05 iunie 2018

Teodor Baconschi şi-a lansat ultimul volum la Câmpina

Invitatul celei de a patra ediţii a Seratelor Culturale Elstar a fost Teodor Baconschi, una din personalităţile remarcabile ale culturii române contemporane. În prezenţa unui public câmpinean numeros, venit să-l asculte pe fostul ministru de externe şi ambasador al României, a fost lansată  ultima carte scrisă de Teodor Baconschi „Mic almanah al marilor oameni (pe care i-am cunoscut)” apărută la Editura Polirom, Iaşi, 2018. 


Moderatorul întâlnirii, Codruţ Constantinescu, şi-a a dus aminte cum l-a cunoscut pe Teodor Baconschi, după ce, cu mai bine de un deceniu înainte, îl citea cu regularitate în paginile revistei Dilema, unde oaspetele nostru avea rubrica „Turn înclinat”.  În primăvara anului 2015, Teodor Baconschi şi-a lansat volumul „Facebook. Fabrica de narcisism” (Ed. Humanitas), o carte de mare actualitate căci, e de părere Codruţ Constantinescu, Facebook ne poate apropia, dezbina, dar chiar şi ucide, cum a constatat o ţară întreagă, siderată, acum cateva zile. C. Constantinescu a afimat că ultimul volum scris de fostul ministru de externe „este strâns legat de parcursul profesional, dar şi spiritual al domniei sale” şi a prezentat pe scurt  structura cărţii care chiar dacă este disciplinată de autor în două mari secţiuni, personalităţi externe versus personalităţi interne, poate fi ordonată şi în functie de criteriul ocupaţional. 


Avem oamenii bisericilor (din cele două mari tabere ale Creştinismului: Papa Ioan Paul al II-lea, Paul Cardinal Poupard, ultimii doi patriarhi români dar şi Bartolomeu Valeriu Anania) (2) politicienii de talie internaţională, de care toata lumea a auzit (Hillary Clinton, Sarkozy, Alain Juppé, Barroso, Shimon Peres etc.) unii ocupând un rol central şi acum (Lavrov, Netanyahu) (3) cărturarii atât străini, mai degrabă din spaţiul francofon (se distinge Jacques Le Goff), cât şi autohtoni (Petre Ţuţea, Horia Bernea, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu etc. Nicolas Cage, dintre care ultimul nu l-a impresionat peste măsură pe analiticul autor, care a găsit şi o explicaţie interesantă pentru problemele pe care le dezvoltă starurile americane). La final regrupăm cele trei scurte portrete ale foştilor şefi de stat român (Regele Mihai I şi preşedinţii Constantinescu şi Băsescu), pe care Baconschi i-a cunoscut în mod direct. 
Codruţ Constantinescu a mai remarcat şi faptul că de-a lungul întregului volum răzbate amărăciunea autorului faţă de  amplul feneomen de contraselecţie, una din caracteristicile societăţii noastre după 1945, dar care pare a lua o amploare nemaivăzută în ultimul timp, totul culminând cu numirea unui premier care nici măcar nu se poate exprima corect gramatical şi cât de cât decent în limba oficială a propriului stat pe care-l conduce. 
Eseistul şi profesorul Christian Crăciun şi-a încântat din nou audienţa cu un adevărat elogiu adus ideilor de cultură, selecţie şi valoare. A prezentat şi câteva din cărţile mai vechi ale distinsului invitat, inclusiv substanţialul volum al tatălui său, Anatol Bakonsky, „Panorama poeziei universale contemporane” (apărut în 1972).  În „Mic almanah...”, Christian Crăciun constată că se refac două arte aparent pierdute astăzi, cea a admiraţiei şi arta portretului: „A admira a devenit un lucru foarte rar, este mult mai uşor să fii ţâfnos şi arogant. Noi nu mai vrem să vedem părţile bune ale oamenilor. De altfel, este foarte greu să surprinzi esenţa unui om în doar câteva pagini, dar d-l Baconschi reuşeste această într-o manieră clasică, după modelul greco-roman”. 


Eseistul i-a îndemnat apoi pe tinerii prezenţi să căute modele, căci ele se găsesc dacă sunt căutate, în ciuda timpurilor, modele pe care să le admire şi studieze, cu care să poarte un dialog adevărat, formator, căci ceea ce s-a extins acum, moda de a fi fanul vreunui star, este superficială şi fără niciun câştig în plan real. Pentru Christan Crăciun această carte ar fi şi un abecedar în care oamenii sunt îndemnaţi şi învăţaţi să fie deschişi faţă de frumuseţea celuilalt. „Din comunism nu ne-a rămas o literatură de sertar aşa cum ne-am fi aşteptat, dar am avut totuşi norocul să descoperim, după 1989, o generaţie care în acel moment avea 18-20-22 de ani şi care a trăit şi profitat de acea explozie de libertate pentru a se forma pe baze solide. La un moment dat se părea că această generaţie era pe punctul de a se aşeza la butoanele acestei ţări, însă ceva s-a întâmplat şi atât ea cât şi destinul nostru au fost deraiate”. Christian Crăciun şi-a încheiat elegantul discurs spunând că „în ciuda faptului că Teodor Baconschi nu mai are puterea instituţională de a face bine, poate viitorul ne va suprinde căci, ştim bine, românii şi-au trăit istoria prin miracole, iar pe unul din aceste miracole îl sărbătorim anul acesta”.


În introducerea discursului său, Teodor Baconschi s-a referit la cartea lui Emil Cioran, „Exerciţii de admiraţie”, afirmând că nimeni nu este perfect, dar că există totuşi o scară a valorilor, chiar dacă acum ea pare complet răsturnată. Scriitorul a facut un elogiu întâlnirilor exemplare în urma cărora se pot sădi nişte seminţe care nu se ştie când şi în ce circumstanţe vor sădi, recunoscând că cel mai mult a avut de învăţat din afara şcolii! Prezentul alamanah ar fi putut fi la fel de bine şi o carte de telefon, însă autorul a operat la o selecţie drastică a personalităţilor pe care a ales să le includă în acest format. A facut referire şi la ingratitudinea unor oameni care au avut nevoie de ajutorul său atunci când era în poziţii importante, doar pentru a fi uitat, calomniat de aceiaşi oameni care aposteriori considereu ajutorul complet îndreptăţit, meritat, datorat sau nesemnificativ. Teodor Baconschi a facut referire şi la faptul că oamenii se raportează obsesiv la vârfurile olimpice care au ţopăit dintr -un sistem în altul, deşi ar trebui să aibă în vedere că media este cea care caracterizează un sistem, o ţară şi nu vârfurile, care oricum pleacă rapid din ţară. „Cititorii îi ţin în viaţă pe autorii de cărţi, iar publicului trebuie să i se cultive discernământul, ceea ce în Câmpina se întâmplă, atât prin aceste meritorii serate culturale, găzduite de această cochetă librărie, cât şi în cadrul Conferinţelor Culturale Lemet”.  Întrebat care ar fi personalitatea care l-a impresionat cel mai mult, după Papa Ioan Paul al II-lea, Teodor Baconschi i-a făcut un calduros elogiu şi un portret luminos lui Andrei Pleşu, care este o personalitate complexă, de un înalt nivel, atât intelectual cât şi uman: „Marile caractere nu se tem de concurenţă, ci o încurajează. Nu le este frică de interferenţa altora, ci o încurajează, nu fac tabula rasa în jurul domeniul lor doar pentru a se pune şi mai mult în valoare. Aceasta este o generozitate rară care denotă un mare caracter. Omul mare este şi generos, nu pârjoleşte în jurul său”.
Concluzia seratei a fost una cât se poate de clară: suntem suma cărţilor citite, a studiilor făcute şi a întâlnirilor importante avute de-a lungul vieţii!
(Foto: Andrei Gogescu)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu