05 iulie 2016

Ofelia Florica Haranguş, interpretă de muzică populară: „Am cules și am transmis mai departe cântecul, așa cum l-am aflat acolo, la rădăcina lui”

Ofelia Florica Haranguş s-a născut pe 27 septembrie 1952, în comuna Brebu, însă Câmpina este orașul în care şi-a petrecut o mare parte din viață. De câtva timp, doamna cântecului nostru popular locuieşte la Buzău, dar aici are casa, copiii şi nepoțelul. Aici a profesat ca educatoare, instruind 36 de generații de copii. Aici şi-a desfășurat, în parte, activitatea artistică, contribuind la creşterea valorilor folclorice tradiţionale locale.


- Când şi cum aţi descoperit tainele cântecului popular?
- Interesantă întrebare! Nu eu am descoperit tainele cântecului popular. Eu m-am născut și crescut în acordurile cântecului popular. Provin dintr-o familie de rapsozi populari care au poposit vremelnic pe acest pământ în Plaiul Câmpinii-Șotrile, judeţul Prahova. Bunicul meu, Traian Barbu, a fost constructor de instrumente populare - ţitera, iar mama mea, Vica Barbu, a fost o bună cântăreață amatoare de muzică populară. Dumnezeu mi-a dat harul de a cânta, de la ai mei am moștenit cântecele care se afla acum în fonoteca Societății Române Radio București.
- Cum a fost începutul dumneavoastră ca interpret?
- Am pășit cu ușurință pe drumul cântecului, deoarece i-am avut alături de mine pe mama și pe bunicul meu. Prima apariție pe scenă a fost la Brebu, cântând la țiteră împreună ei. Întotdeauna eram anunțați în scenă ca fiind cele trei generații de țiterași – tată, fiică și nepoată. Apoi am făcut parte dintr-un mare ansamblu folcloric al Palatului Culturii Ploiești. Îmi place să-i amintesc aici pe Eugen Bleoţiu, dirijorul acestui ansamblu și pe compozitorul Ludovic Paceag, cel care a semnat regia muzicală. Din acest mare ansamblu au făcut parte, printre alți instrumentiști și soliști, Gică Mustăcioară - fluier, soliștii Vasile Bucur, Ion Dolănescu și mulţi alții de la care am furat câte puțină meserie. Pașii vieții m-au purtat la Buzău, unde am urmat cursurile Liceului Pedagogic cu durata de 5 ani. Aici am colaborat ca solist de muzică ușoară la Casa Armatei, iar la școală îi delectam pe colegi și profesori cu acordurile țiterei.
- Cine v-a îndrumat în parcursul dumneavoastră artistic?
- Am avut profesori foarte buni de muzică. La Brebu, învățător și, mai târziu, profesor de muzica a fost Ovidiu Ciocaneli. La Buzău, am avut un profesor de muzică de excepție, Mihai Ion, care a știut să îmi insufle dragostea pentru ceea ce înseamna tainele descifrării partiturilor la prima vedere, de a face armoniile cântecelor, de a pune pe note un cântec. Un merit deosebit l-a avut și profesorul Leonida Brezeanu, dirijorul Ansamblului „Marama” din Ploiești, care m-a inițiat în ceea ce privește culegerea de folclor. Au fost folcloriști de renume care m-au apreciat și m-au susținut. Amintesc pe Emilia Comișel, Ludovic Paceag, Gheorghe Oprea, Steluța Popa, Mihai Florea, Eugenia Florea, Doina Ișvnoni, care mi-au sugerat să inițiez și să păstrez nucleul autentic al folclorului în zona în care trăiesc.
- Sunteţi cunoscută şi apreciată în lumea muzicii populare atât în ţară, cât şi în străinătate. Când a avut loc momentul afirmării?
- Sunt cunoscută atât în țară cât și în străinătate, mai ales ca reprezentantă la concursuri și festivaluri, unde am obținut premii și trofee valoroase. În comunităţile de români din Germania, Italia, dar mai ales în Republica Moldova, sunt foarte des invitată și, în ultimul timp, promovată în emisiunile postului de Radio Moldova. La 10 septembrie 2015 am fost sărbătorită de către Asociația Culturală „Ideal” ca artist al României la Chișinău, la Biblioteca Națională a Moldovei. Momentul afirmării a fost în urmă cu 30 de ani, la 16 septembrie 1986, când în urma unei preselecții riguroase, a avut loc debutul meu la Radio București.
- Repertoriul d-voastră este unul foarte bogat şi frumos. În ce proporţie aţi păstrat autenticitatea datinilor şi a obiceiurilor străbune?
- Am un repertoriu frumos, nu atât de bogat pe cât mi-aș fi dorit, dar trebuie să știți că autenticitatea a avut prioritate. Am cules și am transmis mai departe cântecul așa cum l-am aflat acolo, la rădăcina lui. Am și cântece de petrecere preluate de la înaintașii noștri. N-aş putea cânta chiciuri de dragul de a fi pe placul unora ... Versurile cântecelor mele sunt neaoșe, de la sursă, de acolo de unde provin și tratează în mod special dragostea și dorul de mamă, de natură, de glie, de oameni, de iubit, de viață și de tot ce este frumos. Zona folclorică pe care o reprezint este Valea Doftanei și Valea Prahovei. Este o zonă de interferență. În cântecele mele veți sesiza un amestec armonios din zonele folclorice ale Dâmboviței și Ardealului.


- Ce înseamnă folclorul pentru dvs.?
- Folclorul este sensul vieții mele, înseamnă actul de identitate de necontestat al nației române, trecutul, prezentul și viitorul, argument major, printre altele, adus în fața răuvoitorilor neamului nostru.
- Ce simţiţi în momentul în care îmbrăcaţi costumul popular şi ieşiţi pe scenă pentru a încânta sufletele ascultătorilor?
- Nu știu dacă aș reuși să descriu în cuvinte sentimentele pe care le  am în acele momente... Costumul popular mă înobilează, îmi creează o stare emoțională de mândrie pe care reuşesc să o transmit și acelora care mă  ascultă.
- Pe scena locală când v-aţi făcut debutul? 
- În anul 1972, ca solistă a Casei de Cultură „Geo Bogza”. Ca artist profesionist a fost după ce am făcut înregistrările la Radio, sub bagheta dirijorului Florian Economu. Am fost solicitată să cânt în foarte multe spectacolele, mai ales, în alte județe decât în Prahova. La Câmpina, mulți ani, pe lângă toate spectacolele Casei de Cultură, am participat și la festivalurile „Hora Prahoveană” și „Toamna Câmpineană”.
- Cum şi-au pus amprenta folclorul şi creaţia populară asupra dvs.?
- Muzica, în general, influenţează pozitiv caracterul omului, definitivează personalitatea lui. Muzica populară te determină să fii cerebral, să iubești necondiționat natura înconjurătoare, să-ți iubești familia, te relaționează cu obiceiurile și tradițiile, cu alte cuvinte, te face să-ți iubești și să respecți rădăcinile neamului din care îți tragi seva.
- Care sunt interpreţii de muzică populară pe care îi îndrăgiţi cel mai mult?
- M-am format ca artist învățând din arta înaintașilor care mi-au fost modele în interpretarea cântecelor, alegerea repertoriului și ținuta scenică: Ileana Sărăroiu, Maria Tănase, Maria Lătărețu, Ion Dolănescu, care, copilă fiind, mă purta de mână pe culoarele Televiziunii Române, Ion Cristoreanu și alții.
- Credeţi că tinerii au o repulsie faţă de muzica populară?
- Nu aș zice ca tinerii au repulsie de muzica populară. Sunt, într-adevăr unii care au o reticenţă din neștiință, din necunoaștere. Se zice că ceea ce oferi, aceea primești. Acelor tineri nu li s-a dat posibilitatea să pătrundă în tainele muzicii populare care ne reprezintă ca popor, ca nație. Cine e de vină? O mare parte a vinovăției o poartă mass-media audio-vizuală, care nu au măsură în ceea ce privește selecția cântăreților. De multe ori auzi sau vezi pe sticlă așa ziși „artiști”, pentru că-și plătesc aparițiile, și care sunt antimodele ca ținută artistică, interpretare, falsează grosolan, au o valoare a textelor îndoielnică. Trist este faptul că și unele instituții de cultură promovează aceşti „artişti”, în detrimentul valorii, pentru că în funcţiile de conducere sunt alese persoane pe criterii politice. Sunt din ce în ce mai mulți tineri care îndrăgesc cântecul popular și spun asta în cunoștință de cauză. Prin mâna mea au trecut mulți tineri care au învățat, cu mare plăcere, cântece populare autentice. Amintesc aici de grupul vocal folcloric „Mlădiţe Câmpinene”, inițiat și instruit de mine timp de nouă ani la Casa de Cultură din Câmpina și desființat din raţiuni politice. Acum instruiesc peste o sută de copii din Buzău și din județul Buzău. Iată, aşadar, că tinerii îndrăgesc cântecul popular! Totul depinde de „păstor”, să-i adune.


- Profesia d-voastră de bază este aceea de educator şi, deşi v-aţi pensionat, continuaţi să aveţi o strânsă legătură cu copiii, să le dezvoltaţi dragostea pentru cântecul popular. În Câmpina aţi avut o activitate intensă cu cei mici. În ce a constat aceasta?
- Copiii mă mențin în formă, îmi dau energie, ei sunt vlăstarele şi îmi doresc să-i modelez în spiritul respectului pentru valorile naţionale. Am profesat ca educatoare vreme de 36 de ani. Mi-am iubit meseria și materia primă – copiii. Încă de la grădiniță am inițiat și îndrumat copilașii pregătindu-i pentru școală, le-am format deprinderile de  a  asculta și de a cânta, de a iubi folclorul, astfel că am înființat grupul vocal folcloric „Mlădiţe Câmpinene” încă de la grădiniță, apoi am continuat această activitate la Casa de Cultură din Câmpina, cum am mai spus, timp de nouă ani, cu elevi de școala gimnazială și liceu. Cu acest grup vocal folcloric am dus faima Câmpinei, considerându-ne ambasadori culturali. Am participat la Festivalul naţional „Cumpăna” de la Constanța, la festivalurile internaţionale de la Bolu (Turcia), alături de Ansamblul „Ghiocelul” din Câmpina, la festivalul de la Kalitea Halkidiki-Kasandra (Grecia), alături de Ansamblul Folcloric „Floricica” din Comarnic. Am fost prezenți la diferite televiziuni și la Radio Bucureşti. Am format interpreți de muzică populară, cum sunt Raluca Stănulescu, Diana Șovăială, Isabela Stoica, care au participat la concursuri naționale şi au obținut premii importante .
- Printre pasiunile d-voastră se numără şi aceea de realizator de emisiuni. Cum v-aţi descoperit acest talent?
- Din dorința de a transmite tinerilor tot ceea ce știu în acest frumos și delicat domeniu - folclorul și, mai ales, de a transmite și altora tradițiile și obiceiurile așa, nealterate, ca în vatra satului. Când îți dorești ceva cu adevărat nu se poate să nu realizezi acel lucru. Așa am descoperit că sunt o bună realizatoare  de emisiuni de folclor, dovadă îndelungata mea colaborare cu diferite televiziuni, activitate pe care o continui acum la Campus TV Buzău.
- Ce mesaj aveţi pentru cei care vă ascultă şi vă îndrăgesc?
- Îmi doresc foarte mult ca iubitorii de folclor să revină în sălile de spectacol, ca altă dată, unde să asculte pe viu interpreții îndrăgiți, cu orchestrele de folclor în spate, astfel încât să simtă din plin acea emoție pe care o transmite interpretul, dar și bucuria de a avea în față cu totul altceva decât un DJ și o aparatură audio, care nu produc aceleaşi trăiri sufleteşti.
Andreea Ştefan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu