31 iulie 2018

La un festival internaţional desfăşurat în Bulgaria, Ansamblul Folcloric al Casei Tineretului a fost cel mai bun

După ce, în urmă cu câteva luni, mai mulți consilieri propuneau să fie desființat, iată că, zilele trecute, Ansamblul Folcloric al Casei Tineretului din Câmpina s-a întors de la un festival internațional desfășurat în Bulgaria, în stațiunea Sunny Beach, una dintre perlele litoralului bulgăresc. Este vorba despre festivalul intitulat „Nestya International Art Festival”, un eveniment cu o bogată tradiție în viața culturală a vecinilor noştri de la sud de Dunăre. Manifestarea are o valoare și o notorietate care au depășit, de mult, granițele Bulgariei, la festival fiind prezente ansambluri folclorice din numeroase țări europene. 
Participarea Ansamblului Folcloric al Casei Tineretului la „Nestya International Art Festival” a fost finanțată, aproape în întregime, de către Consiliul Local.  Toată deplasarea a costat aproximativ 6350 de euro, iar de la bugetul local s-au alocat 4150 de euro, diferența de peste 2000 de euro fiind suportată din resursele proprii ale dansatorilor, ceea ce demonstrează încă o dată dragostea și pasiunea acestora pentru folclorul românesc. Este o atitudine demnă de toată admirația, mai ales ca ea se potrivește ca o mănușă Anului Centenar. Din delegația Câmpinei, alături de dansatori și instructorii lor (profesorii coregrafi Nicolae Chiriță și Roxana Paraschiv), au mai făcut parte consilierul municipal Ioan Petrescu și doi reprezentanți ai executivului câmpinean: Loredana Pulez și Mihaela Ionete.



Fondatorii ansamblului 
Câmpina are mai multe formații de dansuri populare, iar dintre ele se disting ca importanță Ansamblul „Ghiocelul” al Casei de Cultură „Geo Bogza” și Ansamblul Folcloric al Casei Tineretului. Prima formație este cea mai veche, iar a doua, înființată în 2017, cea mai nouă. Remarcabil este faptul că fondatorii Ansamblului Folcloric al Casei Tineretului sunt cei care au înființat, acum 16 ani, și Ansamblul „Ghiocelul”. Adică Andrei Duran și încă patru colegi de liceu. 
„Eram în liceu, când profesorul nostru de sport, dl. Alexandru Grecu, ne-a îndemnat la un astfel de proiect, promițându-ne că, dacă vom forma o trupă de dansuri populare, vom participa la un concurs în Grecia. Ne-a plăcut ideea și am reușit, în noiembrie 2002, să punem bazele Ansamblului Ghiocelul, eu împreună cu patru colegi. Nu am ajuns în Grecia, dar am ajuns în scurt timp să dansăm foarte bine și să alcătuim o trupă de dansuri populare valoroasă. Inițial, din Ansamblul Casei Tineretului au făcut parte doar elevi de la liceul Grigorescu, dar, cu timpul, ni s-au alăturat și elevi din alte licee ale orașului. După ce am intrat la facultate, ne era tot mai greu să venim la repetiții în timpul săptămânii. Și așa, încet-încet, ne-am retras unul câte unul din formație”, ne mărturisește Andrei Duran. 
Membrii Ansamblului „Ghiocelul” au participat și ei, anul trecut, la Festivalul Internaţional de Artă Nestya din Bulgaria, dar nu au reușit să cucerească decât un trofeu, nereușind să impresioneze audiența la fel de mult cum au făcut-o cei care le-au călcat pe urme, zilele trecute, câțiva dintre ei reprezentând prima serie de dansatori ai Ansamblului Ghiocelul de altădată. 
Prima apariție pe scenă a dansatorilor de la Casa Tineretului a fost în toamna anului 2017, la Serbările Toamnei, atunci când au deschis spectacolul din cea de-a doua seară a festivalului. După ce au oferit publicului suite de dansuri tradiționale din mai multe regiuni istorice ale țării (Muntenia, Moldova, Maramureș), cei din nou-înființatul ansamblu au asigurat fondul coregrafic pentru mini-recitalul interpretei de muzică populară Adriana Deaconu, dansând apoi și alături de Rona Hartner și Zuralia Orchestra. Evoluția lor de la Zilele Câmpinei a fost răsplătită cu numeroase aplauze și multe comentarii pozitive. 
”În primul rând fiindcă nu eram mulțumiți de coregraful pe care îl aveam, eu și cei patru colegi și prieteni am dansat doar doi ani la Ghiocelul, după care am plecat la facultate.  În timpul facultății, prin 2007, pentru că iubeam cu ardoare dansurile populare, am decis toți cinci să continuăm activitatea de dansatori (prima dragoste nu se uită niciodată). Și fiindcă îl prețuiam foarte mult pe Nicolae Chiriță, unul dintre cei mai buni coregrafi de dansuri populare din România, am acceptat să colaborăm cu Ansamblul Folcloric Salba Prahovei din Plopeni, coordonat de dl Chiriță. Din 2013, am început, în aceeași componență, o nouă colaborare, cea cu Ansamblul Calabreaza, unde instructor era același Nicolae Chiriță. Din 2017, cu același instructor, alături de care a venit și doamna profesoară Roxana Paraschiv, am pus bazele Ansamblului Folcloric al Casei Tineretului, alcătuit din dansatori ce activează și la alte ansambluri din județ: Calabreaza (din Breaza), Salba Prahovei (din Plopeni), Floare de Tei (din Cornu). Ansamblul Casei Tineretului este compus din 30 de dansatori, tineri cu vârste cuprinse între 15 și 30 de ani. Așa cum s-a promis în ședința din martie 2018 a Consiliului Local, pentru o mai bună activitate a ansamblului și pentru majorarea cotei de câmpineni dansatori, s-a înființat o grupă de juniori, care reprezintă pepiniera pentru nucleul seniorilor. Grupa juniorilor are repetiții săptămânal, iar la fiecare repetiție se prezintă aproximativ 25 de elevi din liceele câmpinene. Nucleul ansamblului îl constituie dansatori cu o bogată experiență, participanți la manifestări culturale importante găzduite de țări precum Franța, Turcia, Egipt, Portugalia, Serbia, Bosnia, Bulgaria”, ne mai spune Andrei Duran.


La un pas de desființare
La ședința ordinară a Consiliului Local Câmpina din martie 2018, Ansamblul Folcloric al Casei Tineretului a fost la un pas de a fi desființat. Consilierul Monica Clinciu a propus desființarea sa, motivând că membrii formației nu activează exclusiv sub titulatura de ansamblu al Casei Tineretului din Câmpina la toate concursurile la care participă, ci se regăsesc și ca membri ai altor ansambluri folclorice ce funcționează pe lângă casele de cultură din Plopeni, Breaza și Cornu. În plus, s-a pus problema remunerării coregrafilor nu doar de către Casa Tineretului, ci și de către casele de cultură din Breaza, Plopeni și Cornu. Andrei Duran le-a explicat colegilor săi din Consiliu Local că este posibilă această remunerare multiplă, asigurată de către instituțiile culturale ce patronează cele patru ansambluri de dansuri populare (din Câmpina, Breaza, Plopeni și Cornu), dar nu a fost înțeles. În primul rând, niciunul dintre ansamblurile folclorice nu ar putea funcționa de sine stătător. Cele care au costume populare nu au numericul necesar de dansatori (16 dansatori, adică opt perechi), ca să nu mai vorbim că sunt unele, cum este Ansamblul Casei Tineretului, care nu au nici costume, nici dansatori suficienți.  Așadar, niciunul dintre cele patru ansambluri care colaborează între ele nu are resursele necesare pentru a susține un spectacol de anvergură. 


Consilierul Elena Albu, președintele acelei ședințe, s-a declarat și ea de acord cu amendamentul de desființare propus de Monica Clinciu. Când s-a trecut la vot, pentru desființare au ridicat mâna doar patru consilieri, mult prea puțini, lucru care a făcut ca la „Nestya International Art Festival” din Bulgaria să se vorbească în termeni elogioși despre ansamblul de dansuri populare de la Câmpina, deci și despre orașul în care acesta funcționează. 


Nemulțumiți că amendamentul desființării a picat, susținătorii săi au pomenit într-o pauză de ședință de necesitatea de a i se face lui Andrei Duran o reclamație la ANI, pe motiv de conflict de interese. Adică nu se poate și membru al Consiliului Local Câmpina, și membru al unei trupe de dansuri populare patronată de o instituție culturală din subordinea legislativului municipal. E greu de înțeles această atitudine, cu atât mai mult cu cât, la câți păpușari și trăgători de sfori sunt în administrația publică locală, să fii dansator amator de dansuri populare din dragoste de folclor reprezintă o activitate mai mult decât onorabilă, care nu impietează funcția de consilier municipal. Cele două ipostaze amintite spre comparație, cea de consilier dansator pe picioarele proprii la comanda muzicii populare și cea de dansator pe sforile trase de potentații orașului au tot atâtea asemănări câte găsim la apa sfințită și acidul sulfuric. 
„Nu este greu de înțeles parcursul nostru de dansatori pe la mai multe case de cultură din județ. Noi nu suntem dansatori profesioniști, legitimați la o casă de cultură precum sportivii profesioniști la diverse cluburi. Noi nu primim bani, ci chiar mai aducem bani de acasă, uneori. Noi dansăm din pasiune, din dragoste pentru folclor, pentru muzica și dansurile populare, pentru tradițiile atât de frumoase ale românilor, care reprezintă o parte din filonul existenței acestui popor”, mărturisește Andrei Duran.


Cuceritori de festivaluri 
Așa cum aveam să aflăm de la interlocutorul nostru, Casa Tineretului nu are niciun costum, instituția fiind obligată să închirieze costume de la casele de cultură din Breaza și Plopeni. La Festivalul Internațional de Artă Nestya din Bulgaria, ansamblul a câștigat Premiul I pentru cel mai frumos costum bărbătesc cu un costum închiriat, originar din Oaș. Se poate spune că tinerii dansatori au fost cuceritorii festivalului, de vreme ce au câștigat cele mai multe trofee, nemaivorbind de faptul că au cucerit pe toată lumea implicată în desfășurarea evenimentului: jurați, organizatori, spectatori. În primul rând, dansatorii au câștigat Marele Premiu al festivalului (Premiul I la secțiunea „Cel mai bun ansamblu”), dar și alte premii și medalii foarte importante: Medalia de aur la secțiunea „Cel mai bun dansator” (Mihai Vulpe), Medalia de bronz la secțiunea „Cea mai bună dansatoare” (Alexandra Ungureanu), Premiul I pentru cel mai frumos costum popular bărbătesc. Ansamblul folcloric merită toate laudele, cu atât mai mult cu cât a fost înființat în urmă cu doar un an. 
Sufletul acestei formații de dansuri populare și, în același timp, unul dintre fondatorii ei, este consilierul municipal Andrei Duran. Problemele administrative la fiecare participare și deplasare a acestui ansamblu tot el le rezolvă. „La festivalul din Bulgaria au fost trei seri de spectacole, cea mai importantă, și obligatorie, de altfel, a fost ultima seară, seara de gală, în care dansatorii noştri au impresionat puternic spectatorii prezenți. Premiul cel mare la festivalul din Bulgaria l-am câștigat cu un colaj de dansuri populare din diferite zone folclorice ale României: Muntenia, Țara Oașului, Moldova și Ardeal. Am fost 24 de dansatori grupați în 12 perechi. Fără colaborarea cu celelalte patru ansambluri folclorice nu am fi putut, numai noi, cei de la Casa Tineretului din Câmpina, să oferim un spectacol de o asemenea amploare și calitate. Casa Tineretului nu are deloc costume. De aceea, am format ansamblul Casei Tineretului ca rod al colaborării cu cele patru ansambluri amintite. Din Câmpina, în trupa de bază, avem efectiv doar patru băieți și câteva fete. Problema resursei umane o putem rezolva în timp, dar rămâne problema procurării de costume, care nu poate fi rezolvată decât cu alocări mult mai mari de fonduri de la bugetul local. În plus, dacă dorim exclusivitate, ar trebui să le plătim coregrafilor nu 12.000 de lei, cât le dă Casa Tineretului anual în prezent, ci de cinci ori mai mult, adică 60.000 de lei, diferența reprezentând sumele primite de la celelalte patru case de cultură cu care coregrafii colaborează. Colaborarea dansatorilor este un fel de a spune că ne înțelegem foarte bine și că trupa de dansatori poartă numele instituției culturale care organizează un anumit eveniment la care dansatorii participă. De fapt, nu există niciun contract de colaborare între dansatori și instituțiile de cultură care patronează cele cinci ansambluri de dansuri populare. Toată activitatea noastră se face din pură pasiune”, conchide Andrei Duran. 
Adrian BRAD

Editorial. MALIGN

Pentru mine, prima dificultate a oricărei analize a spațiului politic românesc de azi stă în completa lui iraționalitate. Nu există explicații logice, cauzale, de tip „dacă a, atunci b”. Analiștii tabloizi încearcă să ne dea senzația, și asta este cea mai mare minciună, că există cauze „ascunse” pe care ei, atoateștiutorii, le dețin „pe surse” și, punînd cap la cap elemente pe care noi „prostimea” nu le înțelegem, ne livrează o frumusețe de „explicație”, însoțită de „previziuni” în staniol lucitor. Nimeni nu se mai obosește să vadă cîte dintre prognozele astea inteligente se împlinesc. În realitate, lucrurile sînt mult mai simple, jocul de puteri și vectori social-politici care se numește viață politică normală este abolit de un altul. Pe care îl voi numi imediat. 
A doua dificultate stă în a evita, cînd comentăm, epitetele injurioase. Numai că sînt singura descriere adecvată a situației. Nu există alt regim de analiză decît pamfletul. Ăștia sînt proști de crapă și punct. Cu asta am spus totul despre prezentul și viitorul nostru. Or, prostia nu poate fi analizată, nu-i pot fi anticipate consecințele concrete. Crede cineva că dl. Daea e antisemit? Să fim serioși, nici în glumă nu poți afirma așa ceva, e pur și simplu prost. Adică fără conștiința a ceea ce spune. Numai că prostia lui are urmări dezastruoase pentru țară. Gura bate agricultura. 
Doamna prim ministru este, la rîndu-i, un caz patologic. Minima bunăcuviință față de o doamnă îți cere să nu folosești epitetul cuvenit. Dar cum să ocolești cuvîntul cel mai adecvat? Domniei sale îi este pur și simplu imposibil să susțină un text de două propoziții fără să-l citească. Iar cînd citește, citește prost. Este o catastrofă națională. Care nu o afectează pe domnia sa, perfect indiferentă, imună la ridicol, căci nul din care scazi ceva rămîne tot nul, ci afectează interesele naționale. Cum să dai Europa pe mîinile unui ins care are dificultăți grave de cogniție? Iar nedumerirea occidentalilor e firească: cum de suportă românii un asemenea specimen? Dăncileza, cum îi spune scriitorul Radu Paraschivescu, este o limbă suprarealistă, care l-ar fi încîntat pe Eugen Ionesco, după care s-ar fi dus liniștit să se arunce în Sena la gîndul că sînt compatrioți. Ni se spune că trebuie să fim îngăduitori (mda, cei care au exploatat pînă la limită celebrul succesuri tac acum foarte partinic la cascada de dezacorduri, anacoluturi și prostii dăncileze). Dacă doamna asta ar fi fost casieră la market, trebuia să o tratăm cu respect. În momentul în care de ea depinde soarta țării, avem tot dreptul să o trimitem la cratiță, în modul cel mai incorect politic cu putință. 


Din ciclul „viața bate Las Fierbinți-ul”, veni acum și cazul primarului ce și-a acordat singur titlul de cetățean de onoare. Oricîte eufemisme am căuta, alt termen decît prostie acută se poate găsi pentru gestul lui? Somat să apară și el în public, ministrul economiei, Dănuț Andrușcă, a părut, vorba lui Caragiale, „torturat ca Inchiziță”. Are la fel cu mari probleme de exprimare, daddy e sadic obligîndu-l să se exteriorizeze în public, sau pe Veorica să călătorească oficial prin tot felul de țări cu nume greu de reținut. 
Oamenii ăștia sînt pesta istoriei românești recente. Un ambasador al nostru într-o țară nordică a protestat oficial pentru că în respectiva țară fusese înmatriculată o mașină avînd ca număr un mesaj net anti-PSD. Răspunsul autorităților de acolo (cine spune că nordicii nu au umor?) a fost de o ironie zdrobitoare, de genul: nu intră în atribuțiile noastre să analizăm conotațiile combinațiilor de litere de pe plăcuțele de înmatriculare. Ce este cu toate aceste personaje, de la toate nivelurile deciziei, cum se vede, ivite din bolgii? Cancelariile occidentale sînt complet derutate, pentru că prostia nu poate fi cuantificată, nu intră în softurile cele mai sofisticate ale predictibilității politice. 
Un alt oficial, care nu mai poate fi încadrat în categoria celor de mai sus, în sensul că știe să citească  și vorbește torențial și alunecos este ministrul Tudorel Toader. Prin totala lipsă a criteriului moral și a ingredientului numit  rușine (bine, acesta le lipsește tuturor, făcîndu-mă să cred că între rușine, inteligență și cultură există o strînsă legătură), omul ne demonstrează, mințind de multe ori cu o seninătate netulburată de niciun rid pe frunte, cu o hărnicie sfidătoare, zi de zi, că legea trebuie să fie o sumă de privilegii. De ce îl pun și pe maestrul TT în aceeași oală cu ceilalți? În primul rînd pentru că formează un tot care se numește cel mai inept guvern pe care l-a avut România de la înființare. În al doilea rînd, cînd sufăr de o boală mortală, mi-e complet indiferent dacă ea e provocată de o bacterie sau de un virus. Cu alte cuvinte, dacă România e sortită să dispară politicește, mie, ca simplu cetățean, mi-e perfect egal dacă dispare din cauza analfabetismului de tip Veorica-Daea-Andrușcă et alii sau a vicleniei cinice de tip Dragnea-Tăriceanu-Toader-Iordache. Există amestecuri explozive din două substanțe care, luate fiecare în parte, sînt inofensive. Cînd se combină, amestecul face Bum! Cam așa este și amestecul ăsta care ne definește viața politică, dintre prostia frustă și complexată și cea cu aplomb obraznic. Amestec toxic, profund malign, ucigător! 
Christian CRĂCIUN

Un puseu de spirit civic de la un nou ONG: Asociaţia „Câmpina civică”

Recent, un comunicat de presă transmis către toată presa locală anunța înființarea unui nou ong câmpinean: Asociaţia „Câmpina civică”. Scopul ei declarat este acela de a apăra drepturile câmpinenilor şi de a se constitui într-un partener pentru administraţia locală, astfel încât municipiul nostru să arate mai bine, iar câmpinenii să fie conştienţi de importanţa civică a fiecăruia dintre locuitorii acestei cetăţi. Ideea i-a încolțit pentru prima dată în minte doctorului Dan-Decebal Gavrilescu, un mare iubitor al acestei așezări, un locuitor devotat al Cetății Câmpina, pe care o poartă mereu la buzunar, la unul dintre buzunarele inimii sale largi, care va bate mereu pentru orașul dintre Prahova și Doftana. Ideea unei asociații care să revigoreze spiritul civic câmpinean adormit de la atâtea minciuni și rele postdecembriste (de cele din comunism nu mai vrem să pomenim, dar barem atunci guvernanții comuniști nu clamau apărarea drepturilor cetățenești), a fost pe placul mai multor câmpineni cărora le pasă de Câmpina și de viitorul ei tot mai puțin luminos. Toți aceștia s-au constituit în membrii fondatori ai Asociației „Câmpina civică”. Ei se numesc Simona Stoica, Ioana Cojocaru, Dan-Decebal Gavrilescu, Constantin Baicu, Florin Abagiu și Marius Stoica, ultimul fiind și președintele organizației. Alături de fondatori se află și alţi membri, oameni din diferite medii sociale. „Facem un apel public la toţi cei interesaţi de binele Câmpinei, că vrem să ne constituim ca factor determinant în apărarea drepturilor cetăţenilor şi îi asteptăm pe cei care au ceva de spus sau de făcut pentru Câmpina să ni se alăture. Înfiinţarea acestei asociaţii a apărut ca o necesitate, în condiţiile în care localitatea noastră pare că moare încet, dar sigur, iar noi dorim să-i unim pe toţi cei care cred că mai exista o speranţă, că se mai poate face ceva, să trezim acel spirit civic care există în fiecare dintre noi”, se mai arată în comunicatul amintit ceva mai devreme. 
Din dorința de  afla mai multe despre această asociație, am stat de vorbă cu președintele Marius Stoica (foto), pe care l-am întrebat ce îi mână în luptă pe membrii fondatori, ce așteptări să aibă câmpinenii de la acest ong, precum și ce așteaptă asociația de la localnici.


„Sediul asociației noastre este pe strada Paris, la numărul 1, adresa de email fiind campinacivica@gmail.com. Ideea ne-a venit anul trecut, dar paternitatea ei, în sens strict, îi aparține doctorului Dan Gavrilescu.  Anul trecut am inițiat o serie de dezbateri pe această temă, la care am invitat oameni reprezentativi din diferite medii sociale și profesionale. Nu vă ascund că de la Primăria Câmpina, în ciuda mai multor invitații, nu a venit nimeni la acele dezbateri, dar de la poliția națională a venit cineva. S-au dezbătut atunci, în mod riguros, toate problemele urbei. În ideea că nu suntem o persoană fizică, ci una juridică, deci cu mai multe opțiuni de acțiune înlesnite de legislație, ne-am gândit că am putea deveni un partener  mai credibil de dialog cu reprezentanții administrației locale, în discutarea și rezolvarea celor mai importante probleme ale comunității. Eu sunt născut în București, dar acum 30 de ani am lăsat Capitala pentru un orășel de provincie, pentru că m-am îndrăgostit de la prima vizită aici de Câmpina, de frumusețile ei naturale, de oamenii ei, și nu doar de cea care avea să-mi devină soție. Mi-a plăcut faptul că orașul, acum trei decenii, era unul liniștit, aerisit, cu multe spații verzi, cu mulți intelectuali. Era ceva cu totul deosebit de București. Și mă întreb acum, privind retrospectiv, ce s-a întâmplat cu Câmpina de odinioară? Unde a dispărut ea? Sau, mai bine zis, de ce s-a transformat într-un oraș care nu mai seamană cu ce era odinioară? M-am gândit la ce s-a făcut la Câmpina în ultimii 30 de ani, și mi-am dat seama cu amărăciune că, în afară de o piață modernizată, un pasaj rutier suprateran, două sensuri giratorii, câteva blocuri și câteva locuri de joacă pentru copii, prea multe nu s-au mai făcut în 30 de ani din bani publici, din banii noștri, ai tuturor câmpinenilor.  Cam puțin pentru un municipiu care a avut mereu fonduri consistente la bugetul local.  De aceea, ne-am gândit că am putea propune idei noi edililor noştri, le-am putea sugera cum să cheltuie mai judicios banii publici, cum să realizeze proiecte care să ridice nivelul de trai al câmpinenilor. Vă dau doar un singur exemplu: deși puteam primi fonduri europene pentru a realiza o infrastructură care să permită accesul gratuit al localnicilor la internet prin wi-fi, nu s-a reușit acest lucru.  Și mai sunt o mulțime de investiții cu impact asupra populației orașului care s-au pierdut. Ne-am gândit astfel că o asociație civică ar identifica mai bine problemele comunității și le-ar putea face mai ușor cunoscute guvernanților locali, celor care conduc astăzi orașul. Noi vom veni cu diferite proiecte pe care le vom propune Primăriei și Consiliului Local. Dacă reprezentanții administrației locale vor dori să le aplice  – foarte bine. Dacă nu, măcar nu vom putea să ne reproșăm faptul că nu am încercat să facem ceva pentru comunitate. Avem de gând să atragem și fonduri (private sau europene), deci nu doar să venim cu soluții concrete, ci să și asigurăm finanțarea lor”.
Adrian BRAD  

Parcul de la Soldat – o alta investiţie cu ghinion a municipalităţii câmpinene

După cum au evoluat lucrurile în acest caz, Parcul de la Soldat pare a fi o altă investiţie cu ghinion a municipalităţii câmpinene. Lista obiectivelor de investiţii ghinioniste derulate de Primăria Câmpina de-a lungul anilor este lungă şi se termină cu parcul amintit, dar începuturile ei se pierd printre numeroasele investiţii fără noroc, dintre care am aminti pe cele care s-au finalizat cu mari întârzieri, pe cele care s-au terminat la termene rezonabile, dar nu şi-au atins scopul, ori pe cele cu finanţări europene pentru care am primit mai puţini bani decât ni se promiseseră, din cauza derulării lor necorespunzătoare. Nu vrem să insistăm acuma asupra acestor investiţii desfăşurate în conjuncturi nefavorabile, dar ca să nu fim acuzaţi că suntem cârcotaşi şi aruncăm cu piatre în loc să aruncăm cu idei constructive, am aminti două proiecte reprezentative ale listei cu pricina: primul proiect european cîştigat de Câmpina, acum 12 ani, destinat îmbunătăţirii vieţii romilor, a avut ca finalitate o cărămidărie care a funcţionat puţină vreme, fiind ulterior abandonată, iar pentru cel mai mare proiect cu fonduri europene, din cauza unor suspiciuni de nereguli stabilite de inspectorii UE, Primăria mai are şi azi de încasat mai multe milioane de lei din fondurile comunitare prevăzute în contractul de finanţare. 


De fapt, norocul mai este şi cum şi-l face omul. Aşa că proiectele despre care vă vorbim au fost fără noroc, dar şi fără o urmărire atentă a derulării lor de către funcţionarii Primăriei. Nemaivorbind de faptul că cei din urmă pomeniţi nu s-au îngrijit foarte bine nici cu întocmirea corespunzătoare a documentaţiilor tehnice şi financiar-contabile, care să ducă la realizarea riguroasă a indicatorilor tehnico-economici ai respectivelor investiţii. Bunăoară, la proiectul  de modernizare a Parcului de la Soldat, amintit la începutul articolului, au fost modificaţi de trei ori indicatorii tehnico-economici, începerea lucrărilor fiind întârziată cu doi ani. Despre modernizarea parcului printr-o nouă înfăţişare s-a vorbit prima dată în Consiliul Local în anul 2016, dar de-a lungul anului respectiv şi a celui care i-a urmat, consilierii municipali au trebuit să aprobe de trei ori noi modificări ale indicatorilor tehnico-economici, cauzate de îndeptarea unor erori: modificarea proiectului pentru introducerea instalațiilor electrice, neconcordanţa dintre suprafaţa parcului înscrisă în documentele Primăriei şi cea găsită în urma măsurătorilor cadastrale, revizuirea cheltuielilor cu materialele şi manopera etc. Conform indicatorilor tehnico-economici finali, valoarea investiției este de 1.476.000 lei. Licitația pentru executarea lucrărilor a fost câştigată de firma Construct Edil SRL Câmpineanca - Vrancea pentru suma de  1.338.000 lei, cu tot cu TVA. Cu toate acestea, în bugetul local pentru 2018 a fost alocată acestei investiţii suma de 1.213.650 lei. Drept pentru care, la ultima şedinţă a Consiliului Local, în cadrul ultimei rectificări bugetare aprobate de către aleşii câmpinenilor, au fost suplimentate fondurile destinate singurei investiţii publice importante din acest an (până în prezent) cu suma necesară. Fiindcă lucrările sunt mult întârziate, reprezentanţi ai Primăriei (în frunte cu primarul Horia Tiseanu şi viceprimarul Adrian Piţigoi) s-au întâlnit, la finele săptămânii trecute, chiar la faţa locului, pe şantier, cu reprezentanţii firmei constructoare, ai proiectantului etc, pentru a se analiza situaţia creată de această întârziere, dar şi pentru a se decide asupra măsurilor ce trebuie luate ca să se iasă din acest impas. Constructorul a dat vina pe vreme, dar conducerea Primăriei i-a reproşat că nu s-a lucrat aproape deloc în multe zile cu soare. Vina a fost aruncată de la o parte la alta, iar termenul de finalizare al investiţiei a fost aruncat şi el mult peste data prevăzută în contract, spre sfârşitul anului. Singura concluzie unanimă a fost că lucrările sunt întârziate și nu vor putea fi finalizate la termen, adică până la 24 august 2018.
Adrian BRAD

„Pacienţii politici” (16)

Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) - victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare - au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise.
Volumul „Pacienţii politici”*, pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.

10 iunie 2012. Duminica orbului. Ora 7.00. Zdrențuite și cu moralul la cota de avarie, „trupele” se aliniază matinale în cartierul general. Se împart instrucțiuni, se verifică  liste și se încarcă toate  telefoanele. Locotenenții de cartier primesc ultimele ordine înainte de a se întoarce în tranșee. „Totul pentru victorie!”, îi mobilizează Vigu, cerând raportare din oră în oră. Surpriză la pupitrul de supraveghere și centralizare a datelor! Aghiotantul Dănilă a fost înlocuit cu angajații de la apă plată. Decizie de ultimă oră a lui Vigu. Verde de supărare, cel înlăturat își anunță retragerea pe secția de votare ce îi revenea pentru tot restul zilei.
Ora 10.00. Activitatea locotenenților, trimiși din casă în casă, se dovedește a fi la jumătatea eficienței cerute. Rezultatele preliminare (prezența la vot) pe secții erau îngrijorătoare. Îl înștiințez pe Vigu și îmi cere să convoc de urgență ședință cu „factorii de răspundere”. La ora 11.00 s-a terminat săpuneala. Dinspre PSD, nimic important. Nici nu avea cum, pentru că „aliații” îşi vedeau liniştiţi de noncombatul planificat. Pe la prânz primim vizita unei delegaţii de ţigani conduse de un anume Javriş, un soi de bulibașă cu pantofi de lac, cămașă roz și privire de uliu  plecat la vânătore. Aveau de vorbă cu jupânul, obligatoriu în momentul acela, până nu era prea târziu. Îl anunț pe Vigu şi refuz să particip la discuţii. După un sfert de ceas, mi se transmite să-l chem la ordin pe Titi Prosop, un zdrahon veșnic îmbrăcat în maiou, cu mușchii tatuați, bun de băgat la înaintare și evident responsabil politic în zonele de risc. Același Prosop care nu a stat pe gânduri când a fost pus să-l toarne la A.N.I, pentru incompatibilitate, pe Marean de la Piață.  
 Ora 13.00. Prezență sub așteptări la vot. Vigu era tot mai pământiu. Îi explic motivele pentru care nu funcționează rețeaua din cartiere, între care slaba organizare, lăsată pe mâna aghiotantului și parcă nici nu mă aude. „Ăștia suntem. N-ai pe cine să te bazezi!”, îmi răspunde scârbit într-un final. Nu înţelegeam prea bine la cine se referă. La omul lui, la tot grupul, la pesedişti, la naţie ori la aranjamentele eşuate!  
 Ora 17.00. Vigu cere mobilizare generală. Primise informaţia că stă bine în sodaje şi sunt șanse de câştig. „Cheamă-i pe toţi şi spune-le din partea mea să aducă voturi cum or şti! Cine nu se mişcă acum să plece și să nu se mai întoarcă!”
Am transmis noile ordine şi am plecat urgent, chemat de o iscoadă într-un cartier mărginaș, unde se mişca în draci morişca adversă. Vigu era deja acolo, inspectând locul. Am găsit ciurdină de ţigani încolonaţi la secţiile de votare! Era clar că mecanismul de vot bine uns al încrengăturii funcţiona din plin. În periplul nostru prin zonă am dat şi peste bolidul lui Ixulescu, intrând cu viteză în curtea unei fabrici. Cam dubioasă prezenţă într-o astfel de zi, la o astfel de oră, în proximitatea secțiilor de votare. „Tu ce crezi că ar putea să caute ăsta aici şi acum?”, mă întrebă  Vigu. Tăcerea era mai grăitoare decât orice răspuns.
 Ora 19.00. La partid se strângeau activiștii din teren și odată cu ei zvonurile contradictorii. Discuții, lăudăroșenii și propuneri de încins grătarul. Era clar că vom pierde Primăria, dar speram la un rezultat bun la Consiliul Local. La închiderea urnelor, am ales să asist la numărătoarea voturilor într-o secție din imediata vecinătate a grupului de firme Neptun S.A, pe strada Bobâlna. Nu mi-a trebuit mult să mă conving că rezultatele erau apropiate de prevederile  ixuleștilor. PDL și PP-DD dețineau majoritatea sufragiilor.  

12 iunie 2012. Încerc să fiu obiectiv cu privire la rezultatul alegerilor. Portocaliu-verzuiul Laurian a câștigat al treilea mandat consecutiv, cu mari eforturi umane și importante resurse financiare. Noncombatul pesedist, infuzia de capital a unor afaceriști direct interesați să dețină controlul în administrația locală și slăbiciunile morale ale unor cetățeni dispuși oricând să se vândă la colț de stradă  au făcut diferența. Consiliul Local este fix rezultatul unor calcule bine gândite, cu efect paralizant pentru oricine vrea să se opună sistemului. Opt consilieri USL, șapte PDL și patru PP-DD, întocmai cu previziunile ixuleștilor, despre care am aflat cu mult timp înainte de vot. 
Nu-mi fac iluzii că se va schimba ceva acum în societatea câmpineană! Mă îngrijorează viitorul. Nu știu cum am să mă descurc în toată cloaca asta. Cu ei ori împotriva lor sunt singurele variante! Trebuie să găsesc o cale de mijloc și o mână de oameni normali în administrație, alături de care să încerc să îndrept ceea ce am criticat în trecut și să pun o cărămidă în plus la edificiul societății în care trăiesc, aflată încă în plin proces de maturizare.

USL a pierdut Primăria pe mâna lui Vigu și nu a obținut nici majoritatea în Consiliul Local. PDL-ul, prin Laurian, a învins în stilul lui Pyrrhus, regele Epirului antic, care a câștigat două bătălii împotriva romanilor cu pierderi foarte mari, ceea ce l-a determinat să exclame: „Încă o victorie ca asta și suntem pierduți!" 
Surpriză la Poiana Câmpina! Valjan a câștigat cu 120 de voturi avans în fața primarului în exercițiu, Aurică (PSD-USL). Omul își explică eșecul prin agresivitatea exagerată a găștii lui Valjan, care ar fi intrat peste oameni în casă.
 La Valea Doftanei, Manea (PDL) l-a surclasat pe Costea (USL), cel din urmă fiind mai puțin preocupat de politică şi administrație și mai mult de pădurile și cheresteaua din zonă. 
Și Provița a rămas pedelistă, sub papucul Cosmoaicei. Se anunță o confruntare interesantă la alegerile Parlamentare în Colegiul 2 Deputați.
Vigu a organizat conferință de presă, pentru a le mulţumi tuturor celor care au avut încredere în el. Afirmă că a făcut tot ce a a fost posibil pentru a câștiga alegerile, cu gândul de a schimba mentalităţile și stilul de lucru din Primărie, dar recunoaște că nu s-a putut opune „majorității relative” a celor care au decis că în Câmpina se trăiește bine și totul trebuie să rămână cum a fost. 

16 iunie 2012. „Jurnal Anapoda”. Lansare de carte la Casa de Cultură „Geo Bogza”, în prezența autorului, scriitorul  Ion Ochinciuc. Iubitor al meleagurilor şi culturii câmpinene Ochinciuc își petrece verile într-un imobil închiriat din strada Griviței. Îl cunosc de puţină vreme, prin intermediul Aurorei, o colegă de redacţie. Am discutat, pe teme literare, de două sau trei ori în foişorul vilei în care s-a retras, „departe de Bucureştiul cosmopolit, îmbâcsit”. Un om fascinant, trecut prin vâltorile vieţii (are peste 80 de ani), agreabil şi fin cunoscător de literatură, cultură universală, istorie. Are zeci de cărţi scrise la activ şi o experienţă publicistică de invidiat. 
Lansarea, destul de slab mediatizată, a strâns puţină lume în sala mică de la „Geo Bogza”. Printre invitaţi şi eseistul Christian Crăciun, omul care aduce, de fiecare dată, povestea cărţii: „Suntem o ţară care suferă de amnezie, care are o frică patologică față de memoria istoriei, iar jurnalele sunt o modalitate de vindecare a acestei carenţe. Dl. Ion Ochinciuc este un martor privilegiat al mai multor epoci istorice, are un trecut teribil, mult har moldovenesc, ştie să pună în scenă personalităţile, văzându-le dramatic, fără încrâncenare, rezumând o situaţie printr-o anecdotă sau o vorbă de duh. Are condei uşor, scrie spinţar şi cartea se citeşte pe nerăsuflate. Amintirile dau năvală şi ideea de a nu păstra stricta înşirare cronologică mi se pare foarte bună. Ion Ochinciuc este un observator atent al lumii prin care a trecut, are o memorie capabilă să reconstituie din câteva detalii o întreagă atmosferă şi este un iubitor al comediei umane în nesecata ei inventivitate.” 
E o plăcere să-l asculţi pe Christian! Sper să îl oblig (prin valoarea lucrării) să vorbească la fel de frumos şi la debutul meu editorial, care nu este departe. Încă lucrez la volumul de publicistică „Rămân să disper printre ai mei”, pe care intenţionez să-l trimit la tipar până în toamnă. 

19 iunie 2012. A trecut mai bine de o săptămână de la alegeri și multă lume încă nu își explică rezultatul local pe fondul victoriei zdrobitoare a USL în țară. Circulă tot soiul de zvonuri, amplificate de scenarii hilare şi intoxicări meşteşugite, funcţie de interesele celor care le propagă.  În ce mă privește (am spus-o şi public în ultima scriitură din gazetă), cred că votul la Câmpina a fost influențat în mod evident de factori externi, din moment ce PP-DD, un partid înființat de puţin timp, a obținut cel mai bun scor din România în mediul urban. Ecuaţie grea,  cu multe bănuite şi foarte multe nebănuite! Votanți direcționați (şi aici nu mă refer doar la pătura pauperă) până la amănunt, după interesul celor ce hotărăsc destinele orașului. În sprijinul acestui raționament poate fi reținut și rezultatul PDL în Consiliul Local, partid cu imaginea profund erodată, care a înregistrat un scor cu mult mai bun decât în perioada sa de glorie. Aproape că s-a reeditat anomalia electorală de la alegerile europarlamentare, când EBA - progenitura băsescului - a primit în zona noastră mii de voturi pe mâna unor afaceriști locali îndatorați la încrengătura pedelistă, dirijată în tot judeţul de acea Roberta. Nu mai vorbesc de sutele de țigani ce se călcau în picioare să aplice ştampila, cu un ceas înaintea închiderii urnelor, la secțiile din Turnătorie! Pentru cine? Pentru „primarul care a fost şi vrem să rămână, că ne dă (...)!”. 
Așa s-a scris istoria și peste câteva zile, aleșii „neamului” vor fi învestiţi în funcţii publice, iar administraţia locală va rămâne, ca şi până acum, un instrument la îndemâna unor bolşevici mai spălaţi. 

Deja se „negociază” viitoarea coaliţie majoritară din Consiliul Local. Cea mai vehiculată variantă este USL – PP-DD (majoritate confortabilă - 12 voturi), cu PDL în opoziţie. Ce mai contează! Orice formulă este la îndemâna păpuşarilor. La partid nu ne cere nimeni părerea. Vigu hotărăște de unul singur în continuare.  

26 iunie 2012. Arestarea fostului premier Adrian Năstase a produs o psihoză națională. Cred că subiectul trebuie tratat cu indiferență și atât. Putregaiul politic este mult mai adânc și asta vom vedea, cu siguranță, în timpul care urmează.
 Mâine va avea loc ceremonia de învestire a aleșilor locali. Primarul și consilierii vor depune jurământul, după care se va alege, prin vot secret, viceprimarul. Ixuleștii îl vor în continuare pe nea Nelu și n-am niciun dubiu că așa va fi. Cu toate astea, micuțul are emoții, se teme de o trădare în coaliția recent pritocită. Așa ar merita! PDL-ul vrea funcţia pentru avocata Mona. Şanse, aproximativ zero! Ixuleștii au variante de vot și în PDL (două, trei mâini), în caz că se întâmplă o neascultare de ordin. În ce-i privește pe liberali, trebuie să voteze pentru instalarea lui nea Nelu. Vigu susține că suntem datori să respectăm înțelegerile din alianță. Ce mizerie! Numai noi suntem datori, dar ei în campanie ce datorie au respectat? 

27 iunie 2012. Biță și Victoraş deplâng soarta lui  Adrian. Cei doi se țin de mână în conferință de presă și elogiază activitatea universitară și politică a fostului premier.  Senatorul Biță: „Nu trebuie să uităm că Năstase a fost și rămâne unul dintre stâlpii politicii românești de după 1990. Puțini politicieni români se pot lăuda cu înaltele demnități și funcții de conducere deținute de el de-a lungul carierei sale politice. Adrian Năstase rămâne un rafinat om de cultură ce colecționează hărți din România, în timp ce alții colecționează oi. Năstase este acuzat, fără ca instanța care l-a condamnat să dețină vreo probă în acest sens, că ar fi adus statului un prejudiciu de un milion și jumătate de euro, prejudiciu nerecunoscut de nicio instituție sau autoritate publică centrală (...)”.  
În completarea lui Biță a glăsuit și fostul deputat PDSR (azi PSD) Victoraş, proprietar de BIG, prin metoda MEBO: „Să nu uitam că Adrian Năstase a ajutat foarte mult Câmpina, direcționând spre orașul nostru, pentru investiții publice, aproximativ 38 de miliarde de lei vechi. Fondurile au fost alocate pe programe concrete, printre care s-au numărat și cele referitoare la asfaltarea a numeroase străzi. Cel mai important program, realizat cu sprijinul excelenței sale premierul României din acea vreme, a fost cedarea de către Ministerul Culturii a Casei cu Grifoni, unde ulterior municipalitatea a amenajat sediul Primăriei. Imi pare rău de nedreptatea care i se întâmplă lui Adrian Năstase și mă folosesc de această ocazie să-i transmit că noi, Câmpina, îi suntem aproape în aceste momente dificile”. 
Stima noastră și mândria!... Ăștia chiar îl iubesc pe cel ce ne invita, mai demult, să-i numărăm ouăle de la găinăria răsărită la Cornu! Aferim!

28 iunie 2012. S-a produs învestirea. „Noua” administraţie a oraşului este în proporţie de 80% aceeaşi. Momentul aşteptat cu mare interes, alegerea viceprimarului, n-a adus nicio surpriză. Cu 12 voturi primite din partea USL şi PP-DD, nea Nelu s-a ales cu un nou mandat. După depunerea jurământului, vicele a declarat că îşi propune să colaboreze la fel de bine cu primarul, dar că, fiind exponentul unei alianţe majoritare în Consiliul Local, se va implica în utilizarea cât mai judicioasă a banului public. Adică, ciocu’ mic, că am venit noi la putere! Îşi pregăteşte răzbunarea, având în vedere că în ultimii patru ani a stat pe coji de nucă în fața majorității pedeliste  dirijată din umbră de Serghei prin Valjan şi acoliţii. 
După negocierile purtate de Vigu, liberalismul a ieşit cel mai şifonat, cu doar trei consilieri în legislativ şi doi preşedinţi de comisii, la cultură şi administraţie publică. Mi s-a propus portofoliul de la cultură şi am fost de acord, spre disperarea pedeliştilor, care ar fi vrut pe oricine în locul meu. Din păcate, Mirică rămas în afara Consiliului Local. Algoritmul politic și maşinaţiunile electorale l-au aruncat sub linia roșie. Numai retragerea lui Călin (se aude că va fi numit manager la Spitalul Municipal) ar putea repara situația. Vigu a promis că rezolvă. Ar fi cazul să-și asume subțirimea „lotului” liberal din administrație. 
Florin Frăţilă
(va urma)
*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Episodul anterior poate fi citit AICI

CÂMPINA - O ISTORIE ÎN DATE. Rafinăria „Steaua Română”. Începuturi.

  • 1897, februarie. 

Societatea Steaua Română solicită primăriei locale Câmpina eliberarea autorizaţiei de „construcţiune a unei fabrici [locale] de distilaţiune de petroleu pe locurile deja arendate de la domnul Ştefan Atanasiu, Mina Rădulescu, George Giuga şi Ion St. Brâncescu, situate la cărămidării între şoseaua Câmpina – Telega şi calea ferată Câmpina – Doftana”. În acest scop se obţine deja „permisiunea onor prefecturii de Prahova în urma consultaţiunei consiliului de igienă judeţean”. 
„Domnule Primar,/ Conformându-ne art. 54 din Legea org. comunelor urbane: avem onore a vă ruga a să binevoiţi a ne da autorizaţiunea pentru construcţiunea unei fabrici de distilaţiune etc. de Petroleu pe locurile deja arendate de la dl. Ştefan Atanasiu, Mina Rădulescu, Gge. Giuga şi Ion St. Brâncescu, situate la cărămidării între Şoseaua Câmpina – Telega şi Calea ferată Câmpina – Doftana, cu toate acte în regulă autentificate şi transcrise la onor Trib. Prahova, sect. 1 şi pentru care construcţiune deja am obţinut permisiunea onor Prefecturii de Prahova în urma consultaţiunei consiliului de igienă judeţean spre care sfârşit anecsăm şi o colă timbrată de 5 lei./ Primiţi ve rugăm Domnule primar asigurarea distinsei noastre stime./ B. Teplanszky, reprezentantul societăţii Steaua Română, cu sediul Bucuresci, strada Lipscani nr. 10./ D-niei sale,/ D-lui primar al comunei urbane, Câmpina”. 
La data de 3 martie 1897, reprezentantul societăţii Steaua Română face o declaraţie prin care se obligă a despăgubi, în caz de incendiu, locuitorii din jurul fabricii, fără „nici un cursu de judecată”: „Declaraţiune/ Subsemnatul reprezentant al societăţii anonime Steaua Română, care construiescu pentru Societate una fabrică pentru destilare de petrol şi rafinare în comuna Câmpina,/ Declar că pentru orice Incendiuri s-ar întâmpla locuitorilor dimprejur din cauza fabricii, Societate al cărui reprezentant sunt, să obligă împreună a-i despăgubi în urma ecspertizei ce se va face fără nici un cursu de judecată./ Câmpina 1897 Martie 3/. B. Teplanszky”. 
(Arhivele de stat Prahova, Primăria Câmpina, dosar 1/ 1897, f. 7 şi 13)


  • 1897, martie, 6. 

Primăria Câmpina eliberează autorizaţia solicitată acesteia de societatea Steaua Română pentru „construcţiunea unei fabrici de distilaţiune de petroleu” locale: 
„Autorizaţiuni pe o coală de lei cinci/ No. 384/ 1897 Martie 6/ Având în vedere suplica acestei Primării de d-nul B. Teplanszky representantul societăţii Steaua Română şi registrării la No. 212 prin care cere a i se da autorizaţiune pentru construcţiunea unei fabrici de distilaţiune de petrolului pe locurile arendate de la Ştefan Atanasiu, Mina Rădulescu, Gg. Jiuga şi Ion S. Brânescu aflate între Şoseaua Câmpina – Telega şi Calea ferată Câmpina – Doftana, pentru care Construcţiuni deja a obţinut permisiunea onor Prefecturi în urma Consultaţiuni Consiliului de Igienă/ Având în vedere ordinul d-lui prefect No. 1732/ 97 privind şi copia pe lângă adresa D-lui Subprefect local No. 665 din care să constate că Consiliul de Igienică al Judeţului prin încheierea No. 1 şi adevăr a încuviinţat înfiinţarea zisei fabrici ca condiţiune de a se Conforma art. 141 din legea sanitară şi art. 36 din regulamentul de aplicare al legii Sanitare asupra Industriilor insalubre privitoare la clasor, la depărtarea şi Condiţiunile higienice./ Având în vedere planul zisei Constituţiuni depusă cu suplică şi referitor la No. 259 având aseminea în vedere Declaraţiunea D-lui Teplanszky prin care se obligă ca pentru orice incendiuri s-ar întâmpla locuitorilor dimprejur din cauza fabricii, îi va despăgubi fără cursu de Judecată. Având în vedere petiţiunea locuitorilor acestei comuni prin care cer instalarea acestei fabrici”. 
(Arhivele de Stat Prahova, Primăria Câmpina, dos. 1/ 1897, f. 7)

Rafinăria de petrol din Câmpina, 25 octombrie 1916. Sursa: www.art.rmngp.fr.

  • 1897, iulie, 29. 

Se eliberează sub nr. 49 de către primăria locală decizia de aprobare a punerii în funcţiune a fabricii de petrol din Câmpina a societăţii Steaua Română. Între motivările reţinute în aceasta se remarcă atât „înzestrarea industriei cu o fabrică model ale cărei proceduri pot rivaliza cu succes produsele străine, cât şi folosele aduse comunei prin construcţiunea ei”, „(...) încorajarea investirii comerciul[ui] local” ori „avantajele [aduse] în special locuitorilor muncitori” (în acest ultim sens, existând chiar o „petiţiune [a] locuitorilor”.
„Consiliul Comunei Urbane Câmpina/ Şedinţa ecstra-ordinară de la 29 Julie 1897/ No. 49// Noi membri Consiliului Comunei Urbane Câmpina, în urma convocări (sic!) ce ni s-a făcut de D-nul Primar respectiv, întrunindu-ne astăzi în şedinţă ecstra-ordinară în localele Primării, şi având în vedere că între altele este pusă la ordinea zilei şi suplica dată Primării de către Societatea anonimă pentru industria petrolului «Steaua Română» înregistrată la No. 1020 prin care arată că, în virtutea autorizaţiunii ce i-a datu de această Primărie sub no. 384 a terminat Construcţiunea fabricei de petroliu din această localitate şi că dorescu să înceapă funcţionarea ei; Cerând Consiliului a intervenit către onor Prefectura de la care a solicitat permisiunea de funcţionare, acordarea cât mai urgent punerea zisei fabrici în mişcare, fiind o clădire măreaţă făcută de societate cu mari sacrificii. Numai şi numai pentru înzestrarea industrii cu o fabrică model ale cării proceduri pot rivaliza cu succes produsele streine, la Construcţiunea cării condiţiunile de higienă şi salubritate a fostu cu prisos păzite.
Consiliul/ Având în vedere construcţiunea fabricei despre care tratează Societatea a obţinut autorizaţiunea Consiliului de higienă al judeţului. După cum se constată din ordinul D-lui Prefect No. 1739/ 97. Având în vedere declaraţiunea înscrisă D-lui Director al zisei Societăţi prin care se obligă ca pentru ori ce incendiu s-ar întâmpla locuitorilor dinprejur din cauza fabricii, Societatea îi va despăgubi fără curs de judecată. Având în vedere şi o petiţiune [a] locuitorilor înreg. la No. 2411 prin care a cerut facerea acestei fabrici în comuna unde să poată munci pentru agonisirea ecsistenţi lor, fiind tot de o dată şi în favoarea comunei. Prin încheierea No. 18 a decisu a se lebera şi de Primărie cuvenita autorizaţiune pentru construcţia fabrici şi astfel s-a şi liberat autorizaţia No. 384 din 6 Martie 1897./ Având în vedere că construcţiunea acestei fabrici s-a terminat./Având în vedere foloasele aduse comunei prin construcţiunea ei./ Având în vedere că prin punerea în funcţiune a acestei fabrici se aduce mari avantaje comunei şi în special locuitorilor muncitori./ Având în vedere că această comună a salvat prin industria petrolului şi considerând că numai prin încorajarea investirii comerciul local progresează dupe cum avem ecsemple din timpul construcţiei./ Pentru aceste considerente Consiliul găsesc de cuviinţă punerea acestei fabrici de petroliu în funcţiune în scopul pentru care s-a construit, şi astfel vă spunem că presenta încheere să se înainteze Prefecturi spre aprobare.
Primar/ ss/ indescifrabil; Membri/ ss/ indescifrabil”.
(Arhivele de Stat Prahova, Primăria Câmpina, dos. 1, 1897/ f. 78)

  • 1898. 

Situată „pe malul Prahovei”, sonda nr. 12 a societăţii Steaua Română, ajunsă la 390 metri adâncime, „răzbeşte (...) într-un strat de petrol aşa de bogat, încât în 39 de zile a produs prin erupţiune peste 30.000 tone ţiţeiu”.
(„Cum s-au dezvoltat minele din Câmpina”, articol de I. Gheorghiu, inginer, reputat explorator de petrol, preşedinte al Camerei de Comerţ din Ploieşti, în „Moniteur des interets petroliferes roumains”, nr. 20/ 20 octombrie – 2 noiembrie 1903, p. 630 – 633. Articolul este datat „Câmpina, 15 octombrie 1903) 

  • 1898, septembrie, 17.

Un nou incendiu la sonde. Ard într-un nou incendiu „trei sonde” (nr. 26, 28 şi 29) în „schela societăţii Steaua Română, împreună cu tot petrolul din groapa mare cu mânjală multă”. Pagubelor materiale li se adaugă trei victime umane, „lucrători arşi în incediu”, din care doi mor la spitalul din localitate. „Cauza incendiului: lucrătorul Ion Gr. Ciobanu, 22 de ani, Câmpina, unul din cei trei arşi, vrând să aprindă o ţigară la gura sondei 26, a izbucnit focul, care de la sonda 26 s-a propagat prin conducte la schelele învecinate, 28 şi 29”. „La schelă. Lume multă. Pompele primăriei funcţionau necontenit. Sosesc mereu care cu găleţi de tinichea şi cu lucrători de la fabrica nouă pentru a ajuta la stingerea incendiului. Subprefectul, ajutorul, primarul sunt (...) la faţa locului”.
„Victimele. La sonda 26 au fost surprinse înăuntru la izbucnirea incendiului (...), arşi mai pe toată suprafaţa corpului (...) au fost transportaţi de îndată cu trăsuri la spitalul Lahovari-Arsaki”. „La spital. În una din cele două săli de bărbaţi a spitalului se găseau lucrătorii arşi grav: Ion Ciobanu şi Petre Dragomir Postelnicu, 38 ani, Proviţa de Sus, iar în cealaltă sală de bărbaţi, celălalt lucrător ars mai uşor, anume Ion Geană – zis Albu, 20 ani, Proviţa de Jos. Bolnavii Ion Ciobanu şi Petre Dragomir Postlenicu au fost la început pansaţi, apoi introduşi în băi, arsurile fiind mai pe tot corpul şi începând deja gangrenarea unora din arsuri. Ţipetele lor, din cauza durerilor ce le provoacă arsurile, umplea aerul şi înfiora pe cei din jur”. „Cu tot devotamentul depus de personalul medical, Petre Dragomir Postelnicu a încetat din viaţă vineri, 18 septembrie, la ora 1 după prânz, adică 29 de ore după ce s-a ars şi Ion Gr. Ciobanu – duminică, 20 septembrie, dimineaţa”.
(„Câmpina”, an. VIII, seria II, nr. 23, duminică 20 septembrie 1898, p. 5)
Ion T. ŞOVĂIALĂ
(Din volumul „Câmpina, pagini dintr-o istorie în date. Oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă” (II)

Campanie de donare de sânge la Câmpina

- organizată în contextul unei crize severe de sânge în sistemul medical - 

Joi, 9 august, de la ora 8.30, Protoieria Câmpina, Spitalul Municipal Câmpina şi Fundaţia Medis organizează la Casa Tineretului, împreună cu Centrul de Transfuzii Ploieşti, o acţiune de donare de sânge. Această activitate se desfăşoară în contextul unei crize severe de sânge în sistemul medical.
Împreună putem salva vieţile celor aflaţi în suferinţă!
Sunt aşteptaţi voluntari sănătoşi, fără afecţiuni cardiovasculare, fără antecedente de hepatită, cu vârsta între 18-55 de ani.
Donatorii beneficiază de 7 bonuri de masă cu valoarea de 9.5 ron şi un set de analize de laborator.
Persoanele interesate să participe la această acțiune de donare de sânge se pot înscrie apelând la numărul de telefon 0731.319.352

O singură donare de sânge poate salva până la trei vieţi!
.

BebeFest – primul târg prahovean pentru viitoare sau proaspete mămici

Centrul Medical SanConfind împreună cu Asociația pentru Promovarea și Dezvoltarea Turismului Prahova (APDT Prahova, al cărei site, www.visitprahova.ro, este de mare ajutor pentru vizitarea obiectivelor turistice ale județului),  organizează la finele lunii august a acestui an un eveniment deosebit, în premieră pentru județul nostru. În perioada 24-26 august 2018, la Ploiesti Shopping City – în zona scărilor rulante, se va desfășura primul târg prahovean pentru viitoare sau proaspete mămici și familiile lor. La acest târg vor participa, prin intermediul unor standuri cu produse propii expuse, firme de prestigiu, cum ar fi: Secom, Hipp, Lifecare, Minunino, Biogenis, Banca Transilvania, Centrul Medical SanConfind, APDT, Caravana Disney, Mustela, Vavian Pharma, Bambinii, Bio Oil, Avon, Medimfarm, Dr. Phyto, Mamialapteaza.com., Divin Estetic. Acest eveniment va reuni la Ploiești firme renumite cu oferte generoase de produse și servicii pentru perioada pre- și postnatală. Viitoarele și proaspetele mămici vor găsi atât oferte tentante atât la cosmeticele pentru bebeluși și pentru gravide, cât și la serviciile medicale aferente perioadelor pre-și postnatale. Pe lângă acestea, vor exista o serie de seminarii și acțiuni conexe târgului. Dintre seminarii, am putea aminti: 
1. „De vorbă cu dermatologul” (30 minute) 26.08.2018, cu începere de la ora 13.00. Tema principală de discuții: particularitățile pielii nou-născutului și ale copilului mic. Prezintă dr Răzvan Bucur, medic specialist dermatovenerologie la Cabinetul Dermatovenerice SanConfind. Premiul pentru participanți oferit de compania La Roche Posay
2. „Tehnici de respirație pentru graviduțe”. Fitness Nico. Include recomandări, exerciții fizice pre- și postnatale. Data: 24.08.2018 - ora 12.30; 25.08.2018 - ora 13.00; 26.08.2018 - ora 17.00. 
3.  „Sfaturi de la medicul pediatru Sanconfind”.  25.08.2018, de la ora 13.00, cu tema ”Îngrijirea şi monitorizarea sugarului în primele patru luni.” Prezentarea este făcută de dr. Bicuți Florentina, medic specialist pediatrie
4. „Meditația – alternativă inteligentă la tabletă.” Prezintă Ioana Iuga. Vino alături de noi să faci primii pași către o autoevaluare corectă (10 minute), vineri 24.08.2018 începând cu ora 13:00, în sesiuni de 10 min.
5. „Învață să faci un periaj dentar correct!”, cu medicul Sanconfind, dr Diana Negru, medic stomatologie generală.
6. „Școala viitorilor părinți”: 25.08.2018 ora 12.00, la Caffeteria Tutti Caffe din Ploiesti Shopping City
7.  „Importanța vitaminei D3 în sarcină.  Prezentare Secom (20 minute) - 25.08.2018, la ora 15.00.
De asemenea, gravidele și proaspetele mămici se vor putea înscrie la o serie de concursuri și tombole ce se vor organiza pe toată perioada târgului, unde vor putea câștiga premii substanțiale de la expozanți și sponsori. Cel mai mare premiu din târg va fi o naștere la SanConfind plătită cu jumătate de preț, precum si o reducere surpriză la recoltarea de celule stem - Biogenis.
 La târg sunt așteptați peste 10.000 de vizitatori din tot județul și nu numai.
Site eveniment: www.bebefest.ro
Facebook eveniment: Bebe Fest Ploiesti


De ce să fii vizitator al Târgului BebeFest Ploiești din 24-26 august 2018
1. Pentru că vei afla totul despre noua Maternitate SanConfind, o maternitate care oferă prețuri avantajoase și calitate excepțională.
2. Pentru că încercăm să îți oferim un loc deosebit și prietenos, unde vei putea obține informații despre sarcina ta și despre copilul pe care îl vei naște.
3. Pentru că trebuie sa fii o mămică informată
4. Pentru că îți vei face noi prieteni și vei putea naște în siguranță.
Prin organizarea acestei prime ediții a Târgului BebeFest se dorește a se crea un spațiu în care viitoarele și proaspetele mămici să găsească tot ce le interesează pentru creșterea și dezvoltarea optimă a nou-născuților, pentru traversarea cu bine a acestei perioade cruciale din viața lor, un loc în care să se simtă prețuite, așa cum merită cu prisosință. Va fi, de asemenea, un eveniment atractiv chiar și pentru copiii cu vârste de până la 7 ani. 

26 iulie 2018

Loredana Pulez este noul şef al Serviciului Buget-Finanţe din Primăria Câmpina

De câteva zile s-a încheiat perioada de interimat la conducerea Serviciului Buget-Finanţe şi Contabilitate din Primăria Câmpina. Funcţia a fost ocupată de Loredana Pulez (declarată admisă cu un total de 159 de puncte), singurul candidat înscris la concursul organizat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. 


Loredana Pulez conduce acest serviciu important din administraţia publică locală încă din anul 2017, atunci când a fost numită interimar în funcţie prin dispoziţia primarului Horia Tiseanu.

24 iulie 2018

În perioada 3-5 august 2018, câmpinenii sunt așteptaţi la Festivalul de Jazz-Rock

Liviu Briciu, organizatorul și sufletul  Festivalului de jazz-rock de la Câmpina nu mai are nevoie de nicio prezentare, drept pentru care nici nu îl mai prezentăm cititorilor noștri. Vă informăm doar că este bine și că festivalul (ajuns la 8-a ediție, care va fi dedicată Anului Centenar) va fi și el organizat bine. Și tot bine ar fi dacă ați citi interviul de mai jos, acordat de Liviu Briciu publicației Oglinda.


- E un clișeu, știu, dar n-am cum să-l evit. Cum v-a venit ideea organizării Festivalului Jazz-Rock Campina?
- Ideea mi-a venit mai demult, dar numai în 2011 am putut să o materializez, după 10 ani de experienţă la Club Live, unde am organizat peste 400 de concerte de muzică live, cu muzică de calitate, foarte apreciată. Am considerat atunci că merită să fac expunerea acestei muzici la o audienţă mai mare, cu ajutorul unui festival, care să fie mai benefic tinerilor, în general, şi ascultătorilor de jazz, în special, printr-o mai mare educaţie muzicală. În curând, vom organiza a opta ediţie, iar în precedentele vă pot spune că festivalul a crescut an de an, astfel că am ajuns să avem și spectatori din Ploieşti, Bucureşti, din Braşov.  Am căutat să scot în aer liber muzica din Club Live, dar într-un spaţiu intim, deci nu foarte mare, pentru a respecta în acelaşi timp o regulă care spune că jazz-ul nu se cântă în deschideri foarte mari. Or mai fi şi excepţii, dar în general, aşa se întâmplă. În spaţii largi, jazz-ul îşi pierde din farmec, şi de aceea, el se cântă foarte aproape de public. Un festival de muzică în aer liber este o întreprindere costisitoare şi dificilă. Majoritatea festivalurilor de jazz se fac înăuntru, în spaţii închise, fiind şi mai simplu de organizat. Afară, sunt multe probleme. În primul rând este vremea. Pe noi vremea rea ne-a cam ocolit, a ţinut Dumnezeu cu noi. Am avut parte de o ploaie zdravănă doar două melodii, la finalul unei seri de festival, acum vreo patru ani.  În al doilea rând, trebuie să asiguri o foarte bună acustică, apoi logistica e destul de complexă, cu scaune, mese pentru spectatori, spaţii comerciale cu mîncare şi băuturi diverse. În schimb, în asemenea spaţii deschise ascultătorul este mult mai relaxat, astfel încât nu obosește după o audiţie de cel puțin o oră. Iar o anume oboseală li se poate întâmpla şi împătimiților de jazz. Când oboseşte, spectatorul îşi poate lua un suc, se linişteşte, după care se poate întoarce odihnit ca să-şi reia ascultarea. În săli închise, chiar dacă şi acolo ar putea exista baruri, acest lucru se întâmplă mai greu, deoarece liniştirea spectatorului este mai dificilă. Nu mai zic că mulţi dintre neliniştiţii noştri tineri, cei de 17-18 ani, nu rezistă ore în şir la un concert. Pe când afară, la un concert în aer liber, pot spune într-un fel că îl păcălesc pe tânărul neliniștit, că îl determin să asculte ore în şir, educându-l forţat (cu ghilimelele de rigoare) din punct de vedere muzical. De câteva ediții, și Festivalul de jazz de la Sibiu, care este cel mai vechi și cel mai cunoscut, a fost scos afară din sala de concerte. 

- Până la urmă, ce este o muzică jazz-rock? Fiindcă unii cârcotași ar putea spune că nu este nici jazz, nici rock.
- Eu am spus despre festival că este de jazz-rock, din mai multe motive. În primul rând, jazz-ul la nivel mondial s-a schimbat, iar nucleul dur al ascultătorilor de jazz m-ar fi judecat, probabil, dacă i-as fi spus simplu: de jazz.  Pentru că jazz-ul classic - foarte frumos, de altfel, se cântă în festivalul de la Câmpina, dar nu cu preponderenţă. Nu cred că ar fi mai bine dacă am avea doar muzică de jazz clasic.  Jazz-rock-ul este un jazz electric, cântat mai ritmat, fără instrumente reci, dar influenţa rock nu este dominantă. Până la urmă, este tot jazz. Chiar şi din jazzul classic s-au desprins mai multe stiluri.  Şi atunci, ca să scap de criticile celor care nu vor să se uite şi la celelalte stiluri de jazz, i-am zis Festivalului din Câmpina “de jazz-rock”. De fapt, el este un festival de jazz, se poate spune aşa, doar că nu de jazz classic. Jazz-rock-ul este foarte popular şi în America, Chick Corea fiind reprezentantul său de marcă. 



- Pentru educația muzicală a tinerilor, face ceva Ministerul Culturii, statul român?
- Lumea trebuie să înțeleagă, să știe că statul român a făcut foarte puțin pentru cultura adevărată timp de aproape opt decenii. Asta face ca noi, promotorii muzicii bune, a culturii valoroase, să ieșim în întâmpinarea oamenilor și să le arătăm că lucrurile nu sunt chiar așa cum le-au fost prezentate vreme de 80 de ani. N-aș zice că trebuie să facem noi acțiuni de culturalizare, dar ceva trebuie să facem. Fiindcă muzica bună, cultura veritabilă, îi face pe oameni nu doar mai bogați sufletește, ci și mai inteligenți, cu mințile mai larg deschise. 

- La Gala premiilor din muzica jazz, din 2015, ați luat Premiul pentru cel mai bun manager muzical al anului 2014. Ce atuuri v-au diferențiat de ceilalți competitori?
- Eu fac dintr-o mare pasiune tot ce fac pentru acest festival, dar sunt limitat de bugete cu valori care se situează între opt și zece mii de euro, pe când marile festivaluri din țară (Sibiu, Gărâna), au bugete de peste 100.000 de euro, fapt care le permite să aibă invitați mulți muzicieni de marcă din strănătate. Cred că despre asta a fost vorba și când mi s-a atribuit acel premiu. Decidenții au apreciat munca mea sub aspectul raportului calitate-preț, din acest punct de vedere festivalul nostru fiind un eveniment cu totul remarcabil. Festivalul de la Câmpina a devenit reprezentativ la nivel national, foarte bine organizat, cu o muzică foarte selectivă, cu un buget de 20 de ori mai mic decăt oricare dintre marile festivaluri de gen din România. Pentru a duce comparația mai departe, un bilet de intrare la festivalul nostru este 15 lei, iar la marile festivaluri naționale de jazz biletul costă peste 100 de lei. Pentru asta am primit acel premiu. Pentru că organizez un festival de jazz valoros cu bani puțini. Cu acest festival, suntem primii din țară la raportul calitate - preț. Ar trebui să fim mândri. Și câmpinenii, și cei din administrația publică locală. Primii din țară, am spus.

- Ar fi mai bine dacă municipalitatea ar suporta toate cheltuielile și s-ar intra gratis?
- Eu am căutat să mențin mereu nivelul scăzut al prețului, pentru a avea acces cât mai multă lume. În orice caz, intrarea la festival nu poate fi gratuită, deoarece - și aici nu sunt original, au spus-o atâția înaintea mea -,  cine emite talent nu poate fi văzut gratuit. Talentul trebuie plătit. Peste tot în străinătate se întâmplă la fel. Este foarte important acest lucru. Prin biletul de intrare se selectează, într-un fel, și publicul. Ca să nu mai zic că se și omogenizează. Cine plătește un bilet își dorește să vadă acel spectacol. Atmosfera care se stabilește între publicul plătitor de bilete și artist este una minunată, tainică, dar solidă. Un om care vine de pe stradă cu mîinile în buzunare și intră la un spectacol muzical gratuit mai mult din întâmplare, strică atmosfera, chiar dacă nu vorbește, chiar dacă nu deranjează prin vreo mișcare. Cu astfel de oameni, care vin doar să caște gura, se pierde ceva esențial: emoția pe care o provoacă artistul spectatorilor, care se întoarce imediat înapoi, învăluind muzicianul și transfigurându-l. Spectatorii care vin din dragoste de muzică se simt jenați de cei care stau cuminți, dar nu au nicio legătură cu muzica. Sunt lucruri care nu se văd, dar care se simt teribil și de către artiști, și de către public. Niciunui artist nu îi place să cânte unor oameni care nu au nicio treabă cu muzica. Gândiți-vă cum s-ar simți un profesor universitar la un curs pe care îl predă într-un amfiteatru plin unor studenți cuminți, care îl ascultă, dar niciunul nu-l înțelege. Și el vede din privirea lor că nu îl pot înțelege deloc.

- Colaborarea cu executivul local a fost bună?
- Eu zic că a fost bună. Din cât am simțit de fiecare dată, reprezentanții Consiliului Local Câmpina și conducerea Primăriei au apreciat activitatea mea și valoarea culturală a festivalului. Nu cred că municipalitatea va vrea sau va putea să mărească, în viitor, finanțarea festivalului. Eu voi încerca să fac acest lucru cu fonduri private, dar vă spun sincer, chiar dacă voi reuși să internaționalizez evenimentul și să aduc nume mari, mi-e teamă că ar fi o pălărie mult prea mare pentru urbea noastră. Și am să vă explic și de ce cred acest lucru. Dacă aș aduce nume mari din lumea jazz-ului mondial, în oraș ar poposi un număr de minimum 5000 de turiști, dornici să îi vadă pe idolii lor muzicali. Turiști care însă nu vor avea unde să se cazeze, să mănânce, iar, în acest caz, organizatorul festivalului ar fi considerat un incompetent, pentru că nu a știut să evalueze corect toate implicațiile fenomenului. Turiștii de care vă vorbesc țin la anumite standarde, nu sunt ca părinții elevilor veniți la concursul de admitere la Școala de Poliție, persoane care se cazează prin orice ofertă.


- Există o emulație a festivalului? Cultivă el tinerii, și nu numai, către o muzică de calitate, către adevăratele valori ale muzicii?
- Eu zic că există. După 17-18 ani de activitate în promovarea muzicii de valoare, ca organizator de spectacole muzicale, pot spune că festivalul din Câmpina a crescut de la an la an. Au fost și formații locale care au cântat pe scena festivalului. În fiecare seară am adunat circa 400-500 de spectatori. Sunt tot mai mulți tineri printre spectatori, ceea ce este un lucru foarte bun. Pentru că ei nu vin la festival, întrucât le place acest gen de muzică, pe care o ascultă la radio sau la tv. Din punctul meu de vedere, posturile de radio și de televiziune sunt zero la promovarea muzicii de jazz. Și, în general, la capitolul educație muzicală. Și posturile private, dar și cele publice aruncă în eter doar muzică de proastă factură. Asta se întâmplă numai în România, nu și la vecinii ei, fiindcă eu am auzit muzică bună la radio și în Bulgaria, și în Serbia, și în Ungaria, nemaivorbind de țările occidentale. Nu știu cum stă treaba în țările din estul României.  De aceea, festivalul câmpinean nici nu este prezentat în mass-media de la București. Televiziunile centrale nu vin la Câmpina, dar nici în alte orașe unde se desfășoară festivaluri de muzică bună.  Nici nu știu să vă spun de ce. Eu cred că este vorba despre o incompetență majoră și o nepăsare nerușinată, crasă. Eu am avut totuși o colaborare foarte bună cu Radio România Cultural, de ce să nu recunosc și să vorbesc cu păcat. Cei de acolo m-au sunat mereu, în fiecare an, și mi-au luat interviuri telefonice. Sunt oameni la acest post de radio care încă se mai ocupă de muzică, pentru că probabil se pricep la muzică. Ei nu m-au uitat în niciun an și au făcut anual promovarea acestui festival. Vă dați seama că nu am cere bani niciunei televiziuni ca să filmeze. Dar pesemne pe televiziuni nu le interesează muzica bună. 

- Un gând de încheiere pentru melomanii câmpineni care iubesc muzica adevărată, nu cea șmecheră.
- Îi invit pe toți iubitorii de muzică bună, în perioada 3-5 august, la festivalul nostru, în incinta ștrandului de lângă Casa Tineretului, unde vor găsi o atmosferă extraordinară. Îi invit la o manifestare valoroasă, în care au evoluat, după primele ediții, artiști cunoscuți din Ungaria, Olanda ș.a. Am încercat în fiecare an să vin cu surprize, cu ceva nou, cu artiști valoroși. Sunt selectiv cu cei pe care i-aș putea invita. Anul acesta am invitat pe cei mai buni muzicieni de jazz din Republica Moldova. Prima seară a ediției cu numărul  VIII a Festivalului JazzRock Campina, seara de vineri, o să fie dedicată muzicienilor din Republica Moldova. În primul rând, pentru că sunt români, și în al doilea rând, fiindcă dorim ca în anul în care România se „zbate” să-și regăsească identitatea, după 100 de ani de existență, să contribuim și noi la procesul de conștientizare a populației referitor la noțiunile de neam, țară și popor.


Cu alte cuvinte, în prima seară o să evolueze Geta Burlacu și Valeriu Culea, două nume de referință ale muzicii din Republica Moldova. Valeriu Culea este organizatorul Festivalului de jazz din Chișnău, un festival important. Geta Burlacu a reprezentat, în 2008, Republica Moldova la concursul internațional „Eurovision Song Contest”, cu piesa «Century of Love». În 2009 a participat la Festivalul internațional „Cerbul de Aur”, unde a reușit să ajungă în finala festivalului. Din 2009 până în prezent, evoluează pe scenă cu Orchestra Națională Simfonică Teleradio Moldova, precum și cu formațiile de jazz «Alex Calancea Band”, „ANGRY Band», dar și cu orchestra de muzică populară «Taraf lăutăresc». A susținut concerte în multe țări: Franța, Germania, Austria, Italia, Rusia, Ucraina, România, China, Anglia, Belarus, Spania, Danemarca, Irlanda si altele. În ianuarie 2014, Geta Burlacu a susținut două concerte „Winter Jazz” la Paris și la Luxemburg, unde a fost salutată călduros de către reprezentanții diasporei moldovenești, precum și de ambasadorii Republicii Moldova în Belgia și Franța. În luna iulie, 2014, Geta Burlacu a participat la Festivalul internațional „Urban Voices”, unde a cântat piese din repertoriul celebrei interprete Maria Tănase. Geta a cântat «Imnul poporului român», adică piesa ”Lume, lume”, pe un platou grandios, acompaniată de muzicanți din India, Canada, Venezuela, Algeria, Franța și Moldova, alături de unul dintre cele mai impunătoare coruri din lume, alcătuit din 800 de persoane. Proiectul a fost o simfonie de genuri muzicale, o simbioză a culturilor din Est și Vest.
Adrian BRAD 

Editorial. O VESTE (APROAPE) PROASTĂ

Știrea acestei săptămîni este nu ieșirea publică a Președintelui – palidă și inutilă cf. editorialului trecut, pînă și postul de radio DW este de aceeași părere (vezi https://www.dw.com/ro/la-catafalcul-unei-preşedinţii-eşuate/a-44761612), ci anunțul oficial că la sfîrșitul anului își va relua programul pentru România și Bulgaria Radio Europa Liberă. E o veste care a stîrnit entuziasme nostalgice, dar care, mi se pare, nu are nimic îmbucurător în sine. 
În primul rînd, este o palmă dată tuturor cristoilor, cetepeilor, nistoreștilor, roșcastăneștilor, voiculeștilor, bogdanchireacilor care au coborît presa noastră în abisuri de necredibilitate, indigență culturală, corupție și mizerie morală. 
În al doilea rînd, este un semn extrem de negru despre poziția noastră strategică, despre fragilitatea democrației și a coeziunii sociale. Dacă Congresul American și Departamentul de Stat au hotărât că este/va fi nevoie din nou de acest post de radio (într-o lume care nu mai seamănă deloc, informațional și politic, cu cea de acum un deceniu, cînd se desființa secția română), înseamnă că nu mai sîntem un „furnizor de siguranță”, o „insulă de stabilitate” în zonă, cum scorțos și mincinos se laudă politicienii noștri. Că sîntem, alături de Rusia, Turcia, Ungaria, de exemplu, țară cu presa controlată. Acolo chiar de către Stat, la noi de către o mafie informă, fără un chip lămurit sau cu foarte multe chipuri. Oricum ar fi, interesul public și adevărul sînt ultimele preocupări ale unei astfel de prese. 


În al treilea rînd, nu împărtășesc, din păcate, entuziasmul acelora care au nostalgia reperului pe care în constituia Radio Europa Liberă pînă în 1989 și care sînt fericiți că-l vom auzi din nou. Cînd s-a desființat postul, am scris un articol „A murit Europa Liberă”, în care-mi exprimam tocmai neîncrederea în „optimismul” american, nu consideram ireversibilă calea noastră spre democrație. Gură aurită! Acum nu am niciun optimism față de redeschidere. Greșeală prima, inutilă a doua. 
De ce nu sînt încrezător? Pentru că, în al patrulea rînd, dacă va urma „agenda ideologică” a CNN sau BBC (și nu văd vreo posibilitate de a evita asta) a corectitudinii politice, „noua” Free  Europe va face mai mult rău, în loc să facă bine. Apoi, care va fi impactul unui asemenea post? Cei care știu din proprie experiență ce însemna înainte de 89 postul de radio prin care respiram libertatea, au deja peste 50 de ani. Cei mai tineri mizează totul pe internet, FB șamd., cine știe ce va mai apărea. Ce frumos și, din păcate, idealist sună speranța unora: oamenii vor avea nevoie de un post unde să audă adevărul! Din păcate, oamenii nu vor adevărul, nu se învață asta acum în toate facultățile de politologie, științe sociale, comunicare? Oamenii vor să li se spună ceea ce le place să audă. Și atunci? 
În al șaselea rînd, cine vor fi oamenii care vor lucra aici? Nu e lipsit de importanță. Cînd te uiți ce au ajuns Cristian Teodorescu sau Radu Călin Cristea, tineri corifei ai postului cînd s-a lichidat, ai de ce să cazi, rău de tot, pe gînduri. Cu alte cuvinte, nu găsești nimic pozitiv în acest gest? – aud întrebarea. Sigur, nu-mi imaginez ceva scabros, de genul Antenei 3 sau României TV. Va fi o sursă alternativă de știri, cu un public foarte redus, de nișă, și atît. Deci nu va schimba nimic. Nu va mai fi un Metronom al lui Cornel Chiriac care să mobilizeze tineretul în jurul muzicii noi de cea mai bună calitate. Nu vor mai fi emisiunile culturale ale Monicăi Lovinescu și Virgil Ierunca în jurul cărora să se adune toată elita intelectuală și să fixeze în definitiv canonul. Nu vor mai fi Știrile prin care aflam ceea ce nu se putea de pe „piața” media internă. Acum afli tot și mult mai mult decît este nevoie și decît ai vrea. Se vor invoca, sigur, tot felul de „standarde”, „profesionalism” șamd. Ele sînt deja de găsit, pentru cine vrea să le caute și este dispus să nu se mai uite la TV, pe unele platforme online. Deci nici aici nu este de căutat utilitatea acestei renașteri. 
Și totuși, dacă marea eroare a fost desființarea postului, care este rațiunea refacerii lui? Atît cît se poate bănui, ținînd seama și de anumite inițiative ale UE, este vorba de intenția de a combate propaganda rusească. Cu alte cuvinte sîntem un simplu „teritoriu” pe care se dă o luptă a celor mari. Nu-i bai, așa am fost mereu în istorie, un simplu spațiu de manevră. Abia aici mi se străvede singurul aspect pozitiv al acestei știri: alături de scutul de la Deveselu, noul-vechi post ne va institui ca teritoriu în sfera de influență a Euro-Americii. Asta este, într-adevăr, esențial. Restul ar cam trebui să ne preocupe și noi. Americanii (oricît de „proști” i-ar crede românii, cf. nemuritoarea scenă cu Victor Rebenciuc din „Balanța” lui Pintilie) au marea însușire de a realiza cînd greșesc și de a corecta rapid eroarea. Acum, și-au dat seama că utopiile „sfîrșitului istoriei” sub zodia senină a democrației atotbiruitoare rămîn atît: o utopie. Mai e de luptat. „E mai mult decât nimic, e mai puțin decât avem nevoie” cum spune despre această temă Teodor Baconschi. Am o singură nostalgie: să rămînă același logo sonor, Rapsodia lui Enescu și cu neuitatul anunț: Aici e Radio Europa Liberă.
Christian CRĂCIUN

Sculptorul Alfred Dumitriu cere reamplasarea bustului lui B. P. Hasdeu în centrul civic

Joi, 26 iulie, Consiliul Local va lua în discuţie, în cadrul proiectului de rectificare bugetară, cererea scrisă a sculptorului Alfred Dumitriu prin intermediul căreia autorul lucrării „Bustul lui B.P. Hasdeu” cere fonduri (aproximativ 15.000 de euro) pentru refacerea în totalitate a postamentului sculpturii şi reamplasarea întregii lucrări pe domeniul public, în zona verde din apropierea intersecţiei B-dul Carol I cu B-dul Culturii. Dumitriu a depus în ultimii ani la Primăria Câmpina mai multe rânduri de documentaţii în acest sens, fără să primească un răspuns concret. La ultima sa încercare, artistul s-a adresat Comisiei de cultură a Consiliului Local, care în urma mai multor şedinţă de analiză pe această temă, a ajuns la concluzia că cererea este justificată şi a decis să supună Consiliului Local proiectul lui Alfred Dumitriu. 


Vă reamintim că în anul 2003, la sărbătorirea a 500 de ani de la prima atestare documentară a Câmpinei, edilii oraşului din acea perioadă au amplasat în regim de urgenţă bustul pe un postament improvizat pentru a putea fi dezvelit de premierul Adrian Năstase. Ulterior, lucrarea a fost scosă de tot din peisaj în favoarea unei fântâni arteziene. În tot acest timp, sculptorul Alfred Dumitriu a încercat, fără succes, să negocieze cu autorităţile reamplasarea pe domeniul public a bustului savantului Hasdeu, despre care spune că „l-am văzut ca pe un sfânt, aşa mi l-am închipuit eu, aşa l-am înţeles eu, lumea poate să înţeleagă cum vrea şi cum simte”. 
Supărat pe autorităţi, artistul spune că nu i se pare normal ca o lucrare la care a muncit ani de zile şi pe care a donat-o cu tot sufletul Câmpinei să stea depozitată într-o magazie şi speră ca de data aceasta să găsească înţelegere la responsabilii din administraţie pentru înfrumuseţarea centrului civic, şi aşa sărac în lucrări de artă. 

Parcul Milia și Parcul de la Soldat vor forma împreună Parcul „Regele Mihai I”

Cele două părculețe din Centrul Civic au funcționat, de mulți ani de zile, cu denumiri informale, împrumutate din folclor. Mai simplu spus, nu a avut niciunul dintre ele denumire oficială, ci au fost botezate după cum s-a împământenit, după buna tradiție a obiceiului locului. Adică după denumirea cea mai folosită de localnici și transmisă prin viu grai. Astfel, încă dinainte de amplasarea bustului savantului encicplopedist B. P. Hasdeu, dăruit orașului de sculptorul Alfred Dumitriu, bust dezvelit în vara anului 2003 de către Adrian Năstase, premierul de atunci al României, la împlinirea a 500 de ani de la prima atestare documentară a Câmpinei, zona verde mărginită de Bulevardul Culturii și clădirea care găzduiește astăzi sediile BCR și ANAF, s-a numit Parcul Milia. Denumirea persistă de la începutul anilor 1990, de la cafeneaua din imediata apropiere, Cafeneaua Milia, administrată de o firmă privată.  


Zona verde de peste drum de Bulevardul Culturii, unde a fost adus Monumentul Eroului Necunoscut, ridicat pe la mijlocul anilor 1920, s-a numit Parcul de la Soldat. La următoarea ședință a Consiliului Local Câmpina, ce se va desfășura în această săptămână, pe 26 iulie, un grup de consilieri municipali (Florin Frățilă, Monica Clinciu, Dragomir Enache și Adrian Dochia), vor propune unirea celor două părculețe într-unul singur, cu denumirea Parcul „Regele Mihai I”. Având în vedere că regele Mihai a fost ultimul rege al României, decedat acum un an, și că monarhia are șanse minime să revină în România, particula ”Întâiul” ne face să credem că inițiatorii, din două una: ori sunt monarhiști convinși și nostalgici incurabili, ori prețuiesc istoria românilor în care instituția monarhică a avut un rol crucial în dezvoltarea și modernizarea României moderne. Nu se pune problema ca proiectul de hotărâre să nu treacă de votul aleșilor câmpinenilor.  
Adrian BRAD