24 aprilie 2018

Dr. Emanuela Zaharia – primul inițiator al proiectului bazinului didactic de înot de la Câmpina

Continuăm seria dedicată Centenarului Marii Uniri și unor personalități câmpinene ce au influențat pozitiv viața comunității locale, cu o doamnă profund religioasă, medicul primar ATI Maria Emanuela Zaharia, care, deși pensionară, mai face și azi gărzi la Spitalul Municipal, acolo unde a lucrat o viață de om.  
Mare iubitoare de copii, doamna doctor a înființat, în 1992, împreună cu prietena sa, Eugenia Câmpean, primul ong din Câmpina postdecembristă, Asociația „Iubiți copiii”,  care funcționează și astăzi, având ca scop îngrijirea copiilor abandonați. Emanuela, derivat al lui Emanuel, vine din ebraica veche și înseamnă „Dumnezeu este cu noi”. Cuvântul a fost consacrat în Vechiul Testament ca nume simbolic pentru Mesia. Cele două nume de botez ale doamnei doctor, unul aproape ca al Mântuitorului, iar celălalt, ca al mamei Sale sfinte, sunt parcă predestinate să o identifice și să îi exprime credința în Dumnezeu. Puțini câmpineni știu că doamna doctor Zaharia este prima persoană care a avut ideea înființării bazinului didactic de înot din spatele Complexului Petrol, primele demersuri pentru materializarea proiectului aparținându-i, de asemenea. 
În 2004, și datorită convingerilor sale religioase, doctorița Zaharia a intrat în PNȚ-CD, din partea căruia a candidat la Primăria Câmpina. „Am intrat în PNȚ – CD, în anul 2004”, ne mărturisește doamna doctor, „pentru că era singurul partid în a cărui doctrină erau înscrise, în mod explicit, valori creștine, așa că nu mă puteam regăsi în alt partid. Și datorită credinței creștine am intrat în politică, dar și din patriotism. Am făcut acest lucru, deoarece am vrut să mă implic mai mult în viața cetății și a țării. Pentru mine cuvântul «patriotism» înseamnă chiar să-ți iubești țara, cu toate că pentru mulți el nu înseamnă nimic. Știți cum se spune: Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă și în traistă. Dumnezeu ne iubește și ne ocrotește, ne întărește în clipe grele, la necaz, atunci când sufletele ne sunt pustiite și deznădăjduite, dar ar trebui să încercăm să avem grijă și singuri de propria noastră existență, să fim mai ponderați, mai echilibrați. De ceva vreme, fac parte din PNȚ – MM (Maniu – Mihalache), deoarece am părăsit ceea ce a mai rămas din fostul PNȚ-CD, condus, de mulți ani, în mod discreționar, de către avocatul Pavelescu, care are peste 40 de vicepreședinți în subordine. Recent, am fost aleasă președintele Filialei Prahova a PNȚ- MM. Consider că PNȚ-MM este adevăratul continuator al acelui partid istoric înființat, în 1926, prin unirea Partidului Național Român, condus de Iuliu Maniu, cu Partidul Țărănesc al lui Ion Mihalache”, aflăm de la interlocutoarea noastră.  
Amintim cititorilor că PNȚ-MM a apărut pe eșichierul politic românesc în mai 2017, atunci când la Brașov s-au reunit reprezentanţi ai mai multor organizaţii judeţene ale unor formaţiuni ţărăniste din România. Nemulțumiți de liderul PNȚ-CD,  Aurelian Pavelescu, reprezentanţi țărăniști de la 25 de organizaţii judeţene au format PNȚ – MM, susținând că acest partid este PNȚ fără trădătorul Aurelian Pavelescu.  Pentru cei care vor să o cunoască mai bine pe doamna doctor Zaharia, interviul de mai jos ar putea să le fie de folos.


- V-am ruga, la început, să ne povestiți despre viața și profesia dvs.
- Sunt născută în București, dar părinții mei sunt ardeleni din Făgăraș, sosiți în Capitală acum multe decenii. Școala generală și liceul le-am făcut în București, dar Facultatea de medicină am făcut-o la Iași, deoarece, ca orice adolescent, voiam să îmi cuceresc independența și să mă descurc singură în viață. Secundariatul mi l-am făcut însă tot la București. Am ales specialitatea anestezie-reanimare, pe care am practicat-o prima dată la Spitalul Județean din Galați. Aici am lucrat 17 ani și am căpătat multă experiență, fiindcă se întâmplau multe accidente de muncă în Combinat și mereu era nevoie de doctori care să rezolve urgențele. Apoi, am ajuns la Câmpina, la spitalul orașului. Până la înființarea Compartimentului Primiri-Urgențe din Spitalul Municipal Câmpina, medicii ATI asigurau și urgențele în această unitate spitalicească. De fapt, eu eram în strânsă legătură cu toți doctorii. Așa am aflat de copiii abandonați la Maternitatea Câmpina. Erau foarte multe astfel de abandonuri, iar micuții ajungeau apoi la leagăne de copii care aveau condiții mizere de trai. Nefiind căsătorită și neavând copii, m-am hotărât să iau în plasament familial doi copii abandonați, în anul 1988. Erau două fetițe care acuma au 30 de ani și trăiesc în Italia, sunt căsătorite, au copii; o duc bine.
- Cum ați ajuns să înființați „Iubiți copiii” – primul ong câmpinean?
- După Revoluția din Decembrie, am revenit în București, iar din 1997, locuiesc în Câmpina. În anul 1992, împreună cu o bună prietenă, Eugenia Câmpean, am înființat primul ong câmpinean, al cărui obiectiv era ocrotirea copiilor. Este vorba despre Asociația „Iubiți copiii”.  Cu ajutorul unor sponsorizări, Asociația noastră a ridicat trei case, care au găzduit mulți copii abandonați, dar și mame cu copii mici, fugite de acasă de frica bărbaților care le băteau. Am avut destule cazuri de violență domestică. De la înființare și până în prezent, cred că am crescut și educat în Asociația noastră peste 100 de copii.  Am zis că era o muncă frumoasă, admirabilă, că facem un bine imens societății și un lucru plăcut lui Dumnezeu. În primii patru ani de viață, omul câștigă jumătate din inteligența adultului. Ori cunoscând ce îi așteaptă pe copiii abandonați în orfelinatele din țară, care au rămas mulți ani după 1989 în aceeași situație ca pe vremea ultimilor ani ai lui Ceaușescu, ne-am gândit să îi creștem noi pe micuții abandonați, să îi educăm astfel încât societatea să poată conta pe ei. Am luat în îngrijire copii de la câteva luni la 8-9 ani. Pe noi ne-a ajutat foarte mult, la începuturile noastre, un ong francez, SERA, care activa în același domeniu. Le-am explicat francezilor de ce nu este bine pentru copiii români abandonați să fie instituționalizați de statul român, iar francezii au înțeles imediat. Ei doreau un parteneriat prin care să ridicăm mai multe case, astfel încât copiii abandonați să nu crească la grămadă, ci să fie supravegheați de un personal corespunzătordin punct de vedere numeric și al pregătirii profesionale. Am reușit, în urma acestui parteneriat, să facem trei case care să poată găzdui cum se cuvine copiii pe care îi luam în îngrijire. În afară de francezii de la SERA, ne-au ajutat și alte ong-uri de profil, instituții publice etc. Multă vreme am funcționat după Legea nr. 3 din 1970. O parte din copiii pe care i-am luat în îngrijire au fost adoptați de diverse persoane, alții s-au întors în familiile lor. 
- Ce a cântărit cel mai mult la intrarea dvs în politică?
- În 2004, și datorită convingerilor mele religioase, am intrat în PNȚ-CD Câmpina, din partea căruia am candidat la Primăria Câmpina. A intrat în PNȚ – CD, pentru că era singurul partid în a cărui doctrină erau înscrise, în mod explicit, valori creștine. Am intrat în politică din patriotism, dar și din credință și iubire în Dumnezeu, precum și din dragoste pentru copiii abandonați, pentru care mă gândesc că am putea moderniza și îmbunătăți legislația existentă.  Statul român nu se ocupă așa cum ar trebui de copiii instituționalizați, astfel că aceștia nu sunt educați corespunzător, iar în lipsa unei educații, după 18 ani, atunci când părăsesc orfelinatele, nu își găsesc de lucru și ajung iar pe străzi, cerșetori sau, în cel mai fericit caz, spălători de parbrize ale mașinilor oprite în trafic la stopuri. Văzându-i pe acești oameni fără viitor, foști copii nefericiți și abandonați prin orfelinate, mi-am zis că ar trebui să facem ceva pentru ei, ca să ajungă de folos societății. Și primul lucru la care m-am gândit că am putea să îl facem pentru ei este să schimbăm legile, astfel încât să umblăm și la cauze, nu doar la efecte. Iar acest lucru nu se poate face fără politică. Am găsit oameni admirabili în organizația municipală a partidului, dar, din păcate, erau foarte puțini, fiindcă mulți migraseră la alte partide. În timp, conducerea de la București m-a decepționat profund, cel mai mult președintele Aurelian Pavelescu. După mai mulți ani petrecuți în PNȚCD, am ajuns la PNȚ –MM, pe care îl consider unicul continuator al partidului istoric de altădată condus de Maniu și Mihalache.


- Puțini știu că proiectul bazinului didactic de înot a pornit de la dvs...
- Mi-a venit ideea acestui bazin acoperit pentru copii văzând că nu mai funcționa în Câmpina piscina publică acoperită de la Ștrandul 2, care fusese închisă pe la finele anilor 1990. În anul 2005, după greva profesorilor din toamna acelui an, am făcut o listă cu doctorii și asistentele medicale din Spitalul Municipal, care susțineau acest proiect. Apoi i-am convins ușor și pe profesori să semneze. Am dus lista la Primărie, iar cei de acolo ne-au sfătuit cum să facem, care este procedura. M-a ajutat mult și istoricul Alin Ciupală, cu care am fost de multe ori la București, la Ministerul Educației, cu proiectul nostru inițial, pentru a-i convinge pe cei din conducerea acestui minister să cedeze un teren în proprietatea orașului, astfel Primăria să poată întocmi documentele tehnice și să poată organiza licitația pentru lucrările de construcții necesare. A durat câțiva ani până ce acest bazin didactic de înot a fost realizat, prin Compania Națională de Investiții din cadrul Ministerului Dezvoltării. Am apelat și la d-na consilier Jenica Tabacu, directoarea Muzeului Hasdeu, care era pe atunci și șefa Comisiei de cultură, educație, sănătate, sport din cadrul Consiliului Local, iar implicarea dumneaei a fost foarte importantă. Inaugurarea bazinului didactic de înot a avut loc în vara anului 2011, deci după șase ani de la primele demersuri.
- Ce proiecte importante de viitor aveți?
- De la „Iubiți copiii” m-am implicat într-un alt proiect social: „Iubiți TOATE mamele”. Și o să vedeți de ce spun TOATE. Vrem să promovăm, în cadrul partidului nostru, un proiect de lege care să recunoască valoarea socială a muncii femeilor în familie, să recunoască și să remunereze munca de acasă a mamelor. Nu munca din gospodăria propriu-zisă, ci acea muncă de educație și de creștere a  copiilor, o activitate care nu este apreciată de stat, deși ea este mare consumatoare de energii, provoacă mult stres, nu este o muncă deloc ușoară. În prezent, statul nostru plătește o indemnizație de creștere a copilului, dar numai până acesta împlinește doi ani, și numai mamelor care au avut un loc de muncă. Noi vrem să se plătească tuturor mamelor care cresc copii un salariu minim pe economie, astfel încât de acești bani să beneficieze și cele care nu au avut serviciu și trăiesc în sărăcie. Un salariu pentru creșterea copiilor până la 18 ani. Ne-am gândit că, în acest fel, mamele din familii fără venituri nu își vor mai abandona  copiii. Apoi, ne-am gândit la femeile violentate, care, dacă ar avea banii lor, ar putea să-și părăsească mai ușor soții violenți, care le bat fără milă.
Adrian BRAD  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu