11 octombrie 2016

Editorial. COMPARAŢII, DEVIAŢII, ANORMALITĂŢI

Toamna aceasta au loc alegeri în România, dar şi în SUA. Mai sunt de luat în considerare cîteva ţări… Ce ştiu românii despre alegerile americane? Că „Trump e nebun” şi d-na Clinton „e femeie”.  Asta spune totul nu despre americani, ci despre nivelul nostru civic şi de cunoaştere a realităţii internaţionale. Puţinii comentatori care şi-au mai păstrat luciditatea observă de mai mulţi ani – tot mai accentuat – un fenomen de ruptură dintre elitele conducătoare şi restul populaţiei. În toate ţările mari. Sau, dimpotrivă, succesul unor conducători de un populism sfidător. Primii par a spune: nu contează ce vreţi voi, ci ce decidem noi (vezi chestiunea imigranţilor sau acum legea avorturilor în Polonia). Ceilalţi par a replica: ne daţi circ, atunci măcar să votăm circari autentici. Şi exemplele nu lipsesc.  
Surprinzător, la noi miza proximelor electorale pare a se situa acolo unde nu a avut niciodată vreun accent: în mediul universitar. Scandalul doctoratelor explică atacurile la adresa dnei. Kovesi şi a ministrului Mircea Dumitru. Se vede treaba că potul cîştigător aici este mult mai mare decît bănuim noi, neofiţii. 
În acest timp, infractorul Adrian Severin cere ca legea să se ia după hoţi şi nu hoţii să fie supuşi legii, Tăriceanu cel toxic vrea un serviciu de informaţii al parlamentului (ce contează că nicăieri în lume nu există aşa ceva!), liberalii votează într-o veselie, cum au făcut-o mereu, alături de PSD, pentru ocrotirea plagiatorilor, lui Dragnea i se pare revoltător că preşedintele nu vrea să numească prim ministru un urmărit penal şamd. 


Citez din Dragoş Paul Aligică: «Ionut Popescu scrie că: „Efectul toxic al Ecaterinei Andronescu împotriva învăţământului românesc cred că nu are egal în istorie…” Nu este o figura de stil sau exagerare. Femeia asta a făcut mai mult rău României si poporului român decât un război sau o invazie barbară. Distrugerea, dislocarea, blocarea, aneantizarea de capital uman (şi implicit capital social şi tehnic) abătute asupra României de individa asta şi reţeaua ei de parazitism şi corupţie, au magnitudini formidabile. 
Magnitudinea pierderilor - deşi nu total cuantificabile, cine ar putea cuantifica acest dezastru naţional ce atinge şi cele mai mici sate, comunităţi si familii?! - este estimabilă printr-o simplă consultare ochiometrică a unor modele de creştere economică sau de dezvoltare economică în care figurează explicit variabila educaţie sau alte forme de capital uman şi intelectual. Femeia asta a părut maniacal determinată să submineze cel mai important factor de producţie al acestei ţări, an de an, sistematic şi cu metodă». 
Ei bine, prin voinţa poporului, acest personaj – prezent obsedant pe micile ecrane în postura de expert în chestiuni de societate şi învăţământ – va fi cu probabilitate din nou ministru al şcolilor. Viitor de aur ţara noastră are… În America, prin înţelepciunea şi grija Părinţilor Fondatori, prevederilor Constituţiei şi structurii justiţiei, derapaje majore nu pot fi imaginate. În ciuda artileriei mediatice, foarte precis reglată împotriva lui Donald Trump. La noi, unde nimic nu este stabil, infima posibilitate ca Privilighenţia să-şi piardă din putere creează cotidian cutremure. Faptul că statul român încă funcţionează ţine de miracol. 
Să luăm un gest sfidător obraznic precum cel al Ambasadei Rusiei, care a „donat” 100 euro pentru Cuminţenia Pămîntului. Cînd ambasade occidentale luau atitudinea împotriva cuibului de borfaşi impropriu numit Parlament, mamă ce proteste vehemente, ce băţoase ofuscări cu „neamestecul în treburile interne”! De data asta, „silenţium lugubru”, vorba lui Conu Iancu, săracu´. Băieţii de pe băncile ruşinii şi din redacţii au tăcut mîlc. Nu-i vorbă, chiar aveau motiv ruşii să ne ia în beţe, ridicolul deplin al acestei acţiuni de conştientizare publică a unui act cultural arată ca un termometru de precizie gradul de destrămare socială şi incultură. Nu trebuie să ne surprindă că suntem pe ultimele locuri europene la consumul de produse culturale: carte, teatru, cinematograf. Şi pe primele locuri la acel produs care dăunează grav sănătăţii psihice şi morale a unei naţii şi se numeşte televiziune. Este şi asta o explicaţie de ce la noi votează morţii şi nimeni nu se supără. 
Ca şi noi, americanii sunt sclavii televiziunilor care fac agenda publică. Spre radicala deosebire de noi ei au: 1. O tradiţie democratică adamantină: 2. O presă serioasă ca alternativă; 3. O populaţie civic obsedată de a-şi apăra drepturile; 4. O justiţie încă independentă de jocurile politice; 5. O economie capabilă să funcţioneze optim fără ingerinţele politicului; 6. O autoreglare mult mai fină a întregului sistem. De aceea nu încape comparaţie între circarii lor şi circarii noştri. Ai noştri stau ei în sală şi se uită surîzînd cum noi evoluăm pe sîrmă, deasupra abisului, fără plasă de siguranţă. 
Christian CRĂCIUN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu