04 octombrie 2016

Editorial. ANTI-SISTEM

E o modă acum: toți luptă cu „sistemul”. Toți sunt anti-sistem. Ascultam, după demisia lui Blaga, o dezbatere între mai mulți lideri de partide. Mai mare rîsul: PSD îi acuza pe liberali „voi sunteți în criză”, noi suntem un partid curat și uscat, uitînd că are drept lideri pe unul care a adus vreun milion și jumătate de morți la vot, conform dosarului de la procuratură, sau pe altul mitoman și plagiator. La rîndul lor, liberalii strigau: luați exemplu de la noi, Blaga și-a dat demisia de onoare (cum poate fi onoare în așa ceva, Dumnezeu știe!), noi suntem puri, și ei omițînd cîți dintre lideri fac vizite nu de curtoazie la DNA. 
Adevărul este că marilor noastre partide le lipsesc complet voința și putința de a schimba ceva. De aici funcția, cu totul anormală într-o democrație, dar inevitabilă în context, a DNA-ului, de a curăța partidele de corupție.  Pariu riscant! Partidocrația noastră a distrus Statul, sufocându-l, anulîndu-i puterile și acceptînd doar cu mare dificultate să fie „îndrumată” de directivele europene. Nimic pentru popor, totul pentru noi, pare a fi sloganul. Criza de lideri e acută, toată lumea sesizînd ostilitatea în creștere față de clasa politică, și atunci se proclamă „anti-sistem”. Nu e mai simplu să schimbăm sistemul însuși? Băsescu e „anti-sistem”, Ponta la fel (discursurile celor doi au început să semene periculos de mult), USR la fel, unul spunea în emisiunea amintită că partidele fac parte din societatea civilă. Care societate civilă este și ea, firește, anti-sistem. 
De fapt, lipsa totală de consistență a actualului peisaj politic este, chiar dacă nu conștientizăm asta, un pericol la adresa siguranței naționale. Vă imaginați o situație de criză, de conflict, de calamitate gestionată de acești conducători? 


Din urmă nu vine nimic. Cei mai tineri, generația lui Ponta sau Ghiță sunt chiar mai răi parcă decît „bătrînii”. Problema nu este să fii anti-sistem, ci să faci Sistemul să funcționeze. Altfel cum să supraviețuiască țara? Acel om, nu mă interesează aici nici numele, nici partidul, adus din pușcărie ca să i se pună eșarfa tricoloră pe piept și să depună jurămîntul de loialitate față de Țară mi se pare o imagine emblematică, nu mi se poate șterge din minte. Pînă la ce nivel poate merge confuzia valorilor? Mai toate partidele au votat cu surle și tobe pompoase „criterii de integritate”. Pe care nu le aplică pentru că  - nu-i așa?- cînd un membru are probleme cu justiția acesta e doar un mîrșav atac politic. 
Problema este că instinctul moral sănătos, fără de care un popor nu poate supraviețui coerent, pare a se fi atrofiat pînă la nefuncțional la românul recent. Unii, mai radicali în diagnostice, spun că nu l-a avut niciodată. Eu nu cred asta, dar discuția e prea sofisticată pentru un colț de ziar. Cert este că schizofrenia națională de a alege niște inși patibulari să te reprezinte și apoi a urla că ți s-a furat țara este un fenomen greu de analizat. Uitați-vă, de exemplu, ce primari a avut Bucureștiul în anii ăștia, de la Halaicu și Lis la Oprescu și Firea, și cîți or mai fi fost toți. Păi dacă locul de unde „vine lumina nației” ne oferă această menajerie gratuită, ce să mai aștepți de la restul? Chestia asta cu „anti-sistemul” pe care o vehiculează mulți e doar ultima dintre păcălelile la care suntem supuși. E felul lor de a-și însuși ce a mai rămas din țara ocupată. Cum spunea Virgil Ierunca: România e o țară ocupată de români. De a nu începe clădirea, așa cum se cuvine, de la temelie. Nu există, în actuala campanie, absolut nicio forță care să ofere cea mai firavă speranță. Prevăd o prezență minimală la vot și, firește, aceiași oameni care cred că, dacă nu votează cu primarul, le taie pensia. Să luăm atitudinile față de Cioloș, cel mai bun prim ministru pe care l-am avut. Exponenții vechiului sistem îl atacă pe motiv că un guvern de tehnocrați nu poate funcționa într-o țară democratică. Chiar așa? Dar ce vă împiedică, să zicem pentru un ciclu electoral să sprijiniți un guvern tehnocrat, pînă vă faceți curățenie în partide și veți găsi niște lideri mai acătări? Ceilalți, exponenții noului sistem, poreclit de sanchi „anti”, înțelegînd valoarea lui Cioloș, vor să și-l afilieze, ca să defileze cu el la butonieră. În frunte cu președintele. 
Cioloș e printre puținii care chiar sunt în stare să construiască un proiect valabil de țară. Nu sunt de acord cu cei care au luat în derîdere ideea, nu ea este amendabilă, ci echipa aleasă să o gîndească. Apropo de premier, urmăriți felul absolut grețos în care Radioul Național redă vizitele în țară ale dnei comisar european Corina Crețu. Zici că cine știe ce șef de stat important a desantat pe solul țărișoarei. Sunt transmise comunicate, sentențe economice, cu aerul de nec plus ultra. Nimic din toate astea pe vremea cînd Cioloș era comsiar european. Suntem prizonieri, nici nu contează ai cui. 
Christian CRĂCIUN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu