07 martie 2017

Conflictul subacromial (durerea de umăr)

Durerea de umăr este o cauză frecventă de prezentare la medic. Chirurgul francez Simon Duplay a descris, în 1872, periartrita scapulohumerală ca fiind cauza principală a durerii de umăr. În prezent, acest termen se recomandă a fi evitat, deoarece este prea general și insuficient, ca diagnostic, pentru a stabili abordarea terapeutică. 
Cauzele posibile ale durerii de umăr sunt numeroase, începând cu patologia coloanei cervicale (durere iradiată) și continuând cu multiple afecțiuni ale umărului: conflictul subacromial, patologia coafei rotatorilor, capsulita adezivă (umărul înghețat), omartroza, patologia acromio-claviculară etc.
Una din cauzele des întâlnite ale durerii de umăr este conflictul subacromial (cunoscut în literatura medicală anglo-saxonă ca și subacromial impingement). 


Spațiul aflat între acromion (parte a scapulei situată deasupra articulației umărului) și capul humeral este denumit subacromial. Coafa rotatorilor este alcatuită din patru mușchi (supraspinos, infraspinos, rotund mic și subscapular) și tendoanele lor, cu rol important în mișcările și stabilizarea umărului. Între acromion și tendoanele coafei rotatorilor se găsește o bursă (“sac” cu lichid)  ce facilitează mișcarile acestor tendoane.
Spațiul subacromial poate fi redus din diverse motive: modificări degenerative, variații de formă ale acromionului, o afectare a coafei rotatorilor cu ascensiunea capului humeral. În condițiile acestea, apare un conflict între tendoanele coafei rotatorilor, bursa subacromială și acromion, conflict ce provoacă  leziuni ale tendoanelor coafei și o inflamație a bursei subacromiale (bursită). Pacienții cu această patologie resimt durere, slăbiciune și limitare a mișcarilor efectuate la nivelul articulațiilor umărului.
Diagnosticul conflictului subacromial și al leziunilor coafei rotatorilor se stabilește pe baza examenului clinic și a investigațiilor imagistice (radiografii, ecografie, RMN).


Tratamentul inițial al conflictului subacromial este conservator (nechirurgical):  repaus, modificare de activitate, analgezice și antiinflamatorii non-steroidiene, fiziokinetoterapie, infiltrații subacromiale cu anestezice locale și antiinflamatorii steroidiene.
În cazul eșecului tratamentului conservator, se poate interveni chirurgical, practicându-se decompresia subacromială: se mărește spațiul subacromial prin excizia structurilor ce provoacă acest conflict, cum ar fi porțiunea inferioară acromială, osteofitele (proeminențe osoase) de la nivelul părții inferioare a articulației acromio-claviculare, precum și prin bursectomie (îndepărtarea bursei inflamate). Se tratează concomitent și leziunile  asociate, cum ar fi cele ale coafei rotatorilor. Această intervenție se poate realiza artroscopic (prin câteva incizii de aproximativ 5 mm) sau prin chirurgie deschisă.
În perioada de după intervenția chirurgicală este foarte importantă kinetoterapia, pentru a obține o recuperare cât mai bună a funcționalității umărului. Activitățile profesionale și recreaționale se reiau treptat, în funcție de tipul lor și complexitatea intervenției chirurgicale.

Medic specialist ortopedie – traumatologie 
Dr. Emil Haritinian

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu