24 mai 2016

Victor Rădulescu, primarul care a modernizat Câmpina

Răscolind prin biblioteca personală, am găsit un exemplar din ziarul „Curentul”, apărut la 2 mai 1937. „Curentul” - unul din cele mai importante cotidiene din perioada interbelică, condus de marele ziarist şi pamfletar Pamfil Şeicaru - apărea în format mare (dublu A3) şi avea 40 de file cu editoriale politice, actualităţi, informaţii sociale şi culturale. O întreagă foaie din numărul apărut la data de 2 mai 1937 era dedicată unui amplu reportaj cu titlul: „Câmpina după trei ani de administraţie” şi subtitlul: „Aspectul ei edilitar, social şi cultural. Ce s-a făcut pentru înfrumuseţarea ei şi cât a costat. Proiecte pentru viitor”. 
Articolul era ilustrat cu imagini de pe şantierul parcului care se amenaja pe versantul Bulevardului şi cu o imagine a Liceului de Băieţi „D. B. Ştirbey”. Apăreau de asemenea şi fotografiile avocatului Victor Rădulescu, întâi primar al Câmpinei şi ulterior deputat de Prahova şi a avocatului Ioan G. Ionescu, primarul oraşului în perioada în care Victor Rădulescu ajunsese deputat. 

Victor Rădulescu la inagurarea parcului de pe Bulevardul Elisabeta
Reportajul începe cu o prezentare şi un istoric: „Oraşul Câmpina, aşezat pe frumoasa vale a Prahovei (...) a cărui vechime se întinde dincolo de anul 1503, în care hrisoavele neguţătorilor Braşoveni îl semnalează printre târgurile şi satele româneşti cu care ei au legături (personal, am susţinut întotdeauna că urbea noastră e mult mai veche decât atestarea din 1503 – n.m.), s-a dezvoltat în ultima vreme datorită petrolului al cărui centru este. Din această cauză, pe drept cuvânt i s’a zis Câmpinei «regină a petrolului românesc sau a aurului negru». Dezvoltarea tot mai crescândă a oraşului, în toate ramurile de activitate şi ca urmare şi a populaţiei care a ajuns astăzi la aproximativ 18.000 suflete, a fost nevoie să i se adauge, datorită spiritului de prevedere şi conştiinciozitate a edililor de astăzi, sistematizarea cu anexele ei: urbanizarea şi înfrumuseţarea. În adevăr, este uşor să ne amintim că până acum câţiva ani cine trecea prin acest oraş petrolifer, era izbit de aspectul urât al trăzilor nepavate şi lipsite de trotuare, murdare din cale afară, încât se întreba unde merg veniturile din petrol ale comunei? Era prea mare contrastul între starea edilitară şi renumele lui de cel mai bogat oraş petrolifer (...) Astăzi însă s-a schimbat complet faţa acestui oraş. Venirea la cârma ţării a Partidului Liberal (...) a avut drept urmare realizarea unui vast program pe tot mandatul de patru ani. Este locul să pomenim numele energicului avocat şi deputat, d. Victor Rădulescu, şeful acestui sector politic, a cărui activitate, în toate direcţiile, a contribuit la dezvoltarea şi înfrumuseţarea oraşului, alături de colaboratorii săi din consiliul comunal, în frunte cu d. av. Ioan G. Ionescu, primarul oraşului, av. Nicu Davidescu, ajutor de primar etc. Înşiruirea realizărilor din ultimii ani, în toate domeniile (...) va duce la constatarea firească (...) că d. Victor Rădulescu pune mult interes în realizarea operelor frumoase. Este suficient să menţionăm că d-sa, de dimineaţa până seara, este găsit pe şantierele lucrărilor parcului comunal, dirijând lucrările pe care le-a iniţiat”.
Reporterul trece apoi în revistă principalele realizări din perioada 1934 – 1937. „Problema apei potabile a fost cea mai importantă. La venirea la putere a liberalilor, în noiembrie 1933, erau începute numai lucrările preliminare pentru înlocuirea conductelor cu apă. Ele au fost perfectate cu formele legale – licitaţie şi contract – şi executate apoi pe strada cea mai importantă care este şi centrul oraşului, strada Carol, ce formează şoseaua naţională Bucureşti – Sinaia – Braşov, apoi pe străzile Griviţei, Goleşti şi Bulevardul Elisabeta. După ce au fost terminate lucrările de înlocuire a conductelor cu apă, s-au început asfaltările şi pavările străzilor. S-a pavat strada Carol (cu piatră cubică din granit – n.m.) şi s-au făcut trotuare asfaltate pe majoritatea străzilor şi pe drumul care ducea spre gară. S-a făcut şi un pod de beton armat peste iazul de la linia CFR şi un trotuar între gară şi pod, deşi terenul aparţinea comunei Poiana. Pentru a face ca viaţa economică să pulseze cât mai mult, s-a căutat a se obţine permanentizarea unei unităţi militare în garnizoană şi pentru aceasta primăria a înţeles să înlesnească Ministerului Apărării Naţionale această posibilitate. Pentru Batalionul I de Infanterie uşoară, patronat de M.S. Regele Carol al II-lea, s-a început construcţia unei cazărmi. Terenul pe care construieşte, în suprafaţă de 30.000 mp, este donat de societatea petroliferă «Steaua Română», graţie spiritului de înţelegere şi dragoste ce poartă oraşului Câmpina d. Gh. Dumitrescu, directorul acestei societăţi, care a contribit şi cu bani la realizarea acestui edificiu, al cărui cost de ridică la 7 milioane lei. (Gheorghe Dumitrescu şi-a ridicat o vilă frumoasă, „Casa de Zahăr”, aflată la intersecţia Bulevardului cu strada Plevnei – n.m.)

V.Rădulescu şi comandantul Batalionului
de Infanterie la plimbare pe bulevard

Primăria a contribit cu 2 milioane lei şi Ministerul Apărării cu soldaţi tâmplari, care au lucrat la construcţie. Poziţia minunată a clădirii, lângă şoseaua naţională, face ca edificiul să contribuie la înfrumuseţarea oraşului. O realizare importantă, care a cerut multe eforturi din partea edililor, a fost amenajarea parcului comunal de pe versantul Bulevardului până la râul Prahova. Iniţiator a fost tot Victor Rădulescu, acest fiu al Câmpinei şi mare iubitor al oraşului. La început s-a procedat prin cumpărarea terenului în suprafaţă de 10 hectare, plătindu-se un milion lei. Planul parcului a fost întocmit de arhitectul peisagist belgian Pinard, care amenajase în capitală renumitul parc de pe malul parcului Herăstrău. Au fost necesare lucrări de drenare a terenului, construcţii de terase până în vale, ziduri de sprijin, electrificarea zonei şi ridicarea unor pavilioane, la această dată în parte terminate. Parcul mai este prevăzut cu plantaţii de flori şi arbuşti ce se vor pune printre gliile de iarbă aşezate pe toată panta – apoi cu străzi, terase, alei cu scări, bănci pentru odihnă şi un pavilion mai mare pentru muzică. În marginea râului Prahova se va construi un ştrand şi un restaurant de care de asemenea câmpinenii au nevoie, localitatea fiind şi staţiune climatică – ştrand care iarna va fi patinoarul sportmenilor (viitorul ştrand 2 – n.m.). Alături de ştrand se va face un lac cu peşti, nu tocmai adânc, dar suficient pentru plimbările cu bărcile”. 
Alte realizări amintite de reporter se referă la „Îmbunătăţirea reţelei electrice; s-au înlocuit stâlpii de lemn cu alţii din fier. S-au făcut diverse îmbunătăţiri la staţia de pompe de la Voila şi s-a făcut o plantaţie de pomi fructiferi, care încadra staţia de pompe şi bazinul de apă, creindu-se o mică fermă. S-a cumpărat o cisternă pentru stropit cu apă şi una pentru stropit cu păcură (străzile neasfaltate erau stropite cu păcură, pentru a se evita ridicarea prafului – n.m.). S-au construit 9 compartimente pentru hala de zarzavaturi, s-a reparat localul judecătoriei, s-a înfiinţat secţia de pompieri militari”.
Pe lângă opere edilitare, conducătorii oraşului au sprijinit şi viaţa culturală. „S-a terminat construcţia Liceului de Băieţi, realizată după planurile arhitectului prof. Socolescu. S-au înfiinţat două şcoli primare, una pe Câmpiniţa şi una în cătunul Păcuri. La aceasta din urmă, clădirea a fost donată de «Steaua Română». S-a terminat localul Şcolii de Meserii (actualele Cămine Petrol – n.m.), unde s-a amenajat secţia de tâmplărie şi cea de sculptură. S-au acordat diverse ajutoare bisericilor, studenţilor, societăţilor de binefacere (Crucea Roşie) şi Asociaţiei Sportive pentru Zbor fără Motor A.R.P.A., cumpărându-se mai multe planoare. S-au luat măsuri penru trimiterea la mare a unei colonii de copii săraci. Ajutoare la cele două spitale din oraş pentru cumpărarea de medicamente şi îmbunătăţirea clădirilor. Primăria a întreţinut 157 de copii basarabeni aduşi la Câmpina în timpul crizei din acea regiune.  S-a creat o cantină unde mănăncă zilnic 300 de copii săraci. Împroprietărirea cu locuri pentru casă, conform legii din 1922, celor care au luptat pe front pentru întregirea nemului românesc, cărora li s-a dat o suprafaţă de 500 mp gratuit pe terenul Câmpiniţa, proprietatea comunei. Pe terenurile de la Voila şi Slobozia vor fi împroprietăriţi invalizii, orfanii şi văduvele de război”.
Cel care semnează amplul documentar cu iniţialele „REP” apreciază că eforturile pentru îmbunătăţirea stării edilitare, sanitare, urbanistice şi culturale a oraşului Câmpina, „în care un Heliade Rădulescu, pictor Grigorescu, B.P. Hasdeu şi dr. Istrati şi-au găsit aici liniştea pentru realizarea operelor lor”, se datorează „energiei d. Victor Rădulescu şi colaboratorilor săi”.
Victor Rădulescu a devenit un personaj legendar în istoria oraşului Câmpina. Câmpinenii mai vârstnici povesteau că se plimba cu trăsura zilnic pe străzile principale şi dacă observa un trecător că aruncă pe jos un pachet de ţigări consumat sau alte gunoaie, cobora rapid şi îi aplica două lovituri de baston, iar apoi, după ce-l învăţa minte, ca să închidă incidentul, îi dădea o hârtie de o mie de lei, o sumă foarte importantă la acea vreme. 

V. Rădulescu cu nepotul Dinu,
la plimbare pe strada centrală
Victor Rădulescu era un om bogat, ce făcuse avere având concesiunea pentru furnizarea de cherestea societăţii «Astra Română», într-o vreme în care toate sondele din marginea oraşului erau construite din lemn. A îmbogăţit oraşul cu două clădiri frumoase, în stil neoromânesc. Una lângă actualul Liceu Forestier, dată ca zestre ginerelui său, dr. Gheorghiu şi un ansamblu de clădiri pe strada Griviţei, o vilă cu anexe pentru personal şi garaje, în care locuia cu famlia sa. Fiica sa, soţia doctorului Gheorghiu, i-a dăruit doi nepoţi, Dinu şi Vlady, amândoi terminând medicina. Vlady a plecat în America de multă vreme, iar Dinu a rămas să practice stomatologia la Câmpina, fiind renumit atât pentru inteligenţa şi umorul său, cât şi prin faptul că era un mare jucător de bridge. În memoria vechilor câmpineni, Dinu Gheorghiu a rămas cunoscut şi printr-o furtunoasă poveste de dragoste din perioada studenţiei când, îndrăgostit nebuneşte de frumoasa sa colegă Thea, i-a oferit cadou toate bijuteriile familiei. 
Am evocat figura acestui fiu al oraşului, Victor Rădulescu, necunoscut de generaţia actuală, pentru că fiind în plină campanie electorală, am vrut să ofer câmpinenilor un model de primar şi om politic care în toată activitatea sa a pus pe primul plan interesele oraşului şi nu pe cele personale. Victor Rădulescu a făcut sacrificii materiale personale pentru înfrumuseţarea Câmpinei, care din acea perioadă a început să fie numit „oraşul florilor”. 
Alin CIUPALĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu