13 septembrie 2016

La monumentul de la Bănești, a 103-a comemorare a marelui inventator Aurel Vlaicu

Sâmbătă, 10 septembrie, pe platoul din fața monumentului lui Aurel Vlaicu din Bănești, a fost comemorat din nou pionierul aviației române, marele nostru pilot și inventator, care s-a prăbușit cu avionul său în ziua 13 septembrie 1913, pe câmpul din apropiere, în încercarea de a traversa pentru prima dată Munții Carpați. În fiecare an se întâmplă o astfel de omagiere, și chiar dacă evenimentul pomenit la începutul articolului nu a avut grandoarea celui din 2013 (la centenarul dispariției lui Vlaicu), el nu a fost lipsit de strălucire. Importanța sa a fost evidențiată și de prezența (alături de  autoritățile administrației publice din comună și reprezentanții unor asociații de pensionari militari), a generalului Iosif Rus, fost comandant al Aviației Române, membru fondator și președinte al Asociației Române pentru Propaganda și Istoria Aeronauticii (ARPIA). 


Monumentul de la Bănești a fost ridicat în 1936, dar a fost modernizat din temelii în anul 2013, înaintea omagierii unui secol de la moartea lui Vlaicu, printr-un proiect realizat, în colaborare, de către Consiliul Județean Prahova și Consiliul Local Bănești. Până în prezent, nu a fost realizată decât prima parte a proiectului amintit: amenajarea unei locaţii unde sunt expuse avioane româneşti, a aleii pietonale și a platformei pentru festivităţi, precum şi a unei zone verzi ce încadrează monumentul existent. Probabil, din lipsa fondurilor necesare, nu s-a putut continua proiectul cu a doua sa fază: construcţia unui hangar-muzeu unde vor fi găzduite avioanele prototip Vlaicu I, Vlaicu II si Vlaicu III, dar și câteva invenţii din domeniul aviatic ale cunoscutului Iustin Capră. Și anul acesta, ceremonialul manifestărilor dedicate memoriei lui Aurel Vlaicu a avut aceeași desfășurare ca și altădată: cuvântări de deschidere a evenimentului, slujba de pomenire oficiată de un sobor de preoți, depuneri de coroane, program artistic și miting aviatic. 


Primarul băneștean Gheorghe Stoica, plecat din localitate, a fost înlocuit de viceprimarul Valentin Nichitoriu. După alocuțiunea acestuia, au vorbit despre importanța marelui dispărut acum 103 ani Vasile Cărăguţ, primarul comunei Geoagiu din județul Hunedoara (de care aparține satul în care s-a născut Aurel Vlaicu, care îi poartă azi numele), urmat la cuvânt de reprezentanți ARPIA. În vecinătatea monumetului, au fost expuse și anul acesta machete ale avioanelor lui Vlaicu, precum și o copie fidelă după avionul Vlaicu II, cu care s-a prăbușit pilotul-inventator. Filiala din Cȃmpina a cadrelor militare în rezervă şi în retragere, care are ca membri nu mai puţin de şase foşti piloţi militari, a depus o coroană de flori împreună cu filiala de la Ploiești a aceleiaşi asociaţii. Rezerviştii câmpineni au purtat pentru prima dată noua lor uniformă. Demonstrația aviatică, realizată cu avioane ale școlilor de la Băneasa și Bobocu, nu a fost la înălțime, și asta nu pentru că avioanele au zburat la joasă altitudine. Nu ne așteptam la un spectacol de genul celui oferit la manifestările centenare din 2013 de către avioanele pilotate de membri ai clubului Yacării Acrobaţi, dar ne așteptam la mai mult decât ni s-a oferit prin evoluţiile avioanelor care au zburat deasupra publicului spectator. Parcă mai mult i-au încântat pe spectatorii prezenți programul artistic oferit de cântăreții de muzică populară Adriana Deaș (prezentatoarea evenimentului) și Nicolae Vicol (ultimul a cântat o baladă dedicată lui Vlaicu), precum și dansurile copiilor din Ansamblul ”Floare de cireș” din Bănești.



Aurel Vlaicu s-a născut în data de 19 noiembrie 1882 la Binținți, lângă Orăștie. Și-a obţinut diploma de inginer în Germania, în 1907, după care a lucrat ca inginer la uzinele Opel. În 1908 se întoarce la Binținți, unde construiește un planor cu care efectuează mai multe zboruri. În toamna lui 1909 se mută în București și începe construcția primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru unic pentru începuturile aviației mondiale), în iunie 1910. În anul 1911, el construiește un al doilea avion, Vlaicu II, cu care, în 1912, a câștigat cinci premii memorabile (un premiu I şi patru premii II), la mitingul aerian de la Aspern (Austria). Concursul a reunit 40 de piloți din şapte țări, printre care si Roland Garros, cel mai renumit pilot al vremii.


Cel mai cunoscut ziar vienez, Neue Freie Presse, a scris elogios despre zborurile lui Vlaicu: „Minunate și curoajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu pe un aeroplan original, construit chiar de zburător, cu două elici între care șade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) mașina aceasta în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplatea pe român cu ovații furtunoase, aclamându-l cu entuziasm de neînchipuit.
La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munţii Carpaţi cu avionul său Vlaicu II, s-a prăbușit în apropiere de Câmpina. În anul următor, doi prieteni ai săi finalizează construcția avionului Vlaicu III, care va efectua câteva zboruri scurte. În toamna anului 1916, în timpul ocupației germane, avionul este expediat la Berlin. Avionul Vlaicu III a fost văzut ultima dată în anul 1940. (A.B.)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu