05 iunie 2018

După 10 ani de procese, Firma Erin sfidează în continuare

Municipalitatea este hotărâtă să exproprieze blocul-schelet

Revenim cu noi informaţii despre pata neagră de pe obrazul urbanisticii câmpinene, „blocul schelet” de la capătul străzii 1 Decembrie 1918. Mai precis, vă vom prezenta, în cele ce urmează, primele informări ale grupului de lucru creat printr-o decizie a primarului municipiului, pentru rezolvarea problemei turnului-schelet. Primele informări ale acestui grup de lucru nu sunt deloc optimiste. La români, se cunoaşte acest lucru dintr-o îndelungată practică, dacă vrei să îngropi o problemă - în uitare şi în derizoriu -, înfiinţezi o comisie, un grup de lucru, o entitate consumatoare de resurse care să se „ocupe” de problemă la nesfârşit, fără nicio finalitate. Să sperăm că acest grup de lucru va fi o fericită excepţie, iar buclucaşa construcţie va dispărea abia peste multe secole, prin cauze naturale: eroziunea provocată de ploi, de vânt, de şocul termic al unor temperaturi extreme etc. Reamintim cititorilor că această clădire cu probleme a început să fie construită în 1997 (prima autorizație de construire a fost eliberată în 1995), deci acum două decenii, iar Consiliul Local Câmpina i-a intentat firmei Erin o acțiune în justiție în anul 2008, la cinci ani după ce constructorul a încetat lucrările. Este demn de menționat, de asemenea, că au fost eliberate, în realitate, mai multe autorizații de construire, în mandatele primarilor Mihai Stănescu, Romul-Remus Micu și Gheorghe Tudor. Procesul dintre municipalitate și Erin a fost lung și complicat, cu multe amânări, cereri de strămutare, schimbări de apărători ai legislativului local, cu casare și trimitere spre rejudecare, deci cu două  cicluri procesuale. Câmpina a pierdut de fiecare dată, deși părea că are toată dreptatea de partea sa. Motivele pierderii procesului care a durat aproape un deceniu (s-a terminat în 2016), nu au fost niciodată analizate riguros în plenul Consiliului Local, dar având în vedere că un an de zile procesul a stat pe loc din cauza unor amânări în cascadă (invocate de apărătorii părţii adverse şi permise de procedurile juridice), se pare că municipalitatea nu a fost apărată cum se cuvine în faţa instanţelor judecătoreşti. 


Singura salvare: exproprierea pentru cauză de utilitate publică

Acum un an, în mai 2017, cu câteva zile înainte de a ieşi la pensie, într-un interviu acordat în exclusivitate publicației noastre, fostul secretar al municipiului, Paul Moldoveanu, ne-a declarat că după pierderea lungului și istovitorului proces cu firma Erin (în care legislativul local a folosit toate căile de atac posibile), municipalitatea a găsit o nouă soluție pentru a redobîndi clădirea și terenul concesionat firmei Erin (fostă Rodan): expropierea pentru cauză de utilitate publică. Succesul acestui demers ar putea duce la o finalitate fericită și izbăvitoare: demolarea pe bucăți, începând cu etajele superioare, a blocului-schelet, o eventuală implozie fiind periculoasă din cauza vecinătății apropiate a multor case și blocuri de locuințe. De altminteri, o expertiză MLPAT, solicitată de apărătorul Câmpinei la acea dată, avansa posibilitatea cedării infrastructurii de rezistență a imobilului din cauza încărcării sale cu prea multe etaje, un pericol de o gravitate extremă. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică pare a fi singura soluție, de lungă durată și costisitoare, dar singura viabilă. Aflate într-o situație asemănătoare cu a noastră, câteva administrații publice din țară au folosit acest temei juridic și au câștigat. Modificări recente ale legislației în construcții ne sunt favorabile. Astfel, construcţia poate fi declarată de utilitate publică în baza unor modificări ale Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică, dar și datorită  unor modificări legislative din domeniu care le consideră construcţii de utilitate publică şi pe cele care nu mai pot fi finalizate conform prevederilor din autorizaţia de construire.

Amenințată cu exproprierea, Erin a dat în judecată Consiliul Local

La ședința ordinară a Consiliului Local din iunie 2017, aleșii câmpinenilor au aprobat demararea procedurilor în vederea exproprierii „turnului-schelet” pentru cauză de utilitate publică. Practic, în acea şedinţă a fost aprobată demararea procedurilor, astfel încât Consiliul Județean să poată spune dacă este posibilă sau nu această expropriere pentru cauză de utilitate public. Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a acestui monstru de beton va trebui decisă de către o comisie specială a Consiliului Județean, care, în prealabil, a solicitat Primăriei Câmpina întocmirea unei fişe tehnice pentru imobilul respectiv. Pentru că Legea construcțiilor este extrem de permisivă și nu există nicio lege în domeniu care să oblige un investitor să termine o construcție, s-a ajuns la această situație aberantă, în care constructorul și totodată proprietarul clădirii nu mai vrea sau nu mai poate finaliza construcția, dar nici nu o redă administrației publice locale, așteptând probabil să iasă din afacere numai după ce va fi despăgubit cu o sumă uriașă de către municipalitate. În noiembrie 2017, amenințată cu exproprierea ”blocului-schelet”, SC Erin a dat în judecată Consiliul Local. Atitudinea conducerii firmei este greu de acceptat, mai exact, nu poate fi înţeleasă decât abandonând prezumţia de bună-credinţă. Imobilul, în proiectul său inițial, avea patru etaje, însă apoi s-au tot cerut autorizații de construire pentru încă un etaj și încă un etaj,  până s-a ajuns la cele opt etaje pe care le are clădirea, dar și la încărcarea structurii sale de rezistență cu o suprasarcină periculoasă, greu de înțeles din cel puţin două perspective: a constructorului (firma Erin, care este și proprietara imobilului, și firma care l-a construit), dar și a celor din Primărie care au eliberat autorizațiile de construire ulterioare, documente ce au dus la transformarea acestui imobil într-un pericol public. Din anul 2003, lucrările de construcție au fost abandonate, nu se știe de ce, dar circulă un zvon potrivit căruia blocul s-a înclinat într-o parte. După realizarea fişei tehnice solicitate de către Consiliul Județean, legislativul prahovean ar putea declara exproprierea pentru utilitate publică a păcătosului imobil, dar numai după o dreaptă și justă despăgubire acordată firmei Erin de către municipalitatea câmpineană. Dacă Primăria și Consiliul Local se vor înțelege la preț cu patronul firmei Erin, blocul va intra în proprietatea Câmpinei și va putea fi desființat cu cheltuieli apreciabile. Dacă nu se vor înțelege asupra prețului, părțile se vor întâlni iarăși în fața instanțelor de judecată, unde se vor putea cere expertize tehnice pentru evaluarea corectă a valorii de piață a imobilului. Instanța va decide doar valoarea de răscumpărare, expropierea fiind hotărâtă în prealabil de către Consiliul Județean. Așa cum era previzibil, pentru a maximiza prețul de răscumpărare al clădirii, societatea Erin s-a pregătit de un nou proces. În cadrul noului litigiu, se vor putea face maximum trei expertize pentru evaluarea financiară a clădirii: una de către Erin, actualul proprietar, una de către administraţia locală şi una de către instanța de judecată. Apoi, aceasta din urmă se va pronunţa definitiv asupra valorii de răscumpărare.

Primele concluzii ale grupului de lucru iniţiat de primar

Grupul de lucru constituit conform Dispoziţiei Primarului nr. 27/17.01.2018, s-a întrunit de mai multe ori. Membrii grupului de lucru vor întocmi dosarul pentru cercetare prealabila, în vederea declararii utilitatii publice de interes local al blocului-schelet. În final, utilitatea publică va trebui aprobată printr-o hotărâre a Consiliului Judeţean. Într-o primă notă de informare înaintată primarului, membrii grupului de lucru descriu  numeroasele probleme întâmpinate, care îi împiedică să finalizeze completarea dosarului pentru cercetare prealabilă. Sunt menţionate, de asemenea, motivele pentru care municipalitatea justifică exproprierea în interes public, și anume, desfășurarea în cadrul acestui imobil, în cazul în care el va reveni Primăriei, a unor activități și servicii publice de interes local și chiar judeţean. Astfel, dacă va fi preluată de municipalitatea câmpineană, clădirea ar putea deveni sediul unor instituții publice de interes local si zonal: Serviciul de asistență socială, Poliția Locală, Arhiva Primăriei, sediul Consiliului Local Câmpina, Serviciul Pașapoarte, Serviciul Înmatriculări Auto, Camera de Comert si Industrie., De asemenea, ea ar putea cuprinde și locuințe pentru specialiști (din sănătate, învățământ etc).  Este evidenţiată, de asemenea, lipsa unor documente importante, care nu au fost prezentate de către firma constructoare nici în faţa instanţelor de judecată, lucru ce nu i-a împiedicat pe judecători să dea dreptate celor de la Erin. Astfel, membrii grupului de lucru se plâng în nota de informare adresată primarului Tiseanu că “singurele informaţii relevante de care dispunem referitor la starea construcției le-am obținut în urma analizării ultimului raport de expertiză tehnică dispusă de Tribunalul Prahova, întocmit pentru termenul din 26.11.2013 de către expertul tehnic judiciar ing. Dabija Mihail – Bogdan, având specialitatea construcții civile si industriale, numit de Tribunalul Prahova la cererea Consiliului Local Câmpina (reclamantul în cauză).

Expertul invocă lipsa documentelor tehnice

Expertul evaluator precizează în raportul său că stabilirea rezistenței construcției, la data întocmirii raportului de expertiză tehnică, se putea face doar având disponibile anumite informații tehnice, inclusiv Cartea tehnică a construcției, care nu au fost puse la dispozitie de către Erin S.R.L, care a obstrucționat, în acest fel, desfășurarea corespunzătoare a procesului. Conform Legii nr. 10/1995 privind calitatea in constructii, aceste documente tehnice ar fi trebuit să conțină  proiectul initial al structurii de rezistenta; proiectele de modificare a acestuia, odată cu mărirea regimului de înălțime; raportul de expertiză tehnică solicitat de ISC la data la care s-a hotărât mărirea regimului de înălțime; procesele-verbale de lucrări ascunse; procesele-verbale ale fazelor determinate, certificate de calitate ale principalelor materiale puse în operă (oțel, beton etc.); punctul de vedere al proiectanților la terminarea lucrărilor pentru structura de rezistență. Având în vedere că lucrările de construire au fost sistate la sfârșitul anulul 2003, se impune stabilirea calității structurii de rezistență "in situ" prin efectuarea de încercări nedistructive și/sau prelevarea de carafe care să indice care sunt caracteristicile betonului armat din elementele structurii de rezistență. În privința "stării terenului" nu s-au putut face aprecieri atâta timp cât nu au existat informații referitoare la: natura și caracteristicile stratului de fundare la data proiectării; nivelul și caracteristicile eventualei ape freatice de pe amplasament; recepția săpăturilor înainte de turnarea radierului (faza determinantă obligatorie la care participă inginerul geolog autor al referatului geotehnic). În opinia expertului tehnic, păstrarea actualei structuri (S+P+7/8E) și definitivarea construcției pentru o destinație de locuințe și birouri se poate face numai după o verificare prealabila a capacității acesteia de a răspunde la toate cerințele de rezistență și stabilitate impuse de normele actuale. Expertul consideră necesara o consolidare de ansamblu a elementelor structurii de rezistență pentru a se înlătura orice pericol.


Un imobil-schelet de aproape 1,3 milioane de lei

În raportul său de expertiză din anul 2013, expertul judiciar estimează valoarea construcției-schelet la 286.900 euro, adică 1.276.705 lei (valoare structură). Expertul tehnic menționează că evaluarea pe care a realizat-o are un anumit grad de aproximare, deoarece nu a avut acces la niciun fel de informații referitoare la cheltuielile făcute (situații de lucrări achitate, cantități de materiale puse în operă etc), în timpul execuției lucrărilor de ridicare a imobilului. 
Este clar că și valoarea constructiei la stadiul de structură trebuie actualizata. De asemenea,  trebuie actualizate și valorile legate de realizarea propriu-zisa a lucrării, pentru a putea completa capitolele referitoare la evaluare din dosarul de cercetare prealabilă.
De fapt, pentru finalizarea procedurii de completare a dosarul de cercetare prealabilă, se impune realizarea multor studii de specialitate, care nu se pot face în lipsa documentațiilor tehnice. Astăzi, construcția acestui imobil pentru birouri și locuințe S+P+ 7/8E are următorul  stadiu fizic de realizare: structură cadre și diafragme din beton armat, fără închideri perimetrale, fără compartimentări funcționale, fără instalații, cu săpătura perimetrală cu maluri nesprijinite la cota subsolului, care grevează și terenul aferent trotuarului aflat în domeniul public, cu împrejmuire improvizată din panouri metalice de inventar. Suprafața construită desfășurată autorizată este de 3.045,30 mp, care se suplimenteaza cu suprafata nlvelului 8 realizat suplimentar, fără respectarea autorizației de construire. Suprafețele sunt aproximative, iar conform ultimei autorizații de construire, acestea sunt: S subsol = 356,40mp; S parter = 324,40mp + 125mp terase; S etajele 1-6 = 324,40 mp x 6 etaje = 1.946,40 mp; S et. 7 = 252.10 mp; Sc et. 8 = 172,00 mp - realizat suplimentar fără respecfarea autorizației de construire. Analizand istoricul autorizatiilor de construire emise în anul 1997, apoi in 2000, dar si in anul 2003, se constata ca initial cladirea a avut un regim de inaltime S+P+4E (birouri si locuinte), mai apoi S+P+5E (birouri si locuinte) si S+P+6/7E (bloc locuinte si birouri), pentru ca în prezent, prin nerespectarea prevederilor ultimei autorizatii, să prezinte un regim de înălțime S+P+8E.

Un constructor de rea-credință

Proprietarii firmei Erin ar putea rămâne în istoria acestui oraș drept cei mai rău-voitori antreprenori cu care a colaborat Primăria Câmpina.  La început firma s-a numit Rodan, apoi a devenit Erin. Numele ei s-a schimbat, dar năravurile patronilor, neam! Blocul Erin a ajuns să constituie un real pericol, constructia fara închideri perimetrale atrăgând numeroase persoane pentru a fi escaladată. În intervalul 02.03.2015 - 20.06.2017 s-au raportat de catre Politia Locală numeroase cazuri de acces necontrolat în cladire. Astfel, din 21 de persoane legitimate, 14 erau minore. Au fost și 4 tentative de sinucidere, dar, din fericire, niciuna nu s-a finalizat. Conducerea executivului câmpinean a întreprins mai multe demersuri în încercarea de a determina investitorul sa finalizeze constructia sau macar sa o puna în siguranta prin realizarea unor închideri perimetrale. Însă de fiecare dată beneficiarul a gasit diverse tertipuri sau motive pentru a se eschiva de aceasta obligatie. Situația trenează de atâția ani, deoarece nicio lege în domeniu nu prevede obligativitatea investitorului de a termina construcția. În anul 2008, la cinci ani după întreruperea lucrarilor de construire, interval în care investitorul nu a realizat niciun demers în vederea continuării lucrarilor, constructia fiind abandonata, fara masuri de punere în siguranță a șantierului, municipiul Campina actioneaza în instanță S.C. ERIN S.R.L., în vederea anulării contractului de concesiune a terenului și constatarea dreptului de proprietate asupra construcției edificate pe terenul concesionat. În anul 2016 se respinge recursul formulat de municipiul Campina împotriva sentintei nr. 639/18.03.2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul că se mentine valabilitatea contractului de concesiune a terenului, iar S.C. ERIN S.R.L. rămâne proprietarul construcției abandonate. Prin adresa nr. 4471/15.02.2016, Primăria Câmpina invită societatea investitoare la negocieri, pentru ca, pe cale amiabilă, să rezolve aspectele privind igienizarea zonei, punerea în siguranță a construcției și a șantierului, continuarea lucrărilor de construire. Din acest moment începe o corespondenta intensa între Primaria Campina si Erin SRL, avand loc si o întâlnire între reprezentantii firmei şi cei ai executivului local, soldată cu încheierea unei minute ce punctează actiunile, etapele si termenele pentru reluarea lucrărilor în vederea asigurării construcției, a șantierului, respectiv realizarea închiderilor perimetrale ale structurii construcției S+P+7/8E. Din păcate, minuta a rămas un simplu document, căruia nu i s-a dat curs de către investitor. De asemenea, în nota de informare a primarului, grupul de lucru evidențiază faptul că această cladire nu este declarată în rolul fiscal al societatii S.C. ERIN S.R.L., întrucât, conform Legii 227/2015 privind Codul fiscal, art. 461, se supune impozitării numai suprafața construită desfășurată care are elementele structurale de bază ale unei clădiri, adică pereți și acoperiş. Astfel, lipsa de interes a investitorului în realizarea închiderilor perimetrale este clar legată de dorința acestuia de a evita plata impozitului pe clădire.
Adrian BRAD

Editorial. CE BINE, CE BINE, E-AICEA LA TINE!

Cred că vă așteptați să-mi dau și eu cu părerea despre decizia CCR. La ce ar folosi să reproduc papagalicește, cum fac atîția, ceea ce am văzut în zecile de ore de inutil show tv.? Ele nu contribuie cu nimic la înțelegerea fenomenului. Limbajul sofisticat în care „ni se explică” lucrurile e doar un fel de a nu spune nimic. Mi se pare evident că înaltul for și-a depășit atribuțiile, speculînd (aici mă ghidez chiar după dl. Iordache) pe dihotomia conținut – formă și lăsîndu-l pe președinte să decidă doar în chestiuni formale, fără a se putea pronunța în chestiuni de fond. Ceea ce, din cîte știu eu, nu scrie în constituție. Aș observa doar că tot o decizie a curții ar fi trebuit de mulți ani să ne facă să avem un parlament mult aerisit, de numai 300. Sau, există, tot prin decizia CCR obligativitatea organizării unui referendum cerut de peste 3 milioane de cetățeni. Nici acela nu s-a făcut pînă acum și încearcă diverse forțe politice fie să și-l arondeze, fie să-l oprească. Parcă ziceați că deciziile CCR sînt obligatorii? Sigur că sînt obligatorii, dar asta nu înseamnă și că sînt indiscutabile sau necriticabile. Dar vedem că unele par mai obligatoriii decît altele. CCR se ascunde în spatele unui limbaj mai abscons decît cel al matematicilor superioare, deși el nu este necesar. Purtătorul de cuvînt al instituției ar trebuie „să traducă” deciziile șmecheros tehnice în limbajul populației pe care aceste decizii o afectează. Ceea ce nu spune CCR este că nu este normal ca un procent zdrobitor dintre politicienii de vîrf să aibă dosare penale. Și ca ei să ia decizii în continuare, ca și cum asta ar fi normalitatea. Mimînd perfect o instituție normală, de fapt Curtea Constituțională vrea să țină loc de guvern și de președinție. Și nu de acum, de  mult. Ea nu are nimic din prestigiul Curții americane sau a celei germane, cum guvernul Vasilicăi nu are nimic de-a face cu un guvern normal. Asta e problema, și nu articolul x, paragraful y din legea z care-i dă dreptul unui penal să fie ministru. 


Jonglerii de vorbe care amețesc telespectatorii țin loc de analiză juridică. Nu-i vorba, cam toate instituțiile românești funcționează după același tipic al unor copii din alea șterse și mișcate de la un fotocopiator ieșit de mult din uz, la 10 bani pagina. Așa par ele față de similarele din statele funcționale. Avocatul poporului apără pe cei care abuzează de revolta poporului. Învățămîntul scoate pe bandă rulantă analfabeți. La cîțiva ani după Colectiv, vedem că majoritatea școlilor nu au autorizația de securitate anti-incendiu (din 420 doar 22, din capitală, nu din țară, au această autorizație). Parlamentul face legi proaste sau cu dedicație. Justiția e haotică. Administrația e dușmănoasă și mai ales dușmănește informatizarea. Eu, de pildă, trebuie să dovedesc, după 40 de ani de profesorat, printr-o adeverință de la facultate (care costă bani munciți de mine) că am absolvit facultatea. Despre asta este decizia CCR. Despre acest popor de prizonieri. Despre lagărul numit România. Se spune că decizia a fost negociată undeva în WC-urile instituției supreme a țării. Nici nu se putea mai edificator pentru a desemna locul unde ne aflăm în istorie. Acest funebru domn Tăriceanu jubila că decizia CCR îi dă dreptate că România este o republică parlamentară. Fără să-și dea seama că astfel dă involuntar dreptate tuturor celor care sînt revoltați pe politizarea flagrantă a înaltului for de palavre. Căci nu intră în atribuțiile curții să decidă forma de guvernămînt, dacă președintele camerei are dreptate, atunci dovedește în ce măsură curtea și-a depășit atribuțiile. 
Nu mi-e clar ce poate face președintele Johannis. Greșeala lui nu e de acum, ci din momentul în care s-a hotărît „să mai acorde o șansă” PSD-ului. Ca și cum nu ar fi fost evident că adunătura nu merită absolut nicio șansă. Era mai bine să declanșeze o criză atunci (așa cum, în anumite situații, e nevoie de comă indusă spre salvarea pacientului) decît acum, cînd e mult mai greu, băieții au infestat deja totul, atunci erau în defensivă. Tactica amînării nu e totdeauna cea mai bună în politică, mai ales cînd ai de-a face cu adversari care nu respectă nicio regulă. Din ce în ce se vede mai clar din cîte belele ne-a scăpat Băsescu, cu forța lui de a juca pe sîrmă. Băsescu cel de acum 5-10 ani, nu trista fantoșă de acum. Se vede acum că totul s-a jucat și se joacă în jurul punctului 8 de la Timișoara. Cei tineri care strigă în piețe poate nici nu știu despre ce este vorba. Această nouă nomenklatură care își plătește cauțiunea în lingouri de aur și își ascunde tablourile prin cavouri este rodul cedării de atunci. Încet, încet au construit această CCR de mămăligă și restul instituțiilor din brânză de capră, să le poți frămînta oricum, de la sediul partidului. Nu vă uitați la comunicatul CCR, conceput astfel ca să nu înțelegeți nimic (la fel ca și factura de energie, nu e o întîmplare)! Uitați-vă la ce se întîmplă. Pute!
Christian CRĂCIUN

La Bănești, marele pilot Constantin (Bâzu) Cantacuzino a fost comemorat de Iacării Acrobați

Zilele trecute, în hangarul pe care și l-au amenajat la Bănești, piloţii celei mai îndrăgite formaţii de acrobaţie aeriană din România l-au comemorat pe marele pilot militar din Al Doilea Război Mondial, temerarul și aristocraticul Constantin (Bâzu) Cantacuzino, unul dintre cei mai buni aviatori pe care i-a avut România în ultimul secol. La simpozionul intitulat „In memoriam Constantin (Bâzu) Cantacuzino” au participat aproape 100 de persoane, militari activi sau pensionari din cadrul Forțelor Aeriene Române, dar și ai altor arme, iubitori ai aviației, localnici, adulți și mulți copii. A ținut să fie prezent primarul comunei Bănești, Gheorghe Stoica. De remarcat, de asemenea, prezența a doi generali de aviație pensionați: generalul de divizie aeriană (r)  Iosif Rus (82 de ani, fost comandant al Aviației Militare Române), și generalul de flotilă aeriană (r) Ion Dobran (99 de ani, ultimul pilot român în viață din ultima conflagrație mondială, unul dintre așii aviației de vânătoare române în timpul celui de Al Doilea Război Mondial). 


Simpozionul a fost precedat de o demonstrație a Iacărilor Acrobați, cu o formație de trei avioane. Din unul dintre ele a coborât generalul Ion Dobran, în aplauzele pline de admirație ale celor prezenți. Revenind la cel omagiat, la Constantin Cantacuzino (poreclit Bâzu), trebuie să spunem că el era descendent al unor vechi familii boierești. S-a născut la București, în anul 1905. Tatăl său a fost Mihai Cantacuzino, iar mama sa, Maria Rosetti. (Dupa moartea soțului său, Maria Rosetti s-a recăsătorit cu George Enescu.) Constantin a fost căsătorit cu actrița de origine basarabeană Nadia Kujnir-Herescu (Nadia Gray) și este tatăl scriitoarei Maria-Ioana Cantacuzino (Oana Orlea).   A efectuat peste 600 de misiuni aeriene de luptă între anii 1941 și 1945. A făcut parte din Escadrila 53 Vânătoare și din Grupurile 7 și 9 Vânătoare, fiind decorat, în august 1943, cu Ordinul Mihai Viteazul, cea mai înaltă distincție militară de război a României. (Adrian BRAD)

Cadoul municipalității de Ziua Copilului: spectacole muzicale și concursuri sportive

De Ziua Internațională a Copilului, se poate spune că administrația publică locală a făcut mai multe cadouri pentru cei mai mici dintre câmpineni. Cadourile nu au constat în dulciuri și fructe, ci în cofinanțarea și finanțarea unor manifestări distractive. 


Mai exact, în cofinanțarea unui concurs de automodelism (într-una din zilele premergătoare sărbătorii mondiale a copiilor), în cofinanțarea unui concurs de navomodelism (desfășurat pe apele Lacului Bisericii), și în finanțarea (cu 30.000 de lei) a unor spectacole artistice, chiar de 1 Iunie, pe scena amplasată la marginea Parcului Soceram, un loc bine amenajat și întreținut de cunoscuta companie cu același nume, un loc care, se pare, va fi permanent în viitor gazda sărbătorii de 1 Iunie. 


Adulții nu au decât să se distreze, în continuare, cu mici și bere, cu fripturi și vin, ceva mai sus, la câteva sute de metri distanță, la Fântâna cu Cireși. Spectacolul de muzică și dans de pe scena amintită a început pe la ora 10.00. Prima data, pe scenă au urcat ansambluri și soliști de la Clubul Copiilor, pentru ca, după ora 13.00, Nicole Cherry, cunoscuta interpretă de muzică pop, să ofere un recital bine primit de publicul spectator. 


Copiii prezenți de 1 Iunie pe platoul Muscel s-au distrat de minune, întâlnindu-se cu personaje din lumea basmelor și a desenelor animate, dar și participând la diverse jocuri specifice vârstei proprii. În paralel cu spectacolele artistice, pe Lacul Bisericii s-a desfășurat o etapă din finala Campionatului Național de Navomodelism pentru copii. Acest concurs (ca și cel de automodelism, care avusese loc cu o săptămână înainte), s-a desfășurat sub egida Federației Române de Modelism.


Ambele evenimente au fost inițiative ale câmpineanului Răzvan Nicolau, președintele Clubul Sportiv Auto-Navo RC Câmpina, un pasionat al acestor ramuri sportive, cel care a reușit să reînvie modelismul la Câmpina, după multe decenii de absență.
Adrian BRAD

Teodor Baconschi şi-a lansat ultimul volum la Câmpina

Invitatul celei de a patra ediţii a Seratelor Culturale Elstar a fost Teodor Baconschi, una din personalităţile remarcabile ale culturii române contemporane. În prezenţa unui public câmpinean numeros, venit să-l asculte pe fostul ministru de externe şi ambasador al României, a fost lansată  ultima carte scrisă de Teodor Baconschi „Mic almanah al marilor oameni (pe care i-am cunoscut)” apărută la Editura Polirom, Iaşi, 2018. 


Moderatorul întâlnirii, Codruţ Constantinescu, şi-a a dus aminte cum l-a cunoscut pe Teodor Baconschi, după ce, cu mai bine de un deceniu înainte, îl citea cu regularitate în paginile revistei Dilema, unde oaspetele nostru avea rubrica „Turn înclinat”.  În primăvara anului 2015, Teodor Baconschi şi-a lansat volumul „Facebook. Fabrica de narcisism” (Ed. Humanitas), o carte de mare actualitate căci, e de părere Codruţ Constantinescu, Facebook ne poate apropia, dezbina, dar chiar şi ucide, cum a constatat o ţară întreagă, siderată, acum cateva zile. C. Constantinescu a afimat că ultimul volum scris de fostul ministru de externe „este strâns legat de parcursul profesional, dar şi spiritual al domniei sale” şi a prezentat pe scurt  structura cărţii care chiar dacă este disciplinată de autor în două mari secţiuni, personalităţi externe versus personalităţi interne, poate fi ordonată şi în functie de criteriul ocupaţional. 


Avem oamenii bisericilor (din cele două mari tabere ale Creştinismului: Papa Ioan Paul al II-lea, Paul Cardinal Poupard, ultimii doi patriarhi români dar şi Bartolomeu Valeriu Anania) (2) politicienii de talie internaţională, de care toata lumea a auzit (Hillary Clinton, Sarkozy, Alain Juppé, Barroso, Shimon Peres etc.) unii ocupând un rol central şi acum (Lavrov, Netanyahu) (3) cărturarii atât străini, mai degrabă din spaţiul francofon (se distinge Jacques Le Goff), cât şi autohtoni (Petre Ţuţea, Horia Bernea, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleşu etc. Nicolas Cage, dintre care ultimul nu l-a impresionat peste măsură pe analiticul autor, care a găsit şi o explicaţie interesantă pentru problemele pe care le dezvoltă starurile americane). La final regrupăm cele trei scurte portrete ale foştilor şefi de stat român (Regele Mihai I şi preşedinţii Constantinescu şi Băsescu), pe care Baconschi i-a cunoscut în mod direct. 
Codruţ Constantinescu a mai remarcat şi faptul că de-a lungul întregului volum răzbate amărăciunea autorului faţă de  amplul feneomen de contraselecţie, una din caracteristicile societăţii noastre după 1945, dar care pare a lua o amploare nemaivăzută în ultimul timp, totul culminând cu numirea unui premier care nici măcar nu se poate exprima corect gramatical şi cât de cât decent în limba oficială a propriului stat pe care-l conduce. 
Eseistul şi profesorul Christian Crăciun şi-a încântat din nou audienţa cu un adevărat elogiu adus ideilor de cultură, selecţie şi valoare. A prezentat şi câteva din cărţile mai vechi ale distinsului invitat, inclusiv substanţialul volum al tatălui său, Anatol Bakonsky, „Panorama poeziei universale contemporane” (apărut în 1972).  În „Mic almanah...”, Christian Crăciun constată că se refac două arte aparent pierdute astăzi, cea a admiraţiei şi arta portretului: „A admira a devenit un lucru foarte rar, este mult mai uşor să fii ţâfnos şi arogant. Noi nu mai vrem să vedem părţile bune ale oamenilor. De altfel, este foarte greu să surprinzi esenţa unui om în doar câteva pagini, dar d-l Baconschi reuşeste această într-o manieră clasică, după modelul greco-roman”. 


Eseistul i-a îndemnat apoi pe tinerii prezenţi să căute modele, căci ele se găsesc dacă sunt căutate, în ciuda timpurilor, modele pe care să le admire şi studieze, cu care să poarte un dialog adevărat, formator, căci ceea ce s-a extins acum, moda de a fi fanul vreunui star, este superficială şi fără niciun câştig în plan real. Pentru Christan Crăciun această carte ar fi şi un abecedar în care oamenii sunt îndemnaţi şi învăţaţi să fie deschişi faţă de frumuseţea celuilalt. „Din comunism nu ne-a rămas o literatură de sertar aşa cum ne-am fi aşteptat, dar am avut totuşi norocul să descoperim, după 1989, o generaţie care în acel moment avea 18-20-22 de ani şi care a trăit şi profitat de acea explozie de libertate pentru a se forma pe baze solide. La un moment dat se părea că această generaţie era pe punctul de a se aşeza la butoanele acestei ţări, însă ceva s-a întâmplat şi atât ea cât şi destinul nostru au fost deraiate”. Christian Crăciun şi-a încheiat elegantul discurs spunând că „în ciuda faptului că Teodor Baconschi nu mai are puterea instituţională de a face bine, poate viitorul ne va suprinde căci, ştim bine, românii şi-au trăit istoria prin miracole, iar pe unul din aceste miracole îl sărbătorim anul acesta”.


În introducerea discursului său, Teodor Baconschi s-a referit la cartea lui Emil Cioran, „Exerciţii de admiraţie”, afirmând că nimeni nu este perfect, dar că există totuşi o scară a valorilor, chiar dacă acum ea pare complet răsturnată. Scriitorul a facut un elogiu întâlnirilor exemplare în urma cărora se pot sădi nişte seminţe care nu se ştie când şi în ce circumstanţe vor sădi, recunoscând că cel mai mult a avut de învăţat din afara şcolii! Prezentul alamanah ar fi putut fi la fel de bine şi o carte de telefon, însă autorul a operat la o selecţie drastică a personalităţilor pe care a ales să le includă în acest format. A facut referire şi la ingratitudinea unor oameni care au avut nevoie de ajutorul său atunci când era în poziţii importante, doar pentru a fi uitat, calomniat de aceiaşi oameni care aposteriori considereu ajutorul complet îndreptăţit, meritat, datorat sau nesemnificativ. Teodor Baconschi a facut referire şi la faptul că oamenii se raportează obsesiv la vârfurile olimpice care au ţopăit dintr -un sistem în altul, deşi ar trebui să aibă în vedere că media este cea care caracterizează un sistem, o ţară şi nu vârfurile, care oricum pleacă rapid din ţară. „Cititorii îi ţin în viaţă pe autorii de cărţi, iar publicului trebuie să i se cultive discernământul, ceea ce în Câmpina se întâmplă, atât prin aceste meritorii serate culturale, găzduite de această cochetă librărie, cât şi în cadrul Conferinţelor Culturale Lemet”.  Întrebat care ar fi personalitatea care l-a impresionat cel mai mult, după Papa Ioan Paul al II-lea, Teodor Baconschi i-a făcut un calduros elogiu şi un portret luminos lui Andrei Pleşu, care este o personalitate complexă, de un înalt nivel, atât intelectual cât şi uman: „Marile caractere nu se tem de concurenţă, ci o încurajează. Nu le este frică de interferenţa altora, ci o încurajează, nu fac tabula rasa în jurul domeniul lor doar pentru a se pune şi mai mult în valoare. Aceasta este o generozitate rară care denotă un mare caracter. Omul mare este şi generos, nu pârjoleşte în jurul său”.
Concluzia seratei a fost una cât se poate de clară: suntem suma cărţilor citite, a studiilor făcute şi a întâlnirilor importante avute de-a lungul vieţii!
(Foto: Andrei Gogescu)