08 noiembrie 2016

Ştefan Al. Saşa, un incurabil trubadur al Câmpinei

Repere biografice
Îndrăgit de câmpineni pentru îndelungata sa activitate pe tărâmul muzicii şi al literaturii, Ştefan Alexandru Saşa a văzut lumina zilei în Câmpina, la data de 6 iunie 1950. Se trage dintr-un mediu muncitoresc, tatăl fiind şofer de cursă lungă, iar mama casnică. Fiind pasionată de lectură, mama a fost aceea care a manifestat o mare influenţă asupra sa, transmiţându-i dragostea pentru cuvântul scris. Saşa se numără printre miile de absolvenţi valoroşi ai Liceului „Nicolae Grigorescu”. A urmat apoi cursurile Şcolii Tehnice de Maiştri Mecanici, pe care a terminat-o ca şef al promoţiei 1986-1987. Şi-a început activitatea profesională ca muncitor la Uzina Neptun, unde a avansat treptat în funcţii importante. Timp de 30 de ani a lucrat la această mare uzină (care exporta reductoare pe trei continente), apoi timp de 10 ani a fost metodist la Casa de Cultură „Geo Bogza”, unde a format o echipă eficientă cu directorul Florin Dochia, bifând multe realizări în domeniul culturii câmpinene. Multe şi frumoase colaborări a avut cu această instituţie şi pe vremea când director era regretatul Costică Radu.


Poet şi epigramist înzestrat cu mult har, Saşa a devenit membru al Clubului Umoriştilor Prahoveni „Ion Ionescu Quintus”, al Uniunii Epigramiştilor din România, dar şi un factor foarte activ în Cercul Literar „Geo Bogza” în care a intrat încă din 1967. În acest fel a legat prietenii cu mulţi oameni de litere din întreaga ţară, dar şi cu exponenţi ai culturii din zona noastră precum Florin Dochia, Gherasim Rusu Togan, C. Trandafir, Serghie Bucur, Christian Crăciun ori Florin Frăţilă, toţi grupaţi în recent înfiinţata Societate a Scriitorilor Prahoveni. A avut şi prietenii de suflet, amintindu-şi cu drag şi azi de Liana, o înzestrată cântăreaţă de muzică folk, ori de Cristina Goran, solistă de muzică uşoară angajată la Teatrul Muzical Braşov. Nu i-au lipsit nici admiratoarele, care îl remarcau pe diferite scene când activa în formaţia Meteor şi care i-au lăsat multe amintiri plăcute. În viaţa lui agitată de muzician şi de remarcabil literat, s-a găsit loc şi pentru sport, fiind pasionat de înot, tenis de masă ori fotbal, nemaipunând la socoteală faptul că este nelipsit de bicicleta sa.
Rugându-l să arunce o privire în trecut şi să facă o paralelă între fenomenul cultural de atunci şi cel din prezent, mi-a răspuns, nu fără o undă de regret:
„Viaţa de atunci era mai bogată, mai împlinită în domeniul cultural-artistic, valorile erau respectate. Acum, viaţa artistică este mai tulbure, au apărut multe manifestări pseudo-artistice bazate pe interese materiale. Excepţie, în oraşul nostru, fac doar viaţa literară şi arta plastică, care acum sunt mai bogate”.

Muzicianul
Saşa a început să cânte încă din perioada liceului, când folosea ca instrument o tobă de pionier. După 50 de ani de carieră neîntreruptă, cântă şi acum, fiind invitat la diverse manifestări artistice, la care performează vocal cu orchestraţia înregistrată. În afară de activitatea concertistică, oferă lecţii de percuţie celor care vor să cânte la baterie, reuşind să formeze profesionişti ai acestui instrument a cărui vibraţie tulbură visceral.


În 1968 îşi începe activitatea la Liceul „N. Grigorescu” un grup muzical format din Adrian Burchiu (chitară), Paul Dimitriu (voce), Mircea Luncaşu (chitară armonie), Ciprian Bischoff (chitară bass) şi Alexandru Ştefan Saşa (baterie). Ciprian Bischoff şi Saşa sunt cei vinovaţi de coagularea acestei formaţii vocal-instrumentale care, la sugestia lui Paul Dimitriu, a căpătat numele de Meteor. Era perioada marilor lor iubiri, a marilor căutări, când aveau adevăraţi idoli, celebri în epocă, precum Beatles, C.C.W.R., Tremoloes, Led Zeppelin, Sincron, Phoenix, Mondial. 


Talentaţi şi serioşi, s-au făcut destul de repede cunoscuţi, participând la reuniuni muzicale, festivaluri şi spectacole pe multe scene din ţară: la Casa de Cultură Câmpina, la Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti, la Sala Sporturilor Ploieşti, la Hotel Amfiteatru din Olimp, la Intercontinental Bucureşti, la Teatrul de Operetă Bucureşti, la Teatrul Nottara şi la Sala Palatului. Între anii 1975 – 1985 au fost parteneri în aceste spectacole cu nume celebre ale muzicii uşoare româneşti precum Mihaela Mihai, George Enache, Aurelian Andreescu, Adrian Romcescu, Nicu Alifantis, cu care au legat şi strânse prietenii. 


Cea mai activă perioadă a formaţiei s-a consumat între anii 1986 – 1991, caracterizată drept o perioadă de „căutări, realizări, eşecuri şi optimism”. „Am avut şansa de a cânta cu mulţi şi adevăraţi artişti câmpineni: Cristian „Bozzo” – saxofonist de talie naţională, Tinel Ghica, Doina Roşculeţ, Nicu Ivan, Gică Buruiană, Cristian Burchiu, George Penciu, Adrian Orăşanu”. Au fost experienţe de neuitat pentru un grup care revenea periodic la matcă, format din: Eugen Chivu (chitară solo), Mircea Luncaşu (chitară armonie), Ciprian Bischoff (chitară bass), George Stoicescu (voce), Saşa (baterie).  
Între 1985 – 1986, sub numele de Trio Berman, conduşi de George Berciu, au ieşit peste hotare, având contracte în RDG în oraşul Magdeburg şi în staţiunea Werningerode. 
O mare realizare a fost invitaţia la Festivalul Internaţional de la Gant (Belgia) din iulie 1992, fiind prima participare românească la acest prestigios festival. Formaţia de atunci se compunea din: Ciprian Bischoff (chitară bass), Hermina Tabără (orgă), Mihai Constantin (voce), George Stoicescu (voce), Gigel Nedelcu (chitară solo), Saşa (baterie), Marcel Veghiu (sunet). 


În acelaşi an încheie la Paris un turneu de opt spectacole şi o călătorie de neuitat, moment ce a coincis cu împlinirea a 35 de ani de activitate, ocazie cu care au organizat un jubileu ce i-a reunit pe toţi participanţii de-a lungul vremii la spectacolele Meteorului: Ciprian Bischoff, Alexandru Ştefan, Costel Pănoiu, Paul Dimitriu, Adrian Burchiu, Mircea Luncaşu, Eugen Chivu, Adrian Orăşanu, George Penciu, Tinel Ghica, Cristian Bozzo, George Stoicescu, Doina Roşculeţ, Cristian Burchiu, Gică Buruiană, Gigel Nedelcu, Constantin Mihai, Hermina Tabără, Aurică Corbu, Liviu Briciu, Luminiţa Dumitran, Gigel Ilie, Marian Martin, Aurică Dragomir, Marcel Veghiu,

Poetul şi epigramistul
Tot în timpul liceului şi-a început Saşa şi activitatea literară, obişnuind să compună catrene cu fine ironii la adresa unor cadre didactice. Şi-aduce aminte cu nostalgie de momentul în care Mircea Dabija, profesorul de matematică, l-a surprins odată recitând unul din aceste catrene improvizate ad-hoc. Severul profesor nu înţelesese bine titlul de „Catren”, făcând o confuzie cu expresia „a face ca trenul”. Considerându-l un atac la propria persoană, l-a scos la tablă şi l-a sancţionat cu nota 3 la astronomie. 


Talentul său a fost însă răsplătit pe deplin mai târziu, primind pentru activitatea sa poetică numeroase premii. Pentru că Saşa le-a pierdut socoteala, redau doar câteva dintre distincţiile pe care acest mare poet şi epigramist câmpinean le-a obţinut pe parcursul a câteva decenii. Astfel: în 2016 – obţine Marele Premiu şi Trofeul Festivalului Umorului „C-tin Tănase” plus medalia „Doctor Umoris Causa” (Vaslui) – secţiunea carte; premiul Asociaţiei Naţionale „Cultul Eroilor Regina Maria” la Festivalul Naţional de Satiră şi Umor „Povestea vorbei” (Rm. Vâlcea);  diplomă pentru manuscrisul cărţii „Cântece de lăutar pribeag”; tot în acest an a obţinut premiul al III-lea la Festivalul Naţional de Epigramă „Cât e Buzăul de mare”; 2015 – Uniunea Epigramiştilor din România l-a distins cu o diplomă  pentru 25 de ani de activitate; 2015, 2014, 2012, 2009 - obţine diverse premii pentru Madrigal şi pentru Epigramă, între care şi premiul special al juriului, în cadrul Festivalului „Ridendo Dicere Verum” (Buşteni); 2014 – premiu la Concursul „Ridendo 45” (Timişoara); menţiune la Festivalul Umorului „C-tin Tănase”; 2012 – premiul III la Festivalul Naţional de Epigramă (Bucureşti); Premiul I la Festivalul Naţional de Epigramă „Cât e Buzăul de mare”; premiul „Cartea anului” – Câmpina (pentru cea mai bună carte pentru copii „Cartea Maiei”); menţiune la Festivalul „Romeo şi Julieta” (Mizil) pentru epigramă, unde în 2011 obţinuse aceeaşi distincţie; premiul III la Concursul Naţional „Pe aripi de dor domnesc” (Domneşti, Argeş), la care în 2011 obţinuse menţiune; premiul III la un Concurs de manuscrise (Vaslui); 2011 – Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional „Alb – umor” (Alba Iulia) pentru epigramă; 2010 – menţiune la Festivalul Internaţional de Satiră şi Umor „Mărul de Aur” (Bistriţa); premiul „Poeta Semper Tiro” şi medalia „Doctor Umoris Causa” – concurs de manusrise (Vaslui); 2009 – menţiune la Concursul „Ridendo 40” (Timişoara) pentru epigramă; premiu pentru volumul de parodie la Festivalul de Satiră şi Umor „Zâmbete în Prier” (Vişeu); diplomă de onoare „Revista Nouă”; 2008 – premiul III la Festivalul Naţional de Umor „Păstorel Teodoreanu” (Dorna); 2007 – premiul II la Festivalul Internaţional de Epigramă; premiul I la Concursul Naţional de Poezie de dragoste „Leoaică tânără, iubirea” (Piteşti); premiul special la Concursul Naţional de Umor „Oltenii et restul lumii” (Slatina), unde şi în anii 2008 şi 2009 obţine premiul II, respectiv premiul III; 2004 – menţiune la Festivalul Internaţional al Umorului „C-tin Tănase” (Vaslui), la care obţinuse aceeaşi distincţie în 2002; 2002 – diplomă de excelenţă la Casa de Cultură a Sindicatelor (Ploieşti); 1989 – premiul „Simion Stolnicu” acordat la concursul „Roşu Vertical”; premiul I şi titlul de laureat al Concursului de Creaţie Republican pentru un volum de poezie în manuscris; 1984 – premiul I la Concursul „Voi, copiii, bucuria vieţii”; 1983 – premiul „N.O.U.” al Muzeului „B.P. Hasdeu”; 1979 – premiul „Valea Teleajenului” la Festivalul de Poezie „Miron Radu Paraschivescu”; premiul II pentru poezie la Festivalul „Tinereţe prahoveană”; 1978 - premiul II pentru poezie la Concursul „Flori de Mai”.
Activitatea literară a fost încununată şi de publicarea în condiţii grafice deosebite a 12 volume de poezie şi epigramă. Pentru că stăpâneşte perfect arta versificaţiei, trecând cu uşurinţă de la forme clasice, cu rimă şi ritm perfecte, la versul liber, Saşa a mai fost numit şi „maestrul rondelurilor”. Cu rădăcini în opera marelui poet Alexandru Macedonski şi inspirată de maeştrii epigramei româneşti Cincinat Pavelescu şi Păstorel Teodoreanu, creaţia lui Ştefan Al. Saşa rămâne una originală, cu trimiteri şi la poezia modernă. 
Poet cu un palmares de invidiat, Saşa este un mare iubitor al Câmpinei, pe care a evocat-o de multe ori în catrenele sale, înscriindu-se în rândul câmpinenilor care fac cinste oraşului. 
Alin CIUPALĂ

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu