12 iulie 2016

Editorial. EXITUS

Ieșirea Marii Britanii din UE a împărțit și societatea românească, așa cum i-a divizat și pe englezi, pe europeni în general. M-am abținut să scriu despre subiect, competențele noastre în domeniul geo-politicii fiind mai rare decît capra neagră în Bucegi. Părerologii au invadat, ca de fiecare dată cînd apare un subiect „gras”, spațiul media. De altfel, nu cred, în scepticismul meu istoric și antropologic, să existe vreo persoană sau vreun „institut de studii strategice” în stare să prevadă cît de cît fidel consecințele acestui gest istoric. Nu știu cine a inventat cuvîntul Brexit, dar cred că nu trebuie să uităm că exitus înseamnă în latină și moarte. Am scris de ani de zile împotriva birocratizării și a dublei măsuri cu care lucrează Bruxelles-ul. Împotriva construcției UE pe acte birocratice, nu pe valori. Am în suflet o altă Europă decît cea edificată în capitala Belgiei. Mă interesează în aceste rînduri reactivarea la noi a unui curent de opinie împotriva UE. Oameni în a căror inteligență și bună credință cred (nu mă refer la propagandiștii de pe Facebook) au început să vorbească despre „romexit”.Tranșant spus: ar fi un dezastru. România nu e Anglia, nu din punct de vedere economic, ci al articulării sociale, al funcționalității tuturor subsistemelor. Anglia poate trăi (nu știu dacă mai bine sau mai solidar cu valorile umanismului) și în afara UE, România, nu. Pentru România, dacă UE nu e, nimic nu e. Sau, după vorba veche, rău cu rău, dar mai rău fără rău. 


Ca orice criză, și cea actuală poate fi deturnată spre un sfîrșit pozitiv. Adică poate însemna regîndirea UE pe o bază nouă, mai flexibilă, mai puțin risipitoare de fonduri, mai echitabilă, mai eficientă, mai deschisă. Un pas spre ceea ce mulți au invocat în acest context: Statele Unite ale Europei. Mai e mult pînă departe. Dar pînă atunci, acea Românie care nu reușește de aproape 30 de ani să se autodefinească deplin și convingător (s-a rîs stupid de ideea proiectului de țară, - nu vorbesc de conținutul lui, doar de ideea în sine – dar fără acest proiect chiar că nu avem viitor) nu are decît infima șansă de a se lăsa dusă de val în direcția cea bună. Singură, nu va putea înota niciodată. Mai ales că rechini sunt destui. De fapt, sunt două crize (sau două fețe diferite ale uneia singure): criza de identitate și de oferte atrăgătoare ale UE și criza de expansiune a Moscovei. Nu sună deloc încurajator, nu? 
Întrebarea: ce ne-a adus nouă UE? – e una din acele întrebări „proaste” (Noica dixit) care, în loc să-ți lumineze mintea, te scufundă iremediabil în întuneric. Observați că oamenii care își pun cu aer filosoficesc această întrebare sunt exact aceiași care rostesc și cealaltă enormitate despre patriotismul lui Ceaușescu și cît de mult a construit el „pentru popor”. Să mai precizăm un lucru: referendumul englezilor a fost un exemplar exercițiu democratic și e aberant să-l critici. E interesant să accepți democrația nu numai atunci cînd îți este favorabilă, adevărata probă a spiritului democratic este exact aceea în care ești nevoit să admiți ceea ce nu-ți convine. Cîte exemple nu avem pe plai natal! De ce credeți că România are o imagine atît de proastă în Europa? Pentru că, de la mineriade încoace, a fost percepută cu exactitate duplicitatea fundamentală a conducătorilor noștri, prăpastia dintre declarații publice și fapte. Așa am ajuns cea mai coruptă, mai mincinoasă și mai necredibilă țară a continentului. Nu faptul că românii vor putea să ajungă mai greu în Anglia la muncă este consecința cea mai tristă a brexitului (ideea că vor spori investițiile, că firmele plecate din Anglia se vor înghesui să vină în România, mi se pare de-a dreptul comică. România furnizoare de forță de muncă înalt calificată și ieftină devine pe zi ce trece o prejudecată. Nu mai avem nici forță de muncă ieftină, iar calificarea scade calitativ cu fiecare generație scăpată din malaxorul sistemului nostru de învățământ), ci destructurarea Europei, atîta cîtă era. Noi ne salvăm odată cu Europa, dar de prăbușit ne putem prăbuși cu siguranță și singuri. La auto-distrugere suntem campioni. Zvonurile belicoase ar trebui să ne dea fiori. De aceea, inteligenții care fac spectaculoase exerciții de logică pentru a ne demonstra că ne-ar fi mai bine în afara UE mi se par foarte periculoși, ei analizează algebric niște parametri abstracți ca să ne demonstreze ce bine ne-ar fi. Uitînd un singur lucru: că România este o țară tare, tare concretă și că scăparea ei se face într-un context istoric concret. Cît timp mai avem memorie, măcar ar trebui să știm cine ne sunt aliații. În rest… Dumnezeu cu mila!
Christian CRĂCIUN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu