23 ianuarie 2018

Editorial. RESET

…mi-aș dori un Premier din specia homosapiens. Lumea a rîs, crezînd pesemne că mă gîndesc la Einstein sau la Făt-Frumos. Între timp, am devenit realist: m-aș mulțumi și cu o oaie. PS: Ne vedem pe 20, da? (Mihai Șora)

De multă vreme deprimarea generală nu a atins asemenea cote. Pe măsura unor speranțe iraționale, după care președintele ar fi putut opri desemnarea aberantă a acestei doamne nimeni să ne conducă destinele. Doar două declarații consemnez în context: 1. Nici măcar Dragnea nu a găsit nimic de spus despre competențele doamnei, vorbind doar despre firea sa neconflictuală, un fel de a spune că dânsa nu are, de fapt, nicio părere, nicio personalitate, nicio calitate. 2. Președintele care spune că a decis să mai dea o șansă PSD-ului. Nu partidul-stat-mafie trebuie să mai primească, însă, o șansă, ci România. Care e altceva. Și care nu prea mai are. Îmi pare rău să-i contrariez pe cititorii mei, dar vina nu este doar a PSD-ului. Ei doar speculează cu un cinism maxim, o lipsă de moralitate axiomatică și o prostie cum nu a existat până acum nici în anii 50 la conducerea țării, doar speculează, deci, o învestire democratică.  Altfel spus: votanții psd sînt de vină pentru situația țării, plus scîrbiții care nu s-au dus la vot pentru că „toți sînt la fel, nu se poate face nimic” (cea mai pernicioasă teorie care circulă în societatea noastră). Ei au dat o putere total nedemocratică unei echipe de proști ticăloși. Punct. Restul sînt nuanțe irelevante în context. Nu e corect politic ce spun, firește, dar e pentru prima oară în istoria țării cînd răul vine exclusiv din noi, din analfabetismul nostru funcțional, pe cînd contextul extern este în cea mai mare parte favorabil. Pe mine asta mă scoate din sărite. Cei care din 90 încoace votează imperturbabil același partid, ei sînt argumentul forte al hoardei care controlează țara. 
Urmărind „temperatura” comentariilor publice, văd că revolta împotriva acestei desemnări sfidătoare prin lipsa oricărei calități (am putea deschide în context o discuție și despre cine sînt europarlamentarii noștri, de pe vremea lui Eba nu s-au mai luat în colimator aceste sinecuri) nu e nici pe departe atît de generală pe cît spun optimiștii. De fapt, dincolo de legile justiției, psd-ul a ocupat deja țara, și-a pus oamenii în absolut toate funcțiile care contează, la toate nivelurile locale și naționale, i-a fidelizat prin salarii mărite și complicități locale, în acest context a dori alegeri anticipate este o fantasmagorie, ele nu ar aduce decît alte procente în plus caracatiței rapace. Asta, cuplat cu lipsa unei opoziții credibile (pnl este o parodie, mai preocupat să se lupte cu usr decît cu Dragnea și ai lui), lasă puține speranțe. Rămîne societatea civilă, necesitatea unei revolte (scriu sîmbătă dimineață, nu știu cum va fi diseară), dar revolta e bună să înlăture defectul, nu poate pune ceva în loc. Gestul lui Dragnea de a numi premieri din ce în ce mai inconsistenți și miniștri pe măsură, de a-și bate joc de logica elementară cu fiecare declarație (dna. Carmen și ceilalți tot invocă „partidul”, nici nu le trece prin cap că au răspunderi constituționale față de țară, nu de partid), de a invoca religios un fantomatic „program de guvernare” (dna. Viorica: „Noi NU ne raportăm la oameni, ne raportăm la un program de guvernare”) care țintește doar decuplarea noastră de lumea democratică este gestul unui autocrat de tip: fac pentru că pot. Ce imuni s-ar simți ăștia apărați de Maica Rusie! Înțelegem acum de ce, de cel puțin cinci decenii, învățămîntul românesc declină pe o pantă cînd mai blîndă, cînd mai accentuată. Toate specimenele astea politico-mediatice care ne-au confiscat țara și prezentul și viitorul sînt rodul acestui învățămînt care face o contraselecție ireproșabilă. 


„Astă pleavă, ăst gunoi”, vorba lui Eminescu sînt acum „de-ai noștri, dintre noi”. Imposibilitatea noastră de a ne coagula pentru ca „băieții buni” să cîștige… mi-e teamă că asta va fi principala lecție a anului unirii. Meseria de cetățean, vorba lui Liiceanu, este o meserie foarte grea. Care nu se învață la școală, indiferent de programă. Da, ei sînt foarte uniți în jurul intereselor trans-partinice de gașcă. Nu mai fac nici un efort de a-și disimula intențiile, declarațiile lui Dragnea de la înscăunarea acestei „doamne nimeni” au fost un fel de a ne spune direct: sînteți niște proști! Ce înseamnă alta: nu eu voi face propunerile? Felul acesta de a ne prosti în față este intolerabil. Cine acceptă acest tratament, prin sofisme de genul „nu se schimbă nimic”, înseamnă că acceptă să fie făcut prost. Pentru mine, actuala putere este evident ilegitimă – era astfel încă de la alegeri – dar s-a delegitimat și mai mult prin anularea programului cu care a cîștigat. De un an, în România nu se face nimic, pentru că toate energiile sînt canalizate spre blocarea justiției. Înalta trădare mi se pare o încadrare numai potrivită pentru această burtăverzime arogantă și lacomă. Nu putea Dragnea amîna cu o singură zi debarcarea marionetei Tudose, pentru a-l primi cum se cuvinte protocolar pe premierul Japoniei? Cine măsoară pagubele materiale și morale suferite de România în urma acestui gest de furie irațională? Țuțea spune că comunismul se combate cu Codul Penal. Ăstora nu le ajunge un singur cod… nu există încadrări suficient de dure pentru a pedepsi pierderea, de exemplu, prin emigrare, a mii de creiere strălucite, sătule să fie batjocorite de cranii vide. Încă ceva: protestele astea sînt greu de combătut pentru că nu au caracter partinic. Nu pot fi anexate, și asta e bine. 
Christian CRĂCIUN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu