06 decembrie 2016

Vizita în judeţul Prahova a lui Fidel Castro, o dezamăgire pentru Ceauşescu

În ultimul deceniu al guvernării sale, atins de o megalomanie paranoidă întreţinută şi de exacerbatul cult al personalităţii, care îl transformase într-un erou naţional asemenea vechilor voievozi, Ceauşescu se considera un om politic de valoare planetară. Nu putea să concureze cu liderii marilor puteri de atunci, dar încerca să se impună în ceea ce se numea pe vremuri „comunitatea ţărilor nealiniate”. Voia să fie la fel de marcant sau dacă nu chiar mai important decât Tito şi Fidel Castro, care aveau o poziţie importantă în această mişcare. În acest sens, a făcut nenumărate vizite pe aproape tot mapamondul, dar a şi primit vizita unor oaspeţi importanţi precum Leonid Brejnev, premierul chinez Zhou Enlai, Fidel Castro - eroul revoluţiei cubaneze, precum şi a unor oameni de stat americani.
Cuprins de acest avânt pentru recunoaştere, Nicolae Ceauşescu voia să-i demonstreze lui Castro, care provenea dintr-o familie bogată şi făcuse studii de drept în universităţi americane, că el este mai veritabil revoluţionar, astfel că i-a organizat o vizită pe Valea Prahovei, care avea ca obiectiv Muzeul Doftana. Cu trei zile înainte vizitei se făcuseră pregătiri intense: s-au asfaltat străzile care duceau din Câmpina spre muzeu, 


s-a făcut o mare pavoazare pe traseu, s-au mobilizat mii de oameni ai muncii care, însiraţi pe trotuare de-a lungul drumului, trebuiau să-i ovaţioneze pe cei doi conducători. Culturnicii secţiei de propagandă ai CC al PCR, Ion Ardeleanu şi Ion Pătroiu, au venit cu o echipă şi au introdus în expoziţia documentară a muzeului o serie de documente (majoritatea falsificate) care îl prezentau pe Ceauşescu la 16 ani membru în Comitetul Naţional Antifascist condus de universitarii Petre Constantinescu – Iaşi şi Theodor Bugnariu (ginerele lui Lucian Blaga), la 18 ani arestat pentru răspândire de manifeste comuniste şi judecat la Braşov (condamnat cu trei ani de închisoare făcuţi la Doftana) şi organizator al unei ample demonstraţii muncitoreşti în faţa palatului regal. Nicolae Ceauşescu apărea, în această lumină, ca revoluţionar de profesie.
Vizita în judeţul Prahova a început cu obiective industriale în Ploieşti şi combinatul chimic de la Valea Călugărească. Cineva a avut apoi ideea nefastă de a-l duce pe marele Fidel să vadă şi vestita cramă din localitate, unde Ceauşescu a avut parte de o surpriză. Fidel Castro gusta şi se delecta pe îndelete cu cele mai preţioase licori scoase din uriaşele budane ale cramei, savurând pahar după pahar din diferite soiuri. În acest timp, Ceauşescu devenea tot mai nervos, pentru că se întârziase deja prea mult, iar la Doftana îi aşteptau mii de oameni, oficialităţile judeţului şi un grup de tinere fete muncitoare, care trebuiau să-i înmâneze liderului cubanez cadouri cu frumoasele cusături de la Breaza. Pas cu pas, îl împingea pe cubanez spre ieşire. Fidel Castro a mai poposit lângă ultimul butoi, a mai băut un pahar, iar când Ceauşescu spera să-l vadă pornit, s-a întors şi a mai cerut să i se deschidă o sticlă. 
Se făcuse aproape noapte. Vizita la Doftana a fost anulată, aşa că au făcut cale întoarsă la Bucureşti. Ajuns în capitală, Castro a făcut un gest neobişnuit pentru un şef de partid comunist: a mers la ambasada cubaneză şi i-a invitat pe toţi studenţii cubanezi care urmau cursurile universităţii din Bucureşti la restaurantul Ambasador, unde a petrecut toată noaptea. S-a ales astfel praful de toată munca secţiei de propagandă care, aşa cum spun italienii, încercase să-l facă pe Ceauşescu „mai catolic decât Papa”. 
Alin Ciupală

Un comentariu:

  1. Le 2 janvier, Che Guevara est nommé par Fidel Castro commandant et « procureur suprême » de la prison de la forteresse de la Cabaña73. Pendant les 5 mois à ce poste il décide des arrestations et supervise les jugements qui ne durent souvent qu'une journée et signe les exécutions de 156 à 550 personnes selon les sources74,75,76. Les accusés sont pour la plupart des officiels du régime de Batista : policiers, hommes politiques ou personnes influentes accusées d'avoir contribué à la répression à laquelle le régime s'était livré notamment en 1958 juste avant sa chute77, des membres du « bureau de la répression des activités communistes » qui avait recours à l'enlèvement, la torture et l'assassinat78, ou des militaires accusés de crime de guerre, mais aussi des dissidents politiques. Seuls les militaires et policiers sont condamnés à mort, les civils étant conduits devant un autre tribunal. Wiki.

    RăspundețiȘtergere