23 mai 2017

Editorial. GENERAȚIA DEGEABA

Mulțumesc elevei care, involuntar, mi-a „vîndut” acest titlu. Pe cînd îi „certam” cu țîfnă profesorală, pentru lipsa lor de orizont în viață, a dat această eficientă definiție: noi sîntem generația degeaba. E toată politica României aici. În mai bine de un  sfert de secol am reușit să castrăm societatea de orice ideal (cuvîntul însuși este prohibit, nu-l veți vedea folosit în sofisticatele analize psiho-sociologice) unificator. Educația se face pentru a răspunde „nevoilor social-economice”, sinonim cu expresia care ne îngrozea înainte e 89: „pregătirea forței de muncă”. Acum îi zice, parcă și mai sinistru, „resursă umană”. E drept că în Legea Învățămîntului se face referire la „valori” dar nu se spune nicăieri care sînt acestea. Nu se vorbește despre cinste, onoare, corectitudine, patriotism, profesionalism, conștiința datoriei împlinite etc. Școala românească este turnesolul în care se revelează cel mai clar anomia societății, lipsa de orizont, de scop. Principiul e „scapă cine poate”. Adică cine pleacă în străinătate. Sute de absolvente de „management”, „psihologie”, „comunicare” și alte chestii din astea rafinate preferă să practice ca manichiuriste sau „hairstyliste”, iar băieții fac pe distribuitorii de pizza sau pe chelnerii. Mecanismele sociale sînt de o finețe care refuză modelarea, criza demografică, de exemplu, își are ca explicație și această criză a orizontului existențial. 
Zilele acestea marele scriitor rus Evgheni Vodolazchin, aflat la București, spunea printre altele că în Rusia avem de-a face în ultimii ani cu o creștere demografică remarcabilă. „Efectul Putin”, s-ar spune, capacitatea noului țar de a uni națiunea în jurul unei idei, deci al unui viitor. Nu discut aici implicațiile politice ale acestei Idei, doar îi observ existența. 
În iarna aceasta, mulți au nutrit pentru cîteva săptămîni iluzia că s-a ivit și la noi acest gel coagulant. Din păcate, mișcarea #Rezist a rămas, ca și Piața Universității de acum un sfert de veac, doar o poveste, fără urmări în imediat și în viitor. Tocmai lipsa Ideii unificatoare și a unei forțe structurante a dus la topirea mișcării ca un fir de apă în deșert. Și la putere a rămas tot odioasa ocultă. Actuala generație de politicieni, decerebrată și pornită numai pe interes personal, nu are nici capacitatea intelectuală, nici pe cea morală să ofere un ideal. E normal ca tinerii să fie după chipul și asemănarea ei. Scufundați în jocurile pe telefoane, fără niciun interes pentru politică (chestiunea participării la vot), pentru ceea ce depășește confortul individual. Sigur că sînt acum mulți „tineri” în politica de nivel înalt. Am pus ghilimele pentru că nu vîrsta biologică mă interesează. Și Ponta și Antonescu și Olguța fac parte din generația degeaba; cu excepția guvernului Cioloș oamenii cu studii sănătoase în străinătate, cu pregătire profesională la nivel într-adevăr european nu au intrat la nivelurile de decizie. Iar în parlament e și mai rău, acolo analfabetismul este frontal. Provocator. Sfidător. Generația degeaba este o generație perfect castrată de memorie, și nu de memoria îndepărtată, ci de cea apropiată. Pentru cei sub 30 de ani, comunismul și toată suita lui de orori reprezintă chestii vide de conținut ca și viața cotidiană în timpul lui Petru Cercel. Și atunci, necesara curățenie morală a societății românești, despre care s-a vorbit atît de mult în primul deceniu după revoluție, nu se mai poate face. Și aceeași clasă politico-mediatică abjectă se va perpetua continuu. Se pare că nu este un fenomen local, că trăim în plan global o eră a vidului axiologic. Dar, ca toate fenomenele sociale negative, la noi angoasa asta existențială, neantul interior nu își are o contrapunere în aspecte pozitive ale societății. Noi ce să contrapunem ecranului negru, pe care nu rulează nimic?


Două exemple din  grădina de miracole a FB. Sau chiar trei. Încep cu ultimul: cuiva i-a murit o rudă și pune funda neagră pe perete. O prietenă întreabă ce s-a întîmplat, îi explică, la care prietena răspunde scurt: nașpa. Da, e nașpa să mori, exprimare tipică pentru generația degeaba. Și acum chestii serioase: o sculptură a lui Brâncuși a fost achiziționată cu vreo 57 de milioane de dolari, prilej de a ne aminti usturătorul eșec național al achiziționării Cumințeniei pămîntului. La care deștepți cu multe diplome, din Komentincultura noastră, au reacționat sfidător: la ce să dăm bani publici pe niște bolovani? Generație degeaba. Altul, din aceeași clasă, susținea senin că ar dărîma toate clădirile vechi, că sînt pericol public. Generația nașpa. Oameni fără rădăcini. Comunismul nu a reușit să spele creierele, pentru că, procedînd cu violență, a stîrnit un instinctiv act de respingere și de refugiu în cultura înaltă. Actuala epocă, fără un nume deocamdată, pare că a reușit oferind diplome și granturi, programe de distracții și refuzul discriminării valorice. Generație fără viitor, generație degeaba. E nașpa să mori, zău!
Christian CRĂCIUN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu