04 aprilie 2017

Editorial. FENOMENOLOGIA SCUIPATULUI

După discursul lui Liiceanu în Parlamentul European, presa noastră imundă l-a copleșit pe filozof cu invective. S-a spus că a scuipat pe România, Cristoiu vorbește despre șatra mutată la Bruxelles, televiziunile au declanșat aversele lor de lături asupra a tot ce afectează interesele patronilor, majoritatea lor deja în pușcărie. Nu de România le pasă lor, ci de interese. Haideți să vedem de ce au ajuns Liiceanu și ceilalți să vorbească la Bruxelles? 1. Pentru că statul român a fost luat prizonier de către o organizație de tip mafiot, în scop de jaf și asta încă de la 1990 încoace. Iar corupția a devenit endemică. 2. Pentru că nu există în interiorul statului mijloace de a ne apăra, ca simpli cetățeni. Mișcarea #Rezist sau eforturile justiției de a stîrpi pegra „noi sîntem statul” au ieșit, ca stări de excepție, din această anormalitate a relației stat-cetățean. Zilele trecute, România Liberă a publicat un foarte interesant material despre o mulțime de hotărîri ale CCR care sînt complet ignorate de către parlamentul nostru. Asta pentru că tot s-a vorbit atît de ultimele decizii ale înaltei curți. 3. Pentru că între statul român și cetățeanul român nu există o relație de colaborare, ci una de francă dușmănie. Niciunul dintre cei doi nu vrea să cedeze primul. În aceste condiții excepționale s-a ajuns la manifestările de revoltă din iarnă. 
Din păcate, majoritatea cărților mari sunt în mîneca statului abuziv și, deși a părut să piardă bătălia cu OUG 13, pînă la urmă, trăgînd de timp, PSD-ul și-a impus interesele. Mai mult, și asta nu trebuie omis, el a cerut dezbaterea de la Bruxelles. În aceste condiții au ajuns să vorbească Liiceanu, Liviu Avram și ceilalți în PE. A făcut Liiceanu vreun rău patriei sale, cum s-a scris pînă la isterie? Trebuie să observăm că patria nu se confundă cu statul. Statul este ceva strict determinat istoric, aflat sub vremuri, schimbător sub diferite regimuri politice și circumstanțe interne și externe. Patria ține de eternitate. Referindu-se la regimul lui Dragnea, Liiceanu a făcut-o tocmai în numele patriei eterne, combătînd malformația actuală. Așa cum eliminarea unei spline bolnave se face în numele sănătății organismului ca întreg și nimănui, mai ales pacientului însuși, nu i-ar  trece prin minte să-l acuze pe medic, dimpotrivă. 
Așa stînd lucrurile, eu văd în discursul lui Liiceanu o dovadă de patriotism, pentru că este făcut în numele adevărului, deci al sănătății corpului național. Restul sunt detalii. Reacțiile imunde din interior ce i-au dat, prin antifrază, dreptate filozofului, arată nivelul de indigență intelectuală și morală la care ne aflăm. Că Dragnea s-a arătat revoltat, e oarecum firesc din punct de vedere psihologic. Numai că el ar trebui, înainte de a se arăta ofuscat, să explice simplu, pe înțelesul tuturor, de unde provine averea sa fabuloasă. Orice altă discuție este oțioasă altfel. 
Nu mai scriu din nou despre mîrșăviile și mîrșavii din presa noastră, am făcut-o aproape în fiecare articol din ultima vreme. Și asta pentru că pseudo-democrația noastră este perfect acoperită de pseudo-libertatea presei și pseudo-libertățile cetățenești. Sîntem, s-a spus de atîtea ori, țara lui pseudo. Pe undeva prin America de Sud cetățenii revoltați au incendiat parlamentul. În altă țară, acesta a fost pur și simplu desființat (pe furiș, noaptea) și înlocuit cu Curtea Constituțională, pentru că dădea hotărîri neconvenabile președintelui. România este cea mai sud-americană țară din Europa. Din fericire, am apucat să facem parte dintr-o structură care nu ne permite să batem cîmpii. De această structură, singura noastră speranță, s-a folosit deci filozoful, în ultimă instanță, ca o formă de a ne apăra de noi înșine. S-a văzut clar ce presiuni, aproape fățișe, se fac pentru a ne ține pe traiectorie și cu povestea tragi-comică a ministrului justiției care ar fi trebuit, după interesele guvernanților, să-i demită pe Kovesi și Lazăr. Pelerinajul oficialilor unor țări influente pe la cei mari ai noștri a spus clar care trebuie să ne fie atitudinea. Dacă nu ar exista UE (cu toate defectele ei) și SUA, am fi fost de mult asemenea țărilor din America de Sud pe care le aminteam mai sus. 
Citim acum că omul cu care s-a întîlnit Dragnea în rocambolesca sa vizită în SUA, Michael Flynn, după demisia din funcția de secretar pe probleme de securitate națională, este judecat pentru prea suspecte relații cu Rusia. Nu-i așa că se leagă lucrurile? Că se explică încrîncenarea cu care Tăriceanu, Dragnea și o mulțime de mai mici politicieni vor să se desprindă de MCV, de intervențiile UE, pentru a se bucura în deplină libertate de oblăduirea călduroasă a lui Putin? Deocamdată, încep scumpirile și impasul economico-financiar provocat de incompetență și populism găunos se anunță grav. Se vorbește de demiterea ministrului de finanțe. Iată de ce a vorbit Liiceanu la Bruxelles: pentru că acolo se află capitala politică a statului român. La București e doar unul, Dragnea din Teleorman. 
Christian CRĂCIUN

Un comentariu: