04 iulie 2017

Dezvoltarea motorie a copilului în primii ani de viață

Vă prezentăm astăzi un material despre dezvoltarea motorie a copilului în primii ani de viață.  Vă reamintim totodată că prin terapia Vojta, o terapie mai puțin cunoscută în România, se pot trata foarte eficient tulburările de mișcare la sugari și copii. Cu cât tratamentul este început mai devreme, cu atât mai bine. Tulburările de postură, ca și cele ale aparatului locomotor necesită un tratament complex care se întinde pe o perioadă de luni de zile, chiar ani, atunci când aceste deficite sunt asociate cu leziuni ale funcției creierului. Terapia Vojta stimulează creierul să activeze modelul de mișcare coordonată, apoi să îl trimită către musculatura trunchiului și a membrelor. În cadrul Centrului Medical Sanconfind din Poiana Câmpina, terapia Vojta se aplică de către un kinetoterapeut specializat, Cristina Tăbârcă (Radu), singurul kinetoterapeut cu competențe în acest domeniu din toată zona Câmpina. Prețul unei ședinte: copii – 55 lei; adulți – 65 lei.


Fără intervenții ale părinților în dezvoltarea motorie a copilului 
Este uimitoare evoluția copilului în primii ani de viață, în special în primele 12 luni, perioadă în care micuțul este denumit sugar, în termeni medicali. Nou-născutul, atât de firav în primele sale zile de viață, care stă la început  cu pumnii lui mici strânși, incapabil să-și coordoneze mișcările, va reuși  în scurt timp să-și țină singur capul, să stea în șezut, să se ridice în picioare, să meargă, să urce scările, să alerge, să înoate, să meargă cu tricicleta etc.  Intervenția părinților în primele faze ale dezvoltării motorii prin rostogolirea bebelușului, prin așezarea lui în fund sau în picioare nu determină în aceste etape asimilarea de către copil a noi capacități motrice. În condițiile unei dezvoltări normale, sugarii reușesc singuri, din proprie inițiativă, să se rostogolească, să meargă în patru labe, să se ridice singuri în șezut și în picioare. Unii bebeluși reușesc mai devreme, alții mai târziu, după ritmul propriu de dezvoltare. În concluzie, este inutilă și chiar dăunătoare inițiativa părinților de a grăbi dezvoltarea copilului, forțându-l să stea în poziții pentru care el nu este încă pregătit. Primul lucru pe care trebuie să-l învețe sugarul este controlul asupra mișcărilor capului. Acest lucru asigură stabilitatea de bază necesară însușirii celorlate abilități. Sugarul nu își poate ține singur capul în primele luni de viață, acesta fiind și partea cea mai grea a corpului său micuț. De aceea, este necesar ca persoana care îl ia în brațe să îi susțină capul cu ajutorul mâinii. Mai întâi, copilul va exersa, din poziția culcat pe față sau pe spate, întoarcerea capului într-o parte, aceste mișcări întărindu-i cu timpul musculatura gâtului. După primele trei luni de viață, copilul își va putea ține bine capul atunci când este ridicat. În jurul vârstei de 4 luni, bebelușul se va întoarce mai întâi de pe burtă pe spate, apoi, câteva luni mai târziu, la 6 luni, de pe spate pe burtă, o mișcare puțin mai dificilă. Majoritatea specialiștilor recomandă dormitul pe spate, și nu pe burtă. Aceasta este cea mai sigură poziție de dormit. Sunt bebeluși care deprind puțin mai târziu întoarcerea de pe burtă pe spate. Cu toate acestea, când este treaz, bebelușul poate sta pe burtă fără probleme și poate deprinde rostogolirile. Pe lângă acestea, statul pe burtă îi întărește mușchii gâtului și ai spatelui. 

Repere ale dezvoltării motricității generale de la naștere la 6 luni
Culcat pe spate, întoarce capul în lateral. Se joacă mișcându-și picioarele, pedalează. Își ține îndoite sub el brațele și picioarele. Culcat pe burtă, își ridică  singur capul și se sprijină în mâini. Are control asupra capului în toate pozițiile. Se întoarce de pe burtă pe spate și invers. Având mai mult control asupra mușchilor gâtului și ai spatelui, bebelușul se va sprijini pe brațe din poziția culcat pe burtă, apoi va începe să se târască. Nu toți bebelușii se târăsc, unii sar această etapă. Când va reuși ca, de pe abdomen, să-și ridice și fundulețul, va sta în “patru labe”. Iar în curând va începe să meargă de-a bușilea. Unii bebeluși sunt atât de încântați de această reușită, încât nu sunt foarte interesați să învețe să se ridice în picioare și apoi să facă primii pași. Se poate întâmpla și ca sugarul să stea direct în picioare și să sară etapa mersului de-a bușilea. În perioada în care bebelușul va învăța să stea în picioare, va exersa ridicatul, ținându-se de barele patutului atât ziua, cât și noaptea. Apoi va învăța să se așeze în funduleț din această poziție. 

Primii pași ai sugarului
La început, sugarul merge cu picioarele și mâinile depărtate, pentru a se echilibra. Momentul primilor pași poate să apară înainte sau după vârsta de 1 an, în funcție de mai mulți factori. Trebuie să începem să ne facem probleme și să consultăm un specialist dacă nici după vârsta de 14-16 luni, bebelușul nu face singur câțiva pași. Odată cu începerea mersului, sugarul va experimenta destul de multe căzături și lovituri. Unii bebeluși reacționează prin plâns, alții nu schițează nici o emoție. Și reacțiile părinților au o influență asupra modului în care se va comporta copilul. Mersul nu se învață deodată. Bebelușul are de învățat cum să-și țină echilibrul, când și cum să se oprească, dar și cum să alerge, cum să depășească obstacole, iar toate acestea se fac pe parcursul a luni de zile, cu multă răbdare și susținere din partea părinților.

Dezvoltarea copilului în perioada 0 – 3 ani
Dezvoltarea motorie a copilului ia sfârșit după primii trei ani de viață, deoarece la vârsta de trei ani sistemul nervos central ajunge la maturitate, din punct de vedere motor.
Luna 1. Aşezat pe burtică, ridică uşor capul. Întoarce capul dintr-o parte în alta, când stă culcat. Reacţionează la sunete, clipeşte în lumina puternică. 
Luna 2. Zâmbeşte ca răspuns la surâsul tău. Caută cu privirea să afle de unde vine un zgomot. Începe să deschidă pumnii. 
Luna 3. Ţine capul bine când este ridicat. Aşezat pe burtică, se sprijină simetric pe coate. Ţine obiecte, însă nu le apucă, duce mâinile la gură, la ochi.  
Luna 4. Culcat pe burtă, ridică bine capul la 90 grade şi prinde un obiect în aer, la 5-10 cm distanță. Începe să saliveze, scoate sunete noi, cu multe consoane. Prinde obiectele în lateral.  
Luna 5. Se împinge în picioare, înaintând puţin. Se supără dacă îi iei jucăria şi deosebeşte părinţii de străini. Îşi atinge genunchii / tălpile cu mânuţele. 
Luna 6. Se rostogoleşte de pe burtă pe spate și invers. Începe să muşte, să mestece, îşi ţine suzeta singur. Imită sunete şi expresii faciale. 
Luna 7. Stă în şezut oblic. Încearcă să ajungă la o jucărie depărtată. Trece jucăriile dintr-o mâna în altă, le trânteşte de o suprafaţă tare. „Răspunde” atunci când este chemat. 
Luna 8. Începe să meargă de-a buşilea. Înţelege sensul cuvântului „nu”, fără a i se supune. Se rostogoleşte de pe burtică pe spate şi invers în mod coordonat şi se opreşte în lateral cu uşurinţă.  
Luna 9. Ajunge singur în şezut şi stă fără dificultate. Se poate juca cu obiecte în mâna din această poziţie sau se poate ridica în picioare. Interesat de imaginea lui în oglindă. 
Luna 10. Merge bine de-a buşilea. Bate din palme sau face „pa”. Repetă acţiuni care atrag atenţia.  
Luna 11. Stă în picioare, merge pe lângă mobile, bate din palme. Spune „mama” şi „tata” cu adresare. 
Luna 12. Din picioare, se aşază în fund fără ajutor. Prinde obiectele între degetul mare şi arătător. Merge în picioare ţinut de o mână. Imită sunetele scoase de animale. Înţelege comenzi simple, însă nu le execută. 
Luna 13. Stă bine în picioare, se apleacă să adune obiectele căzute. Face primii paşi. Unii merg bine singuri sau susţinuţi. Dă din cap când nu doreşte ceva. Se leagănă pe muzică (cu sprijin).  
Luna 14. Umple şi goleşte cutiile pline de jucării/ obiecte. Mănâncă mâncarea în bucăţele mai mari (finger food). Pune cuburi unul peste altul. 
Luna 15. Merge din ce în ce mai bine. Arată obiecte şi persoane cunoscute, aduce ce-i ceri. Încearcă să urce și să coboare (urcă „în patru labe” sau cu un singur picior), îngenunchează singur. Se uită în cărţi, la poze, întoarce paginile cu succes. 
Luna 16. Merge foarte bine, fuge. Face crize de plâns când nu-i oferi ceva. Este foarte ataşat de o jucărie moale sau de un obiect. Spune „nu” frecvent. Unii indică părţile corpului la cerere. 
Luna 17. Execută comenzi simple, poate să tragă o linie cu creionul. E atras de unele jocuri, îi place să călărească jucării, foloseşte 5 cuvinte regulat. 
Luna 18. Loveşte mingea cu piciorul, aruncă jucării/ obiecte. Urcă scările fără ajutor, nu alternează picioarele. Cucereşte mediul fizic: se agaţă de orice, împinge mobile, deschide uşi, plimbă orice Se murdăreşte cu noroi, „pictează” peretele. 
Luna 19. Mănâncă singur cu linguriţă, murdărindu-se. Uneşte mai multe cuvinte pentru a formă o propoziţie. Fuge bine şi mult. 
Luna 20. Se dezbracă singur sau cu ajutor. Pretinde să ajute jucăriile (ex: hrăneşte o păpuşă). 
Luna 21. Învaţă zilnic 2-3 cuvinte noi. 
Luna 22. Imită comportamentul celorlalţi. Apar semnele de control al sfincterelor (se renunţă uşor la scutec).
Luna 23. Numeşte pozele dintr-o carte. Coboară scări cu puţin ajutor. 
Luna 24. Aleargă fără să se împiedice, merge cu spatele. Urcă şi coboară scări, încearcă să sară. Se joacă lângă copii, singur; îi consideră obiecte, îi îmbrăţişează sau îi bate. Începe să muște. 
Luna 30. Merge pe vârfurile picioarelor. Fuge fără să cadă, întoarce capul stânga/ dreapta atunci când e atenţionat de pericole. Sare cu ambele picioare. Merge pe tricicletă sau pe motocicletă cu roţi late. Ţine un creion cu degetele, trasează linii, cercuri. Îşi spune numele şi prenumele, vârsta. Foloseşte sute de cuvinte în vorbirea curentă (500-1000).  
Luna 36. Stă într-un picior câteva moment. Încearcă să danseze. Socializează cu ceilalţi copii, e pregătit pentru grădiniţă. Poartă conversaţii simple. Devine tot mai interesat de sexul opus şi de diferenţele dintre fetiţe şi băieţei. Vrea să ştie de ce oamenii acţionează într-un fel sau altul: „De ce e bunica supărată?”  
Cristina Tăbârcă (Radu), kinetoterapeut 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu