04 iulie 2017

Din ciclul „Olimpicii cu care ne mândrim”: Alexandra Buzățoiu, elevă a Colegiului „N. Grigorescu”, a câștigat anul acesta premiul special la Olimpiada națională de biologie

„Olimpicii sunt copii normali care știu ce vor și fac ceva încă de mici ca să își atingă scopul”

Continuăm prezentarea unora dintre elevii câmpineni ce s-au evidențiat în mod deosebit, în acest an școlar, la olimpiadele naționale la care au participat. Între olimpicii cu care ne mândrim se numără și Alexandra Buzățoiu, elevă în clasa a X-a la Colegiul Național „Nicolae Grigorescu”. 
Alexandra a câștigat premiul special la faza națională a ultimei olimpiade de biologie, distincţie care vine să recompenseze străduinţa şi seriozitatea cu care a abordat această materie predată de reputatul profesor de biologie Stelică Ene, prin mâinile căruia au trecut zeci de generaţii de elevi.
Pentru cei care vor să o cunoască mai bine pe eleva Alexandra Buzățoiu, sperăm că interviul de mai jos va fi de folos.


- Te rog să ne spui câteva cuvinte despre tine, pentru ca cititorii publicației noastre să te cunoască mai bine.
- Mă numesc Buzățoiu Alexandra-Ioana, majoritatea prietenilor îmi spun Buzi, am 17 ani și sunt elevă în clasa a X-a (profilul Științe ale Naturii) la Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu” din Câmpina. Am urmat cursurile învăţământului primar şi gimnazial la Școala Centrală, unde mi-am descoperit, de altfel, și majoritatea pasiunilor. Am avut norocul, atât în școala generală, cât și la liceu, să întâlnesc profesori care să îmi deschidă orizonturile și să mă facă să vreau mereu mai mult. Poate de aceea apropiații îmi zic mereu că mă implic în mult prea multe activitați. Pe lângă școală, particip la acțiuni de voluntariat, sunt un membru activ al Comunității de Dezbateri Academice din România, îmi place sa joc baschet, să calătoresc. Pe cât de activă sunt în timpul zilei, pe atât de mult dorm, uneori chiar și 12 ore pe zi. Îmi place să iau parte la schimburi de experiență realizate de programul Erasmus cu țările din Uniunea Europeană. În fiecare țară cunosc oameni minunați cu care leg prietenii strânse. Avem multe de învățat unii de la alții. Pe viitor, îmi doresc să urmez Facultatea de Medicină sau să studiez Ingineria Genetică.
- Numește și caracterizează profesorul/ profesoara care te-a pregătit pentru Olimpiada de biologie.
- Profesorul meu de biologie este domnul Ene Stelică, față de care eu și restul elevilor avem un respect deosebit. L-am apreciat încă din prima oră de biologie din clasa a IX-a, atunci când a intrat în clasă doar cu o cutie de cretă colorată. A început să predea și să ne deseneze pe tablă, fără manuale sau auxiliare, doar dumnealui și creta. Cred că pasiunea pe care o are pentru materia sa a fost oarecum contagioasă. Prin modul său absolut explicit și structurat de a preda, era totul foarte ușor. Ca persoană, este foarte calm și meticulos, în antiteză cu firea mea, eu tind să fiu mai grabită și neatentă. Când rezolvam grile, uneori citeam cerința până la jumătate și rezolvam după ce credeam eu că se cere, nu după ce se cerea de fapt. Alteori, la unele probleme făceam greșeli copilărești, de genul 2+2=5. Nu știu exact cum, dar a reușit în fiecare an să mă vindece gradual de aceste mici neatenții. Nu a pus niciodata presiune pe mine și nu m-a facut să mă simt descurajată. Scopul lui nu a fost să mă facă să îi întrec pe ceilalți, ci să mă întrec pe mine. Iar pentru mine, personal, concurența este dumnealui și îi mulțumesc. Poate suna puțin nerealist, dar mi-a insuflat ideea că nu este o problemă dacă țintești prea sus și nu nimerești, ci dacă țintești prea jos și nimerești. 
- Cum a fost la Olimpiada de biologie – 2017 (locul de desfășurare, atmosfera, concurenții și concurența, subiectele, impresiile)?
- Olimpiada națională de biologie 2017 s-a desfășurat în Baia Mare. Am fost cazați într-un cămin având condiții decente, dar locul de cazare prea puțin contează, întrucât, în mare parte, doar mâncam și dormeam acolo. Simt nevoia să spun câteva cuvinte despre localnici, niște oameni incredibili. De când am ajuns, doamna profesoara de acolo responsabilă de lotul Prahova a venit cu mașina personală să ne ia de la gară, ne-a întâmpinat cu suveniruri, ne-a adus mâncare, ne-a prezentat toata Baia Mare, iar la plecare ne-a dat adresa dumneaei și ne-a invitat s-o vizităm dacă vom reveni în Maramureș. Am vizitat locuri pline de tradiție, cu oameni calzi și primitori. M-ați întrebat despre concurența din timpul olimpiadei. În momentul începerii concursului toți știm la fel de mult, toți am învățat de pe aceleași manuale. Concurența și dificultățile care trebuie să fie depășite sunt, de fapt, emoțiile și stresul, pe care le putem învinge printr-o dozare corespunzătoare a atenției. Aici se dă, de fapt, adevărata batălie, consider eu. Mi-am făcut și anul acesta prieteni printre concurenți. Contrar miturilor despre „copiii tocilari antisociali”, olimpicii sunt copii normali care știu ce vor și fac ceva încă de mici ca să își atingă scopul.
- Biologia este materia ta preferată sau ai mai multe materii pe care le iubești în egală măsură?
- Sunt un elev deschis la majoritatea materiilor, pentru că, până la această vârstă, am considerat că fiecare materie își aduce contribuția la o cultură generală normală. Dacă ar fi să fac un top, da, biologia s-ar afla în vârf alături de chimie, matematică, informatică și istorie. Nu pot spune că nu îmi place româna sau că nu îmi plac limbile străine, dar nu cred că se poate face performanță în multe domenii, mai ales dacă sunt atât de diferite între ele.
- Când ai simțit o chemare către biologie și ce (sau cine) te-a influențat în acest sens?
- Când eram mică eram un copil hiperactiv și totodata neasemuit de împiedicată. În special vara, avem picioarele pline de julituri, iar coatele, cu tot felul de zgârieturi, ca orice copil. Eram însă și destul de rezistentă la durere și îmi doream ca mama să treacă la fel de repede ca și mine peste impactul provocat de sânge și căzături. Așa că am renunțat să o mai strig când mă loveam. Dezvoltasem o mică pasiune: să mă uit de unde curge sângele, cum îl fac să se oprească și cât de repede se oprește sângerarea. De ce dacă țin rana sub apă nu mai curge sânge și dacă opresc apa curge din nou. Mai târziu au început să apară tot felul de desene cu oameni de știință și microscoapele lor și îmi doream atât de tare să fiu îmbrăcată în halat alb și înconjurată de microscoape și truse de disecție. Începusem să dezvolt chiar teorii ciudate, cum ar fi aceea că dacă pui un om la microscop, poți să vezi dacă e bun sau rău. Deci cred că gândirea de copil și dorința de a cunoaște mai bine viața m-au apropiat de biologie.
- Animalele mamifere se hrănesc și se înmulțesc ca oamenii. Dar plantele, ele cum se hrănesc și se înmulțesc?
- Hrănirea plantelor este un proces denumit fotosinteză, prin care plantele transformă apa și dioxidul de carbon din aer în substanțe organice (hrana lor), cu degajare de oxigen. Asta înseamnă că plantele consumă dioxidul de carbon nefolositor oamenilor și produc oxigenul de care avem atâta nevoie. Înmulțirea plantelor se poate face prin fecundație, adică prin contactul dintre gameții sexuali barbătești cu cei femeiești, poate fi vegetativă, adica dacă punem un tubercul de cartof la lumină, acesta va face muguri.
- Nu prea m-a atras biologia când eram elev, pentru că avea noțiuni descrise în cuvinte extrem de complicate. Mi se părea o adevărată probă de foc a dicției mele rostirea denumirii integrale a ADN-ului. Care crezi că este elementul (sau mecanismul) fundamental al celulei vii?
- Biologia este o știință vastă cu multe ramuri: biologie celulară (citologie), biologia țesuturilor (histologie), anatomie, genetică, botanică etc. și fiecare domeniu are câte un pionier care a așezat piatra de temelie. Personal, consider că una dintre cele mai importante descoperiri biologice a fost structura acidului dezoxiribonucleic (ADN). Structura ADN-ului a fost decodificată la începutul anilor 1950. Americanul James D. Watson și britanicul Francis Crick sunt considerați drept primii care au descifrat structura de dublă spirală a ADN-ului. Conform propriilor afirmații, saltul calitativ al descifrării „secretului vieții” s-ar fi produs în ziua de 23 februarie 1953. O moleculă de ADN constă în două „lanțuri” compuse dintr-un număr mare de compuși chimici numiti nucleotide, prinse împreună pentru a forma un lanț. Aceste lanțuri sunt aranjate ca și cum ar fi fost întoarse unul peste altul. Replicarea ADN este un proces fundamental care are loc în celulele organismelor vii. El este baza eredității biologice și realizează copierea moleculelor de ADN. În cele mai multe organisme celulare replicarea ADN-ului moleculei are loc în nucleul celulei și se întâmplă chiar înainte de diviziunea celulei. Replicarea începe cu separarea celor două lanțuri de polinucleotide, fiecare apoi comportându-se ca un șablon pentru asamblarea noului lanț complementar. Cum vechiul lanț se separă, fiecare nucleotidă din cele două brațe ale lanțului atrage nucleotida complementară ei. Nucleotidele se leagă una de alta de către legături de hidrogen pentru a forma bazele unei noi molecule de ADN. Practic, ADN-ul este materialul ce individualizează organismele. Datorită testelor ADN se pot identifica numeroase boli și sindroame ereditare: Down, Turner, Patau, Klinefelter și altele. Cred că elementul fundamental al celulei este nucleul. Întotdeauna am avut impresia că restul elementelor celulei au rolul de a hrăni nucleul și de a-i oferi condiții propice să se dividă.
- Dacă se spune –cel mai adesea în sens religios sau metaforic –, că există viață după moarte, aș putea să întreb și eu, ca un profan în materie ce sunt: există biologie după moarte? Mai curge un pic de viață în celule după ce funcțiile vitale ale corpului dispar? După ce moare o viețuitoare de pe Pământ, în cât timp, cu aproximație, moare și ultima celulă vie a organismului său?
- Să vedem întâi ce se întâmplă cu organismul după moarte. Cadavrele au, de obicei, tenul palid, iar acest lucru este rezultatul lipsei fluxului sanguin. Inima nu mai funcționează și, prin urmare, sângele nu mai circulă, astfel încât gravitația îl trage înspre pământ, ceea ce înseamnă că sângele se strânge în cel mai de jos punct al corpului. În următoarele ore, pielea poate să aibă diferite nuanțe, de la roșu, la violet, tocmai din această cauză. Ea se va decolora complet la 12 ore de la deces. În acest timp, alte procese încep. În primele trei-șase ore de la deces, apare un fenomen cunoscut sub numele de „rigor mortis”. Mușchii devin rigizi, făcând ca trupul să se blocheze în respectiva poziție pentru următoarele 24-48 de ore. În zilele următoare, dacă trupul nu a fost îmbalsamat, începe să se descompună. Acest lucru duce la slăbirea membranei celulelor și la eliberarea citosolului, ce conține proteine și enzime. Apoi, bacteriile anaerobe (care se află în tractul gastrointestinal și nu au nevoie de oxigen pentru a supraviețui), încep să mănânce organele. Simbioza dintre organismul uman și alte microorganisme, prezente în corpul nostru încă de la naștere, face ca procesele bio-chimice să fie active și să se deruleze chiar și după moarte.
Adrian BRAD

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu