08 martie 2017

8 martie 1999 - 8 martie 2017. „Oglinda de azi” la vârsta majoratului

CÂTEVA CONSIDERAŢII LA ZI ANIVESARĂ
  • În marasmul economic, profesional și moral al presei noastre și cvasi-dispariția celei scrise, a sărbători 18 ani de apariție neîntreruptă a unei publicați locale ține aproape de  miracol. Mă uit la numere vechi, cu aspectul lor sărăcăcios, dar avînd ceva somptuos, pentru că ascundeau un entuziasm al pionieratului încă foarte puternic atunci în anii 90. 

Pentru mine, Oglinda a fost un fel de a-mi exprima atitudinile de „spectator angajat” al vieții sociale și politice, de a încerca să împărtășesc o experiență de gîndire, de a provoca… Oglinda  a găsit de cele mai multe ori o justă măsură între reflectarea faptului local (dînd o mare atenție, și comit aici un minunat parti-pris, faptului cultural, ca fondator al unei comunități) și explicării prin încadrare într-un context global. La o aniversare precedentă scriam că viitorul este al presei locale. Se pare că aveam dreptate, presa devine atît de locală, încît ajunge strict particulară, prin rețeaua socială în care fiecare devine un fel de jurnalist și de cititor în același timp. Cu toate astea, încă este mare nevoie, mai ales la nivelul unei localități urbane destul de mari, de publicații tradiționale. 
Oglinda  a însemnat pentru mine două lucruri destul de greu de găsit aiurea, unde situația pare a sta, din păcate, invers: diversitate și libertate. Am exprimat de multe ori păreri nu tocmai comode, nu tocmai „pe linie”, nu am fost niciodată cenzurat, și pentru asta mulțumesc și acum, la ceas aniversar. 
Deosebită este și aplecarea constantă și de bună calitate a publicației noastre spre istorie. Acum, cînd se face totul spre a fi castrați de trecut, în aceste pagini cîțiva oameni cu har se străduiesc să privilegieze memoria locului. Mi se pare un lucru excepțional pentru un săptămînal care nu este în primul rînd de cultură. 
Ce ar însemna majoratul unui astfel de săptămînal? Cred că, în primul rînd, continuitatea, fermitatea și echilibrul în atitudini, atenția la fenomenul social local, încurajarea valorii  în orice domeniu. Enumerarea pare, poate, simplistă, dar este incredibil de greu de aplicat în realitate. Datoria noastră este să continuăm, dincolo de intemperiile istorice. La mulți ani, Oglinda!
Prof. dr. Christian Crăciun

  • Dezvoltându-mă spiritual în aerul tare al redobândirii libertăţii furate de comunişti (spun redobândită pentru că şi înainte de 1945 bunicii şi străbunicii noştri o aveau), am crescut în cultul publicaţiilor tipărite (nici nu bănuiam că va urma epoca publicaţiilor electronice!), al ziarelor şi revistelor pentru care se stătea la coadă, la singurul chioşc din piaţa centrală a Câmpinei. Cele mai bune ziare sau reviste naţionale se vindeau şi cel mai repede (România liberă, Zig-zag, Baricada, Tineretul Liber etc.) Moda s-a extins, inevitabil, şi în oraşul Câmpina, chiar în anul 1990, dacă nu mă înşel, care chiar dacă este contestabil faptul că ar fi avut cei mai mulţi intelectuali la mia de locuitori, oricum era locuit de foarte mulţi oameni care aveau o reală sete de cunoaştere şi de a gusta noua libertate. Singura televiziune oficială nu oferea, cel puţin la nivel politic, altceva decât punctul de vedere oficial, ceea ce deja nu mai mulţumea pe nimeni. Măcar din acest punct de vedere, televiziunea naţională şi-a păstrat menirea (de a fi oficina puterii politice, atunci ca şi acum). 

Aflând că publicaţia „Oglinda” împlineşte 18 ani, serbându-şi majoratul, mi-am adus aminte de toate publicaţiile locale în care am scris, pe care le-am colecţionat şi încă le păstrez în podul casei mele, de la „Partener” la „Zarva” (ba a mai fost şi o pasageră „Ţintă”!) şi care au dispărut între timp, motivele fiind diverse şi uneori chiar obscure. În mod sigur unul dintre ele este imposibilitatea de a face concurenţă mediului on-line. Doar una a rezistat treceri timpului: „Oglinda”. De ieri, de azi şi de mâine. Nici că se putea un nume mai inspirat, căci în acest ziar comunitatea câmpineană s-a oglindit de-a lungul ultimilor 18 ani, cu bunele şi cu relele ei, în timp ce toate celelalte ziare locale s-au scufundat în negura timpului. Nici nu ştiu dacă se mai păstrează în vreun fond arhivistic local sau la Biblioteca Municipală. Ceea ce ar fi trist, pentru că cercetătorii istoriei Câmpinei de peste un secol ar fi privaţi de un material arhivistic de primă însemnătate. Puţin probabil că mediul electronic (bloguri, site-uri locale) să le suplinească în vreun fel. Scripta manent. Un truism pe care mi-l asum: o comunitate locală precum Câmpina are mare nevoie şi în viitor de o tribună de nivelul ziarului Oglinda, deschisă către cele mai diverse puncte de vedere, încurajând dezbaterea, publicând interviuri cu actorii realităţii (culturale, politice, sociale, economice) câmpinene, oferind spaţiu generos istoriei locale sau chiar impresiilor turistice. Tot se vorbeşte non-stop de diversitate; Oglinda reprezintă diversitatea noastră locală. Oglinda este de fapt (şi) o pasăre, o pasăre rară. Rară avis.
Codruţ Constantinescu, scriitor

  • Este o mare, şi câteodată dificilă întreprindere, să editezi o gazetă de calitate. Aceasta cere răbdare şi pasiune , dar şi credinţă  în puterea vie a cuvintelor.  

Cred că această aniversare, când ziarul Oglinda de azi a ajuns în cel de-al 18-lea an al apariţiei sale, este un eveniment ce vorbeşte de la sine despre calitatea acestuia ca o garanţie a  longevităţii, dar şi despre reuşita menire de a deveni un spaţiu al diferitelor evenimente  printre care şi cele culturale, un loc unde câmpinenii sunt informaţi săptămânal despre tot ce se întâmplă în urbea noastră.  Vă urez viaţă lungă şi mult succes în această misiune nobilă!
Prof. Maria Dobrescu

  • La aniversare, se cuvine să mulţumim publicaţiei „Oglinda de azi” că există, că a rezistat şi rezistă, singură, tuturor vicisitudinilor cu care un secol al reţelelor virtuale atacă în fiecare minut lumea reală, ce poate fi mirosită, pipăită, păstrată şi mângâiată. 

La mulţi ani vă spunem şi să fiţi mereu „la zi”, fără odihnă şi fără nepăsare, alături de câmpineni. 
Florin Dochia, scriitor

CÂTEVA DINTRE SUBIECTELE 
CARE AU ŢINUT PRIMA PAGINĂ DE-A LUNGUL TIMPULUI












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu