17 februarie 2015

Editorial. VARA ȘACALILOR…

De ce nu scriu despre arestarea dnei. Udrea? Pentru că nu mi se pare un subiect de însemnătatea celei care i s-a dat. Aaa, dacă 1% din ceea ce a spus doamna în parlament și alte intervenții publice ar fi fost urmărit de presă, am fi avut într-adevăr o radiografie profundă a cancerului social. Tăcere însă, acuzele ei s-au pierdut ca firul de apă în nisipul pustiei. Numai că, acum, cazul Udrea nu mai poate fi discutat separat de cazul Vosganian. Nu poți să nu faci comparații. Doamna și-a acceptat soarta cu o neașteptată stăpînire de sine, pe cînd aristocratul, rafinatul scriitor a coborît sub zodia penibilului, cerșindu-și umil o imunitate scîrboasă de la niște colegi mai degrabă complici de bandă decît parlamentari. 


Habar n-am și nu e treaba mea să judec dacă Vosganian este juridicamente vinovat. Moralmente a fost însă jalnic. Am amintirea unei scene asemănătoare cu regretatul George Pruteanu, cramponat practic de microfon, ca un copil de vitrina cu jucării, și urlînd că el nu pleacă pînă nu spune tot ce avea de spus. Întregul jeg al demisiei morale a intelectualității române de la 1945 încoace mi s-a devoalat prin această ieremiadă de mahala a unui om în care ruptura dintre talent și morală urlă. Situația scriitorului ministru de finanțe pune însă în discuție un impas major al politicii românești. Oamenii visează înlocuirea regimului maxim corupt al lui Ponta. Se bazează întru asta pe seriozitatea și încă prestanța publică a lui Iohannis. Problema este însă ce/ pe cine pui în loc. Liberalii, s-a văzut acum din nou, nu sunt decît „celălalt PSD”, PSD-ul de rezervă, atunci cînd cel principal prea a făcut-o de oaie. Faptul că Vosganian și-a dat demisia nu înseamnă nimic, partidul nu este prin asta cu nimic mai curat, dimpotrivă. Nu putem uita că liberalii au fost actori principali în toate atacurile la adresa democrației din 2012 încoace. Chiar că Antonescu s-a dovedit mai isteț ștergîndu-se la timp în peisaj, nimeni nu mai vorbește de el, deși evident este responsabil pentru multe dintre chestiile acum discutate în dosarele de corupție. Și atunci cu ce ar ieși cîștigată societatea românească dacă i-am aduce la putere pe companionii lui Vosganian, Fenichiu, Gorghiu, Tăriceanu et alţii? Spre deosebire de mulți sceptici din oficiu, cred că există suficient de mulți oameni corecți și competenți pentru a pune  bazele unei noi clase politice și a unei profesionalizate și decuplate de politic bresle administrative. Nu e vorba numai de direcție, ea e cea bună, ci și de ritm. După alegerile prezidențiale, de exemplu, multă lume spera, naiv, că Antena 3 ori RTV-ul se vor închide repede, scutind mentalul colectiv de un cancer manipulatoriu. Nimic mai greșit, sub paralizia acelui for care ar trebui să reglementeze corectitudinea și care este inima maladiei, CNA-ul, televiziunile continuă să ne infecteze zilnic. De exemplu, o știre de zilele trecute a trecut aproape ignorată: mai multe persoane au fost sancționate penal pentru voturi multiple la referendumul de suspendare a președintelui din 2012. Unii, de obicei oameni fără căpătîi, au votat de zeci de ori. Ce ar fi de urmărit mai departe? Cine a dat ordinele, cine a organizat toată operațiunea și a dat banii, pentru că evident sancționații nu au făcut-o de capul lor. E simplu de știut cine, pentru că știm cine a avut de cîștigat, e raționamentul oricărei anchete criminale. M-ar interesa rezultatele acestei anchete cel puțin la fel cît și cea despre nu știu ce dosar de corupție. Și aici ar trebui date cele mai mari pedepse. Pentru că, evident, ajungem mult mai sus decît la nivelul dnei. Udrea. Care pare a fi fost un simplu pion, deși este prezentată și se consideră ca un fel de regină a combinațiilor oculte. Ce se întîmplă acum este o degringoladă totală și o abolire a moralei publice pe care „lucrul bine făcut” ar presupune-o ca temelie de construcție. De aceea cu oameni ca Vosganian, disjuncți între talent și moralitate, nu se poate construi țara lucrului temeinic.
Christian CRĂCIUN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu