20 februarie 2018

Editorial. HAOS

Este cuvîntul cel mai des folosit în țară zilele acestea. Guvernul ridică din umeri. Au scăzut salarii, plata concediilor medicale, indemnizația mamelor, retribuția IT-iștilor; formularul 600 nimeni nu știe dacă se mai aplică sau nu… haos, nu-i nimic, dăm ordonanță de urgență și se îndreaptă lucrurile! Nu așa, loază, cum spune dascălul lui Caragiale. „Revoluția fiscală” trebuia gîndită în toate amănuntele, făcute proiecții, coordonate domenii, nu făcută pe genunchi cu ideea: om vedea noi cum iese, îndreptăm pe parcurs. În fond, de cîte ori recunoaște că va da o ordonanță de urgență pentru a îndrepta cutare sau cutare aspect, guvernul recunoaște implicit: am fost incompetenți sau grăbiți (sau și una și alta), am făcut cuiul gata strîmb. Domnul Tudorel Toader este rechemat de urgență din Japonia, ca să ce? – pentru că odată întors nu spune și nu face nimic (vizibil). Haos. Un ministru ne spune obraznic și competent că autostrăzile se vor da în funcțiune cînd vor fi gata. Așa, pur și simplu! Bacalaureatul, mutat pe nepregătite în februarie, scoate de la ore clasele a XII-a vreo două săptămîni, dînd peste cap orice planificare și organizarea internă a școlilor. Urmează simulările și altele, într-un semestru și așa scurt. Haos. Apropo, citeam propunerile de reformă a bacalaureatului în Franța, care merg spre creșterea dificultății acestuia. Dacă se va aproba, această reformă va intra în funcțiune din 2021, adică nu va fi introdusă peste noapte, cum i se năzare la noi nu știu cărui ministru. De la poșta română aștept o expediere care a intrat, conform actelor, în custodia ei la 1 ianuarie. Nu mi-a parvenit nici acum și nu se știe cînd se va întîmpla și nu se știe cum se poate lua legătura cu instituția, numărul de telefon furnizat pe site fiind inexistent. Haos. Trenurile, nu vă mai spun eu cum circulă, pe șosele, idem. Haos. Doamna Firea vrea să introducă taxa pentru accesul mașinilor în centrul Bucureștiului, fără să ia în considerare că asta trebuie corelat cu existența unei centuri (unii spun că ar fi necesare mai multe, 3-4 inele) funcționale, a unor parcări la marginea orașului, a unui transport în comun performant, a pistelor de biciclete etc. Haos. Statisticile ne spun că anul trecut a fost un boom al vânzărilor de mașini second hand, ca urmare a eliminării timbrului de mediu. Vreo 400.000. Și ne mirăm de ce e haos pe șosele și poluare! Un evaluator anonim dintr-o super comisie ministerială, care evaluează proiectele de cercetare, (bani mulți în joc) copiază în referatul său definiția poeziei de pe Wikipedia. Ce haos trebuie să fie în domeniu! 


Organizarea (scuze de cuvînt, nu se potrivește realității noastre cotidiene) Anului Centenarului se caracterizează prin același concept: haos. O televiziune invită pentru a o „evalua” pe doamna Laura Codruța Kovesi pe… Mitică Dragomir! Ce haos trebuie să fie în capetele oamenilor ălora! Doamna prim ministru (nu prim ministră cum vrea să introducă o profesoară haosul ideologic în gramatică) se referă injuriatoriu la autiști, dar nu s-a băgat de seamă că, în realitate, urmărea să-i atace pe parlamentarii noștri europeni care nu sînt de acord cu totalitarismul pesedist. Ceea ce excedă evident competențele și atribuțiile și legalitatea funcției domniei sale și democrația. De altfel, aproape fiecare apariție publică a doamnei devine instantaneu prilej de amuzament, într-atît este de inadecvată. Dînsa se arată oripilată că „se fac dosare penale pînă și premierului”. I s-a dat imediat exemplul (lipsă în puținătatea cunoștințelor dumisale istorice) a cel puțin doi șefi de stat: Jaques Chirac și Helmut Kohl, care au fost condamnați. Cum să nu apară haosul cu o asemenea șefă de guvern? O analiză a Agenției Bloomberg Misery Index arată că România a urcat 16 locuri în topul celor mai bolnave economii. Și mă întreb și eu ca novicele: nu cumva simptomul principal al acestei boli este tocmai creșterea economică de 7% a economiei, cu care se tot laudă guvernanții? O „creștere” haotică, cum ne atrăgea atenția însuși dl.  Isărescu. Dintr-o dată, unei alte oficialități i-a năzărit că firmele trebuie să aibă „specialiști în egalitatea de șanse”. Vreo 13.000, după o evaluare rapidă. De unde-i scoatem? Nu ar fi mai simplă insistența pe ingredientul care lipsește cel mai dramatic societății noastre: meritocrația
Am înșirat doar cîteva exemple care au strălucit în ultima săptămînă. Sigur că ele sunt mult mai multe: în sănătate, administrație, cultură, finanțe, politică, învățămînt, comerț, lume academică, politică externă etc. De unde această dezordine generalizată? Ea este provocată de un amestec indiscernabil între incompetență, prostie și ticăloșie. E greu de precizat în cazul deciziei y sau x care este proporția între cele trei componente. De exemplu, în acest haos cu salariile puterea nu are nimic de cîștigat în fond, el a apărut pur și simplu din cauza grabei și a incompetenței celor care au făcut grila. Este, de altfel, boala cronică a decidenților noștri: incapacitatea de a gîndi pe termen lung, de a evalua toate consecințele actelor, deciziilor pe care le iau. În fiecare zi ni se dezvăluie exemple, ni se spun povești despre cum se va îndrepta cutare sau cutare consecință nefericită. Întrebarea este:cum se descurcă cetățeanul obișnuit în toată această harababură legală? Răspunsul: nu se prea descurcă, blestemă înapoierea și ratarea. Îl apucă depresia, disperarea și dorul de ducă.
Christian CRĂCIUN

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu