29 mai 2018

Editorial. FLEACURI

„Să nu ne mai legăm de fleacuri: de cum vorbește lumea, de cum se coafează lumea…” decretează funesta doamnă a politologiei băștinașe, Alina Mungiu-Pippidi. Este fascinant fenomenul acesta, în care oameni altminteri inteligenți, cu diplome și stagii profesionale în Occidentul prea răbdător, se prostesc brusc! Doamna Mungiu face mereu caz de înaltele domniei sale calificări, dreptul său, dar unde nu mai pot accepta este atunci cînd ne socotește pe noi ăștilalți imbecili. Dînsa știe foarte bine că felul cum vorbește un om nu este un fleac, ci o expresie directă și clară a gîndirii respectivului. Cine se exprimă ilogic, gîndește ilogic. Acesta e un adevăr care se învață prin liceu, și pe care ilustra profesoară se face a-l uita, în încrîncenarea de a o apăra pe dna. Dăncilă. Respectiva persoană nu e vinovată că a făcut o eroare de exprimare, nici nu-i vînează nimeni greșelile, pur și simplu dînsa le furnizează în flux continuu la orice apariție publică. Asta ar trebui să o îngrijoreze pe dna. profesoară, dată fiind funcția persoanei în discuție. Care nu a făcut niciodată dovada vreunei competențe oarecare, în vreun domeniu. Sigur, știm de la Napoleon că, în politică, prostia nu este un handicap. Quandmême! O cred pe d-na Mungiu excesiv de cinică (sînt destui intelectuali de top care suferă de acest morb) încît a susține cu fermitate ceva ce știe bine că este profund fals. Așa cum, după ce a pozat vreme îndelungată în campioana luptei anti-corupție, acum spune senin că nu aceasta este principala problemă a României și că ar trebui să ne gîndim la altceva. La ce? 


Severa profesoară nu ar trece, sînt convins, un student cu prestația dnei Dăncilă. Domnia sa știe foarte bine axioma lui Wittgenstein că limitele noastre sînt limitele limbajului nostru. Or, dna prim ministru are niște limite tare înguste ale limbajului. Nu e doar o bagatelă, cum vrea să ne convingă profesoara de la Hertie School of Governance, cum ar fi coafura (domnia sa amestecă insidios două lucruri într-un elan manipulatoriu elocvent). În nicio universitate serioasă o persoană cu dificultățile de a se exprima corect și coerent în limba maternă nu ar promova. Asta este esența chestiunii pe care profesoara de politici publici o escamotează, socotind-o fleacuri. Dar nici coafura sau toaletele n-aș fi așa de sigur că sînt simple chestii de opțiune personală, un conducător este o prezență publică și bunul gust este o datorie civică și educativă. Îmi cer iertare că repet asemenea truisme, dar mă surprinde (de fapt nu) faptul că un formator de opinie de prestigiul dnei. profesoare internaționale se face a le uita. Abdicînd de la condiția de minimă corectitudine morală și chiar profesională. Așa cum a făcut-o și încercînd să demonstreze că plagiatul lui Ponta (pe care îl lăuda cum o laudă acum pe lidera actuală) „e un bagatel lucru” și trebuie tratat cu indulgență. 
Putem fi toleranți, dacă vrem, cu erorile de exprimare ale unei persoane private, dar cînd acestea aparțin unei persoane de înaltă reprezentare statală, ele sînt realmente chestii de interes național. Dacă dna. prim ministru i-a spus lui Dragnea chestii discutate în CNAS și care trebuiau să rămînă în acel cadru, atunci e cumplit de grav. Ne-am dori și noi, sigur, un lider de alura culturală a lui Macron; faptul că dna. Mungiu ne propune exact modelul antinomic arată îndestul decăderea spiritului public. Noi trebuie să demonstrăm că vara e cald și gheața e rece și că penalii nu au ce căuta în funcții publice. Nu trebuie nicio lege pentru asta, este pur și simplu o axiomă. Cum să o demonstrezi? În orice țară democratică chestia e un de-la-sine-înțeles. La noi, nu, mari profesori de drept și lideri de societate civilă se întrec în chichițe juridice și sofisme ordinare pentru a ne demonstra că nu e nicio incompatibilitate între funcția publică și dosarul penal. Fleacuri! 
Capacitatea de a gîndi proiecte, de a pricepe evoluția publică în maxima ei complexitate îi lipsește evident doamnei ajunsă doar prin decizia lui Dragnea în fruntea țării. Dna. Mungiu știe desigur foarte bine asta dar, iară, se face că uită. Acest carusel înnebunitor de omisiuni, trunchieri, interpretări tendențioase ale datelor, parti-pris-uri, este schema gîndirii acestui munte de resentimente mocnite sau exprimate franc. Recent încerca să demonstreze, împotriva tuturor evidențelor, ce guvern performant avem, ce progrese economice strălucite am căpătat sub conducerea sa luminată. Nimic din starea de silă și marasm social ajunse la o cotă de neimaginat nu pare a străbate armura de orgoliu a profesoarei de studii sociale. Sigur, cei care atrag atenția asupra ilogismelor și erorilor de exprimare ale dnei. Dăncilă sînt „niște mizerabili”, „o haită” (Alina Mungiu-Pippidi dixit). Întreb și eu ca prostu’ (cum rezultă că sînt după caracterizarea doamnei profesor): de ce haită? Acesta nu e un tipic discurs al urii? Nu ar fi mai simplu ca prima noastră ministră (fain sună expresia asta!) să nu ne mai furnizeze motive? Ce insinuează persoana ale cărei alegații le comentez aici? Că cine atacă PSD-ul este descalificat din pornire, ticălos. Nu puteai să-l ataci pe Năstase pe motive de exprimare (cum mută dînsa abil tema discuției), căci era impecabil din punctul acesta de vedere. La urma urmei, s-ar putea ca dna Mungiu să aibă dreptate: nu corupția și incompetența să fie principala problemă a României, ci intelectualii cinici, lipsiți de scrupule ca domnia sa.
Christian CRĂCIUN

2 comentarii:

  1. Superb articol!... Păcat că Dna Profesoară Alina Mungiu-Pippidi a început să eludeze încet-încet meandrele concretului!... Ce caraghioşi ajung intelectualii autentici când se apucă de politică!... Afară de cazul în care background-ul analizei pippidiene vine dintr-o uşor-justificabilă solidaritate feminină rămâne, totuşi, implacabila funcţionalitate a axiomei wittgensteiniene - menţionată de autorul articolului, Profesorul Christian Crăciun...

    RăspundețiȘtergere
  2. Păcat că s-a (a)pretat la aşa ceva!... Gândirea pippidică nu bate axioma wittgensteiniană!... Poate că Dna Alina Mungiu-Pippidi a făcut asta din pură solidaritate feminină, poate da, poate nu!... Dar contextul în care a făcut acest comentariu este unul nepotrivit!...

    RăspundețiȘtergere