-a stabilit reşedinţa la Palatul Buckingham în 1837. În vârful monumentului se află statuia Zeiţei Victoriei. Istoria Palatului începe cu 1702, când Ducele de Buckingham îl construieşte ca reşedinţă a sa. Fiul său îl vinde Regelui George al III-lea, pentru ca în 1820, Regele George al IV-lea să angajeze un mare arhitect, John Nash, care redecorează palatul, dublând suprafaţa acestuia. Astăzi, pe lângă reşedinţa oficială a Reginei şi a soţului său, Ducele de Edinburgh, palatul este gazda vizitelor oficiale sau a banchetelor de stat.
Ne alegem un colţ al pieţei, întrucât locurile de lângă gard au fost de mult ocupate. Nu departe de noi se aude fanfara, care repetă câteva note din repertoriul ce va fi prezentat în timpul schimbării gărzilor. Şi tot în curtea interioară a regimentului regal de gardă se face inspecţia ţinutei fiecărui ostaş. Uniforma este cea binecunoscută: tunică roşie, curea aurie, pantalon negru cu vipuşcă roşie şi bineînţeles, deliciul asistenţei, căciula înaltă din blană neagră de urs. Este ora 11.30 şi în sunetele fanfarei începe defilarea gărzii, deschisă de doi poliţişti călare. Detaşamentul de gardă intră pe poarta principală şi, în timp ce ostaşii schimbă posturile şi parolele, fanfara execută un excelent program muzical.
Este ora 12.00 şi ostaşii ce au fost schimbaţi se întorc în cantonamentul lor, fiind timpul şi pentru noi să ne continuăm drumul spre Piaţa Parlamentului. Trecem de Centrul Mondial Baptist, care are o foarte interesantă arhitectură şi ne oprim în faţa unui alt simbol al Londrei - Catedrala Westminster (Westminster Abbey), locul de încoronare al tuturor monarhilor britanici, începând cu William Cuceritorul în 1066, până la Regina Elisabeta, în 1953. Catedrala a fost construită în secolul al XI-lea de către Edward Mărturisitorul (The Confessor). De-a lungul secolelor au fost făcute adăugiri şi modificări, iar una dintre cele mai frumoase este “Capela Fecioarei”, construită de Henry al VII-lea. Catedrala nu este doar un loc de rugăciune, ea este şi locul de veci al lui Edward I, Henry III sau Elisabeta I. Un alt loc important în catedrală este “Colţul Poeţilor”, unde sunt îngropaţi, printre alţii, “părintele” literaturii engleze Geoffrey Chaucer, John Dryden sau Charles Dickens. Aici se află şi Mormântul Eroului Necunoscut, precum şi Scaunul de Încoronare făcut din lemn de stejar în 1300. Am avut prilejul fericit să asist la o slujbă într-o duminică dimineaţă şi vă mărturisesc că am plecat adânc marcat atât de atmosfera din timpul slujbei, cât şi de faptul că la sfârşitul ei, parohul catedralei stătea la uşă dând mâna cu fiecare şi mulţumindu-i pentru participare.
Ieşim şi ne aflăm în faţa celebrei clădiri a Parlamentului Britanic. Clădire flancată de la fel de celebrul orologiu-turn “Big Ben” şi la capătul celălalt de Turnul Victoria.
Dar despre aceasta cât şi despre multe altele din această zonă centrală de mare importanţă pentru Regatul Unit, în numărul viitor.
Alex. BLANCK

Un nou roman semnat de Ion Ochinciuc: «CĂLUGĂRIŢA»

Cunoscutul scriitor bucureştean Ion Ochinciuc, autorul unui număr impresionant de romane poliţiste şi de aventuri publicate, multe dintre ele bucurându-se de o largă audienţă la public (de exemplu “Îngerul negru” s-a tipărit în 140.000 de exemplare, vândute integral), oferă cititorilor săi, pentru prima dată, un roman de dragoste. 
Romanul, ca specie a genului epic, în proză, greu de definit şi de clasificat, datorită complexităţii interferenţei lui cu alte genuri literare, este forma predilectă a maestrului Ion Ochinciuc.
Recentul volum - «Călugăriţa - în umbra unei femei», apărut într-o ţinută elegantă, cu o grafică fină, a întrunit sufragiile unanime ale criticii de specialitate: “Intrigă, suspans, crimă, sinucidere, ingrediente folosite cu măiestrie de cunoscutul şi apreciatul scriitor Ion Ochinciuc” (Sofia Şincan); “I. Ochinciuc are cele două haruri obligatorii pentru un prozator: 1. construcţia personajelor vii, care capătă în mintea cititorului o identitate biografică precisă şi 2. imaginează situaţii pline de sens, cu miile de moduri invizibile care colorează o atmosferă, o istorie care se transformă continuu în istorisire” (Christian Crăciun).
În acelaşi sens, Cosmin Perţa, în prefaţa: “Ion Ochinciuc, un maestru al romanului poliţist, din nou pe scenă”, remarcă: “Este un prozator clasic, hârşit, care observă lumea cu delicateţe şi extrage din ea elementele care nu se perimează”.


Romanul «Călugăriţa...», “vârful de lance al cărţilor mele” - mărturiseşte autorul - este rodul unei activităţi literare îndelungate, a unei experienţe de viaţă, al multiplelor funcţii deţinute, toate împletite armonios cu un indubitabil talent.
Receptiv la unele sugestii privind tehnoredactarea manuscrisului (v. p. 26, 73, 111, 141, 143, 175 etc.), autorul a intervenit prompt, a făcut corecţiile corespunzătoare şi a compartimentat întregul material în 49 de capitole, facilitând cursivitatea, supleţea şi eleganţa textului final. 
Titlul cărţii, «Călugăriţa», însoţit de o grafică subtilă, ilustrând în paralel insecta - Mantis religiosa (vorace, carnivoră etc.) şi o călugăriţă (fermecătoare, nudistă), se integrează în rigorile structurale şi compoziţionale ale romanului.
Excelenta corespondenţă dintre titrare şi grafică, precum şi conducerea cu abilitate a naraţiunii, asigură strălucit suspansul întregului roman.
Prin particularităţile compoziţionale - proporţia echilibrelor volumelor narative, construcţia, coerenţa etc. - «Călugăriţa» se încadrează în tipul romanului tradiţional de tip balzacian. El are o construcţie cu acţiune complexă şi de mare întindere, personaje numeroase şi intrigă complicată.
Prozator clasic, experimentat, fin observator al mediilor: social, economic, politic, Ion Ochinciuc îşi alege cu migală personajele, cu ajutorul cărora construieşte o poveste plină de suspans.
Întrunind o diversitate de tipuri umane, personajele romanului sunt prezentate în raporturile lor cu intriga romanului, cu o anumită concepţie de viaţă, cu celelalte personaje, cu atmosfera.
Astfel, după locul pe care îl ocupă în compoziţia operei, personajele principale sunt excelent caracterizate: Simona (Ştefaniu) Dedulescu - grafician, orfană de la 2 ani, chipul mic, oval, ochii cu licăriri de opalm graţioasă, frumoasă, suplă, exuberantă; Rolo Dedulescu - inginer mecanic, 35 de ani, cercetător principal, politicos, ţinută elegantă; Dezideriu Popică - Pop - fermecător povestitor, gen bon viveur în saloanele artistice şi literare; Mircea Cozianu - statură atletică, înfăţişare chipeşă, ţinută elegantă, loc în publicistica românească. Posturile de radio şi tv se întreceau în a-l avea colaborator. Romancier şi pamfletar. Nu era în graţiile criticilor literare.
Romanul este presărat, de asemenea, cu o serie de personaje secundare: Luli Cricoveanu, Popa Lae, Dionisie Mogoş, Ina Manciopol, Ben Colescu, Vlad Pătraşcu, Dorel Vartic etc.
Pentru dezvăluirea gândurilor şi sentimentelor personajelor şi a angajării acestora în acţiune, autorul a folosit un dialog viu colorat, de o impecabilă naturaleţe:
“- De ce ţi se spune Călugăriţa?
- Poate pentru că am fost crescută şi educată într-o familie preoţească şi pentru faptul că n-am acceptat să fiu curtată de niciun coleg” (p.32) sau:
“- Mişto limuzina!
- Pe cine o fi aşteptând?
- Individul pare a fi un barosan.
- Hopa! Ia uitaţi-vă la Călugăriţa.
- Joacă tare fata!
- Îmi place că ţine la preţ. (p. 24)
Pline de farmec, substanţă şi sensibilitate, proverbele, maximele şi cugetările folosite de autor asigură o fluenţă deosebită lecturii: “Când dă Dumnezeu apoi nu se zgârceşte” (p. 17) sau “Ce-a unit Dumnezeu numai El desparte” (p. 50) ori “Primum non nocere”; “Nil novi sub sole” (p. 152).
Meritul incontestabil al maestrului Ion Ochinciuc constă în asigurarea celor trei elemente definitorii ale unui roman de calitate: intriga, caracterizarea personajelor şi cadrul, realizate impecabil în structura şi dinamica lucrării.
O carte superbă, scrisă cu mult talent şi rafinament literar, “care te prinde şi te sufocă, întocmai ca Mantis religiosa autentică”.
Theodor MARINESCU