01 martie 2018

Un eveniment memorabil la Castelul „Iulia Hasdeu”: „B.P. Hasdeu in memoriam”

De mulți ani, nici nu mai știm numărul lor, Castelul „Iulia Hasdeu” găzduiește un eveniment anual, care a ajuns la a nu știu câta ediție. Dar nu este nicio nenorocire că am pierdut șirul desfășurărilor sale, întrucât acest lucru cred că poate însemna și faptul că el, evenimentul, a intrat într-o bine meritată tradiție culturală a locului și în memoria câmpinenilor, care participă de fiecare dată cu emoție la această manifestare culturală deosebită, pe numele ei „B. P. Hasdeu in memoriam”. Denumirea reprezintă un apel la memoria tuturor iubitorilor de cultură, pentru a nu-l uita pe marele savant enciclopedist B. P. Hasdeu, cel mai mare dintre toți oamenii de cultură pe care i-a avut neamul românesc în secolul al 19-lea.


Reușita fiecărei ediții a evenimentului tinde și ea să provoace un exercițiu de memorie câmpinenilor, care își amintesc cu plăcere că, la început de an, trebuie să vină la Castel pentru a se întâlni cu Hasdeu prin intermediul prelegerilor cercetătorilor vieții și operei marelui savant român. Amfitrioana evenimentului, dr. Jenica Tabacu, directoarea muzeului, a invitat câțiva hașdeologi de la București, nume cunoscute în domeniu, care și-au făcut bine treaba, reușind să țină vie atenția auditoriului, chiar dacă unele lucruri au mai fost spuse și în anii precedenți, la edițiile trecute. Până la urmă, câte lucruri se pot spune despre un savant, fie el și genial, fie el și enciclopedist și cel mai cunoscut, acum mai bine de un veac, printre cosângenii săi? Că doar nu a trăit și nu a creat la nesfârșit! Și totuși, chiar dacă evenimentul cultural de care vă vorbim ar fi putut intra într-o maladivă buclă temporală a repetării informațiilor, el nu a fost atins niciodată de morbul desuetudinii, căci nicodată auditoriul nu s-a plictisit la un asemenea eveniment. Cum face Jenica Tabacu de reinventează mereu acțiunea culturală hașdeană, numai ea știe.


Anul acesta, ca și altădată, a dăruit tuturor participanților două cărți importante: „Scântâietoarea viață a Iuliei Hasdeu” și „Ideile și faptele lui Bogdan Petriceicu Hasdeu”. În plus, recitalurile de muzică din final au conținut piese cunoscute din perioada în care a trăit Hasdeu, ceea ce a făcut ca parfumul acelei epoci să inunde inimile celor prezenți. Dar mai bine să vă prezentăm sintetic desfășurarea manifestării. După cuvântul de deschidere al Jenicăi Tabacu, au urmat mai multe prelegeri rostite de prof. dr. I. Oprișan („B.P.Hasdeu – aspirația înălțării culturii românești la nivel european”), prof. dr. Stancu Ilin („Portretul lui B.P. Hasdeu în viziunea fiicei sale, Julia”), prof. Mircea Coloșenco („Romanul epistolar hașdeian”). A urmat apoi lansarea mai multor cărți. „Scântâietoarea viață a Iuliei Hasdeu”, scrisă de C. Manolache, a fost prezentată de prof.dr. I. Oprișan, același critic prezentând și volumul ”Ideile și faptele lui B. P. Hasdeu” de Iuliu Dragomirescu. Apoi, Florin Dochia, președintele Societății Scriitorilor Prahoveni, a recenzat volumul de poezii „Poeme postume”, de Gherasim Rusu Togan, dar și al doilea volum al cărții „Câmpina, pagini dintr-o istorie în date – oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvențe de viață” semnată de Ion T Șovăială. După o pauză asezonată cu un bufet suedez îmbelșugat, participanții și-au îmbogățit sufletele cu muzică de calitate, izvorâtă dintr-un recital de excepție susținut de două artiste desăvârșite: Camelia Pavlenco (soprană, pian) și Ioana Ionescu (pian). 

Un savant de talie internațională
B. P. Hasdeu s-a născut la 26 februarie 1838, în Cristineștii Hotinului (Hotinul se afla in Basarabia, astăzi este pământ ucrainean). Acolo şi-a petrecut copilăria. Apoi, însoţindu-l pe tatăl său în Podolia, a urmat cursurile primare în şcoli cu predare în limba poloneză. Din 1850 şi-a continuat studiile liceale la Chişinău. In mediul universitar de la Harkov, Bogdan devine un personaj cunoscut şi admirat pentru inteligenţa şi memoria sa, dar mai ales pentru uşurinţa cu care învaţă limbi străine. A urmat cursurile Facultăţii de Drept, însă a fost atras de literatură şi de domeniul istorico-filosofic. Eforturile sale de autodidact demonstrează varietatea preocupărilor care-i vor caracteriza activitatea de savant în întreaga sa viaţă. Nu şi-a terminat studiile universitare la Harkov. A sosit în România în 1856, anul Tratatului de la Paris. A fost numit judecător de Cahul, cu ajutorul lui Nicolae Vogoride, mare om de stat, dar a fost curând destituit, deoarece milita pentru unirea Basarabiei cu patria-mumă. S-a stabilit la Iaşi, unde a publicat, cu multe sacrificii personale, câteva reviste, printre care: „România” (1858), „Foae de storia română” (1859), „Foiţa de istorie şi literatură” (1860), „Din Moldova” (1862-1863) transformată, mai târziu, în „Lumina”. In septembrie 1859 a dăruit Bibliotecii Şcoalelor din Iaşi 4.000 de volume din biblioteca sa particulară. In ianuarie 1860 a fost numit profesor de istorie, geografie şi statistică la Şcoala Reală din Iaşi şi, doi ani mai târziu, profesor de istorie la cursul superior al Colegiului Naţional. Temperamentul său l-a pus în conflict cu colegii şi mai ales cu directorul colegiului, Titu Maiorescu. Adversarii săi au profitat de apariţia nuvelei „Duduca Mamuca” pentru a-i intenta un proces, acuzându-l de imoralitate. A fost exclus din învăţământ şi din funcţia de la bibliotecă. Anul 1864 a deschis o nouă etapă în activitatea ştiinţifică a lui Hasdeu: a început să publice documente pe care le-a comentat din punct de vedere istoric şi filologic. Arhiva istorică a României a apărut în 1868 cu consecinţe importante asupra destinului savantului. In 1865 s-a căsătorit cu Iulia Faliciu, din Roşia Montană (Transilvania). Publicarea Arhivei istorice a României i-a deschis o nouă cale: a fost numit director ale Arhivelor Statului (1876 - 1900) şi membru al Consiliului Permanent al Instrucţiunii Publice. Apariţia „Istoriei critice a românilor” (tomul I) a crescut prestigiul său ştiinţific şi i-a deschis porţile universitare. A ţinut primul curs la 14 octombrie 1874, un mare eveniment pentru viaţa ştiinţifică românească. Demonstra o erudiţie fără egal în România acelei epoci şi calităţi pedagogice care-i asigurau o largă audienţă. A fost şi decan al Facultăţii de Litere (1882 - 1885). Poziţia sa socială şi ştiinţifică a fost suficient de solidă pentru ca în 1877 să devină membru al Academiei Române.
In 1880 şi 1881 a primit premiul „Ion Heliade Radulescu” pentru volumul al doilea, respectiv al treilea din opera sa, „Cuvente den bătrâni”. Titu Maiorescu a trebuit să recunoască meritele sale ştiinţifice şi să admită că Hasdeu era singurul care putea să realizeze o Istorie a limbii române. In 1884 Academia Română i-a încredinţat misiunea de a redacta un Dicţionar al limbii române. I-a consacrat 14 ani din viaţă pentru a acoperi mii de pagini, ajungând până la cuvântul „bărbat”. Un monument al limbii române, dicţionarul Magnum Etymologicum Romaniae, a rămas neterminat, deoarece vastul „şantier” necesita un efort supraomenesc, iar Academia şi Regele se grăbeau să se încheie lucrarea. B. P. Hasdeu avea 49 de ani când a acceptat să fie directorul unei publicaţii ştiinţifice şi literare, „Revista Noua” (1887-1895). In 1895 a fost ales membru al Academiei de Ştiinţe din New York. Apreciat în străinătate, se bucura de prietenia şi stima unor mari savanți.
Dispariţia precoce a Juliei, in 1888, răpusă la numai 18 ani de tuberculoză (boală mortală, în acele vremuri), l-a împins către meditaţia asupra morţii, înţeleasă de el ca punct de unde încep „formele” fără sfârşit care duc spiritul spre perfecţiune. Durerea l-a îndreptat către spiritism, ca pe mulţi dintre contemporanii sai. Astfel, a construit la Câmpina, intre 1894 și 1896, un castel-templu, asigurând contemporanii că planurile i-au fost inspirate de către fiica sa defunctă, o poetesă de mare talent, a cărei poezie scrisă în franceză anticipa un geniu literar.
La Câmpina s-a stabilit definitiv cu soţia sa în 1897. Singurătatea a caracterizat ultimii săi ani. La 25 august 1907, după o lungă suferinţă, a trecut în neființă, într-o căsuţă din spatele Castelului. Soarta a făcut ca Hasdeu să moară la o lună după ce, peste drum de Castel, murise pictorul național Nicolae Grigorescu, cealaltă mare personalitate culturală adoptată de Câmpina, la finele secolului XIX. Trupul savantului a fost înmormântat la Bucuresti, alături de Iulia - soţia sa şi de Julia - fiica sa. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric şi om politic, Hasdeu a fost cea mai mare personalitate a culturii române din secolul XIX.
Adrian BRAD

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu