25 septembrie 2018

Skatepark-ul de lângă Bulevardul Culturii, o premieră pentru Câmpina

Amenajarea terasei care flanchează Bulevardul Culturii, coborând spre DN 1, a fost una dintre priorităţile administraţiei Tiseanu din ultimul deceniu. După consolidarea terasei cu vedere spre lunca Prahovei printr-o infrastructură capabilă să oprească alunecările de teren, după montarea unui mobilier stradal retro, stil secolul XIX, pe bulevard, după inugurarea, acum câţiva ani, în imediata vecinătate, a unui parc de distracţii pentru cei mici, municipalitatea s-a gândit ca de frumuseţea locului - una dintre cele mai pitoreşti zone ale oraşului, să profite acum şi tineretul adolescentin câmpinean (şi nu numai cei de această vârstă), practicant al unor sporturi cu mai multă adrenalină. Cu toată sărăcia bugetului local, municipalitatea câmpineană a reuşit să finalizeze, zilele trecute, construcţia unui skatepark pentru copiii și adolescenţii urbei care iubesc skatingul (mersul pe skateboard), rollingul (mersul pe role), ciclismul urban etc.  
Astfel, miercuri, 26 septembrie, la ora 14.00, va avea loc inaugurarea „tehnică” a investiţiei, a cărei valoare se ridică la aproape 300.000 de lei. Skatepark-ul vine să completeze în mod fericit marile parcuri câmpinene existente şi reprezintă o modernizare semnificativă, conform standardelor europene, a dotărilor edilitare ale Câmpinei. În cele de mai jos, vom trece, de asemenea, în revistă principalele parcuri clasice de distracţii de pe domeniul municipiului, care s-au realizat în ultimii ani.  


Totul a început în vara lui 2017
Proiectul a început în vara anului trecut. După realizarea întregii documentații tehnice, procedura de achiziție publică pentru proiectarea și execuția unui skatepark destinat tinerilor pasionați de skateboard și ciclism urban s-a finalizat în decembrie 2017. Licitația a fost câștigată de societatea Sofexpert Project SRL Șirna, iar valoarea lucrărilor se ridică la 294.876,78 de lei. Skatepark-ul, care are o suprafață totală de aproximativ 1.500 metri pătrați, a fost amenajat pe terasa de sub Bulevardul Culturii, mai exact pe strada Podului, foarte aproape de parcul pentru distracții dat în funcțiune cu doi ani în urmă. Lucrările la skate-park au început la finele lunii aprilie 2018, termenul de finalizare fiind de patru luni, care a fost depășit cu o lună. Dar o întârziere de o lună este permisă pentru investițiile publice din România, că doar nu suntem în Germania.  


La noi, investițiile se termină pe ultima sută de metri, care, tradusă în timp, înseamnă pe ultima sută de ore. Cum s-ar zice, românul nu este neamț, cum nici Gheorghe nu e Franz. Prima dată s-au toaletat arborii din zonă. Suprafața de beton turnată a fost acoperită cu un strat de asfalt de patru centimetri. Lucrările propriu-zise au constat în realizarea unei suprafețe dedicate sporturilor urbane, cu scări și rampe de diferite mărimi, cu toate echipamentele aferente, realizarea unui sistem de iluminat, a mobilierului urban etc. La final, a fost împrejmuit skatepark-ul cu un gard din plasă bordurată. Conform studiului de fezabilitate, suprafața de beton destinată sporturilor extreme are 1.290 mp, lungimea bordurilor este de 303 m, împrejmuirea are 296 m, există 15 stâlpi de iluminat, bănci, coșuri de gunoi, o parcare de patru locuri și opt echipamente special pentru de skating.  


După terminarea lucrărilor, mai mulți tineri pasionați de graffiti au venit să coloreze skatepark-ul, vopseaua necesară fiind pusă la dispoziție copiilor de firma care a realizat investiția.  Primarul Horia Tiseanu recunoaște că „acesta este un obiectiv pentru tineri, dar și propus de către tineri în cadrul unui sondaj de opinie care s-a făcut acum mai mulți ani. Cu această ultimă investiție a noastră, tot versantul din vecinătatea Bulevardului Culturii s-a transformat într-un mare parc”. La inaugurarea de mâine, de la ora 14.00, va avea loc și un spectacol demonstrativ prezentat de mai mulți sportivi profesioniști de la Școala de Role AMB din București. 

Un sport extrem şi captivant
Skateboardingul (sau skatingul) este un sport urban extrem care, în ultima vreme, captivează tot mai mulți copii și tineri. Cosmin Dumitru, initiatorul proiectului AMbianta - Echipa de Role AMB, a explicat pentru Ziare.com cum a început totul, în urmă cu circa 15 ani. De atunci, el și colegii de echipă îi învață pe începători, dar și pe avansați, să practice acest sport periculos și atrăgător deopotrivă. „După o lungă perioadă de antrenamente, concursuri naționale și internaționale, apariții TV și în reviste, în anul 2003 am început Proiectul AMbianța - (Echipa de Role AMB). Atunci a început și scoala de role”. Cursanții sunt învățați să se dea cu rolele ți în stil agresiv, învățând  scamatorii și miscări extreme. Printre tehnicile și strategiile învățate de cursanți de la Cosmin și de la colegii săi se numără încălzirea înainte de a-ți pune rolele, metode „de stat în role”, metode de mers și tipuri de sărituri, dar și „scheme” extreme, precum „alunecarea pe bară”. La Școala de Role AMB din Bucureşti se pot înscrie persoane între 5 și 50 de ani, dar există și excepții, pentru că unii cursanți au avut 60-70 de ani. 


Beneficiile mersului pe role 
Mersul pe role arde foarte repede caloriile. În doar o oră de mers normal pe role, poți arde peste 300 de calorii. Cu cât patinezi mai viguros și crești intensitatea, cu atât vei arde mai multe calorii (poți pierde până la 600 de calorii pe oră). Mersul pe role stimulează întreaga musculatură, transformând astfel benefic zaharurile stocate în organism. Astfel, aceste zaharuri se transformă în mușchi, în energie, și nu în grăsime. Skatingul lucrează toate grupele de mușchi , iar asta se întâmplă, pentru că acest sport are un impact redus asupra ligamentelor, comparativ cu alergatul. După o sesiune de mers pe role, mușchii fesieri, ai abdomenului, ai coapselor și picioarelor vor tonifiați. Dacă îți miști și brațele în același timp, îți vei lucra aproape tot corpul. Combinarea mai multor tehnici și mișcări îți poate tonifia mult mai repede anumite grupe musculare, precum gambele, coapsele, abductorii și fesierii. Potrivit specialiștilor, dacă patinezi cu viteză, în poziție aplecată, cu genunchii îndoiți și folosindu-te de brațe pentru elan, îți vei lucra pe lângă mușchii picioarelor și pe cei pectorali și abdominali. De asemenea, skateboardingul antrenează sistemul cardiovascular și respirator, fiind unul dintre cele mai bune exerciții aerobice, îmbunătățind sănătatea inimii și a plămânilor. Asociația Americană pentru Inimă a inclus mersul pe role pe lista sporturilor care antrenează sistemul cardiovascular prin îmbunătățirea circulației sanguine și reglarea ritmului cardiac. Acest sport lucrează totodată asupra echilibrului și centrului de greutate, îți îmbunătățește mobilitatea și reflexele și îți întărește rezistentă, ajutându-te să obții o bună condiție fizică. De asemenea, mersul pe patine adduce beneficii și din punct de vedere psihologic, deoarece îmbunătățește starea de spirit. Mai mult, o plimbare cu rolele are o influență importantă în încetinirea procesului de îmbătrânire și în îmbunătățirea abilităților cognitive. Mai exact, este vorba despre memorie, gândirea critică, planificarea.

Clasicele parcuri de distracții
Skatepark-ul vine să completeze triada de parcuri de distracții care s-au amenajat în ultimul deceniu pe domeniul orașului nostru. Dintre acestea, amintim parcurile de lângă Lacul Bisericii și Lacul Curiacul, precum și Parcul Durbac. Lacul Bisericii și parcul din imediata vecinătate au fost amenajate complet în aprilie 2012. Lucrările început în toamna lui 2010 şi au fost complexe: fântână arteziană, locuri de joacă, consolidări, pavaje pe multe alei, iluminat public, bănci, spaţii verzi, gard de protecţie şi multe altele. O investiție complexă şi frumoasă, dar cu problemeimediat după inaugurare din cauza unor cetățeni care au furat coșuri de gunoi, au vandalizat mobilier stradal etc. Să sperăm că situația nu se va repeta și cu skate-parcul de pe strada Poduri. Parcul Curiacul a fost dat în folosință în toamna anului 2015, dar ecologizarea acestuia a constituit o mare provocare pentru firma Floricon Salub, cea care l-a amenajat. A fost solicitată în acest sens singura firmă din ţară care deţine excavatoare amfibii, pentru ca aceasta să cureţe lacul cum trebuie, iar ecologizarea apei să fie realizată conform standardelor în domeniu. Apa a fost foarte murdară înainte de începerea lucrărilor, din cauza unor dejecţii menajere care erau deversate în lac periodic, în cantităţi mici sau la adăpostul nopţii, astfel încât să fie greu depistabile. Parcul Durbac a fost dat în folosință în vara lui 2016. Nu se întinde pe o suprafață prea generoasă, dar are fixate, aproape unele lângă altele, multe bănci, aparate fitness, leagăne și instalații de joacă, tobogane de plastic și mese de șah, iar lucrul acesta îl face deosebit de atractiv. Atâtea aparate de fitness și pentru dezvoltarea mușchilor abdominali și dorsali nu întâlnim nici în parcuri mult mai mari (Parcul Curiacul, cel de lângă Lacul Bisericii). O altă atracție, mai ales pentru pensionari, constituie mesele de șah.  În jurul fiecărei instalații  de joacă s-a pus câte un covor cauciucat pentru protecția celor mici în caz de căzături. Vegetația destul de bogată face ca o bună parte din suprafața locului să fie umbrită în timpul zilei, ceea ce, pe vreme de caniculă, constituie un mare avantaj. Astăzi, ar fi trebuit să fie complet amenajat, conform termenului de realizare a lucrărilor, și Parcul de la Soldat, dar se pare că această investiție va fi gata abia la anul. 
Adrian BRAD

ETERNITATEA SCURTĂ

Prea multă importanță îi acordăm unui neica nimeni ca Dragnea. Vînturile istoriei aduc uneori la conducerea neamurilor asemenea condotieri lipsiți de scrupule. El deja a pierdut lupta, chiar dacă formal mai deține frîiele. Un dictator declină nu în clipa cînd pierde efectiv puterea, ci cînd primul din haită începe să mîrîie public împotriva lui. Ceea ce ne apare ca o eternitate de cînd asociația asta de maneliști politico-financiari a pus mîna pe țară, este doar un scurt interval. Daunele pe care le-au făcut sînt, este drept, enorme, incalculabile. Dar nu ne-au ucis! Vestea săptămînii nu este, deci, că Dragnea a cîștigat războiul intern, e o pseudo-victorie pasageră. Știrile asupra cărora insist sînt două, și au în comun PNL-ul. Prima este declarația  d-nei europarlamentar Renate Weber, legată de PNL, chiar dacă a trecut recent la ALDE. Doamna are un impresionant traseu de activist civic întru apărarea drepturilor omului (a fost și președinta Fundației Soros, apropo de furia lui Tăriceanu împotriva miliardarului american), apoi a intrat în politică, a fost chiar consilieră a președintelui Băsescu și este unul dintre puținii europarlamentari români care știu cu ce se mănîncă politica europeană (ce deosebire între ea și dna Viorica!). Multe luări de poziție, din punctul meu de vedere bizare, a avut doamna avocat de-a lungul vremii, inclusiv, recent, scrisoarea semnată împreună cu Norica Nicolai, zisă „nepoata”  - prietenii știu de ce - prin care transborda imunda chestiune internă a „protocoalelor secrete” la nivelul european. Ceea ce ne pune însă serios pe gînduri este declarația sa antiamericană și pro-rusă, conform căreia scutul de la Deveselu i-a stîrnit pe ruși, dăm prea mulți bani pentru industria de armament a americanilor șamd, parcă citim agențiile de știri ale Moscovei. Ciudat, nu?
Celălalt „eveniment” este brusca reactivare a lui Crin Antonescu, unul dintre cele mai nocive personaje ale politicii autohtone din ultimele decenii. Mulți, făcînd doar o comparație inevitabilă cu ipochimenii actuali, au apreciat această revenire. Singurul merit politic al lui Crin ar fi fost acela că s-a retras la timp, într-o binevenită tăcere. Din păcate, nu a avut tăria să reziste pînă la capăt și s-a cerut acum candidat pentru alegerile europene. Dar pentru care merite? - vorba poetului. Caricatura de partid și mai precis de partid de opoziție care a ajuns azi PNL-ul este și rezultatul politicii dezastruoase pe care a dus-o, la vremea lui, Crin Antonescu. Știe că, în plan intern, nu are prea multe șanse, și probabil nici destulă energie pentru toate luptele subsecvente. Dar un fotoliu „extern”, fără prea mari bătăi de cap și extrem de generos remunerat, inclusiv la pensie, nu este de ici de acolo. Unde merge Norica, merge și Crin. Revenirea aceasta are însă și un sens mai larg, ea ne dă un semn despre disperata criză de oameni credibili din politica noastră. Uitați-vă la acele „școli de vară” cu tineretul din diferite partide: te apucă groaza! Sîntem nevoiți să alergăm curse de Formula I cu anvelope reșapate. Să nu mai zic de cele făcute din gumă de cea mai proastă calitate, precum madame Dăncilă.



Asta este problema majoră a României centenare: foarte proasta calitate a oamenilor care conduc, la diferite niveluri. Cinste excepțiilor. Blocați în inutila luptă cu justiția a lui Dragnea, am uitat să  construim țara la centenar. Ni se pare că totul se învîrte în jurul mustății sale. Nimic mai fals. Rezistența înseamnă tocmai a da o șansă viitorului. „Eternitatea” pe care ne-o vinde la borcan de zacuscă PSD-ul (dictatorii au ce au cu eternitatea, „imperii pe o mie de ani”, „viitorul de aur” șamd) este doar o distorsionare a vieții noastre prea scurte. Se pare că ritmul de expatriere a crescut, așa cum s-a întîmplat cîndva, imediat după eșecul Pieței Universității și năvălirile numite mineriade. Oamenii s-au săturat să fie umiliți de un stat incompetent și abuziv. Nu „muie” este jignitor, cum crede Mircea Cărtărescu, ci un guvern care își insultă în fiecare zi poporul prin incompetență și minciună. Luați cu lupta asta penibilă, ratăm consecvent mari contexte istorice, încadrarea în fluxul gîndirii secolului XXI. Zăcem în gunoiul nostru ca Iov. Trebuie urgent construit un partid nou de opoziție: PNL-ul nu prezintă nicio încredere datorită îndelungatei complicități cu PSD-ul, celelalte sînt prea fragile și inconsistente doctrinar. Și, mai ales, este nevoie de oameni politici autentici. Așa cum era Băsescu în perioada lui de glorie. Oricît nu le place multora, avea toate calitățile (și defectele!) unui om politic autentic. Ceea ce nu putem spune, din păcate, despre dl. Johannis. Inadecvat situației care cere reacții rapide. Și domnia sa crede că avem la dispoziție o eternitate. Nu-i adevărat! Din povestea asta s-a ivit însă o societate civilă bine antrenată și în ton cu imperativele timpului. De la ea sînt de așteptat schimbările viitoare, nu de la strigoii politicii actuale.
Christian CRĂCIUN

O nouă rectificare bugetară va fi dezbătută azi în Consiliul Local

Până acum o lună, ședințele ordinare ale Consiliului Local Câmpina se țineau în ultima zi de joi a lunii. De multe ori, punerea în aplicare a proiectelor de hotărâre aprobate de legislativul municipal impuneau proceduri laborioase, care nu se puteau realiza până la sfârșitul lunii respective, pentru a permite transmiterea hotărârilor de Consiliu către Prefectură. Din acest motiv conducerea Primăriei a decis mutarea datei de desfășurare a adunărilor de lucru ale aleșilor locali. Astfel, de acum înainte, ședințele se vor ține în ultima zi de marți a fiecărei luni.  Prin urmare, astăzi va avea loc ședința lunii septembrie a Consiliului Local. 


Pe ordinea de zi, sunt mai multe proiecte de hotărâre. Una dintre cele mai importante vizează dezbaterea unei noi rectificări bugetare, demers promovat, conform legii, de către primarul Horia Tiseanu. Rectificarea bugetară are la bază o decizie a Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, care comunică executivului câmpinean o nouă fișă cu sume și cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru anul 2018, cu repartizare pe trimestre. Astfel, s-a majorat cu aproape 5,75 de milioane de lei indicatorul reprezentând cote defalcate din impozitul pe venit. De asemenea, au mai venit în plus 129.000 de lei pentru indicatorul reprezentând sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor și municipiilor, după cum urmează: a. Pentru drepturile asistenților de persoane cu handicap grav sau indemnizații lunare – se majorează cu 99.000 de lei; b. Pentru drepturile copiilor cu cerințe educaționale speciale -  se majorează cu suma de 30.000 de lei; se alocă suma de 163.000 de lei la indicatorul „Sume primite de la UE/ alți donatori în contul plăților efectuate și prefinanțări aferente cadrului financiar 2014 – 2020”, ca urmare a semnării contractului de finanțare „Restaurarea Muzeului Memorial B.P. Hasdeu” etc.  La Protecția Mediului se suplimentează cu suma de 365.000 de lei pentru acoperirea cheltuielilor de salubritate. La capitolul Transporturi, se realocă suma de 100.000 de lei pentru acoperirea cheltuielilor de reparații curente. De asemenea, se redistribuie suma de 90,00 mii lei de la obiectivului de investitii „Resurse integrate pentru o dezvoltare locala sustenabila” la obiectivul de investiții ,,Sistem informatic integrat la nivelul primăriei”. Totodată, se modifică valoarea obiectivelor de investiții aprobate după cum urmează: - se majorează valoarea aprobata de 1.476,78 mii lei cu suma de 206,00 mii lei la obiectivul de investiții „Reabilitare Parc situat în B-dul Carol I (Soldat)”, valoarea finală fiind de 1.682,78 mii lei; - se diminueaza valoarea aprobată de 50.000  lei cu suma de 45.000 lei la obiectivul de investiții „Iluminat str. Podului”, valoarea finală fiind de 5.000 lei; - se diminuează valoarea aprobată de 50.000 lei cu suma de 45.000 lei la obiectivul de investiții ,,Iluminat str. Drumul Taberei”, valoarea finală fiind de 5.000 lei; se diminuează valoarea aprobată de 200.000 lei cu suma de 21.000 lei la obiectivul de investiții „Concurs de soluții pentru realizarea monumentului în parcul Soldat - Ansamblul Trei Panouri Votive”, valoarea finală fiind de 179.000 lei; - se majorează valoarea aprobată de 50.000 lei cu suma de 50.000 lei la obiectivul de investiții „Îmbunătățirea infrastructurii educaționale prin construirea unei grădinițe în municipiul Câmpina”, valoarea finală fiind de 100.000 lei etc. La capitolul Transporturi, se modifică valoarea mai multor obiective de investiţii aprobate, de menționat aici fiind faptul că se diminuează valoarea aprobată de 50.000 lei cu suma de 27.000 lei la obiectivul de investiții „Reabilitare Șoseaua Paltinu”, valoarea finală fiind de 23.000 lei. 
În cadrul ordonatorilor terţiari s-a solicitat rectificare bugetară de către mai multe instituții. Astfel, Spitalul de Psihiatrie Voila Câmpina solicită rectificare de buget in sensul realocării: - veniturilor in urma incheierii contractelor de servicii medicale aferente anului 2018, cu Casa de Asigurari de Sănătate Prahova din sume alocate de la bugetul de stat; - cheltuieli de personal, cheltuieli cu bunuri si servicii si cheltuieli de capital. Liceul Tehnologic Mecanic solicită rectificare de buget in vederea suplimentării bugetului aprobat cu suma de 12,00 mii lei la cheltuieli cu bunuri si servicii (pază).  Au mai fost și alte solicitări. Dintre celelalte proiecte de pe ordinea de zi, de menționat ar fi câteva: proiect de hotărâre privind numirea reprezentanților Consiliului Local Câmpina în consiliile de administratie și în comisiile pentru evaluarea și asigurarea calității din unitățile de învățământ preuniversitar din  Câmpina pentru anul scolar 2018 – 2019; proiect de hotărâre privind aprobarea organigramei și a statului de funcții al Aparatului de specialitate al Primarului Municipiului Câmpina, precum şi cele ale instituțiilor cu sau fără personalitate juridică din subordinea Consiliului LocaI; două proiecte de hotărâre privind darea in administrarea Spitalului Municipal și a Spitalului Voila a unor bunuri imobile în care își desfășoară activitatea etc.
Adrian BRAD

Noi dezbateri pe tema amplasării unei posibile săli polivalente

Deși nu poate fi o temă care „arde”, de vreme ce atâtea străzi sunt necanalizate și neasfaltate (din cauza întârzierilor și blocării programului european promovat de operatorul regional Hidro Prahova), iar bugetul local este mult mai sărac decât în alți ani, consilierii din comisiile de specialitate „Urbanism, amenajarea teritoriului” și „Educație, cultură, sport” (conduse de Monica Clinciu și respectiv de Florin Frățilă) s-au întâlnit în sala de ședințe a Primăriei Câmpina pentru o nouă dezbatere privind locul unde ar putea fi amplasată sala de sport polivalentă pe care aleșii ar dori să fie construită într-un viitor incert, greu de localizat în timp. La precedenta ședință a Consiliului Local, proiectul de hotărâre al consilierului Daniel Ioniță, de trecere în domeniul municipiului a două parcele din fața fostelor cămine de la Petrol, pentru ridicarea în acea zonă a sălii cu pricina, a picat la vot. Însă consilierii majorității din legislativul municipal (PNL – PMP) au fost împotriva proiectului nu pentru că ar fi fost împotriva construirii unei săli de sport, ci doar pentru că nu erau de acord cu locul de amplasare al acesteia, loc pe care încerca să îl promoveze Daniel Ioniță. 


Ca să îi arate acestuia că nu au intenții rele, șefii celor două comisii amintite mai devreme s-au întâlnit la Primărie să vadă care ar fi calea cea mai bună de urmat pentru realizarea Sălii Polivalente din Câmpina. Au luat cuvântul aproape toți consilierii prezenți. Florin Frățilă și-a reafirmat poziția adoptată și în plenul legislativului municipal, anume aceea că terenul de la Petrol este prea mic pentru o sală polivalentă, și din acest motiv ar fi mai bună propunerea consilierului Constantin Cândea, exprimată de acesta din urmă la finalul ultimei ședințe ordinare a consilierilor municipali, cea din august: ridicarea sălii de sport pe terenul fostei tabere de vacanță pentru copii de pe Voila.  
Consilierul municipal Frățilă a propus chiar varianta construirii tot acolo, la Voila, a unui complex de agreement. Curios că, la această întâlnire, consilierul Constantin Cândea și-a mai nuanțat propunerea, declarând că nu este susținătorul cu orice preț al variantei amplasării viitoarei săli de sport în fosta Tabără de Vacanță, că ar putea exista o soluție la fel de bună sau poate mai bună. 


La această ședință au participat primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Adrian Piţigoi, secretarul municipiului Tatiana Moldoveanu, administratorul public Remus Bădulescu și mai mulți consilieri din comisiile de specialitate amintite. De asemenea, au fost prezenți și câțiva angajați din cadrul Primăriei (Investiții, Urbanism, ADPP). A fost invitat și un profesionist desăvârșit al sportului, profesorul Nicolae Pavel, fostul coordonator al CSS „Constantin Istrati” și cel care a format numeroși campioni naționali și internaționali de junior la atletism. Acesta din urmă a atras atenția că o sală polivalentă este dedicată, de regulă, pentru patru-cinci sporturi: baschet, volei, handbal, tenis de câmp, pentru a putea fi gazda unor cantonamente din care să se obțină sume de bani necesari întreținerii complexului sportive, tribunele ar trebui să aibă o capacitate de circa 1500 de locuri. Primarul a avut o opinie echilibrată, edilul avertizând că o sală mare de sport care nu are activitate și nu atrage competiții sportive de pe urma cărora să se câștige sume de bani importante, bune pentru întreținerea obiectivului, ar face nu doar nerentabilă investiția, ci ar transforma sala de sport într-o mare povoară a bugetului local, din banii publici ai câmpinenilor urmând a fi plătite utilitățile, personalul de administrare și întreținere etc. Florin Frățilă a susținut varianta cu Satul de Vacanță, mai ales că acesta este inventariat în domeniul public al orașului și a primit și număr cadastral. „Am putea construi acolo o sală de sport polivalentă, dar cu acest prilej, am putea reface, măcar partial, satul de vacanță de odinioară.  Adică să facem locuri de cazare și pentru sportivii care ar veni la competițiile găzduite de această sală, dar am putea în același timp să reconstruim și locuri de cazare pentru școlarii dornici să petreacă aici o parte din vacanțe”, a susținut șeful Comisiei de Sport. Luând cuvântul, Daniel Ioniță și-a exprimat indirect nemulțumirea că votul de respingere a proiectelor sale a fost unul politic, știut fiind că ALDE Câmpina, formațiune pe care o conduce, este în opoziție la Câmpina. Monica Clinciu a fost și ea de părere că varianta construirii sălii de sport pe o parcelă din curtea Complexului Petrol nu este viabilă. Redăm mai jos și alte opinii ale participanților la acestă întâlnire.
Primarul Horia Tiseanu: „Acum câțiva ani, când am fost într-o vizită în Franța cu o delegație a Câmpinei, am văzut în orașul Angouleme o sală de sport polivalentă realizată de 14 localități din jurul acestui oraș. Poate că nu ar rău să procedăm și noi ca frnacezii, iar în acest fel, sala ar fi mai mult timp ocupată cu competiții sportive și ar aduce și venituri care să facă posibilă întreținerea ei și plata utilităților, care nu vor fi deloc niște costuri ușor de suportat”.
Andrei Duran: „Am putea construi o sală de sport la Satul de Vacanță, dar nu cred că este bine să ne apucăm să refacem fosta tabără de școlari. Poate ar fi mai nimerit să construim un hotel, pentru cazarea sportivilor, dacă tot vorbim despre posibilitatea ca unele cluburi naționale să vină la noi în cantonament”.
Viceprimarul Adrian Pițigoi: „Locul din incinta Complexului Petrol propus de dl Ioniță este prea mic pentru o sală polivalentă. Nici nu putem spera să ne extindem în viitor spre Unitatea de Jandarmi, deoarece, dl primar are dreptate când afirmă că, de zeci de ani, nu am obținut, în ciuda insistențelor noastre, nicio palmă de teren de la Jandarmi sau de la Școala de Poliție. Nu sunt specialist, dar am putea face un hotel mai ieftin pentru sportivi  sau un complex de agrement, cum susține și dl Frățilă, investiții care nu ar încăpea în curtea Complexului Petrol. Trebuie să ne gândim bine, pentru că investiția este foarte costisitoare”.
Constantin Cândea: „Nu am făcut propunerea cu Satul de Vacanță dintr-un interes personal, și vreau să precizez acest lucru, fiindcă am fost atacat în presa locală și acuzat că propunerea mea de chemare la mediere a firmei Erin, care deține blocul-schelet, are în spatele ei anumite interese. Și propunerea dlui Ioniță ar putea fi, în viitor, valabilă, dacă ea obține o finanțare corespunzătoare și vine în sprijinul sportivilor”. 
În final, s-a decis să se mai facă o ședință peste o lună, iar până atunci, funcționarii Primăriei, pe baza unui memoriu tehnic întocmit de profesorul Nicolae Pavel (cât de mare ar trebui să fie o sală de sport performantă, capacitatea tribunelor, a anexelor etc), să întocmească o variantă de proiect tehnic.
Necesitatea unei săli de sport polivalente este evidentă, mai ales pentru faptul că cele patru săli de sport  din unitățile școlare câmpinene (Școala Centrală, liceele Grigorescu, Energetic și Mecanic), ori sunt prea mici, ori necesită reparații și dotări superioare, moderne. Totuși, nici nu este absolut necesară o sală de sport polivalentă în viitorul apropiat, mai ales în condițiile în care infrastructura stradală și de utilități a Câmpinei este în mare suferință, și nici bugetul local nu se simte deloc bine.
Adrian BRAD 

Tânărul Gheorghe Bratianu pe frontul Primului Război Mondial

Ne putem imagina cu multă uşurinţă cam care ar fi crunta soartă a beizadelelor politicienilor români de azi dacă ţara pe care părinţii lor au exploatat-o cu atât de mult succes ar fi târâtă într-un război: ar lua primul avion către Madagascar sau către însoritele plaje de la Fortaleza ale Braziliei. Pe undeva este de înţeles grija paternă pentru prezervarea genelor (măcar de ar fi de calitate!), însă în 1916 situaţia a fost mult mai nuanţată şi, în mod incredibil, au fost mulţi politicieni importanţi care nu şi-au sustras fiii de la îndatorirea faţă de ţară. Unul din cele mai cunoscute cazuri, care nu au cum sa nu te pună pe gânduri, este cel al germanofilului P. P. Carp, care a combătut din toate puterile, chiar şi la decisivul Consiliu de Coroană de la Sinaia de la 14 august/ 28 august 1916, intrarea României în război de partea Antantei, rămas celebru prin discursul său mai mult decât sceptic, defetist („Mă voi ruga la Dumnezeu ca armata română să fie bătută”), dar care şi-a trimis pe front cei trei fii, unul şi murind. Pe de altă parte, a existat şi o facţiune a elitei care fie a stat pitită în diverse funcţii ale comandamentelor regimentelor, diviziilor sau corpurilor de armată, spre uimirea ofiţerilor francezi din Misiunea Berthlot [1], fie, mai rău, a dezertat la inamic. Trecem peste foarte cunoscutul caz al dezertării prinţului Carol (viitorul Carol al II-lea), care măcar a făcut-o din plictiseală şi amor, chiar dacă trecerea lui în Odesa ocupată de Puterile Centrale nu a picat deloc bine familiei regale române, şi ajungem la cel mai grav caz, al colonelului A. D Sturdza, fiul fostului mare lider liberal D.A. Sturdza (de patru ori prim-ministru), care a dezertat de pe front la 6 februarie 1917 încercând apoi să atragă alţi militari români de pe front într-un iluzoriu Corp de voluntari. După acest eşec, nici recrutarea prizonierilor români din lagărele germane (totuşi mii, dacă nu chiar zeci de mii) nu a cunoscut mai mult succes, aproape toţi cei care i s-au alăturat, odată trecuţi în liniile româneşti, predându-se şi dezvăluind intenţiile fostului colonel, condamnat la moarte în contumacie. Impresionant rămâne actul generalului Prezan, care a casat sentinţa prin care fiul surorii sale, colonelul Crainiceanu, fusese condamnat la 15 ani de muncă silnică pentru trădare, semnând sentinţa de execuţie a propriului nepot.


Gheorghe Brătianu, fiul premierului Ionel Brătianu cu prinţesa Maria Moruzi-Cuza [2], s-a oferit voluntar la numai 18 ani, urmând în perioada 10 octombrie 1916 - 31 martie 1917 cursurile şcolii de ofiţeri de rezervă de artilerie din Iaşi, luând apoi parte la încleştările din iulie-august 1917 din zona Oituzului (de fapt cea de a treia bătălie de la Oituz, desfăşurată între 26 iulie/ 8 august - 9/ 22 august 1917) unde a fost şi rănit. Notaţiile recent reeditate [3], care constituie un fel de jurnal de front, încep în august 1916, în ajunul declanşării războiului, prin rememorarea unei scene avându-l protagonist pe celebrul său tată, Ionel Brătianu, muncit de uriaşa răspundere pe care o avea şi dacă declanşa războiul şi dacă nu o făcea (România pierzând o uriaşă şansă de întregire naţională, iar Brătianu ştia foarte bine, căci era foarte inteligent, că astfel de ferestre de oportunitate geopolitică nu apar des) şi se sfârşesc cândva în 1920, când şi autorul a revizitat locurile din zona pasului Oituz unde s-au dus atâtea lupte sângeroase - un bun motiv pentru a ironiza o ceremonie pompoasă la care luau parte oficialităţile locale şi judeţene, care nu avuseseră nimic de a face cu luptele din zonă. În ciuda faptului că rândurile scrise de marele istoric român nu au amploarea altor memorii de război şi, aparent, Gheorghe Brătianu nu s-a întors la acele momente pentru a le închega sub o formă mai solidă, chiar dacă ele au fost scrise de un tânar de 18-19 ani, impresiile zugrăvite reprezintă o altă mărturie interesantă, mai ales că vin din partea fiului prim-ministrului liberal din acea vreme. Repartizat la o baterie de tunuri din zona dealurilor din vecinătatea trecătorii Oituz, care au căpătat o importanţă uriaşă în desfăşurarea luptelor din iulie-august 1917, căci pe acolo încercau forţele Puterilor Centrale să treacă pentru a da peste cap frontul din sudul Moldovei ce rezistase ofensivei germane de la Mărăşeşti, Gheorghe Brătianu oferă detalii relevante despre teribila încleştare. Ţăranii de satele din vecinătatea frontului aduceau obuzele pe crestele dealurilor. O scenă la care a asistat are drept personaje principale pe doi ofiţeri, unul român, altul francez. Cel român curmă cu brutalitate un început de panică, pocnind un soldat român rănit care începuse să urle că fusese omorât de germani, iar cel francez, ieşit parcă din pământ care ţipă, răstit, amestecând în româneasca lui stricată suduieli străine: „Taş din gur, magar idiot, taş din gur! Il va tout chambrer, ce cretin!” Bine reprezentată este şi confuzia luptelor pentru simplul militar, care nu prea are idee despre tabloul de ansamblu, dar care simte foarte intim când ai lui se retrag, cuprinşi de panică, sau revin în contraatac, blocând ofensiva austro-ungaro-germană. Brătianu exprimă foarte bine rolul vital al conducătorilor, căci confuzia se transformă în panică mai ales atunci când trupa avea lideri slabi şi fricoşi (şi din aceştia Armata Română a avut prea mulţi). Există şi un firav început de meditaţie asupra rupturii radicale pe care o produce războiul în societate. „Războiul, această grozavă încercare, spulberă toate făţărniciile şi arată firea adevărată a fiecăruia”.
Tânărul Gheorghe Brătianu remarcă dezintegrarea Armatei Ţariste cam în nota lui I. G. Duca, cu ironie, dar şi cu o nedisimulată satisfacţie, chiar dacă distrugerea ei însemna că românii rămâneau singuri pe front, în faţa unor forţe mult superioare. Atât Duca, cât şi Gheorghe Brătianu, îşi aduc aminte în rememorările lor de aroganţa cu care intraseră în Moldova ruşii, după ce nu făcuseră mai nimic pentru a preîntâmpina dezastrul militar românesc din toamna lui 1916, nici măcar în Dobrogea: „Fără voie, gândul se întoarce la intrarea lor în ţară, iarna trecută, la şirurile lor masive care zguduiau străzile Iaşilor în marşul lor cadenţat, la cântecul de înaintare al coloanelor nesfârşite care curgeau prin toate văile Moldovei, la privirile dispreţuitoare cu care ofiţerii mândri ai ţarului îi măsurau pe ostaşii noştri bătuţi de toate vânturile şi asprimile retragerii. Astăzi au aruncat totul la răspântii: puşti, tunuri, mitraliere, măşti, grămezi de obuze şi de cartuşe netrase”. Pe frontul din dreptul trecătorii Oituz, „ici colo câte un rus, fără arme, cu însemnele rupte de pe şepci şi mantale. Ne privesc duşmănoşi, dar şi temători”. Mergând să inspecteze un batalion al morţii (soluţie disperată luată de Kerenski pentru a preîntâmpina colapsul imensului front oriental, unităţi în care erau adunaţi acei militari care nu-şi pierduseră complet combativitatea şi disciplina militară), autorul observă: „Sunt încă bine îmbrăcaţi: bluzele întregi, comode, curele noi, cizme înalte, mlădioase (...) În acest detaşament de sacrificiu nu mai e nici o unitate, nici o urmă a spiritului comun de luptă şi de abnegaţie care face tăria unei oştiri”. Unităţile de artilerie fuseseră mai puţin infestate de virusul bolşevic (maximalist, cum era cunoscut în epocă). Brătianu încearcă să explice foarte pertinent disoluţia uriaşului imperiu cu picioare de lut: „Cât i-a ţinut împreună cheagul puternic al stăpânirii împărăteşti, au mers în rânduri, orbeşte, la porunca celor de sus. Acum Imperiul s-a prăbuşit: stânca uriaşă ce acoperea şi înăbuşea în acelaşi timp, viaţa noroadelor supuse a fost dată la o parte”. Iar degradarea mergea şi mai departe, căci Brătianu menţionează şi doi tineri ofiţeri ruşi care încă mai aveau însemnele pe umeri, dar care se dedau practicilor homosexuale.
Şi Gheorghe Brătianu menţionează ipotezele care erau vehiculate la sfârşitul lui 1917 şi începutului anului 1918 pentru continuarea războiului: continuarea rezistenţei într-un triunghi al morţii în Moldova sau plecarea în exil, în sudul Rusiei, spre necunoscut (chiar spre Vladivostock sau Crimeea). Din fercire, s-a ales soluţia raţională şi nu cea sinucigaşă, care a permis crearea României Mari, căci ne îndoim că ea ar mai fi putut fi realizată în cazul în care Armata Regală reconstituită în 1917 ar fi fost fie masacrată, fie dipărută prin neantul stepelor ruseşti, cuprinse de spasmele războiului civil în care în mod sigur ar fi fost amestecată. Rănit pe front, fără a oferi nici un detaliu în această privinţă, Brătianu junior a revenit la unitatea sa la începutul lui 1918, bateria sa fiind repartizată în Bucovina austriacă, pentru a lua locul ruşilor, care plecau acasă în debandadă. Nici aici trupele române nu au stat prea mult, căci Pacea de la Bucureşti nu avea cum să permită păstrarea unor teritorii care aparţinuseră până în 1914 Imperiului Austro-Ungar.
Nu putem decât să regretăm că marele istoric nu s-a întors la acele momente şi nu şi-a dezvoltat însemnările iniţiale, privind de la vârsta maturităţii evenimentele istorice la care a luat parte şi el, fiu de prim-ministru. Puţin ştiut este faptul că Gheorghe Bratianu nu s-a dat înapoi nici în cel de al Doilea Război Mondial, fiind mobilizat în iunie 1941, când deja avea 43 de ani, primind gradul de căpitan de rezervă în cadrul Diviziei 7 infanterie, fiind afectat ca translator de germană în cadrul Corpului de Cavalerie până la prima demobilizare, cea din 30 noiembrie 1941. În 1942 a fost mobilizat din nou, luând parte la luptele din Crimeea, probabil tot în calitate de translator pe lângă Corpul de Cavalerie care a fost implicat în cucerirea peninsulei. Moartea lui violentă în închisoarea de la Sighet (sinucidere sau asasinat, nici până azi nu se ştie) nici nu mai miră, având în vedere că pilonul principal al regimului comunist se baza pe o represiune feroce, îndreptată mai ales asupra tuturor reprezentaţilor legimitimi ai vechii Românii care trebuiau eliminaţi pentru ca masa amorfă să poată fi controlată.
Codruţ CONSTANTINESCU

[1] Vezi mărturia lui Marcel Fontaine.
[2] Căsătoria celor doi nu a durat, ei despărţindu-se la scurt timp după căsătorie dar Ionel Brătianu l-a recunoscut pe Gheorghe drept fiul său.
[3] File rupte in cartea razboiului, Paul Editions, Bucureşti, 2018. O prima ediţie ar fi apărut la scurt timp de la sfârşitul războiului, nu este clar dacă în 1919 sau 1920 iar editorul de acum nu reuşeste să ofere mai multe informaţii în această privinţă.

Punctul forte al Maternităţii SanConfind

(P) Tarifele pachetelor de nașteri la SanConfind sunt printre cele mai mici din sistemul medical privat românesc. Însă acest lucru nu înseamnă o calitate inferioară a serviciilor Maternității SanConfind în comparație cu marile maternități private din țară, care au tarife de două ori mai mari. Păstrarea unor tarife decente la o calitate înaltă a serviciilor medicale reprezintă o caracteristică SanConfind. Această reușită de excepție este posibilă și datorită faptului că, pentru conducerea unității, pacienții trebuie să fie cele mai importante persoane din spital, iar în marketingul medical promovat de SanConfind un loc important îl are componenta umanistă. Recent, am stat de vorbă despre atuurile Maternității SanConfind cu doamna doctor Oana Dumitrescu, medic specialist obstetrică-ginecologie. 


- Care sunt punctele forte ale Maternității Sanconfind?
- Cred că sunteti de acord că o relație bună între colegi sau între șefi si subalterni este foarte greu de menținut. Un bun climat la locul de muncă, atât pentru angajaţi, cât şi pentru şefi este asigurat în primul rând de felul în care patronul se raportează la fiecare membru al echipei sale, de cât de bine îi cunoaşte la nivel individual, pentru că fiecare angajat poate avea dorinţe şi nevoi diferite. Raportarea patronului la angajaţi este foarte importantă. Patronul trebuie să încerce să cunoască angajatul la nivel individual şi să cunoască toţi membrii echipei sale, astfel încât să înţeleagă ce anume îl motivează pe omul respectiv, care sunt dorinţele şi aşteptările sale. Este posibil ca o parte din angajaţi să fie motivaţi de performanţe, iar atunci acel om trebuie stimulat să evolueze la locul de muncă. Însă alţi angajaţi se mulţumesc să rămână în zona de confort şi să fie în zona de execuţie, iar atunci trebuie să ne raportăm diferit la acești oameni. În opinia mea, punctul forte al Maternității Sanconfind îl reprezintă relația dintre patron și subalterni , dar și relațiile dintre angajați, deoarece doar un angajat mulțumit și satisfăcut la locul de muncă înseamnă și pacienți mulțumiți și bine tratați.
- În raport cu alte maternități private din țară, la SanConfind prețurile sunt mai mici, fără a se face rabat de la calitate.
- În centrul tuturor afacerilor stă omul. Politica spitalului nostru este bazată  pe umanitate, pe respectul față de om. În centrul atenției personalului medical trebuie să fie pacientul, la finalul muncii noastre să avem satisfacția că pacientul a plecat în siguranță din spital. A exercita corect medicina înseamnă a raspunde prompt, onest și cu  înțelegere la diferite nevoi și cereri față de actul medical, care va trebui însoțit întotdeauna de constiință etică. Viața apare ca valoarea cea mai ridicată a lumii materiale, iar sănătatea reprezintă bunul suprem al omului, ea nu are preț.


- Ce sfaturi aveți pentru recuperarea proaspetelor mămici, atât după naștere naturală, cât și după cezariană?
- Nașterea implică un efort puternic al organismului femeii. În timp relativ scurt, însă, echilibrul se va restabili și aceasta se va putea ocupa liniștită de bebelușul ei. Lăuzia este o nouă perioadă fiziologică, de 6-8 săptămâni, după naștere. În acest timp, organele genitale și întregul organism al proaspetei mămici revine la stadiul de dinaintea sarcinii. Vulva și perineul, mult destinse în timpul nașterii, îți revin încă din primele zile la normal. Uterul începe să își micșoreze volumul și, în același timp, se reface și colul uterin, care a fost larg deschis în timpul nașterii. Refacerea completă va dura între 2 și 4 săptămâni. În timpul lăuziei, mămica are o imunitate scăzută și, deci, este mai predispusă contactării unor posibile infecții. Mijlocul cel mai eficient de a evita astfel de situații neplăcute este interzicerea vizitelor. Vizitele (la spital sau, în primele zile, acasă) trebuie să aibă loc doar din partea persoanelor foarte apropiate lăuzei și nou-născutului, persoane cum ar fi asistenta, medicul, tatăl. Agitația și gălăgia sunt și ele deranjante pentru proaspăta mămică, dar și pentru nou-născut. Perioada lăuziei durează, totuși, șase săptămâni, chiar dacă proaspăta mămică se poate simți excelent după doar câteva zile. Ea nu-și poate relua în totalitate activitățile de dinainte, ci trebuie ajutată, menajată, astfel încât să se poată odihni de mai multe ori în cursul zilei. În fond, de mediul ambiant depind foarte mult liniștea ei și liniștea nou-născutului, dar și felul în care mămica va ști să își disciplineze puiul, încă din primele zile de viață, ceea ce este foarte important pentru armonia întregii familii, care acum are un membru în plus.

21 septembrie 2018

Elevii Şcolii Centrale, în marş pentru promovarea mobilităţii

În fiecare an, în perioada 16 – 22 septembrie se sărbătoreşte „Săptămâna Europeană a Mobilităţii”, o campanie europeană ce încurajează autorităţile locale din Europa să introducă şi să promoveze măsuri de transport sustenabile şi să invite cetățenii să încerce alternative la mersul cu maşina. Campania promovează formele alternative de transport ecologic și pune accent pe faptul că mobilitatea sporeşte calitatea vieţii în oraşe, ajutând la reducerea poluării aerului, a poluării fonice, a accidentelor, precum şi la reducerea numărului de persoane obeze. 



Pentru a marca acest eveniment, Şcoala Centrală Câmpina a organizat astăzi, începând cu ora 11.00, un marş la care au luat parte atât elevii şcolii, cât şi cadrele didactice, dar şi părinţii care au avut disponibilitatea de a-şi însoţi copiii. S-a mers pe carosabil, în coloană, cu bicicletele, cu rolele ori trotinetele, pe traseul Şcoala Centrală – Str. 1 Decembrie 1918 – B-dul Carol I – Str. M- Kogălniceanu – Str. B.P. Hasdeu - Calea Doftanei - Şcoala Centrală. 


În mod tradiţional, campania se încheie cu evenimentul „În oraş fără maşină”, prin care autorităţile locale din oraşele participante stabilesc una sau mai multe zone dedicate exclusiv pietonilor, cicliştilor şi transportului în comun pentru o zi întreagă. N-ar fi rău ca, pe viitor, autorităţile locale să se alăture campaniei şi să organizeze şi la Câmpina un astfel de eveniment, cu atât mai mult cu cât municipiul suferă destul de mult la capitolul trafic rutier. Renunţarea chiar şi numai pentru o zi la folosirea autoturismului aduce mari beneficii atât personale, cât şi mediului înconjurător. E rândul adulţilor să ofere copiilor un exemplu că se poate şi altfel! 

18 septembrie 2018

Serbările Toamnei în an centenar sau două festivaluri într-unul singur

Nici la centenarul Marii Uniri, cea mai mare serbare populară a orașului nostru nu a plăcut tuturor, dar acest lucru era și greu de realizat. Este cam ca în cazul unei nunți, unde rar este dat să fie toți mesenii mulțumiți. Anul acesta, Festivalul Toamnei s-a desfășurat sub imperiul aniversării celor 100 de ani scurși de la unirea tuturor românilor trăitori de-o parte și de alta a Carpaților într-un stat unitar, indivizibil, modern și suveran. Asta a fost tematica evenimentului: sărbătorirea Marii Uniri de la 1918. Iar după un secol de Românie europeană (când mai dodoleață, mai democratică și mai înfloritoare, când mai mică, mai supusă unor dictaturi și mai urgisită), românii sunt azi destul de departe de spiritul Marii Uniri. Fiindcă din cauza actualei coaliții de guvernare, românii sunt tot mai puțin uniți (PSD a ridicat politica internă de învrăjbire la cote inimaginabile), iar statul român nu este prea suveran (actuala majoritate parlamentară a continuat politica externă de căciulire pe lângă marile puteri mondiale). 


La ceremonia de deschidere a festivalului, toți vorbitorii care s-au perindat pe la microfonul  așezat în fața mulțimii de oficialități (locale și naționale), au amintit despre România Mare și despre centenarul acesteia, despre dezbinarea românilor care sapă la temelia statului, dar niciunul nu a purtat însemnele Marii Uniri. Niciunul dintre românii trători ai României cuprinse între granițele actuale. Ne-a dat o lecție despre ce înseamnă românism și patriotism, Gheorghe Răileanu, un român adevărat, primarul orașului Cimișlia, capitală a unui raion din Republica Moldova, unul dintre orașele înfrățite cu Câmpina. Primarul Gheorghe Răileanu avea prinsă la reverul hainei o insignă cu însemnele Centenarului Marii Uniri, lucru remarcat chiar de primarul Câmpinei, pe scena de festivități. Se pare că Horia Tiseanu avea și el o insignă cu România 100, dar aceasta nu se putea vedea de sub eșarfa tricoloră pe care este obligat să o poarte la evenimente festive. Ceilalți invitați (un ministru, un parlamentar, un vicepreședinte de Consiliu Județean, câțiva primari ai unor localități prahovene, mai mulți reprezentanți ai Consiliului Local și diverse alte oficialități) au simțit că nu trebuie să poarte cu ei decât prin vorbe actul care a făcut posibilă România întregită. 



Ediția din acest an a Festivalului Toamnei, cu tot aerul său de bâlci balcanic (atmosferă care s-a regăsit și în precedentele ediții), a avut și părțile ei bune: multe numere artistice de calitate, evoluții excelente atât ale amatorilor, cât și ale profesioniștilor care au urcat pe scenă, o audiență remarcabilă și o vreme prielnică, cu puține ploi, ceea ce a încurajat o participare destul de numeroasă a câmpinenilor dornici de socializare și distracții.

Noutățile ediției 2018

Ediția din acest an, cea de-a XI-a ediție a Festivalului „Serbările Toamnei”, a avut și unele noutăți care au privit structura organizatorică a evenimentului. Astfel, festivalul nu a mai avut loc la intersecția Bulevardului Carol I cu Bulevardul Culturii, lângă fosta Casa Cărții, ci la intersecția principalei artere rutiere a orașului cu strada 1 Decembrie 1918, adică lângă rușinea urbanisticii câmpinene: turnul-schelet. Scena a fost amplasată între cabinetul notarului Andreea Mușat și café-barul de vizavi. Vecinătatea Parcului Trandafirilor a fost benefică, întrucât în acest loc au fost amplasate mai multe tonete care ofereau  te miri ce produse. Terasele-berării și tarabele comercianților au fost amplasate între strada Mărășești și strada Sergent Major Erou Grigore Nicolae (în fața Spitalului Municipal și a Policlinicii acestuia), acest tronson al Bulevardului Carol I fiind închis traficului rutier împreună, desigur, cu străzile învecinate. 


Pe de altă parte, ediția din 2018 a avut un format ce s-ar putea numi „2 în 1”, deoarece, până la urmă, au fost două festivaluri într-unul singur. Prima zi a „Serbărilor Toamnei”, sâmbătă, 15 septembrie, a fost dedicată folclorului, în această zi a festivalului desfășurîndu-se, practic, „Hora prahoveană”, o manifestare tradițională și distinctă până în acest an, organizată neîntrerupt la Câmpina în ultimii 23 de ani și ajunsă deci, în 2018, la ediția a 24-a. Acest lucru i-a încurcat probabil pe organizatori, de vreme ce pe marele banner din spatele scenei de spectacole era menționată a 24-a ediție a Serbărilor Toamnei. De fapt, acest număr marca numai ediția festivalului de folclor „Hora Prahoveană”. Așa se întâmplă când amesteci o manifestare artistică mai veche cu una mai nouă. 



Primarul Horia Tiseanu s-a opus multă vreme comasării celor două evenimente, dar până la urmă a fost convins de consilierii municipali că acest format al festivalului este cel mai potrivit. O altă noutate, comparînd cu ultimele două ediții, a reprezentat-o revenirea la focurile de artificii din finalul Festivalului. În ultimii ani, respectând legislația în vigoare (adoptată după tragedia de la Colectiv), Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență Prahova nu a mai permis Primăriei Câmpina să lanseze artificii din centrul localității, considerându-se că acestea reprezintă un pericol pentru locuințele din blocurile aflate prea aproape de locul de lansare. După mai multe propuneri, s-a ales zona din vecinătatea Parcului Trandafirilor, mai ales că această variantă venea și cu o soluție pentru lansarea artificiilor. S-au făcut mai multe probe care au evidențiat faptul că artificiile lansate din parcarea fostului Complex Fibec se pot vedea foarte bine din fața scenei de spectacole (soluția s-a dovedit a fi, până la urmă, nu foarte inspirată), dacă scena cu pricina este amplasată în intersecția de lângă blocul înclinat. Costurile totale ale festivalului au fost de aproape 140.000 de lei.

Prima zi

Inaugurarea Festivalului s-a realizat cu tradiționala paradă, desfășurată acum pe un traseu nou, având în vedere schimbarea locului de desfășurare a evenimentului. La deschiderea oficială a manifestării, a avut  loc o paradă a costumelor populare  la care au participat ansamblurile folclorice ce urmau să evolueze în cadrul „Horei prahovene”. Imediat după fanfară, fluturând steagul Republicii Moldova, s-au aflat membrii Ansamblului „Nufărul” din Cahul, oraș din Basarabia cu care Câmpina se va înfrăți până la finele anului. Acest demers va fi și ca un simbol al Marii Uniri de la 1918. Apoi, marile provincii istorice au fost reprezentate de ansamblurile folclorice din mai multe localități prahovene, participante la „Hora prahoveană”.
În primul rând al oficialitățile prezente, i-am putut remarca pe Teodor Meleșcanu (ministrul de externe), pe parlamentarul Rodica Paraschiv (membru al Camerei Deputaților), Ludmila Sfârloagă -  vicepreședinte al Consiliului Județean, primarul orașului Cimișlia (Basarabia) - Gheorghe Răileanu, primarul din Urlați - Marian Machițescu, Cornel Nanu - primarul din Cornu, Gheorghe Stoica – edilul din Bănești, administratorul public Remus Bădulescu, precum și mulți consilierii locali. După alocuțiunile oficialităților invitate să ia cuvântul (cel mai frumos a vorbit Gheorghe Răileanu), a urmat premierea elevilor olimpici și a celor mai buni sportivi. Prima parte a spectacolului a început pe la orele prânzului, pe scenă urcând soliști și ansambluri din Prahova. Începând cu ora 19.00, au evoluat Ansamblul Folcloric al Casei Tineretului, Ansamblul Folcloric „Ghiocelul” al Casei de Cultură, Ansamblul Folcloric „La izvor” din Cimișlia (Republica Moldova) și solista de muzică populară Adriana Deaș. Apoi au cântat cuplul Doinița și Ionuț Dolănescu și Maria Dragomiroiu.




A doua zi

Duminică, 16 septembrie, în prima parte a zilei, pe scena de spectacole au urcat cei mai tineri artiști din Câmpina și din unele localități prahovene. Au evoluat mai multe formații de dans modern și mai multe interprete de muzică ușoară. Spectatorii au putut să o admire din nou pe talentata Ilinca Alexandrescu, de șase ani, finalistă a ultimei ediții a concursului național de muzică pentru copii Next Star și câștigătoare a numeroase trofee muzicale. În timpul minirecitalului ei, spectatorii s-au refugiat sub acoperișurile blocurilor, speriați de picăturile unei averse ce se anunța tot mai tare. La auzul vocii Ilincăi, ploaia care părea că va continua cu putere și-a micșorat brusc intensitatea, pentru a nu acoperi cu vuietul ei vocea de cristal a micuței noastre artiste.


Seara, după ora 19.00, pe scenă au urcat Cabron, Pacha Man, Adda și Voltaj. Pe mulți i-au impresionat în special Adda și băieții de la trupa Voltaj, în frunte cu solistul Călin Goia, toți niște profesioniști adevărați. Festivalul s-a încheia cu un foc de artificii (artificiile au fost lansate din parcarea complexului comercial Fibec).



Înainte de lansarea artificiilor, primarul Horia Tiseanu a urcat pe scenă alături de primarul orașului macedonean Kumanovo (și el înfrățit cu Câmpina), edilul macedonean neputând participa din motive obiective la inaugurarea Festivalului. Acesta din urmă a transmis câmpinenilor un mesaj de prietenie din partea locuitorilor orașului pe care îl păstorește. Deși s-au făcut mai multe probe, artificiile lansate din parcarea Fibec nu s-au văzut decât foarte puțin din fața scenei de spectacole, acolo unde au fost duminică seara câteva mii de câmpineni. 
Adrian BRAD

Editorial. FALIILE

Ca și cum suta nu ne-ar fi prins suficient de dezbinați, o nouă falie, surprinzătoare a despicat ca o lovitură de trăsnet societatea românească. De data asta pe o direcție surprinzătoare, nu după tradiționala – de trei decenii – poziționare pro sau contra FSN, PSD, PDSR sau ce nume a mai purtat. Noua falie este  provocată, firește, de chestiunea Referendumului pentru Familie. Oameni, altfel situați în aceeași tabără pînă acum, se treziră ireconciliabil despărțiți. Facebook-ul a sărit în aer. Injuriile și epitetele denigratoare au îmbobocit. „Puriștii” luptei anti-PSD pornesc de la următoarea ecuație, premisă (pe care eu o cred complet falsă, falsificînd drept urmare orice raționament ulterior): a vota la referendum = a vota Dragnea. Ei nu argumentează propriu-zis pentru tema lor: libertatea de căsătorie a gay-lor, ci împotriva PSD-ului, care, cu abilitate, și-a însușit această temă populară, pe care alte partidele s-au ferit să o abordeze din lipsă de forță intelectuală, sau situîndu-se decis în contra curentului popular, precum USR. Fragilitatea debilizatei democrații românești, la nivelul mentalului colectiv, se vede perfect în acest joc de puteri. Adversarii CpF nu pot accepta o inițiativă populară, deși se proclamă democrați și progresiști. O inițiativă semnată de 3 milioane  de cetățeni nu poate fi ignorată. Punct. A tot căuta chichițe, chiar a spune că ăia care au semnat „sînt niște proști” înseamnă a ignora esența juridică a actului. La fel, a compara cu celălalt Referendum (a cărui aplicare nu a fost posibilă din cauza slăbiciunii spiritului nostru civic) este irelevant, și eu mi-aș dori imediata aplicare a acelei voințe populare. Dar cîrdășia politică și din justiție a împiedicat aplicarea acelui referendum, fără nicio legătură cu cel de față. Pe care și eu l-aș fi dorit aplicat încă de atunci. Numai că mulți dintre cei care folosesc azi acest subterfugiu, invocînd neaplicarea referendumului pentru 300 de parlamentari, erau atunci fie tăcuți, fie direct împotriva referendumului, doar pentru că el era promovat de Băsescu. Așa cum sînt împotriva ăstuia doar pentru că e promovat de Dragnea. O singură consecvență deci. A interpreta maculat politic lucruri care ar trebui de-politizate pentru a putea fi înțelese. Repet: Dragnea nu are nicio legătură cu Referendumul pentru familia normală, PSD-ul este, în realitate, împotriva ideii. Un ziarist onest ar inventaria toate voturile din forurile europene ale reprezentanților PSD și s-ar vedea astfel că ei au votat aproape fără excepție toate inițiativele de destructurare a familiei.  Numai că, de la bun început, inițiativa CpF s-a lovit de un blocaj mediatic perfect coordonat. Iar acum, de cînd referendumul a devenit o realitate legală, atacurile împotriva „familiei tradiționale” (o denumire inventată), minciunile (ce-i aia fake news?), statisticile inventate (aia cu „o femeie este bătută la 4 minute în familia tradițională” este epocală: și dacă  desființezi familia normală, femeia nu va mai fi bătută?), injuriile directe împotriva celor de altă părere, argumentul care revine mereu în astfel de ocazii, banii să fie dați la spitale, toate s-au adunat în tirul concentrat împotriva normalității. Pentru că asta e miza luptei. Abolirea post-modernă a criteriului normativ. A criteriului moral.
În realitate, nu este vorba despre o chestiune primordial de drept, ci despre una de morală publică. Sfîșierea societății românești pe o chestiune non-politică este un fenomen nou. Votul la referendum nu are nicio legătură cu Dragnea, nu reprezintă nici un cec în alb acordat partidului de guvernămînt. Deși el îl va prezenta ca atare. Este trist că una din cele mai importante teme publice care a izbucnit în România, și care ar fi trebuit  să aibă o contribuție importantă la maturizarea noastră civică, prin politizarea aberantă, a devenit, dimpotrivă, model de infantilizare socială pre-democratică. Mulți oameni se consideră mai deștepți decît concetățenii lor. Este un fenomen caracteristic mai ales mediilor de dezbatere publică: FB, televiziune. Numai că democrația presupune respectul, încrederea într-un nivel mediu acceptabil al inteligenței. Altfel, ea nu este decît o vorbă goală. Ceea ce mă șochează la adepții boicotului este aroganța (total nedemocratică, deși ei strigă tocmai în numele acesteia) cu care îi vizează pe adversari drept proști (noi deținem adevărul!) și felul în care prezintă problema familiei. Dacă te iei după ce se scrie zilele astea pe la noi, familia normală este cel mai mare monstru, sursă de atrocități și orori. Citești și te crucești cum niște oameni care sigur își iubesc părinții și copiii pot scrie asemenea grozăvii. Că povestea are și un puternic caracter anti-creștin, este evident, dar nu despre asta am scris aici. Doar despre o temă în care Dragnea nu avea ce căuta și în care tocmai adversarii lui l-au băgat cu forța.
 Christian CRĂCIUN

Vechiul clopot al bisericii catolice, expus în aer liber

Părintele Claudiu Cojan, pastorul creștinilor romano-catolici din Câmpina, este un om de acțiune, cu multe inițiative lăudabile. Ultima dintre ele o reprezintă  expunerea în aer liber a vechiului clopot din bronz al bisericii, care a fost coborât din turnul ctitoriei lui Anton Raky după ce a fost grav avariat la cutremurul din martie 1977. 


Clopotul a fost abandonat câteva decenii pe pământ, în curtea bisericii. În urmă cu câteva luni, părintele l-a reparat și l-a recondiționat. Apoi l-a așezat temeinic aproape de trotuar, pe un sistem ingenios de suporturi și axe metalice, totul sub o arcadă betonată, care îl protejează de ploi, ninsori și vânturi, oferindu-i totodată și imaginea unei vechi piese de muzeu. Cel mai mic muzeu în aer liber din Câmpina. La câteva zile după realizarea obiectivului, acesta a fost vandalizat de niște persoane necunoscute, probabil tineri teribiliști, care l-au mânjit cu vopsea. Chiar dacă decepționat, parohul catolic nu a abandonat ideea de a expune câmpinenilor o frântură din istoria acestui lăcaș de cult. Până la urmă, chiar din istoria acestui oraș. 
Biserica romano-catolică din Câmpina are o vechime de 112 ani. Ea a fost construită în stil romanic, între anii 1904-1906, fiind sfințită în anul 1906. Ctitorul ei este inginerul german Anton Raky, cel care a construit şi vechiul pod peste Prahova, căruia localnicii îi spun şi azi Podul lui Rache.
Adrian BRAD

Pentru două zile, Câmpina a fost capitala competițiilor de orientare sportivă

În perioada 14-15 septembrie 2018, municipiul nostru a fost gazda unui sport mai puțin cunoscut, dar nu și lipsit de atractivitate. Practic, este vorba despre un mănunchi de activități sportive înrudite, denumite generic orientare sportivă. Concursurile de orientare sportivă se clasifică după: 1. modul de deplasare: în alergare, pe schiuri, pe bicicletă, călare, pe apă etc (în funcție de sportul de orientare); 2. timpul de desfășurare: de zi (pe lumină), de noapte (pe întuneric); 3. tipul probelor: individual (sportivii concurează independent), ștafetă (doi sau mai mulți membri ai echipei aleargă consecutiv curse individuale), echipă (doi sau mai mulți sportivi concurează individual, rezultatul cumulându-se); 4. modul în care se determină rezultatele: concursuri cu o singură etapă (rezultatul etapei este rezultatul final), concursuri cu mai multe etape (rezultatul cumulat a două sau mai multor etape reprezintă rezultatul final), concursuri de calificare (rezultatul obținut reprezintă criteriul de participare într-o etapă următoare sau finală); 5. ordinea în care sunt atinse posturile de control: în ordine specificată (ordinea este impusă de organizator), în ordine nespecificată (concurentul este liber să aleagă singur ordinea); 6. lungimea traseului: distanță lungă, distanță medie, distanță scurtă, semimaraton, altă distanță. Orientarea sportivă a luat naștere în jurul anului 1850 în mediile militare scandinave, care o foloseau ca mijloc de pregătire.


Vineri, 14 septembrie, şi sâmbătă, 15 septembrie, la Câmpina s-au desfășurat două competiţii de orientare sportivă importante, cu anvergură națională, respectiv Cupa Seva - competiţie de sprint ce constituie o etapă a Campionatului Naţional de Orientare Sportivă, și Trofeul Silva – o competiţie de lungă distanţă, care a cuprins un traseu ce a inclus localităţile Câmpina şi Poiana Câmpina. Așa cum se poate ușor intui, după denumirile proprii, cele două competiții sportive, la care au participat peste 100 de persoane, au fost finanțate, în special, de Hotelul Seva, una dintre cele mai moderne unități hoteliere câmpinene. De fapt, startul în ambele competiții s-a dat din fața acestui hotel. Organizatorul celor două evenimente este Clubul Sportiv OK Silva Câmpina, iar parteneri sunt Federaţia Română de Orientare, Primăria Municipiului Câmpina, Primăria Comunei Poiana Câmpina şi CS Câmpina. Participanții au avut vârste cuprinse între 10 ani și 85 de ani.
Orientarea este o familie de sporturi unde concurenții, folosind harta și busola, trebuie să se deplaseze într-un mediu necunoscut (de obicei pădure) de la un post la altul, pentru a parcurge cât mai repede traseul de orientare. Altfel spus, orientarea este sportul ce constă în parcurgerea unui traseu, într-un teren necunoscut, materializat printr-o succesiune de posturi de control ce trebuiesc atinse. Sportivii aleg ruta între posturile de control și apoi, cu ajutorul hărții și al busolei, trebuie să se orienteze și să ia decizii rapide în timp ce se deplasează cu o viteză mare. Performanța se stabilește prin evaluarea timpului în care sportivul parcurge traseul și atingerea tuturor posturilor de control din traseu, în ordinea stabilită de către organizator. Câștigătorul este desemnat dintre sportivii care realizează cel mai mic timp pe traseul de concurs. Orientarea este un sport în care se îmbină atât calitățile fizice, cât și cele intelectuale, un sport care implică cheltuieli reduse de organizare și participare, fiind potrivit pentru ambele sexe și pentru toate vârstele.
Adrian BRAD

În anul 2017, lanțul de farmacii Medimfarm a avut o cifră de afaceri de 100 de milioane de lei

Într-o lume tot mai stresată, mai poluată și mai bolnavă, nu este de mirare că marile companii farmaceutice internaționale au ajuns mai puternice decât omoloagele lor din domeniul industriei petroliere; o chestie de neconceput în urmă cu trei-patru decenii. Realitatea aceasta se confirmă și în România, atât la nivel național, cât și la cel local (aici sunt incluse și județele, considerate prin lege a fi structuri administrative locale). 


Astfel, lanțul de farmacii Medimfarm, cu sediul în Ploiești, patronat de omul de afaceri câmpinean Mihai Anastasescu (foto), a încheiat anul fiscal 2017 cu o cifră de afaceri de aproape 100 de milioane de lei, în creștere cu 24% față de anul precedent, potrivit datelor furnizate de Ministerul de Finanțe. 
Desigur, și profitul din 2017 este majorat corespunzător, în comparație cu cel obținut în 2016. Medimfarm este unul dintre cele mai cunoscute branduri din Prahova, și nu numai. Compania deține aproximativ 60 de farmacii în mai multe județe (Prahova, Buzău, Iaşi, Călăraşi), dar și în Capitală. Cu asemenea rezultate financiare de excepție, compania Medimfarm a reușit să ocupe unul dintre primele 20 de locuri din piața de retail a industriei farmaceutice. De remarcat că publicația on-line „Ziarul de Ploiești” a acordat recent subiectului un articol, considerându-l pe Mihai Anastasescu al doilea cel mai bogat om de afaceri din județul Prahova, după Sebastian Ghiță. O fi, nu zicem nu, dar fotografia pe care o publică ziarul respectiv nu pare a-l înfăţişa pe Mihai Anastasescu, foarte cunoscut, de asemenea, și prin faptul că nu îi place deloc expunerea publică, drept pentru care foarte puține fotografii cu el există în presa de orice fel. Unii afirmă că niciuna.
Adrian BRAD

O nouă apariţie editorială în Colecţia „Câmpina - Patrimoniu cultural”:

«Peleşul, simbolul regalităţii»

În urmă cu şase ani, Comisia de cultură a Consiliului Local Câmpina, condusă de Florin Frăţilă, iniţia alături de scriitorul Florin Dochia, pe atunci director al Casei de Cultură „Geo Bogza”, proiectul editorial „Colecţia Câmpina - patrimoniu cultural”, care îşi propunea încă de la început culegerea, valorificarea şi tezaurizarea tuturor mărturiilor, încă nescrise, legate de istoria oraşului Câmpina şi a împrejurimilor sale. Proiectul a debutat cu editarea ediţiei anastatice a revistei „Câmpina literar-artistică şi istorică”, o inestimabilă culegere de texte referitoare la istoria Câmpinei, realizată de Ion T. Şovăială între anii 2006 - 2012, a continuat, printre altele, cu editarea a trei volume semnate de Daniel Alin Ciupală („File de cronică”, volumele I şi II) şi Ion T. Şovăială („Câmpina, o istorie în date” volumul II) şi se întregeşte azi cu volumul „Peleşul, simbolul regalităţii”, a treia lucrare editată în condiţii grafice deosebite, semnată de profesorul Alin Ciupală.
Colecţia „Câmpina - patrimoniu cultural” cuprinde şi alte volume semnate de autori câmpineni, a căror editare este susţinută financiar de Consiliul Local şi Primăria Câmpina. (REDACŢIA)

LOCUL  MEMORIEI

Castelul Peleș este  unul din principalele locuri ale memoriei din istoria noastră. Atât de puțin românesc, el reprezintă perfect simbolul României unite, pentru că ne arată România posibilă, România care ar fi putut să fie prin normala racordare la civilizația europeană. Dacă… Păstrat printr-un miracol prin deceniile care au ostracizat memoria, și mai cu seamă memoria regalității, fără distrugerile majore care au pierdut atâtea sute de monumente, Peleșul s-a impus aproape de la sine ca Monumentul național prin excelență. El este o metonimie a proiectului pe care Regalitatea l-a avut pentru România în totalitatea ei istorică, geografică, etnică, spirituală. Studiul-album al istoricului Daniel Alin Ciupală Peleșul – simbolul regalității” (editura Detectiv Literar, 2018) este el însuși un monument. Prin somptuozitatea dialogului dintre text și imagine, bogăția elementului iconografic, cantitatea de informație istorică sintetizată și actualizată, elementele inedite… este cu siguranță o alcătuire editorială demnă de simbolul evocat. Rareori Consiliul Local al primăriei Câmpina a cheltuit mai cu folos banii pentru finanțări de proiecte culturale decât în acest caz, stimulând unul dintre intelectualii de elită ai orașului pentru o realizare majoră, dintre acelea care rămân peste timp ca lucrări de referință.


Albumul (500 de pagini, format A 4, lipsesc indicațiile, neapărat necesare la o astfel de lucrare, privitoare la corectură și tipografie) este, firește, irezumabil, el trebuie citit și privit, imagine cu imagine, pentru că avem, în fond, o istorie a modernizării României de la jumătatea secolului al XIX-lea până la abolirea Monarhiei. Adică, rotund, Secolul de Aur în care România face saltul din sub-istorie în istorie. Peleșul este unul dintre reperele care, bine descifrate, rezumă acest traseu. Autorul adaugă în mod fericit o mulțime de texte și informații „colaterale”, de la domnia lui Cuza la viața unui țăran, Constantin Petre Moise, din Provița, sau descrierea „Balcicului românesc” sau a necropolei regale de la Argeș. Dar mai găsim și o binevenită genealogie a Familiei Regale, o prezentare a Consiliului de Coroană din august 1914, Statutul Casei Regale, detalii despre Școala Palatină etc. Istoria scrisă de dl. Ciupală este narativă, adică atractivă, cum precizează autorul într-o notă inițială lucrarea este dedicată iubitorilor de istorie. Ea folosește fără discriminare documentul de arhivă dar și mărturia orală, amintește pentru savoare chiar legenda, nu se ferește de epitetul caracterizant și dă, finalmente, o puternică senzație de viață. Dinastia regală, începând cu Carol I, a construit nu o catedrală (a construit ea multe, multe), ci un Stat și o Națiune. Scriu înadins aceste cuvinte cu majusculă, pentru că ele sunt astăzi dezavuate, considerate depășite, socotite izvor al tuturor relelor în istorie ș.a.m.d.


Și pentru că, vorbind despre această admirabilă construcție arhitecturală, istoricul subliniază cu insistență tocmai importanța „patrimoniului imaterial”, cum se spune astăzi în jargonul oficial, cu care Regalitatea a îmbogățit conștiința de sine a românilor. Îmi amintesc bine că, acum câțiva ani, profesorul Ștefan Cazimir a stârnit ceva vâlvă scriind într-un articol despre stilul kitsch al Castelului Peleș. Cred că este posibilă o dublă explicație: în primul rând este un edificiu târziu, când nu prea se mai construiau multe asemănătoare, în al doilea rând, mărturii documentare numeroase atestă pasiunea de colecționar a lui Carol I, ai cărui emisari colindau toate târgurile de artă europene și-l țineau la curent pentru achiziții. Și aici avem de-a face cu o sinteză intenționată. Este un castel, cred, gândit ca muzeu, ca învestire.
Istoricul Daniel Alin Ciupală ne-a făcut un dar neprețuit. Albumul despre Castelul Peleș marchează cum se cuvine Centenarul României unite!
 Prof. dr. Christian Crăciun