04 iulie 2017

Editorial. IMPOSTORII (2)

Dacă mai era ceva de sperat, s-a prăbușit, felul cum arată actualul guvern adeverește cele mai negre presupoziții. Cică astăzi cînd scriu, duminică, vor fi manifestații. Perfect inutile. Tardive. Trebuiau făcute, în cel mai bun caz, acum două săptămîni. Oricum, înainte de a se instaura un guvern legitim. Am ajuns aici din multe motive: neparticiparea la vot a „tinerilor frumoși”, dezinteresul lor față de politică, adică de binele comun, ținerea strictă a poporului în stare de sub-educație, pentru a vota la nesfîrșit același partid populist, neimplicarea marilor actori economico-financiari în consolidarea unei politici alternative, pro-capitaliste etc. În primul rînd: niciunul dintre miniștrii demisionari din guvernul Grindeanu n-ar fi trebuit acceptat în acest guvern! Pentru că moțiunea de cenzură a fost adresată „în urma retragerii sprijinului politic acordat primului-ministru (corect prim-ministrului - n.m.) Sorin Grindeanu și echipei guvernamentale”. Evaluarea faimoasă a lui Dragnea, în care îi probozea pe miniștrii care n-au realizat obiectivele, n-a mai ajuns în textul moțiunii, în care nu se face referirea la niciuna dintre „performanțele” guvernului demis. Cînd, ce vedem? Practic același guvern, cu același program de guvernare făcut în somn, fără nicio evaluare a implicațiilor, costurilor, posibilităților de realizare. Deci un guvern de impostori este înlocuit de alt guvern, de impostori, la pătrat. Cu complicitatea tacită a așa zisei opoziții. Și a societății civile care îi cerea lui Johannis să respingă guvernul, ceea ce strict legal era evident imposibil, actualul președinte nefiind Băsescu să evolueze pe ața subțire a (i)legalității deasupra prăpastiei. 
Sînt însă în cotidian amănunte care spun mai multe decît fojgăiala politico-mediatică. S-au dat, de exemplu, examenele de sfîrșit de ciclu școlar. La fel de stupide în concepția lor. Dar nu despre asta e vorba. Ci despre umilirea profesorilor, care sînt tratați în aceste ocazii ca niște infractori prezumtivi. Controale, percheziții, regim de strictă supraveghere. În vremea asta, ministru al învățămîntului ajunge un neica nimeni, apărător al plagiatorilor, în frunte cu Ponta și cu actualul șef al guvernului. La ce mai împiedicăm copierea la examene? Cînd numai cei ce copiază au calea deschisă spre funcțiile publice… 
Accident în armata română. Ocazie cu care aflăm că nu avem elicopter pentru intervenții pe timp de noapte. Avem însă buget pentru înnoirea permanentă a parcului auto de lux al Parlamentului. Cercetarea științifică elimină în țara noastră evaluatorii externi, ca să ne bălăcim în balta proprie. CCR dă hotărîri contradictorii, pe care orice profesor de drept constituțional le-ar lua în rîs. Sîntem prizonieri. Ăștia ne-au închis temeinic. Prim ministrul are un CV profesional plin de ciudățenii, pare luat dintr-o poveste de Ilf și Petrov. Parlamentul disprețuiește suveran orice proceduri și reglementări care ar împiedica jocurile de putere. Distanța dintre vorbe și fapte este enormă. Popor de orbi, refuzăm, de exemplu, să vedem averile nejustificate și ilegalitățile care se acumulează aproape cotidian. Dragnea ar trebui întrebat zilnic, în fiecare ziar și la fiecare post de televiziune de unde își are averea. Ca și mulți alții din guvern și parlament. Erau unii foarte vocali cînd dna. Udrea era la putere, cu acest fel de întrebări, acum nu li se mai aude pițigoiul. Ponta apare din cutie, ras, tuns și curat, nu-l întreabă nimeni cum e cu plagiatul. Cînd te gîndești că acest guvern este posibil să gestioneze centenarul Marii Uniri și președinția Consiliului UE în 2019, „se sparie gîndul”. 
Din fericire, criza este iminentă, și distrugerea țării la fel. Spun: din fericire, pentru că numai așa, în al 14-lea ceas, imnul va deveni funcțional, și românul se va trezi. Fără spitale și cadre pentru ele, fără infrastructură rutieră și CFR și aeriană, fără învățămînt performant, cîștigînd doar din vînzarea resurselor primare, cu o armată funcționînd doar în măsura în care e ajutată din afară, scindată interior pe o mulțime de teme, fără să aibă nici măcar una singură de consens, România se va prăbuși la primul strănut internațional. 
Unde găsește PSD-ul acest inepuizabil rezervor de rebuturi profesionale pentru a ne conduce, e greu și ușor de explicat. Suntem la apogeul contra-selecției începută în 1947. 70 de ani, două generații în care tot ce e imitație, lucru de mîntuială, fals, puturoșenie, tupeu a fost scos cu obstinație în față. Normal că valoarea și lucrul bine făcut au dispărut, sufocate de buruieni. Apogeul îl constituie guvernul Dragnea 2 sau Impostorii 2. Sigur, vina nu e numai a lor, în măsura în care profită de indolența unui popor pe care „nu-l interesează politica”. Măi oameni buni, politica e pîinea ta de pe masă, și spitalul fără gîndaci în care nu-ți moare mama pe targă pentru că nu au brancardieri să o care la secția cuvenită. Nu vă prezentați la vot, sau votați pe cei care numai promit pensii și salarii și, mai ales, ajutoare sociale, și ne va fi bine!
Christian CRĂCIUN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu