12 septembrie 2017

Cartierul IREP – abandonat complet de municipalitate

Dacă nu de mult vă informam despre lipsa apei potabile în locuințele celor 18 familii din cartierul „21 Decembrie”, situat la marginea orașului de la ieșirea spre Valea Doftanei, acum, din nefericire, suntem obligați să semnalăm cititorilor noștri și reprezentanților administrației publice locale (care ar trebui să fie a tuturor câmpinenilor, dar din păcate este doar a unora dintre ei), că un alt cartier (aproximativ cu același număr de familii), a fost abandonat de municipalitate. Iar acest cartier nu se află la una din marginile sărăcăcioase ale orașului, ci chiar în zona istorică a Câmpinei, în cartierul IREP, pe un teren care în urmă cu un veac era înțesat de sonde, mai exact în perimetrul străzilor Lt. col. erou Oprescu Adrian și Salcâmului. 
Prima dintre cele două este o stradă importantă, deoarece reprezintă una dintre legăturile directe ale municipiului nostru cu DN1.  Din fața porților companiei Energopetrol coboară în pantă abruptă, cu toate numeroasele sale serpentine, strada amintită mai sus, care trece pe lângă societatea Concordia și ajunge în drumul național. Chiar dacă la capătul ei de sus te întâmpină un indicator rutier ce avertizează șoferii că iarna drumul este impracticabil, după cum veți vedea în continuare, pârdalnica stradă este adesea greu practicabilă și în afara anotimpului rece, la orice ploaie torențială, deoarece apa revărsată din strada Schelelor (care trece pe lângă Energopetrol), coboară în torenți vijelioși pe strada Lt. col. erou Oprescu Adrian, ce poartă numele unuia dintre eroii prahoveni morți în Revoluția din Decembrie. Așa cum a căzut părintele onomastic al străzii în prima zi a Revoluției, într-un convoi militar ajuns la Băneasa, răpus de gloanțele unor trăgători necunoscuți, așa vor cădea pesemne, din motive necunoscute, răpuși de depresia și  deznădejdea mersului pe poteci și scări aproape impracticabile, locuitorii cartierului IREP, în special bătrânii și copiii. 


În copilăria mea de odinioară, cel mai periculos și mai folosit derdeluș din oraș se forma pe această stradă. Mulți copii din toate cartierele câmpinene se strîngeau aici iarna cu săniuțele personale bine pregătite (sfori groase legate marinărește de șinele meticulos șmirgheluite și unse cu grăsime), roșii în obraji de la frigul de afară, accentuat puternic de curenții de aer glacial produși în vitezele amețitoare ale săniilor ce coborau la vale precum niște bolizi ai zăpezilor. Curenții șfichiuitori și reci ca gheața ne biciuiau fără milă obrajii, deformându-ne pielea pomeților mai ceva decât ni se întâmpla vara, la căderile verticale în gol din mașinile acelor montagnes-russes ale marilor parcuri de distracții. 


În zilele noastre, copiii cartierului IREP nici această plăcere nu o mai au, căci interzicerea accesului în acest loc iarna este mult mai strictă decât în trecut, bașca faptul că probabil cei mici nici nu mai îndrăznesc să se lase purtați la vale pe gheața groasă, dar plină de denivelări, călărind vehiculele pe șine de oțel, care nu au amortizoarele autovehiculelor, astfel încât nu pot evita  impactul extrem de dur cu gheața gropilor din carosabil, gropi pe care le detestă atât de mult în tot restul anului. Nemaivorbind că de la topirea zăpezilor și până la primele ninsori,  școlarii ce locuiesc pe cele două străzi abia reușesc să urce și să coboare scările care flanchează una din marginile străzii, în drumurile lor spre școală, spre casă, apoi iar spre școală și iar spre casă; și tot așa, întru desăvârșirea educației asigurate de părinți, dar și a nepăsării totale asigurate de stilul cu care sunt tratate problemele zonei de către conducerea Primăriei.  



Acuzații dure în plenul Consiliului Local
La ultima ședință a Consiliului Local Câmpina, dl Stoica, un locuitor al străzii Salcâmului, a criticat în termeni duri impotența conducerii Primăriei și indolența autorităților locale, care, în opinia sa, au scos cu desăvârșire zona din lista obiectivelor de investiții publice realizate în fiecare an și plătite din banii câmpinenilor, deci și ai locuitorilor celor două străzi amintite mai devreme. 
În ziua următoare, ne-am deplasat la fața locului, iar demersul nostru ne-a adus aminte de versurile poeziei „Tumefiere” a Ninei Cassian: „Pentru ca umilința jocului / să-mi fie lăsată, / m-am deplasat la fața locului; / fata locului era umflată.” Umflate și tumefiate am găsit și noi scările ca niște ruine, ce coboară de la marginea străzii Schelelor, străzi șchioape și strâmbe de parcă ar fi coborât dintr-un film de război apocaliptic. Umflată și tumefiată am găsit și strada Lt. col. erou Oprescu Adrian, atât de rău tumefiată, încât tare ne este teamă că, dacă printr-o minune, eroul Adrian de la Revoluție ar învia, le-ar cere mai-marilor municipalității să nu-i mai fie folosit numele pentru această stradă. Eu cred că, prin felul în care arată zona, este batjocorită și memoria eroului nostru, care a murit fără să înțeleagă de ce, așa cum locuitorii cartierului se chinuie să locuiască pe aceste două străzi moarte fără să știe de ce. 

„Avem de gând să dăm în judecată Primăria”
Ne-am întâlnit cu reprezentantele a trei familii care locuiesc în acest loc uitat de timp și de edilii noștri cei cumsecade, atât de puși pe fapte mari în timpul campaniilor electorale, atunci când știu să promită cum se cade. Simona Stoica, soția acuzatorului din plenul Consiliului Local, este convinsă că fondurile alocate reabilitării străzii Lt. col. erou Oprescu Adrian au fost folosite de edilii câmpineni pentru modernizarea unei alei aproape nelocuite de pe Voila, drum care trece prin niște livezi și care a fost asfaltat pentru creșterea valorii locului pe piața imobiliară a Câmpinei: „Uitați-vă și dvs cum arată strada Lt. col. erou Oprescu Adrian, că nici dacă o bombardau în război americanii nu arăta așa.  Noi am avut alocată, anul trecut, pentru repararea străzii suma de 7.000 de lei, dar ulterior, banii au fost folosiți pentru asfaltarea unei alei de pe Voila, unde locuiesc câteva familii, iar cea mai mare parte a lungimii acestei alei trece prin niște livezi, deci prin niște locuri nelocuite deocamdată. Lumea zice că s-ar fi tras și utilități pe tronsonul nelocuit, doar pentru a crește valoarea străzii pe piața imobiliară. Noi nu avem nimic de obiectat la asfaltarea oricărei străzi, că și locuitorii respectivi sunt plătitori de impozite, dar nu vrem să fim luați de proști. Avem în cartier multe familii cu bătrâni și copii care urcă și coboară cu mare greutate scările de acces spre și dinspre strada Schelelor. Am solicitat conducerii Primăriei să-și aducă aminte că trăim și noi în acest cartier ce pare uitat complet de municipalitate. Strada Salcâmului, pe care locuiesc, a fost pietruită atât de superficial, că acum pietrișul abia se mai cunoaște, iar torenții de ape care vin în timpul ploilor abundente de pe strada principală pe Salcâmului afectează clădirea aflată la intersecția străzilor, imobil în care locuiesc mai multe familii. Zona este brăzdată subteran de multe tuneluri și adăposturi realizate de nemți în timpul celui de-al doilea război mondial. Sub curtea casei mele există un astfel de tunel cu mai multe săli subterane, iar infiltrațiile de apă din pereții acestor adăposturi îmi afectează puternic structura de rezistență a casei în care locuiesc. Mi s-a spus că rezolvarea acestor probleme nu ar fi posibilă. Mi s-a mai reproșat de către dl viceprimar  că am ales să plec din București ca să vin să locuiesc în această clădire. Dar cred că repararea scării de lângă gardul casei mele, care este aproape impracticabilă, așternerea unui strat de pietriș compactat corespunzător pe strada Salcâmului, asfaltarea conform standardelor legale a străzii principale, colectarea corespunzătoare a torenților formați de apele pluviale de pe această stradă și direcționarea lor spre Prahova în condiții de siguranță pentru locuințele din zonă, defrișarea zonelor cu vegetație care arată mai rău ca o junglă, toate acestea se pot face de către Primărie. 
Să vă mai spun că nu departe de casele noastre se ridică adesea munți de gunoaie, aruncate de cei care nu au contract cu firma de salubrizare a orașului?! Sau că – Doamne, ferește -, la o adică, mașina Salvării nici nu poate ajunge aici?! Într-o zi, au venit niște lucrători din partea Primăriei care au săpat un șanț pe marginea din dreapta drumului principal, cum cobori, dar a fost tot o lucrare de mântuială, fiindcă apa și-a făcut drum pe sub mal, ajungând apoi să se infiltreze în fundația clădirii de la  intersecția  celor două străzi. Toate acestea se pot face, nu-i așa, că nu cerem imposibilul, ci doar să fim respectați ca cetățeni onorabili ai acestui oraș, care își plătesc la timp taxele și impozitele către bugetul local, din ale cărui fonduri trebuie să se dezvolte și cartierul nostru, nu doar anumite cartiere ale orașului. Dacă vom fi tratați în continuare cu dispreț, avem de gând să dăm în judecată Primăria Câmpina”, ne-a declarat Simona Stoica.
O altă vecină a ei, Mariana Manea, ne-a asigurat că „locul acesta ar putea fi foarte frumos, dacă ar fi îngrijit de autorități. De zeci de ani, în zona noastră nu s-a mai făcut nicio investiție pentru asfaltarea străzii (nu plombarea ei), pentru repararea și consolidarea scărilor de acces la strada Schelelor, pentru igienizarea zonei verzi, pe care au năpădit-o buruienile și o vegetație aproape sălbatică, ca o pădure virgină. Aproape toți locuitorii străzii avem apă în beciuri după fiecare ploaie. Primăria nu a făcut niciodată nimic pentru noi. Vrem să se facă o minimă ecologizare a zonei, să se repare strada principală şi scările, să se amenajeze măcar un trotuar pentru a se circula în siguranţă și să se realizeze un sistem de iluminat al întregii străzi. Suntem la zece minute de mers pe jos de sediul Primăriei, dar cei din conducerea orașului ne-au uitat cu desăvârșire”.


„Noi nu suntem cetățeni europeni”
În cartierul aflat la zece minute de sediul Primăriei ne-am mai întâlnit cu o familie care locuiește la demisolul clădirii situate la intersecția străzilor  Lt. col. Erou Oprescu Adrian și Salcâmului. Situația acestei familii nefericite a mai fost prezentată în presa locală, într-un ziar online, dar nimeni din factorii de decizie din Primărie nu s-a sinchisit să-i întrebe de sănătate și să încerce să le rezolve problema care le face viața un calvar. Despre ce este vorba.  Casa fiind mult sub nivelul străzii principale, după ploile abundente, o bună parte din apa torenților care curg la vale pe această stradă, o ia la vale și se infiltrează la temelia imobilului, umplând de igrasie toți pereții locuinței alcătuite dintr-o bucătărie, o baie și două dormitoare. 
Mioara Nicoară este o mână de femeie, cum se zice în popor, dar harnică, inimoasă și energică, mereu în luptă cu apele pluviale care i se infiltrează pe sub fundația casei și îi ies în beci, iar de aici, în pereții camerelor.  Mioara are 45 de ani, 1,45 metri înălțime și 37 de kilograme. Trupul ei firav contrastează cu o voință de fier și cu un spirit justițiar de la care se poate adăpa orice om de bine însetat de dreptate: „Am fost de multe ori la cei de la Primărie și i-am rugat să vină să facă ceva, ceva legal, bineînțeles, ca să oprim scurgerea apelor de pe drum spre locuința mea și să scap și eu, și fata mea de calvarul igrasiei. De când ne-am stabilit în această casă, moștenită de fată de la tac-su, acum doi ani, am făcut un zid de consolidare a malului ce pornește dinspre drum și se oprește la doi metri în fața casei. Am fost de multe ori la Primărie să cer ajutor, dar nimic. Portarii și alți funcționari de acolo mă evită de multe ori și mă iau în zeflemea.  Îi las în pace și îmi văd de ale mele. Acum două luni au făcut niște muncitori ai Primăriei un șanț de scurgere a apelor, peste drum, dar apa s-a infiltrat pe sub carosabil, strada fiind mult sub casa mea, iar apa tot la temelia casei mele a ajuns. Parcă sunt blestemată, parcă aș fura banii sau nu i-aș câștiga cinstit. Când au venit să ia pământul rezultat din săparea șanțului și să-l împrăștie mai sus de șanț, i-am rugat să vină să ia și pământul rezultat din consolidarea pe care o făcusem malului de lângă casă, dar nu au vrut.  Le dădeam bani, până la urmă, dar se pare că am supărat pe cineva de pe-acolo. Am turnat singură un perete de beton pentru consolidarea malului, ca să opresc infiltrațiile, și tot singură am împrăștiat (fata era la căpșuni în Spania) tot pământul rezultat din consolidare peste versantul malului de lângă locuință. Atunci am alunecat și mi-am rupt mâna, dar am muncit așa în continuare, cu mâna în ghips. Fata este cuminte și m-a ajutat foarte mult. Când lucra în Spania, îmi trimitea în fiecare lună circa 800 de euro, sau chiar mai mult, atunci când putea. Toți banii i-am folosit pentru rezolvarea problemei cu infiltrațiile în casă, dar tot degeaba. Am o mândrețe de fată, sunt sigur că mă va ajuta la bătrânețe, Dumnezeu a fost darnic cu mine, că mi-a dat-o, dar parcă atunci când văd câte necazuri am cu casa, de nu mai reușesc să le rezolv, parcă zici că și Dumezeu și-a întors fața de la noi”, ne mărturisește, cu amărăciune Mioara Nicoară. 


Luminița, fata ei, are 22 de ani și este doar cu cinci centimetri mai înaltă. Are trăsături fine și un chip plăcut, dar fața ei arareori se înseninează, de parcă ar trăi într-o permanentă nefericire. După ce a cules căpșuni o vreme în Spania, nu a mai găsit de lucru și s-a întors acasă, dar se pare că jobul din străinătate i-a întărit apartenența la valorile Uniunii Europene și la cetățenia europeană: „În Spania, autoritățile unei primării nu se poarta așa urât cu cetățenii localității respective. De fapt, așa este peste tot în Occident. Cetățenii europeni de acolo sunt mândri, pentru că sunt mereu respectați. Noi nu suntem cetățeni europeni. La noi, nu simți nicio mândrie judecând după cum se uită și îți vorbesc cei din Primărie. Este chiar umilitor uneori. Am făcut curățenie generală și am zugrăvit camerele de zeci de ori, cineva ne-a pus polistiren pe doi pereți, că nu am avut bani pentru mai mult. De fapt, și pe ăștia îi plătim mai târziu, ne-a îngăduit așa, că meseriașul este un om tare bun. M-am săturat de atâta umezeală. Vreau să stau într-o casă curată, nu cu apă în beci, nu cu mucegai pe toţi pereţii, nu cu parchetul umflat după fiecare ploaie. Vreau să trăiesc și eu într-o casă normală, să simt că trăiesc”, ne-a mărturisit Luminița cu ochii strălucind a speranță. 
Autoritățile nu găsesc o rezolvare imediată la problemele cartierului IREP. Motivul este veșnic același: nu sunt bani. Cred că nici copiii din cartier nu mai pot fi păcăliți cu acest motiv.
 „Promit public că scările de pe strada Lt. col. Erou Oprescu Adrian vor fi primele reparate în anul 2018! Anul acesta am reparat scările de pe Bulevardul Culturii, de la Gura Leului, anul viitor reparăm scările de pe strada Oprescu Adrian”, a declarat viceprimarul Adrian Pițigoi în plenul ultimei ședințe a Consiliului Local Câmpina. Om trăi și om vedea. Om o fi și domnul vice, om o fi și domnul primar…
Adrian BRAD

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu