03 iulie 2018

„Pacienţii politici” (15)

Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) - victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare - au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise.
Volumul „Pacienţii politici”*, pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.


22 mai 2012. Însemnări nervoase. Mă oripilează lașitatea unor „cetăţeni” care, în spatele anonimatului, îşi manifestă dreptul la opinie pe reţelele de socializare ori prin viu grai (telefonic), înjurând şi proferând ameninţări la adresa celor ce au tăria şă-şi decline identitatea şi să afirme cu toată răspunderea ceea ce gândesc. Oameni meschini emanaţi din tenebrele trecutului securisto – comunist, voci otrăvite ale propriilor conştiinţe cumpărate ori îndoctrinate de sistemul politic nenorocit, un cancer social. În calitate de ziarist incomod, primesc de ani de zile, mai aprig în ultima perioadă, mesaje pe diferite canale, prin care tot soiul de umbre (anonimi) mă înjură, îmi ţin lecţii de moralitate, mă discreditează, fără niciun argument. Accept orice critică de bună credinţă, pentru că nu sunt deţinătorul adevărului, însă am pretenţia ca aceia care au ceva de zis să o facă la lumină, cu identitatea pe masă. 
Aflu de la un profesionist, care ştie să inspecteze măruntaiele reţelelor de socializare, că multe dintre leprele anonime ce comentează şi spurcă orice şi pe oricine, fac parte dintr-o reţea locală (prezentă, sub diverse forme, la nivel naţional), fiind plătiţi de anumiţi oligofrenii politici să creeze imagine prostă în jurul celor incomozi, care spun ce gândesc. Bănuiam, dar nu credeam în ruptul capului că în România anului 2012 (ţară membră U.E şi NATO) mai există falange ale stalinismului întruchipate de oameni tineri, mânuitori de calculator şi tehnică audio – video. În naivitatea mea, n-am intuit că putregaiul este atât de mare.

23 mai 2012. Se apropie ziua deversării aranjamentelor din culise! Campania îmi ocupă tot timpul şi reuşesc cu greu să  mai consemnez întâmplări. Marş forţat prin cartiere! Discutăm cu mii de oameni, notăm probleme, promitem şi mergem mai departe, spre niciunde. Poporul vrea schimbarea! Vigu rămâne neîncrezător. Ştie el ce ştie!
Mirel mă ţine la curent cu apriga zvonistică lansată de gura târgului: „Ixulescu e înţeles cu Vigu! Al nostru cedează Primăria pentru Parlament”. „Cârmaciul intoxicărilor îşi face treaba, colonele!”, îi răspund apatic. „Sunt urât, dar nu şi prost!”, conchide băţos fostul poliţist.  
Surse credibile îmi transmit că senatorul Biţă îl critică pe unde are ocazia, fără menajamente, pe Vigu. Altfel spus, îşi denigrează propriul candidat. În urmă cu o lună îl pupa pe frunte, îl îmbrățișa și îi declara susținere necondiționată. Ecce homo! 

Bătălia politică s-a extins şi pe Facebook. Tineretul angajat cu simbrie de ambele tabere combate cu sârg. Mizerabilă găselniță! Nu contează subiectul, lături să fie! La capitolul ăsta, PDL-ul, dirijat de Teo, fiul primarului Laurian, este mult mai bine organizat!
Vigu primeşte sfaturi mizerabile de la judeţ.  Aliaţii îi sugerează să negocieze cu interlopii câmpineni pentru voturi. Nu-mi vine să cred! A refuzat categoric. Slavă Domnului!
În bârlogul lui Biţă, conferință de presă. Senatorul vorbeşte „elogios” la adresa guvernării portocalii din burta căreia a ieşit demnitar: „Înlăturând de la putere cabinetul Ungureanu, am blocat și nebunia votului prin corespondență. De fapt, am înlăturat pericolul prăbușirii totale a democrației româneşti, dând posibilitatea renașterii și refacerii prestigiului Parlamentului nostru care, cu toate imperfecțiunile sale, reprezintă suveranitatea poporului în conducerea tării și, prin urmare, cel mai înalt for democratic al României”. Îmi dau lacrimile!

30 mai 2012. Găsesc resurse de timp şi vlagă să organizez a zecea ediţie a Cafenelei Liberale Brătianu. Un proiect iniţiat cu un an şi jumatate în urmă, în care am investit timp, suflet şi bani, alături de Dupulina. Format de cenaclu. Azi, temă grea: ideea ionesciană - „cum să judeci fără să iei de-a gata o afirmație, indiferent de autoritatea omului care a făcut afirmația sub un aspect sau altul”. 
În plus, convorbiri despre Câmpina de altă dată. Sediul PNL este neîncăpător. Printre invitaţi, tineri elevi de liceu și intelectuali fără apartenență politică. Cafeaua îndulcită cu rom și prăjiturile coapte de Dupulina au întregit tabloul boem al unei întâlniri de după-amiază. Profesorul și eseistul Christian Crăciun, invitat special, a vorbit impecabil despre influența nefastă a politicului în societatea zilelor noastre. Invitaţi la polemică, tinerii au demonstrat că nu sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Cei mai mulţi sunt hotărâți să plece în străinătate, fără gând de întoarcere. Am încercat să le oferim motive să-şi schimbe părerea. Slabe şanse! Nu mai au încredere că se pot realiza în ţara lor. Dacă asta simt tinerii noştri, suntem la marginea prăpastiei! La final, Magda a citit câteva poeme, creație proprie, apărute recent în volum, iar o tânără doamnă căreia nu-i rețin numele a insistat ca viitoarea întâlnire să aibă loc la Brebu, în locuința de vacanță a unui scriitor bucureștean.

31 mai 2012. Sondajele locale de opinie arată bine. Valul schimbării îşi face treaba şi Vigu punctează în preferinţele electoratului. Îl văd optimist şi gata de asaltul final. Nu mai pricep nimic! Să fi picat înţelegerea? Greu de crezut! Şi atunci, de ce lasă impresia că vrea să câştige şi face eforturi susţinute pentru asta? Chiar speră într-o victorie surprinzătoare sau îşi hrăneşte doar vanitatea, slăbită inevitabil în negocierile cu ixuleştii? 
Reţin din „Carte de înţelepciune” a lui Noica: „Nu, totul sfârşeste într-o logică. Înţelepciunea şi gândul de pe urmă ar vrea să desprindă logica, structurile, formele din întâmplări şi lucruri.” 
 Se închide un capitol şi după toate cele prin care am trecut, trăiesc acelaşi sentiment ca C. Istrati în 1913 când,  decepţionat la rându-i de politică, spunea: „Cred că nu-mi rămâne decât de a sta de o parte şi a nu mai servi de căptuşală ticăloşiilor făptuite de pungaşi şi ambiţioşi fără scrupule”.

2 iunie 2012. Lansări fastuoase de candidați. Note de reporter: „Nesperate vizite de la centru. USL-ul l-a adus pe Antonescu, poporenii pe Diaconescu. Organizațiile locale PNL și PSD au pregătit până la amănunt evenimentul lansării candidaților programat a avea loc în sala mare de la Casa de Cultură «Geo Bogza». Desfășurare impresionantă de forțe! Sute de membri și simpatizanți ai celor două partide i-au întâmpinat pe liderii politici naționali în mijlocul valurilor de drapele colorate în galben și roșu. Conferință de presă la sediul PNL. Antonescu a abordat, în grabă, mai multe subiecte, printre care și cele referitoare la importanța votului pe care câmpinenii ar trebui să-l dea numai acelor candidați care vor putea apăra interesul comunității orașului și vinovăția/ complicitatea primarilor pedeliști la actualul dezastru social-economic al României: «Nu trebuie să uităm că acei primari pedeliști care vin acum și cer votul populației sunt și ei responsabili, alături de Traian Băsescu, Elena Udrea, Emil Boc și Roberta Anastase, pentru dezastrul economic, social, instituțional pe care il trăim azi în România. Fără sprijinul lor politico-administrativ nu se putea desăvârși planul falimentar al guvernanților. Pe 10 iunie, vom alege, înainte de toate, oamenii pe care îi socotim cei mai vrednici de a reprezenta și servi interesele comunității. Eu sunt aici pentru a-l susține pe Virgil Guran, un om pe care îl cunosc de mult, pe care îl admir de mult, pentru că este un om puternic, cu curaj și personalitate, capabil să se angajeze în bătălii greu de purtat, în care puțini se angajează. O astfel de bătălie este aceea pentru Câmpina, aici fiind unul dintre fronturile cele mai dificile pentru noi toți. Sunt absolut convins că Virgil Guran este un om nimerit să conducă această comunitate. Depun mărturie despre un om în care am toată încrederea». 
Pe afară e vopsit gardul! În realitate Antonescu, informat/ influențat de Roşca, are altă impresie despre candidatul și situația de la Câmpina. Am aflat din surse sigure că nu agrează înțelegerea liderilor locali cu anumiți oameni de afaceri și că evită subiectul pentru că ar fi prea târziu să mai schimbe lucrurile. Prezent și el la întâlnirea cu presa, M. Cosma – jupânul pesedist de la Consiliul Județean Prahova a reamintit că «municipiul câmpinean era, cu ani în urmă, un oraș cu o viață economică înfloritoare, cu mai mulți salariați decât locuitori, cu o producție industrială mai mare decât cea a județului Sălaj. Acum mai are abia vreo 4000 de angajați! După ce vom câștiga Consiliul Județean, vom înființa patru parcuri industriale în Prahova, dintre care unul va fi la Câmpina, cel mai probabil pe o platformă ce aparține azi SC Petroutilaj SA». Nu părea deloc convins că va realiza ceea ce promite!
După conferință, liderii USL și echipele de campanie s-au îndreptat spre Casa de Cultură, unde au fost primiți cu aplauze și îndelungi ovații de către sutele de activiști cantonați în fața instituției. Strângeri de mâini și chiar cereri de autografe, de la Antonescu, pe treptele de la intrare, proaspăt reparate. Aproape strivit sub presiunea șuvoiului uman ce curgea greoi spre foierul sălii de festivități, un pensionar își striga disperarea prins ca într-un clește în gura strâmtă a ușii metalice doar pe jumătate deschisă. Se formase un dop de mâini, capete, trunchiuri și picioare împinse nebunește către un festival de aplauze. Înainte de a urca pe scenă, Antonescu a cerut câteva minute de intimitate, pentru o scurtă convorbire telefonică, în timp ce Guran, Cosma, Roșca, Rebega (de la PC) își pregăteau, în culise, discursurile pe fondul muzical al filmului «Pirații din Caraibe» ce răzbătea asurzitor în boxele instalate în fața celor aproape 1000 de aplaudaci frenetici.  Cosma, care nu pierde nicio ocazie să-și arate marea pasiune pentru istorie și cultură, și-a împănat discursul cu referiri la românii din Basarabia, la marele cărturar adoptat de Câmpina în urmă cu 130 de ani («pe prispa casei lui Hașdeu, cel care a scris Etymologicum Magnum Romaniae, să îngenunchem de câte ori venim la Câmpina») și la noua sa carte («Cavalerii Ordinului Mihai Viteazu») ce a văzut recent lumina tiparului, reînnoind, în final, promisiunea de a revigora viața economică a orașului prin realizarea unui parc industrial. La rândul său, Antonescu, recunoscut drept un bun orator, a însuflețit mulțimea îndemnând din nou câmpinenii să voteze candidații USL, aducând cuvinte de laudă colaborării sale cu Victor Ponta, colaborare care a făcut posibilă realizarea alianței politice USL, «lucru la care nici nu ne puteam gândi acum trei ani, pentru care am fost acuzat de mulți fruntași liberali că, din această cauză, îi voi face pe Brătieni să se răsucească în mormânt. Astăzi, vedem că USL este singura cale pentru a învinge puterea portocalie, construcția noastră politică dovedindu-se perfect valabilă, viabilă și necesară. Vă asigur că și atunci când nu vom mai fi împreună, când drumurile partidelor noastre se vor despărți din nou, peste mai mulți ani, vom purta pentru colegii noștri din PSD respectul pe care îl merită», a subliniat Antonescu.”

În spatele cortinei, frăția avea o altă față. S-a iscat un adevărat scandal între liderii locali pentru locurile repartizate fiecărui partid în sala de spectacole. Pesediștii  se simțeau boicotați în fața mai marilor de la județ, pentru că sute dintre activiștii lor n-ar fi avut șansa să aplaude cu sârg din pricina liberalilor care, după toate astea, au și îngălbenit peisajul cu sute de baloane și eșarfe, mult mai vizibile decât cele roșii. Unul dintre ei a propus chiar înfințarea unei comisii mixte care să analizeze și să sancționeze aroganţa liberală. Noaptea minții! Din surse credibile am aflat că sindrofia electorală a avut și o prelungire la șpriț în crama ixuleștilor din creasta Muscelului. Antonescu a refuzat invitația. 
  
Alte sute de admiratori în parcul cu soldat. Pe o vreme ploioasă și rece în care nu îți venea să scoți nici măcar un câine afară din casă, domnul Dănuț Diaconescu și-a dat întâlnire  cu trei-patru sute de localnici, majoritatea din comunele limitrofe. Realizatorul tv a întârziat două ore, timp în care simpatizanții s-au încălzit cu muzica trupei „Ro-mania”, precum și cu melodiile interpretate de un taraf local. Șeful poporenilor a sosit pentru prima dată la Câmpina venind direct din Ardeal, de la alte manifestări electorale programate în cadrul turneului național „Caravana speranței”. Fanii, majoritatea oameni simpli, așa rebegiți cum erau, l-au întâmpinat cu urale și ropote de aplauze, îmbulzindu-se, mai ales femeile, să-l atingă și să-i ofere flori. Dacă nu ar fi avut gărzi de corp, mulțimea l-ar fi înăbușit cu afecțiunea pe fondatorul PP-DD. După pancarte, se puteau vedea în mulțime și poporeni din Șotrile, Poiana-Câmpina, Bănești, Valea Doftanei, dar și din alte localități limitrofe. Atâta patos nu s-a mai văzut din 1996, când se ridica valul CDR peste români. 
Discursul domnului Dănuț nu a ieșit din tiparele manipulării pe care o practică de multă vreme: „(...) ciocoii care tremură de frică în fața voastră, a poporului, căci ei știu că sunteți puternici și îi veți pedepsi cu un pumn în bot la vot. (...) După alegeri, părți din avuția orașului vă vor reveni, pentru că vă aparțin de drept. (...) Marea schimbare se va produce la Câmpina și chiar în Prahova, prin votarea candidaților nostri, Adrian Pițigoi, la Primărie și Jenica Tabacu la Consiliul Județean”. 
Pe scenă, alături de Dănuț, înfloreau fețele candidaților nominalizați, oameni cu educație solidă, cu  doctorate hasdeiene şi masterate în afaceri.
Florin Frăţilă
(va urma)
*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Episodul anterior poate fi citit AICI

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu