25 aprilie 2017

Matematicianul de la conducerea Școlii de Poliție „Vasile Lascăr”: „Am iubit și voi iubi mereu uniforma albastră”

Sigur că este un supratitlu „cârlig”, dar informația nu este falsă, ci mai degrabă incompletă, deliberat incompletă, tocmai pentru a atrage atenția asupra unui om care merită toată atenția noastră. Este vorba despre comisarul-șef de poliție Vasile Tache, cel care, după un interimat de șase luni, a câștigat recent concursul pentru titularizarea sa pe funcția de director al celei mai mari școli de agenți de poliție din țară. Este o premieră pentru unitatea de învățământ polițienesc din Câmpina, deoarece înainte de a intra în rândurile cadrelor MAI și de a absolvi o facultate de drept, Vasile Tache a fost o vreme un bun profesor de matematică, la școala unde a ajuns după absolvirea Facultății de matematică a Universității din București. Ce resorturi intime au făcut ca matematicianul din Vasile Tache să-și dorească să devină brusc un polițist de carieră, chiar să și reușească în acest proiect lăuntric, puteți afla din interviul ce urmează.


- Cine sunteți dumneavoastră, domnule Vasile Tache?                                                            
- Sunt un om religios, cu credință și frică de Dumnezeu. Cred că nu aș greși dacă v-aș zice că pot fi considerat și un om al acestor ținuturi prahovene, pentru că, deși m-am născut în județul Dâmbovița, localitatea mea natală, comuna Cornești, este limitrofă Prahovei, fiind situată chiar lângă granița celor două județe, la 18 km de Ploiești. Nemaivorbind de faptul că pe certificatul meu de naștere scrie raionul Ploiești, fiindcă pe 8 iunie 1968, când m-am născut eu, țara noastră era încă împărțită în regiuni și raioane, reînființarea județelor făcându-se după nașterea mea, în același an. Mai mult de atât, am terminat școala generală și liceul tot în Ploiești. De aceea mă leagă foarte multe locuri și lucruri de Prahova. Îmi place Câmpina și locuitorii ei. De fapt, întreaga zonă a Câmpinei. Mi se pare o zonă cu un grad de civilizație destul de înalt. Ca să întăresc și mai mult ideea, trebuie să mărturisesc că am copilărit pe meleagurile câmpinene, ținând cont că părinții mei au fost agricultori și veneau des să-și vândă produsele în piețele din Câmpina, Breaza, Comarnic. Pe plan profesional, trebuie să vă spun că am terminat Facultatea de matematică a Universității din București în 1991. Deși aveam numai 23 de ani, am candidat și am câștigat cu o majoritate zdrobitoare de voturi alegerile pentru primăria comunei natale, ocupând timp de trei ani și jumătate funcția de primar al localității Cornești. Vremurile erau destul de tulburi, comunismul fusese înlăturat, dar mentalitățile comuniste, aproape deloc. Nu a fost ușor să conduc o comună cu 11000 de locuitori imediat după Revoluție, când exista un vid legislativ și mentalitatea că democrație înseamnă ca fiecare să facă ce vrea și ce crede el că e bine. Oamenii au avut încredere în mine și cred că încrederea lor mi-a întărit încrederea pe care am căpătat-o ulterior în forțele mele proprii. Pentru că nu voiam să-mi abandonez meseria pe care o iubeam, pe parcursul mandatului meu de primar, am predat matematica la o școală dintr-o comună învecinată. 
- Cum a ajuns matematicianul din dvs să dorească a deveni ofițer de poliție?
- Cred că a fost o necesitate a vieții mele. Așa am simțit că trebuie să fac. Crescut, de mic, într-o disciplină de fier de către părinți, am fost învățat că nimic nu trebuie lăsat la voia întâmplării. Pot spune că părinții m-au militarizat încă din copilărie. Și mai pot spune ceva cu toată convingerea: am iubit și voi iubi mereu uniforma albastră. Oricum, matemamatica și dreptul au multă logică, desigur, fiecare cu logica ei; pentru rezolvarea unei probleme matematice sau respectiv pentru soluționarea unei spețe juridice. În 1994, Poliția Română făcea încadrări masive. A fost anul în care am decis să intru în MAI. De aceea, nu mi-am putut duce mandatul de primar până la capăt. Nu știu prea bine ce m-a determinat să aleg cariera de ofițer de poliție. Poate și datorită faptului că, de mic copil, aveam un spirit justițiar, adesea luând apărarea colegilor de joacă atunci când aceștia erau nedreptățiți de părinții lor sau de alți copii mai mari. Pentru că nu am vrut să mă fac polițist, ci să devin polițist, în urma unor transformări graduale și complete, am trecut prin toate pragurile profesionale ale unui ofițer de poliție: lucrător operativ în domeniul ordinii publice, ulterior în domeniul economic și apoi în diferite structuri de conducere. Am lucrat în trei județe, unde cred că am format colective puternice, care puternice au rămas și după plecarea mea pe alte posturi și meleaguri. Socializez ușor și mă integrez la fel de ușor în orice colectiv. Cred că sunt niște calități înnăscute. În perioada 1995-2004, am fost ofiţer operativ la Inspectoratul de Poliţie Judeţean Dâmboviţa (structurile de ordine publică şi investigarea fraudelor). Apoi, timp de un an, am fost Şeful Biroului de Investigare a Fraudei din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ialomiţa. După aceea, pentru perioade mai scurte, am fost, pe rând, șeful Poliției Moreni și șef de birou în cadrul Direcției Generale Anticorupție din MAI. În perioada 05.2006-12.2009, am fost adjunct al Inspectorului Şef al Inspectoratului de Poliție al Județului Dâmbovița, iar în următorii trei ani, am condus acest inspectorat de politie. Din 2012 și până anul trecut, în septembrie, am îndeplinit funcția de Inspector Șef al Inspectoratului de Poliție al Judeţului Giurgiu. Potrivit legii, timp de șase luni, am fost interimar, dar recent am câștigat concursul de încadrare permanentă pe acest post.  Pentru că fără cunoștințe juridice temeinice mi-am dat seama că nu pot deveni un polițist complet, în 1998, m-am înscris la Facultatea de drept a Universității Valahia din Târgoviște, pe care am absolvit-o în 2003. Tot în anul 2003, am absolvit  cursul postuniversitar din cadrul Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” București - Specializarea Dreptul Muncii. În anul 2015, am reușit să obțin și titlul de doctor în științe juridice. Din punct de vedere personal, sunt tatăl a două fete deosebite cu care mă mândresc mereu. Cea mare are 21 de ani, este anul II la Facultatea de psihologie a Universității din Brașov, iar cea mică are 11 ani și este în clasa a patra. Cea mare este un idol pentru cea mică, pentru că, într-adevăr, fata cea mare a fost și este excepțională, cu rezultate excelente la învățătură și în liceu. Sunt sigur că cea mică mă va umple de mândrie, la fel ca și sora ei mai mare. Să le dea Dumnezeu sănătate fetelor mele, și să le ajute să-și clădească nu doar cariere de excepție, ci și vieți personale împlinite. În prezent, locuiesc în Ploiești, unde am un apartament proprietate personală. 
- Cum ați găsit Școala de Poliție, în septembrie 2016?
- Când am fost împuternicit la comanda Școlii, în toamna anului trecut, aici se desfășurau cursuri de inițiere, pentru cei angajați în mod direct. Am găsit Școala sub o conducere interimară, fiindcă toate cadrele din vechea conducere se pensionaseră. Cu referire la cursurile amintite, mie mi s-a părut că nu erau prea ridicate standardele de pregătire. Oi fi eu perfecționist? Nu știu. Am observat că nu se mai făceau activități absolut necesare, în opinia mea, precum înviorarea de dimineață. Nu vorbesc aici de perioadele friguroase (sub 0 grade Celsius), când și regulamentele interzic această activitate, pe care tinerii din ziua de azi o înțeleg greșit, confundând-o cu ”căprăria” din armată. Mișcarea de tonifiere a organismului ce trebuie făcută dimineața este recomandată de toți medicii. Chestia asta se face în toate unitățile cu regim militar din întreaga lume. Din toate punctele de vedere, este bine să începi activitatea zilnică cu puțină mișcare. Nu trebuie să o facem la intensitatea înviorării care se face în armată, dar trebuie făcută zilnic, pe cât este posibil, pentru că este extrem de benefică organismului. Nu mai  vorbesc că primul an din Școală este asimilat cu instrucția militară. Probabil, la început, nu am fost perceput corect de multă lume, pentru că am declarat că nu voi renunța la înviorarea de dimineață, pe care o voi adapta desigur condițiilor din unitate. Vreau să amenajăm o bază materială de pregătire corespunzătoare desfășurării acestei activități. Platoul central este insuficient, de aceea vom folosi și baza sportivă din spatele unității. Revenind, am găsit unitatea într-un fel de stare conflictuală între personalul didactic și cursanți. Am găsit lucruri de neînțeles și în zona contractelor comerciale ale Școlii, contracte care m-au determinat să-mi pun anumite întrebări. Găsesc normal acest lucru, deoarece trebuie să fiu pregătit pentru a rezolva toate problemele unității. Am întrebat de ce unele contracte au anumite valori, de ce o lucrare a fost începută și neterminată ș.a.m.d. De ce, de ce, de ce...? Probabil, am stârnit anumite zone ale unității, ceea ce a dus la stări de nemulțumire și neîncredere. Deși era evident că unele lucruri nu erau așezate prea bine, bănuiesc că unii s-or fi întrebat: ce vrea ăsta de la noi? A venit ca să găsească el toate neregulile. Acum oamenii s-au convins că am avut dreptate, pentru că le-am arătat cu creionul în mână ce înseamnă eficiența, d.p.d.v. financiar, ce înseamnă un buget pe care l-ai primit și pe care trebuie să-l duci la un exercițiu corect până la finalul anului. Din fericire, am găsit consiliere și înțelegere la membrii conducerilor din trecut ale unității. Și așa, ușor-ușor, am reușit să mă fac înțeles și pentru cei care la început nu au vrut sau nu au putut să mă înțeleagă.
- Ce proiecte de viitor aveți pentru Școala de Poliție?
- În perioada interimatului nu te gândești la astfel de proiecte, pentru că nu ești sigur că vei rămâne în postul respectiv. Plus că nici nu ai avea timp pentru a le implementa. Acum, după absolvirea celor patru examene pentru ocuparea funcției permanente de director al Școlii de Poliție, aș putea vorbi despre astfel de proiecte, pe care le-am gândit încă din perioada interimatului, observând și încercând să înțeleg toate problemele unității. Beneficiind și de un schimb de experiență pe care l-am avut cu o școală de profil din Germania, am conceput câteva proiecte. Primul dintre ele privește învățământul polițienesc mediu pe criterii de performanță și se referă la coagularea unui corp didactic bine pregătit profesional, bine ancorat în realitățile vieții operative a polițiștilor, astfel încât temele prezentate la cursuri să aibă concordanță cu realitatea vieții cotidiene. Colegii profesori au înțeles că trebuie să facă deplasări periodice în teritoriu, de unde să aducă spețe noi și interesante, spețe dificile pe care să le transforme în teme de pregătire profesională. Mai mult de atât, în cea mai bună metodă de a învăța este implicat puternic și puterea exemplului. Nu poți înțelege un curs doar prin citirea unor texte pur teoretice. Cadrele didactice trebuie să învețe cum să transmită cel mai bine mesaje elevilor la cursuri, comunicarea dintre profesor și elev fiind extrem de importantă în acest sens. Aș dori ca toate cadrele didactice să poată predea cât mai multe cursuri accesibile și valorizate prin puterea unor exemple care să-i atragă pe elevi și să-i facă să înțeleagă cele mai subtile situații juridice cauzate de acțiuni infracționale complexe. Intenționez să aduc în Școală cadre cât mai bine pregătite pentru a forma un corp profesional de excepție. Mai ales că, în ultimii ani, s-au pensionat foarte mulți profesori ai Școlii care au fost cadre didactice foarte bine pregătite. Doresc să îmbunătățim din temelii și logistica unității. În prezent, din punct de vedere al cazării, Școala nu oferă cele mai bune condiții (nu aș spune că sunt condiții indecente, dar nu sunt optime). Or, eu vreau pentru cazarea tuturor elevilor noștri cele bune condiții. Și mă gândesc, de exemplu, și la confortul termic. În prezent, unitatea funcționează cu o centrală termică ce furnizează centralizat căldură tuturor clădirilor din Școală. Iar în acest sistem, avem foarte multe pierderi pe rețea. Ca exemplu, pot să vă spun că, pe timpul  iernii, factura lunară a unității se ridică la valoarea de 600.000 de lei (6 miliarde de lei vechi). Doar pentru apă caldă și căldură. Conform unui nou proiect care va costa 6 milioane de lei, pe care îl susțin cu convingere (am organizat deja licitația, deci îl vom implementa curând), fiecare clădire va avea propria centrală termică. În acest mod, costurile lunare vor scădea la 150.000 de lei, amortizarea investiției se va face în câțiva ani, iar încălzirea spațiilor aferente va avea o altă calitate. Nu are rost să încălzești un pavilion sau un dormitor cu focul la maximum decât atunci când este nevoie. De asemenea, cu acest program vom avea apă caldă non-stop. Vara, datorită panourilor solare ce vor fi amplasate pe clădiri, costurile cu apa caldă vor fi minime. Pe de altă parte, vreau să facem schimbări și în modul de servire al meselor. Mâncarea este foarte bună, numai că noi mergem pe niște instrucțiuni foarte vechi. Din acest motiv oferim mâncăruri care nu se ridică mereu la cerințele tinerilor elevi de azi. Asta nu înseamnă că vom promova sistemul fast-food, dar vom elimina în multe cazuri, deci numai parțial, acea mâncare de fasole la cazan, încercând să modernizăm meniurile după cerințele actuale ale tineretului. Nu vom renunța însă la mâncărurile gătite care oferă un număr corespunzător de calorii, adică dau elevilor energia necesară activităților fizice și intelectuale zilnice. Vom retehnologiza tot ce înseamnă zona de bucătărie. Aș dori, de asemenea, să subliniez că am început un proces de întinerire a zonei verzi din incinta unității. Avem mulți arbori, dar foarte bătrâni. Mulți dintre ei nu mai pot fi toaletați și va trebui să-i înlocuim. Unii sunt din 1968, de la înființarea Școlii. Deja am plantat anul acesta 200 de brazi, cu sprijinul Ocolului Silvic. Am avut ideea de a invita toți comandanții Școlii (și adjuncții lor), pentru a-și planta fiecare câte un brad. Ideea a prins, astfel încât avem astăzi mulți brazi personalizațilâmgă platoul central. Am deschis porțile Școlii pentru toți cei care au condus această unitate, cu respectarea procedurii de identificare a lor, dar fără a mai fi eu informat, lucru care se făcea până acum, când comandantul în funcție trebuia să dea aprobarea intrării în unitate a foștilor comandanți.
- Vasile Lascăr ar trebui să fie un exemplu pentru orice polițist... 
- Cred că Dumnezeu a vrut să port numele de botez al ilustrului Vasile Lascăr, reformatorul Poliției Române. Pentru că nimic nu e întâmplător în viață. Nu vă ascund că aș fi vrut ca Ziua Școlii (pentru că încă nu avem o zi a unității) să fie de Sfântul Vasile, de ziua onomastică a părintelui spiritual al Școlii, numai că în acea zi (liberă oficial), este greu să organizezi evenimente festive. Vasile Lascăr trebuie să fie un exemplu pentru orice polițist. De fapt, cred că orice polițist trebuie să aibă un bagaj minim de cunoștințe despre istoria Poliției Române, care a evoluat mult de când a fost demilitarizată. Polițistul zilelor noastre trebuie să fie pregătit nu doar pentru a combate violența, ci și pentru a pacifica situații, pentru a preveni răul cu vorbe înțelepte. De aceea, m-am gândit să creăm pentru unitatea noastră și o funcție de sociolog, în sensul în care vom avea, în viitorul apropiat, un preot al Școlii. Desigur, cu binecuvântarea Patriarhiei și respectând toate etapele procedurale prevăzute de legislația în vigoare. Deci viitorul preot al unității va fi și un sociolog, ba chiar și un psiholog, aș îndrăzni să spun. Școala noastră are o capelă minunată, cu altar și icoane, deschisă non-stop, în care elevii se roagă ori de câte ori simt nevoia rugăciunii, capelă pe care intenționez să o dezvolt, fiindcă este imposibil să realizezi o formare profesională fără credință. Credința ne face mai buni... 
Adrian BRAD

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu