03 mai 2017

Editorial. NORMOZA

Acest termen psihiatric mi s-a părut foarte potrivit pentru a caracteriza situația națională. Prin antifrază, adică prin a-l înțelege invers. Suferă de normoză cine este obsedat „să fie normal”. La noi în politică e invers, se consideră normal ceea ce este cu evidență aberant. E o patologie a normalității. O banalizare a răului, cum spunea Hannah Arendt. La noi, asaltul răului a devenit atît de cotidian, încît nu-l mai observăm, ba chiar și puținul bine-frumos care se mai strecoară în biata noastră viață este complet întunecat. Exemple… CCR amînă pentru a patra oară  pronunțarea asupra temei dacă un condamnat penal definitiv poate ocupa o funcție guvernamentală. Dar nu este evident că un condamnat nu poate ocupa o funcție în stat? Pot să ne zăpăcească invocînd „alte sensuri decît cele comune” ale expresiei nu a suferit condamnări penale, normal ar fi ca nici măcar să nu se pună problema. Același condamnat penal pentru fraudarea alegerilor este pus să conducă tocmai comisia parlamentară de investigarea a corectitudinii acelor alegeri. Anti-normoză. Nu e normal, ca administrator al țării (nu stăpîn, cum se cred ei, ci doar administrator) să te ocupi mai întîi de condițiile din spitale sau școli (unde mișună gîndacii și șobolanii și sporește igrasia) înaintea celor din pușcării?
În iarnă mă arătam destul de sceptic față de succesul mișcării #rezist. Nu se mai aude nimic de ea, între timp guvernul a făcut lucruri mult mai grave decît cele pentru care au înghețat bieții oameni. În primul rînd, administratorii vremelnici au început să distrugă. Se fac schimbări pe bandă rulantă: la ICR este pusă șefă o doamnă care habar nu are cu ce se ocupă instituția, se vede din declarații, la Radio și-au schimbat chiar omul lor, ca și cum instituția nu ar fi fost suficient de aservită, în conducerea cercetării științifice au fost numiți: un urmărit penal, coordonatorul operei unui pușcăriaș, membri ai unor academii fantomă, cercetători fără operă, sindicaliști, un consilier local PSD. În timp ce profesori și cercetători români din mari universități occidentale au fost eliminați din organismele abilitate. Oameni cu CV-uri suspecte devin membrii în Consiliile de administrație ale marilor companii de stat (vezi dra. Lambru, mai cunoscută prin scandalul canapelei și altele similare decît prin vreo competență de studii). Normoză. 
Un ilustru profesor este dat afară din funcția de director al Bibliotecii județene Arad pentru a fi numită în loc o doamnă care evident nu prea are habar care sînt programele și scopurile instituției. Legile incompatibilității au fost și ele anulate. Iar legile grațierii își urmează liniștit traiectoria parlamentară. Și sînt mai aberante decît faimoasa OUG 13. Pentru ei nu e normal ca un hoț dovedit să facă pușcărie. Cu condiția să fure de la Stat. Normoză. 
De altfel, guvernul a mai dat o OUG (de ce, acum cînd parlamentul este în activitate, nu e cam ilegal?) prin care îl elimină abuziv pe șeful statului de la numirea șefului ANCOM. Iar șeful Senatului apropie într-un discurs fără discernămînt senatul prezent de cel de acum 100 de ani. Uitînd să spună că nu există absolut nicio asemănare. De altfel, gomosul domn Tăriceanu a și spus ceva în genul „gura mincinosului adevăr grăiește”, arătînd că mai bine dispare poporul decît minunatul parlament: „Mesajul este simplu și încă actual. O națiune își poate pierde teritoriul, populația, capitala și armata, dar rămîne vie și trează atît timp cît continuă să fie întrupată de Parlament”. Poate dă Dumnezeu și rămîneți singuri în toată România! Soția lui Eugen Nicolicea a fost numită la conducerea Transgaz. Pe scurt, asistăm la o restaurație fățișă și masivă. Care nu privește trecutul, ci viitorul. 
În momentul în care atentezi la cercetare și învățămînt, amanetezi iremediabil viitorul. Primele cinci universități din țară au și cerut premierului demiterea ministrului cercetării. De fapt, e un proces de invazie. Sîntem ocupați pe dinăuntru. Dar nu este acesta fenomenul bolii, al oricărei boli? E normoza… nu „ei”, ci „noi” sîntem de vină de lățirea acestei boli. Chiar această împărțire arată că boala e adîncă. Dar nu facem nimic să ne vindecăm. 
Acum dl.  Dragnea e specialist și în vaccinuri. Cel mai mărunt firicel de bun simț ar cere oricui să nu se pronunțe într-o asemenea chestiune de strictă specialitate. A, că oamenii politici ar trebui să facă tot ce este posibil pentru readucerea Institutului Cantacuzino (de importanță strategică) la rangul de mare producător de vaccinuri e altceva. Exemplele date sînt doar din ultimele săptămîni. Dl. Nicolae Manolescu nu s-a dus să fie audiat pentru a fi reprezentantul USR în conducerea ICR. Și astfel scriitorii au rămas fără reprezentant (nu mi-e clar dacă locul a rămas vacant sau a fost numit altcineva) în conducerea instituției care promovează cultura română în străinătate. Nu știu din ce motiv nu s-a prezentat la audieri, dar parcă îi dau dreptate d-lui  Manolescu. Ce să-l întrebe oamenii ăia pe ilustrul critic despre promovarea literaturii? Și cum să lucreze el sub conducerea unei croitorese? La nivelul acesta am coborît… 
Christian CRĂCIUN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu