28 iunie 2016

ROMÂNIA SE PREGĂTEŞTE DE RĂZBOI. Însemnările unui ofiţer câmpinean

În 1939, armata română se pregătea asiduu pentru războiul care bătea la uşă. Acum, ca şi în conflictele armate anterioare (Războiul pentru Independenţă, războaiele balcanice, primul război mondial), armata română era slab înzestrată cu armament modern şi nu era nici foarte bine instruită. Domnia lui Carol al II-lea fusese marcată de mari afaceri oneroase (afacerea Skoda, achiziţionarea de avioane pentru aviaţia militară) şi consecinţele s-au văzut. Anul 1939 a găsit România fără sprijin extern. Anexarea Austriei şi Cehoslovaciei, devenită protectoratul Boemiei şi Moraviei, a dat un mare impuls vecinelor noastre, Uniunea Sovietică, Ungaria, Bulgaria, să-şi declare pe faţă pretenţiile asupra unor mari teritorii româneşti. În ultimul ceas, regele Carol al II-lea, care avea rang de mareşal şi era comandantul suprem al armatei, a început să pregătească armata pentru războiul care era iminent. 
Erau efectuate lucrări de geniu pentru întărirea fortificaţiilor de pe frontiera de vest şi se făceau concentrări masive de rezervişti. În acest program, erau organizate şi cursuri destinate instruirii ofiţerilor de rezervă recrutaţi dintre absolvenţii cu studii medii şi superioare. 
Prin bunăvoinţa familiei sale, care locuieşte la Câmpina, am primit caietul în care cu meticulozitate şi cu un scris extrem de îngrijit, sublocotenentul Negulescu G. Iustin – Paul îşi nota, zi de zi, rezumatul acestor lecţii. 


Sublocotenentul câmpinean Negulescu G. Iustin – Paul şi-a trecut în caiet un fel de jurnal al perioadei de concentrare, din care se desprind următoarele capitole: 10 iulie 1939 – Prezentarea la regiment; 11 iulie 1939 – Serviciul de zi pe corp; 13 iulie – Armamentul infanteriei; proprietăţi; descriere sumară; 14 iulie – Exerciţii pregătitoare de luptă; 15 iulie – Coordonarea focului cu mişcarea de atac; 17 iulie – Plutonul de puşcaşi în apărare, fără gând de retragere; 18 iulie – Plutonul de puşcaşi în sistemul de avanposturi; 19 iulie – Plutonul în atac după o bază de plecare; 20 iulie – Higiena marşurilor, gazele de luptă, topografie; 21 iulie – Trageri de instrucţie; 22 iulie – Marşul de apropiere şi luarea contactului; 24 iulie – Motomecanizarea şi carele de luptă; 25 iulie – Exploatarea succesului şi urmărirea; legături şi transmisiuni; 27 iulie – Plutonul în atacul unei păduri; 28 iulie – Plutonul în incursiune cu scopul de a captura prizonieri; 29 iulie – Topografie: harta, crochiu, aplicarea pe hartă, orientarea unghiului de marş; 31 iulie – Artileria, felul ei, proprietăţi, caracteristici; tragerea de demonstrare cu grenada. 


Prima filă e datată „10 iulie 1939” (cu puţin timp înainte de începerea celui de-al doilea război mondial, petrecută la 1 septembrie 1939). Reproducem programul acestei zile: „Ora 8. Prezentarea la regiment. Ora 9.30. Prezentarea la dl. comandant al regimentului. Ora 16 – 17. Datoriile ostaşului. Ora 17 – 18. Datoriile Comandantului de Companie şi Pluton. Ora 18 – 19. Recompense şi pedepse. Dreptul de a pedepsi. Cum se ordonă şi cum se execută pedeapsa”. 
Pentru parfumul unei epoci apuse, când armata era cea mai respectată instituţie a statului, reproducem şi lecţia „Datoriile ostaşului”: 
„- să fie disciplinat. Disciplina este executarea fără murmur şi fără şovăire a ordinelor primite şi respectarea îndatoriririlor prescrise de regulament. Disciplina implică subordonare absolută;
- credinţa şi devotamentul pentru binele Ţării şi Tronului şi chiar sacrificiul vieţii;
- corectitudine şi în serviciu şi afară din serviciu. Cinstit, demn şi cumpătat în tot ce gândeşte şi vorbeşte;
- camaraderia este frăţia de arme în timp de pace şi pe câmpul de luptă ce leagă între ei pe ostaşi;
- iniţiativa şi curajul răspunderii. Teama de răspundere este nedemnă de înălţimea şi tăria de caracter ce trebuie să distingă mai ales pe un ofiţer;
- să se ferească de spioni şi să împiedice orice acţiune a lor;
- să fie pregătit de război, oţelindu-şi trupul şi sufletul încât să fie în stare a îndura toate greutăţile ce vor întâmpina;
- să nu cadă prizonier. În cazul când împrejurimea a făcut totuşi să fie prins de inamic, el are următoarele îndatoriri: să nu dea nici o ştire cu privire la armata noastră, să nu facă nici un angajament pe cuvânt de onoare, să îndure cu bărbăţie şi demnitate greutăţile captivităţii, să nu făgăduiască sub nicio formă că nu va mai servi ţara, să respecte pe superiorii care se vor afla în captivitate, să nu uite un moment că este ostaş român”. 
Din lecţiile cuprinse în caietul d-lui Negulescu, m-am oprit şi la unele aspecte mai pitoreşti. Armata română era departe de a folosi mijloacele moderne de transport mecanizat, bazându-se în cea mai mare parte pe mijloacele hipice. Astfel că o lecţie importantă pentru ofiţerii de rezervă privea îngrijirea cailor şi a grajdurilor: „Caii trebuie să fie îngrijiţi cu atenţie prin ţesălat şi periat, ca să se înlăture praful de pe piele, cum şi orice murdărie. Masajul bun preţuieşte cât ¼ din hrană. La tuşinarea cailor se întrebuinţează numai şomoiogul de paie. Copita se curăţă cu un cuţitaş de lemn de câte ori iese în corvoadă şi se unge cu unsoare de două ori pe săptămână. Se potcovesc la două luni. Iarna se potcoveşte cu colţi. (...) Higiena cailor după exerciţii şi corvezi: după corovoadă se plimbă cam zece minute la trap; nu se adapă când este înăduşit; apă i se dă de trei ori pe zi. Hrana cailor: grăunţele se vor spăla cu o jumătate de oră înainte şi se împart în trei raţii, ultima fiind cea mai mare; se dă după adăpat. Îngrijirea grajdului: aerisire necontenită; se îmipedică a se face curent; pământul se acoperă cu paie, care se schimbă zilnic. Orice cal bolnav se duce la infirmeria grajdului. Caii nărăvaşi şi cei care muşcă se ţin separat. (...) „
Extrem de interesante sunt şi noţiunile asupra organizării infanteriei în această perioadă: „Cea mai mică unitate este grupa de luptă, formată dintr-un comandat şi două echipe de şase oameni. Mai mare decât grupa este plutonul, format din trei grupe de luptă, care cuprind comandant de pluton, 39 soldaţi, un încheietor, trei agenţi transmisiune, o ordonanţă. Grupa de mitraliere: două piese, 22 oameni + un armurier + un telemetrist. Plutonul de mitraliere: două grupe organizate la fel + un încheietor şi doi agenţi transmisiune. Compania: are un grup de comandă, 4 plutoane de puşcaşi, un tren de luptă şi un tren regimentar. Trenul de luptă cuprinde trăsurile cu hrană şi muniţie. Trenul regimentar are o trăsură care cară proviziile la trenul de luptă. Grupul de comandă: 4 agenţi transmisiuni, 9 semnalizatori – observatori, un biciclist, un gornist, un soldat ţine calul (pentru comandant – n.r.), un sanitar şi 4 brancardieri. Batalionul: un pluton de comandă, 3 companii puşcaşi, o companie mitraliere. În luptă are una – două secţii armament de însoţire, cu o secţie antitanc. Regimentul: are trei batalioane, o companie de specialităţi, o companie de recunoaştere. Brigada cuprinde trei regimente. După brigadă vin marile unităţi: divizia are trei brigăzi, corpul de armată – două-trei divizii, cea mai mare unitate – armata teritorială”. 
 Instruiţi astfel, ofiţerii activi şi cei din rezervă au dovedit, în cumplitul război care urma să înceapă, mari acte de bravură şi eroism.
Alin CIUPALĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu