28 februarie 2017

Editorial. CU DREPTU-N STÎNGA

Capacitatea „socialiștilor” români de a inventa personaje malefice este inepuizabilă. Am crezut cu toții că, după Năstase, nu se poate ceva mai rău, a venit glumețul Ponta. La fel, speranță, mai rău de-atît nu se poate, și a venit Dragnea, lupul cel flămînd. România trăiește un coșmar cu repetiție. Acum dl. Dragnea și-a propus să revoluționeze și știința dreptului, introducînd o distincție între legalitate și oportunitate pe care nu știu ca de la Lex Cornelia încoace, adică de mai bine de 2000 de ani, vreun jurist să o fi impus. „Vom defini în Parlament, indiferent de presiuni, în mod clar distincția dintre legalitate și oportunitate”. Dumnezeule mare, cum să faci o asemenea distincție? Adică ar putea fi ceva oportun dar ilegal? Iar autoritatea (aici era un discurs adresat primarilor) nu este prima care ar trebui să respecte strict legea? Vă dați seama în ce abis ne aruncă fraza asta obscură a lui Dragnea? Abia ea împarte România în două: a noastră, care trebuie să respectăm legile, și a lor, care ar fi deasupra acestei nimicnicii a neamului prost, ei avînd doar oportunități. Nu mai zic că se calcă flagrant Art.1/5 din Constituția României, cel care spune că respectarea legilor este obligatorie. Pe șleah spus, îndemnul lui Dragnea e clar, și l-au înțeles toți: furați, fraților, din banul public, că noi vă vom născoci „oportunități”. Adică niște „chestii” deasupra legilor. Sigur, gura mincinosului spune adevărul, șeful socialiștilor penali români a exprimat doar enorma frustrare că DNA-ul s-a băgat peste afacerile lor. Explicația se poate da în două cuvinte, sigur DNA-ul nu are a sancționa oportunitatea construirii unui drum comunal, dar poate analiza dacă drumul costă de zece ori mai mult decît normalul sau dacă el nu duce doar spre o vilișoară din pădure construită pentru amanta primarului (caz recent). Cum definește oportunitatea în asemenea cazuri președintele de partid? 
Alt exemplu: firoscoasa doamnă Firea vrea înființarea a vreo 20 de firme ale primăriei, pentru tot felul de lucrări care pînă acum erau externalizate. Vă dați seama, dacă oamenii ăștia au putut să cîștige (spun rechizitoriile) milioane de lei numai din plantarea panseluțelor, evaluate la sute de lei firul, ce vor face cînd vor avea ditamai firmele cu facilitățile fiscale puse iar la cale de același diabolic Dragnea? Oportunitate, cică. Problema socialismului românesc de azi este că nu conține decît metodele de manipulare, propagandă și represiune specifice originalului stalinist. Nici măcar minimele avantaje ale aceluia. O școală serioasă de exemplu, sau un sistem de sănătate adecvat. 


O spun iarăși direct, cu riscul de a-mi trezi mari adversități, școala românească în anii 70 era mai bună (per ansamblu) decît cea de acum, la fel sistemul sanitar. Un lider striga azi la mitingul de la Tîrgoviște: promisiunile noastre electorale au devenit realitate. Nu zău! Așa repede? E culmea perversiunii represive (cum a demonstrat excelent Gabriel Liiceanu în România gurilor știrbe) să faci victima să te aplaude cu dragoste că ai salvat-o. S-o fi gîndit la creșterea salariilor, cel de la tribună, nesemnificativă și nesustenabilă, cum arată toate prognozele interne și externe corecte. Dar peste 4 ani, cînd cel de la tribuna de azi va fi mult mai bogat, iar cei ce-l aplaudau în ploaie mult mai săraci,  nu se știe dacă va mai putea salva cineva România din marasmul economic și moral. Sunt patetic, îmi spune un cunoscut, pesedist fanatic. Normal că sunt patetic, adică mă doare. Urmăriți faptele guvernului-parlament (nici vorbă de separarea puterilor): de la legea care dezincriminează tăierile abuzive ale pădurilor, la problemele asigurării vaccinurilor, de la dărîmarea a ceea ce a mai rămas din învățămînt, la numirile halucinante în tot felul de posturi, de la pregătirea jafului economic (vezi articolul  lui Florin Cîțu - Jaful perfect), la subordonarea radioului și televiziunii naționale și concedierea ziariștilor incomozi din presa „independentă”. Problema ivită între timp este una cutremurătoare: ura. Trebuie spus clar: ura a început odată cu contra-mitingurile organizate de putere, nimic din ea în manifestațiile din Piața Victoriei, acolo a fost creativitate, spirit ludic, ironie pînă la miștoul inteligent, chiar cînd a atins zone de vulgaritate, au fost toate astea, dar nu ură. Pe cînd, la mitingurile de la Cotroceni, Pitești, Tîrgoviște nu s-a auzit decît un singur discurs, foarte vechi, al urii de clasă. Înregistrările stau mărturie, grea ca de plumb. Un amănunt: „Piața Victoriei” nu a strigat, nu s-a adresat „celorlalți”. Numai unei guvernări a fără-de-legii. Pe cînd ceilalți nu au strigat decît împotriva #rezistenților. Falia a fost creată, în bună tehnică bolșevică. Feliile societății sunt gata să se înghită reciproc. Nimic nou. Ce urmează, e cumplit. OUG 13 e istorie, se dovedește că nu a fost decît picătura care a umplut paharul, acum cei de la putere spun: gata, nu mai există OUG 13, ce naiba mai vreți? Din păcate pentru ei, mînăria de la miezul nopții nu a făcut decît să reveleze nu programul de guvernare, ci tehnica guvernării. Adică o tehnică a abuzului oficializat, aflat abia la început. Așa cum vrea Dragnea să oficializeze abuzul administrativ. Asistăm la o revoluție în drept. Soluții? Ce va urma? E bine măcar că ne-am întors capul spre viitor. E un început. O vorbă de optimism neaoș răsucit spune cam așa: ce-a fost rău a trecut, ce-i mai rău de-acuma vine!
Christian CRĂCIUN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu