14 august 2018

Peste 20.000 de prahoveni au semnat pentru iniţiativa „Fără penali în funcţii publice”

Din primăvara acestui an, Uniunea Salvați România a iniţiat o strângere de semnături pentru a promova o iniţiativă cetăţenească ce transpune în Constituție cea mai importantă solicitare a românilor care au protestat anul acesta în stradă: fără penali în funcții publice. Mai clar, fără persoane condamnate penal (prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile), în funcţii publice. Şi mai exact, este vorba despre o inițiativă cetățenească, susținută de USR şi denumită „Fără penali în funcţii publice”, prin care se doreşte modificarea articolului 37 din Constituţia României, în sensul introducerii unui nou alineat potrivit căruia: „Nu pot fi aleşi în organele administraţiei publice locale, în Camera Deputaţilor, în Senat şi în funcţia de Preşedinte al României cetăţenii condamnaţi definitiv la pedepse privative de libertate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, până la intervenirea unei situaţii care înlătură consecinţele condamnării”. Din păcate, în România, legislația nu interzice persoanelor condamnate penal să ocupe funcții publice, cu excepția funcțiilor din Guvern. Astfel, Liviu Dragnea, deși are o condamnare penală definitivă, a ajuns să fie președintele Camerei Deputaților și să conducă după bunul plac România. O lege votată sub guvernarea Năstase, Legea nr. 90 din 2001, arată că pot fi membri ai guvernului “persoanele care nu au suferit condamnări penale”, prevederea fiind în vigoare. Cum Liviu Dragnea a fost condamnat în aprilie 2016 la doi ani de închisoare cu suspendare în dosarul fraudării votului la referendum, actualul lider al PSD nu a putut ocupa funcţia de premier, chiar dacă partidul pe care îl conduce a câştigat alegerile parlamentare din toamna lui 2016.  Dragnea a ajuns, totuşi, preşedinte al Camerei Deputaţilor, deoarece, prin decizia definitivă a instanţei care l-a condamnat la un an cu suspendare, nu i s-au interzis drepturile civile de a candida şi de a fi ales.  


USR, cel mai activ partid al Opoziţiei
USR consideră că se impune introducerea acestei interdicții în Constituție în contextul asaltului asupra Justiției pe care coaliția PSD-ALDE l-a început imediat după preluarea puterii cu OUG 13 și care a culminat după 9 luni cu proiectul de modificare a legilor justiției ce subminează independența magistraților și anulează reformele pe care România le-a făcut în ultimii ani în acest domeniu. USR are şansa de a fi un partid nou, care nu are în conducerea sa persoane care au îndeplinit funcţii de demnitate publică. Asta l-a ajutat să fie cel mai vocal partid al Opoziţiei, deoarece oamenii care sunt la conducerea acestei formaţiuni politice au mult mai puţine pete decât cei din conducerea celorlalte partide parlamentare care nu sunt la guvernare. Aceste din urmă partide nu s-au opus cu aceeaşi îndârjire ca şi USR schimbării legilor justiţiei de către coaliţia PSD-ALDE, întrucât au şi ele în teritoriu lideri care ocupă funcţii înalte în administraţiile publice locale şi cărora le convin recentele schimbări ale legilor justiţiei, deoarece îi scapă de condamnări penale şi de alte belele.

Dan Barna
„USR s-a opus cu toată forța și a organizat primul protest din Parlamentul României împotriva OUG 13, dar sutele de mii de oameni din stradă sunt cei care au reușit cu adevărat să blocheze această tentativă a coaliției PSD-ALDE de salvare a corupților. De aceea, USR face din nou apel la români să semneze această inițiativă pentru a reuși împreună să oprim asaltul asupra Justiției. Sperăm că majoritatea PSD-ALDE nu își va permite să blocheze în Parlament o inițiativă cetățenească semnată de peste 500.000 de oameni, așa cum a făcut-o până în prezent cu toate proiectele inițiate de opoziție pentru a curăți politica românească”, a declarat Dan Barna, președintele USR.

Iniţiative legislative populare
Constituţia României permite aşa-zisele iniţiative populare, adică dreptul cetăţenilor de a iniţia proiecte de acte normative. Acest drept este reglementat atât de către Constitutie (art. 74 si 150), cât şi de legi speciale. Constituţia reglementează acest drept al cetăţenilor în mod diferenţiat, după cum este vorba de iniţierea unui proiect de lege ordinară sau organic, precum şi în mod distinct, atunci când este vorba despre un proiect de lege de revizuire a Constituţiei. În cazul legilor de revizuire a Constituţiei, legea precizează că este nevoie de semnăturile a cel puţin 500.000 cetăteni cu drept de vot care trebuie să provină din cel puţin jumătate din numărul judeţelor, iar în fiecare din acestea, precum şi în municipiul Bucuresti, trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături. La iniţiativa „Fără penali în funcţii publice” au aderat multe organizaţii ale societăţii civile.

Prahova, printre judeţele fruntaşe
Dacă în urmă cu o lună, în judeţul nostru se strânseseră prea puţine adeziuni, mult sub ţinta de 20.000 de semnături, astăzi Prahova este printre primele 10 judeţe din ţară, din acest punct de vedere. Campania va continua până la 20 august 2018, în aproape toată țara. La nivelul judeţului nostru au fost strânse peste 25.000 semnături de la cetățeni. La nivelul întregii ţări, cifra se ridică la peste 700.000. În Tulcea şi în mai multe judeţe din Moldova încă nu s-a atins pragul de 20.000 de semnături prevăzut de lege. Chiar dacă la nivelul României s-au strâns mult peste necesarul de 500.000 de semnături, trebuie îndeplinită şi celelalte condiții: campania să se desfăşoare în majoritatea judeţelor şi în municipiul Bucureşti, iar în fiecare dintre județele în care se desfășoară Campania să se atingă pragul de 20.000 de semnături.


Un proiect pentru o lege clară şi echitabilă
Legea nr. 90 din 2001 prevede că pot fi membri ai Guvernului numai persoanele care nu au suferit condamnări penale, condiție care nu se regăsește în Constituție și nici în legile electorale. Această situaţie ambiguă l-a determinat pe Avocatul Poporului să sesizeze Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate a art. 2 din Legea nr. 90/2001, prin care a criticat, în esență, lipsa de coerență legislativă în stabilirea unor criterii de integritate clare, obiective și general valabile pentru ocuparea funcțiilor aparținând celor trei puteri organizate în cadrul democrației constituționale. În expunerea de motive a excepției au fost trecute în revistă situațiile parlamentarilor, ale magistraților și Președintelui României, care au fost comparate cu situația membrilor Guvernului, pentru evidențierea caracterului eterogen al condițiilor care trebuie întrunite pentru dobândirea calităților respective. 
Fără a contesta faptul că o persoană care urmează să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat trebuie să îndeplinească anumite cerințe de integritate, legalitate și corectitudine, menite să consolideze încrederea cetățenilor în autoritățile statului, Avocatul Poporului a explicat că legislația care guvernează condițiile de accedere la o funcție sau demnitate publică trebuie să fie una coerentă, predictibilă și unitară, aplicabilă tuturor reprezentanților puterilor legislativă, executivă și judecătorească. Curtea Constituțională a respins excepția prin Decizia nr. 304/2017, însă nu pentru motive de fond, ca neîntemeiată, ci pentru motive de formă, ca inadmisibilă, reținând printre altele faptul că „examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției”. Din acest motiv, instanța de contencios constituțional a concluzionat că „nu ține nici de rolul și nici de competența Curții Constituționale asigurarea coerenței legislative invocate de Avocatul Poporului, revenind astfel Parlamentului și Consiliului Legislativ obligația de a elimina o eventuală lipsă de coerență și de a unifica legislația în materia antereferită”. Prin inițiativa cetăţenească „Fără penali în funcţii publice” se pot remedia problemele semnalate de Avocatul Poporului prin consacrarea la nivel constituțional a unei condiții de integritate unitare, similară celei privind membrii Guvernului, ce ar urma să se aplice persoanelor care candidează pentru a fi alese în organele administrației publice locale, în Camera Deputaților, în Senat și în funcția de Președinte al României. Este imperios necesar ca legislația care guvernează condițiile de accedere la o funcție sau demnitate publică să fie coerentă, predictibilă și unitară, aplicabilă tuturor reprezentanților puterilor statului, astfel încât persoanele care urmează să ocupe o funcție ce implică exercițiul autorității de stat să îndeplinească anumite cerințe de integritate, legalitate și corectitudine, menite să consolideze încrederea cetățenilor în autoritățile publice și să preîntâmpine derapajele de la principiile democrației prin drept. Textul propus de proiectul de lege respectă în totalitate Declarația Universală a Drepturilor Omului, pactele și tratatele internaționale la care România este parte, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, recomandările Comisiei de la Veneția și concordă cu prevederile similare care se regăsesc în constituțiile unor state europene cu îndelungate tradiții democratice, cel puțin în virtutea următoarelor considerente principale: 
- măsura nu se aplică decât persoanelor condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, fiind exonerate cele care primesc pedepse penale mai ușoare (ex. amenda penală), pentru respectarea principiului proporționalității, potrivit căruia ridicarea dreptului de a fi ales trebuie aplicată numai pentru infracțiunile cu gravitate sporită;
- măsura nu se aplică decât condamnaților care au săvârșit fapte penale cu intenție, fiind exonerați cei care au comis infracțiuni din culpă, deoarece acestea prezintă un grad de pericol social mai redus și nu pot fi apreciate ca fiind de natură să pună sub semnul îndoielii onestitatea și moralitatea făptuitorului;
- măsura nu privește doar candidaturile pentru Camera Deputaților, Senat și Președinția României, ci și cele pentru organele administrației publice locale, ca o recunoaștere a importanței semnificative a acestor funcții publice și pentru asigurarea egalității de tratament la nivelul întregii administrații, printr-o reglementare unitară și coerentă sub acest aspect;
- măsura nu se aplică pentru întreaga durată a vieții condamnaților, fiind în mod expres limitată până la intervenirea unei situații care, potrivit legii organice, înlătură această consecință extrapenală a condamnării; aceste situații sunt în prezent dezincriminarea faptei, amnistia postcondamnatorie și reabilitarea, aceasta din urmă putând fi de drept (care operează în temeiul legii, dacă persoana condamnată la pedeapsa amenzii sau a închisorii de până la 2 ani nu săvârșește o altă infracțiune în decurs de 3 ani de la data executării pedepsei) și judecătorească (care se dispune la cerere, prin hotărâre judecătorească, dacă persoana condamnată la pedeapsa închisorii cuprinse între 2 ani și 25 de ani nu săvârșește o altă infracțiune în decurs de 4 până la 10 ani de la data executării pedepsei).


Câmpinenii au răspuns pozitiv
Președintele USR Câmpina, Bogdan Tămîrjan, ne-a declarat că, la ora actuală, nu există o configuraţie a semnăturilor pe localităţi, aşadar nu se ştie exact câţi câmpineni au aderat prin semnături proprii la iniţiativa promovată de USR. Acest lucru se va şti la finalul campaniei, după ce vor fi depuse toate listele. „Pe la sfârşitul lunii trecute, în weekend-ul în care am organizat campania de strîngere de semnături în oraşul nostru, percepţia mea a fost că reacţia câmpinenilor a fost extrem de pozitivă. Au fost şi mici excepţii, cum se întâmplă peste tot, oameni care ne-au criticat, atraşi de pomenile primite, acea categorie păcălită de actualii guvernanți prin manevre de mituire gen pensii mai mari, măriri de salarii etc. Toate aceste pomeni nu pot fi susţinute de economia naţională, un lucru evident, de vreme ce aceste mituiri ale populaţiei au generat inflaţie prin scăderea puterii de cumpărare a românilor. Nu trebuie să fii mare finanţist ca să îţi dai seama că respectivele pomeni au golit bugetul de stat şi au atras creşteri periculoase la o mulţime de servicii şi produse. Sunt foarte mulţumit de felul cum au reacţionat localnicii la iniţiativa noastră. Obţinerea cu uşurinţă a multor semnături la Câmpina a fost remarcată, de altfel, şi de liderul naţional al USR, Dan Barna”, a concluzionat şeful useriştilor locali.
Adrian BRAD

Editorial. (DE) CE AM SEMNAT

Mi-a atras atenția zilele trecute o analiză care „more geometrico” susținea că aceia care au semnat pentru Fără penali nu pot fi aceiași care au semnat pentru referendumul de modificare a Constituției al Coaliției pentru Familie. Sensul demonstrației era că Fără penali fiind instrumentată de USR, care partid este printre cele mai vehemente împotriva CpF, logic nu poți fi cu ambele. Am semnat din toată inima pentru fiecare dintre inițiative, și totuși nu mi se pare a fi în contradicție. „Logica” acuzației de mai sus este numai aparent corectă, în realitate e vicioasă. 1. Chiar dacă Fără penali a avut inițiativa, nu înseamnă că, dacă sînt de acord că țara nu poate fi condusă de borfași și analfabeți, ader la programul USR. Care are multe chestii excelente și cîteva discutabile, după părerea mea. Una-i una, alta-i alta. 2. Dacă ader fără rezerve la ideea că singura familie normală este cea formată din bărbat și femeie, nu înseamnă că vreau să fiu condus de mafia neo-comunistă. Asemenea sofisme, cum este cel amintit mai sus, sînt caracteristice progresismului stîngist care, chiar cînd susține literal contrariul, apără, în fond, reacționarismul bolșevico-cleptocrat. Ăsta este fundamentul USR-ului, din păcate. 


De aceeași natură sînt și cei care s-au arătat subit pudici față de sloganul verii împotriva PSD. Trebuie să fii total inocent sociologic ca să nu-ți dai seama că intensitatea cu care s-a răspîndit, mai repede decît incendiile din California, acest slogan este un simptom. Este cel mai bun sondaj sociologic față de starea psihică a populației. Și, în locul pesedeilor, m-aș îngrijora foarte tare de chestia asta care nu mai poate fi stăpînită. Psihismul colectiv poate fi manipulat, dar nu și controlat pînă la capăt. Ceea ce au făcut vineri seară arată că au pierdut capacitatea de manipulare, trec la represiunea fățișă. Au încercat să deturneze mitingul speriind lumea prin provocatori năimiți și justificînd astfel intervenția complet disproporționată a forțelor de represiune. Hazlii complet (am scris: prostia îi va distruge pe ăștia), au încercat să se explice. Zice purtătorul de cuvînt al  jandarmeriei: „S-a ajuns la ultima soluție, pe care și noi ne-o doream, aceea de intervenție în forță….”. Trăiască Freud (nu se studiază la școala de jandarmi) și teoria actelor ratate! Sau, mai pe înțelepciunea populară, gura mincinosului adevăr grăiește. 
Un oarecare Cristian Bârdac, ditamai secretarul de stat pe la guvern, declară: „Trebuiau mitraliați, nu doar stropiți cu apă”. Pentru acest îndemn public al unui oficial la genocid procuratura trebuia să se sesizeze instantaneu. De două zile omul trebuia arestat. Sînt atâtea telefoane cu care se filmează, încît e destul de greu ca schimbul „pașnic” de informații dintre un „atacator” și un jandarm (părînd a pune la punct planul pe mai departe) sau vînarea de persoane răzlețe urmărite și luate la bastoane fără motiv, să nu apară ca dovezi. 
Mitingul are legătură cu semnăturile de care vorbeam, pentru că este vorba de concilierea unor perspective diferite, în numele unui interes mai înalt, și interesul este grabnica debarcare a guvernului Dragnea-Dăncilă-Tăriceanu. Restul, discutăm după aia. 
Dar îmi mai atrase atenția un fenomen cu acest prilej: despicătorii de ață în patru. Cetăţenii îngrijorați nu de gazarea oamenilor nevinovați, ci că intelectualii nu respectă cică votul popular. Speriați de sloganul public muie mai mult decît de analfabetismul congenital al guvernului. Supărați pe Șora, nu pe Tăriceanu. Mi se pare totuși elementar: votul este un element, o componentă a democrației, nici unicul, mici măcar cel mai important. Mi se pare că, pentru situația noastră istorică, elementul esențial al democrației este statul de drept. 
Dar să trecem… Nefiind curs de politologie în acest chenar, dau un exemplu: s-a răspîndit de-o vreme funestul obicei printre șoferii de autobuz de a filma cu telefonul, a-și face selfie sau chiar a butona FB în timp ce conduc. Multe tragedii s-au întîmplat din cauza acestui criminal obicei. Dacă v-ați afla într-un astfel de autobuz, nu ați protesta, sărind cu gura pe șofer? Deși el are răspunderea conducerii. Mutatis mutandis, cam asta este situația guvernului. Se joacă cu incompetență de-a politica internă și externă, și rîpele printre care șerpuiește drumul nostru istoric sînt teribile. D-nul Meleșcanu: sîntem gata să terminăm analiza privind mutarea amabasadei României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. D-na Dăncilă (acum cîteva luni): am hotărît să mutăm ambasada… etc. Adică am hotărît înainte de a face cea mai elementară analiză? Avem șoferi politici prea preocupați de selfiuri. Unii, ca d-na prim ministru sau d-na ministru de interne mici măcar nu au carnet de conducere. Dar au autobuzul pe mână, un autobuz de vreo 20 milioane de pasageri. Da, pentru că și ăia de afară, pe care-i bălăcăresc pesedei ignobili, sînt tot în aceeași tărăboanță cu noi. Aș anticipa, socotind că ziua-noaptea de 10 august a fost adevărata zi de sărbătoare a Unirii.  Modul cel mai autentic, mai lipsit de ifose oficiale și mai neconvențional de a trăi unitatea (care e mai presus decît unirea) ca pe o necesitate și o speranță. 
P.S. Încheiasem materialul cînd mai apare ceva ce trebuie adăugat la antologia nerușinării criminale: un anume Gabriel Zamfir director al Filarmonicii Oltenia (!!!!!!!!) declară: „Un glonț în cap așa-ziselor mame”. Și ăsta umblă liber!
Christian CRĂCIUN

Pe terenul unei foste ferme de porci, municipalitatea vrea să ridice o grădiniţă

La marginea oraşului, pe terenul unei foste ferme de porci, astăzi dezafectată, într-o zonă situată în spatele Bazinului didactic de înot, administraţia publică locală vrea să construiască o grădiniţă. Dacă, vorba poetului, “din bube, mucegaiuri şi noroi, iscat-am frumuseţi şi preţuri noi”, dacă estetica urâtului ne învaţă că de la urât la frumos nu este drum lung, atunci nu trebuie să ne mire iniţiativa executivului câmpinean, mai exact, locul de pornire al acestei iniţiative. Adică de ce nu ar face Primăria noastră cea de toate zilele o grădiniţă modernă şi mândră în locul unei ferme de porci care a fost, de multă vreme abandonată. 


Mai exact, de la mijlocul anilor 1990. Grădiniţa ar urma să fie realizată cu fonduri structurale ce urmează a fi primate de la Uniunea Europeană, dacă funcţionarii executivului local îşi vor face bine temele. Cât de curând, Primăria Câmpina intenţionează să depună un proiect în cadrul POR 2014-2020, Axa prioritară 10 - "Îmbunătățirea infrastructurii educaționale". În cadrul ultimei lor şedinţe de lucru, consilierii municipali au aprobat documentația tehnico-economică pentru acest proiect. Valoarea totală a investiției este de aproximativ un milion de euro.  Două probleme mai trebuie rezolvate în această zonă, înainte de depunerea dosarului la diriguitorii UE: demolarea clădirii fostei ferme de porcine și închiderea sondei de către OMV Petrom, cu respectarea tuturor normelor de mediu. Demolarea vechilor clădiri este într-o stare foarte avansată. 
Adrian BRAD

Din doi în doi ani, pasajul pietonal de la Ceas se pricopseşte cu reparaţii

Pasajul pietonal a fost modernizat aproape total în primăvara anului 2014. De atunci, din doi în doi ani, instalaţiile sale se strică, una câte una. Realizarea noii sale înfăţişări a făcut parte dintr-un pachet mai mare de investiţii publice începute în toamna anului 2013, de reabilitare a aleilor din jurul Parcării Centrale, continuate apoi cu modernizarea pasajului pietonal din faţa sediului BCR, cea mai tranzitată zonă de către câmpineni. În ultimele luni ale lui 2013, Pasajul de la Ceas a cunoscut serioase lucrări de modernizare: au fost înlocuite vechile pavele cu dale din granit, au fost montaţi noi stâlpi de iluminat public, asemănători celor de pe Bulevardul Culturii (adică tot în stilul retro), au fost refăcute scările, apoi au fost schimbate băncile, noul mobilier stradal având tot un parfum retro, asemănător mobilierului de pe Bulevardul Culturii. La începutul anului 2014, au urmat ultimele lucrări: amenajarea unei cascade pe terasa nordică a pasajului, potrivit unui proiect de peisagistică urbană a zonei, dar şi realizarea unui sistem de iluminat special prin intermediul unui sistem de reflectoare şi spoturi îngropate in pavaj. 


De asemenea, a fost realizat un nou spaţiu verde, în trepte, după un proiect de arhitectură peisagistică. Spaţiile verzi existente au fost remodelate şi sub ele au fost montate sisteme de irigare automatizate care să asigure permanent necesarul de umiditate al solului. Amenajarea cascadei în miniatură a venit ca o încununare a tuturor acestor modernizări, dar nu pentru multă vreme. În mai puţin de doi ani de la inaugurare, cascada a încremenit în peisaj, instalaţiile sale nemaifiind în stare de funcţionare. A fost reparată şi a mai funcţionat o vreme, nu foarte îndelungată, după care iar s-a stricat. Astăzi, bazinul cascadei este plin de mătasea-broaştei, după ploi abundente care fac ca la baza ei să se mai adune arareori apă. Lumea s-a obişnuit încet-încet cu stricăciunile ei permanente şi cu peisajul dezolant al unei minicascade decorative. Copiii bat mingea de-a lungul şi de-a latul pasajului,  uitând cu desăvârşire de apa curată din bazinul colector al cascade. Adulţii nu au uitat-o, cu toate că şi-au luat de mult adio de la ea. 


După încă alţi doi ani de la deteriorarea cascade, s-au stricat şi instalaţiile sistemului de iluminat spoturile îngropate în pavaj. De mai multe zile, lucrătorii unei firme de specialitate au lucrat la repararea cablajelor electrice îngropate. Recent, lucrările au luat sfârşit, iar spoturile vor lumina din nou pardoseala pasajului, în mijlocul căruia tronează stema municipiului. Dar acest sfârşit al ultimelor lucrări de reparaţii poate precede începutul unor noi defecţiuni, te miri pe unde. În ultimii ani, parcă tot mai multe investiţii publice de amploare sunt urmărite de “ghinion”. Ca să nu zicem de o proastă calitate a lucrărilor. Şi atunci se naşte fireasca şi legitima întrebare: până când se vor plăti cu banii câmpinenilor lucrări ale unor investiţii publice de amploare, dar şi de calitate îndoielnică?
Adrian BRAD 

Câmpina - o istorie în date

  • 1904, august, 9.
B. P. Hasdeu îi răspunde lui N. I. Apostolescu printr-o scrisoare la solicitarea scrisă a acestuia din urmă de a-şi afirma părerea de „magistru” cu privire la volumul său de „studii” (trimis probabil în manuscris) apărut în acelaşi an. Datată şi localizată, „Câmpina, 9 august 1904”, scrisoarea cuprinde câteva aspecte interesante privind biografia sa şi relaţiile scriitorului cu elevii săi. 
„Iubite domnule Apostolescu// Mi-ai trimis frumosul volum cu «studiile» dumitale;// ceri de la mine aprecierea «magistrului»//, dar sunt eu oare «Magistru»?// Cine n-a iubit, nu va fi iubit;// cine n-a fost elevul nimănui, nu va avea elevi el însuşi (...)”. 
Textul va prefaţa volumul discipolului său, „Studii. Literatură, estetică, filosofie” (Bucureşti, 1904).

  • 1906, august. 
O notă tipărită în „Moniteur du petrole roumain”, intitulată „O fabrică de acid sulfuric”, anunţă construirea la Câmpina, de către societatea Steaua Română a unei fabrici de acid sulfuric: 
„Steaua Română îşi construieşte în Câmpina o fabrică proprie de acid sulfuric prevăzută cu o instalaţie pentru a putea reîntrebuinţa acidul sulfuric ce a servit odată la distilarea petrolului. Societatea îşi va fabrica acidul sulfuric necesar propriei ei rafinării – aproximativ 600 vagoane pe an şi va furniza şi altor rafinării. Valoarea întregii construcţii va fi de aproximativ un milion lei”. 
(„Moniteur du petrole roumain”, nr. 22/ 1906, p. 613)

  • 1912, august, 26.
Record. Pe şantierul societăţii Astra Română (proprietatea Eforiei Spitalelor Civile) de la Câmpina – Poiana Vrăjitoarea, ajunsă „într-un puternic strat de petrol” la adâncimea de 654 metri, sonda 16 a acesteia face „puternice erupţiuni aruncând în acest mod la suprafaţă, în doar trei ore, o cantitate de „60 vagoane” de ţiţei brut.
(„Moniteur du petrole roumain”, nr. 22/ 1912, p. 900)

  • 1919, august. 

V. Voiculescu
Tânărul medic Vasile Voiculescu (1884 – 1963) îl vizitează la Câmpina pe Al. Vlahuţă (1858 – 1919), aflat aici în ultimul popas local. Locuieşte ca şi în alţi ani câteva sute de metri mai sus de casa acum incendiată a bunului său amic Grigorescu – în fosta „vilă Şova” (clădire existentă până în anul 1920).
„Aici în sihăstria Câmpinei, unde îl surghiuniseră prietenii îngrijaţi de sănătatea-i din ce în ce mai şovăielnică, Vlahuţă ne primea cu atâta drag, cu aşa vădite semne de bucurie, încât puteam bănui că în adevărat ne dorea mult, deşi s-ar fi ferit ca de foc să ne spuie una ca asta... Nu de altceva, dar nu ar fi suferit cu nici un preţ ca, pentru o nevoie sau măcar o dorinţă a lui, să se ostenească cineva cu cel mai mic lucru, darmite luând un drum până la Câmpina”.

Al. Vlahuță, I.L. Caragiale și Delavrancea într-o vizită la Câmpina,
la prietenul lor, pictorul Nicolae Grigorescu 
Întâlnirea cu Vlahuţă la Câmpina îi dă memorialistului încă o dată ocazia de a creiona (scrie şi tipăreşte) un admirabil portret fizic, moral şi sufletesc, de o înălţătoare pătrundere. 
„Toamna, împrejurul nostru, lucra fără odihnă. Îngălbenea frunzele, înnora cerul, îneca în ceaţă dealurile Câmpiniţei, astupa cu neguri văile Doftanei şi din ce în ce strâmta cercul zărilor ca un inel de plumb cu care să ne sugrume. Din când în când, un soare lânced şi bolnav se mai uita galeş pe pământ ca să-l mângâie parcă pentru despărţirea ce se pregătea, dar repede se ascundea iarăşi, lăsând moartea să-şi urmeze urzeala. O simţeam toţi că se apropie, că e pretutindeni, că stă gata să lovească... şi ştiam anume pe cine!... Dar cu atât mai mult ne pătrundeam de vraja, de taina mistică a acestor clipe, pe care le ştiam cu toţii că sunt cele de pe urmă şi supreme. Era ca o cină de taină sufletească, unde ni se întindea o bucăţică de azimă binecuvântată de Dumnezeu”. 

  • 1935, august, 1. 
Se pune piatra de temelie (începutul lucrărilor) a Casei de Asigurări Sociale Câmpina. Iată în continuare „textul pergamentului ce s-a zidit pietrei fundamentale” cu această ocazie.
„Astăzi, 1 august 1935, în al şaselea an de glorioasă şi înţeleaptă domnie a Majestăţii Sale Regele Carol al II-lea, ministru al muncii fiind dl. prof. univ. I. Nistor, preşedinte al Consiliului Casei Centrale a Asigurărilor Sociale dl. N. D. Chirculescu, director general dl. Mihail Enescu, iar preşedinte al Casei Asigurărilor Sociale Câmpina dl. Ing. Andrei Drăgulănescu, director Emil Mărgineanu, medic şef Dumitru Gheorghiu, s-a zidit cu voia lui Dzeu în binecuvântatul oraş Câmpina această piatră la temelia clădirii Casei Asigurărilor Sociale Câmpina, clădire ce va sluji la îngrijirea celor bolnavi, alinarea suferinţelor celor neputincioşi şi ajutorarea celor bătrâni, cari şi-au închinat întreaga lor viaţă muncii”.


La 20 aprilie 1936 se inaugurează local Casa de Asigurări Sociale. Între participanţi: I. Nistor - ministrul muncii, Victor Rădulescu - deputat, ing. C. Barbacioru, prof. Mihai Corniv Panu, C. Oproiu, prof. Ştefan Popescu, medici, farmacişti, ingineri, reprezentanţii administraţiei unor societăţi locale - Steaua Română, Astra Română, Electrica, ai Casei Centrale de Asigurări (Mişu Enescu şi N. Chirculescu) ori ai celei locale (ing. Andrei Drăgulănescu, Emil Mărgineanu, dr. Dem Gheorghiu şi C. Pop), prefecţi, ofiţeri, avocaţi, directorii unor case de asigurări din Braşov, Ploieşti, Târgovişte, reprezentanţii oficiilor din Comarnic, Sinaia, Buşteni, Ţintea, Mislea, arhitectul G. Audissio etc. 
Au luat cuvânt ing. Andrei Drăgulănescu, dr. Dem Gheorghiu, Mişu Enescu, ministrul I. Nistor, Victor Rădulescu. „Operă a arhitectului Audissio (...) clădirea e monumentală (...) şi de podoabă pentru Câmpina (...), stilul e modern – de linii sobre. Şi e cea mai gigantică măreţia liniilor sobre. Simplitatea de linii, sobrietatea, dă tot aspectul de lux, de noutate, pe care îl are. Nu e noutatea cel mai autentic lux? Un hol ce lumină în valuri primeşte. Oamenii o difuzează şi se odihnesc în ea. Bănci, un brâu de calorifere, mozaic şi o cişmea modernă care, prin simpla prezenţă, recomandă curăţenie. Sunt aci uşi la toate serviciile (...) chirurgie, boli interne, venerice, tuberculoză, boli de copii, dentistică, Roentgen, electricitate medicală, farmacie (...). Acesta e parterul unde se află – admirabile cărţi de vizită ale clădirii – băile medicinale şi băile pentru asiguraţi instalate după toate cerinţele moderne de higienă şi confort. Etajul 1 e cu o mare sală a ghişeelor despărţită printr-o bară – masă imensă – fără nici o uşă, dincolo de care sunt birourile tuturor secţiilor (...). Sala ghişeelor e dominată de biroul directorului Casei, instalat cu o mare fereastră dincolo de care se aşează birourile secţiilor ca într-o vitrină (...). Cele câteva uşi masive şi simple dau în cabinetul directorului, în sala de consiliu, în sala comisiei de judecată şi într-un coridor pe care se află casieria, biroul contabilităţii şi biroul controlorilor. Etajul doi cuprinde locuinţa directorului, iar subsolul locuinţele servitorilor, depozitele de materiale şi medicamente şi sala maşinilor. Întreg mobilierul, birouri, fotolii, scaune, din tablă de oţel «Fichet». La fel dulapurile arhivei ascunse în perete şi punând toate scriptele Casei în cea mai perfectă siguranţă”.
„Fondurile pentru această construcţie monumentală şi de podoabă pentru Câmpina au fost asigurate sub formă de împrumut de Casa Centrală, din fondul său de construcţii şi investiţii”, lucrările fiind executate sub coordonarea ing. M. Gheorghiu şi A. Ionescu.
(S. A.[lexandru], „Inaugurarea localului Casei de Asigurări Sociale din Câmpina”, în „Strada literară”, an. V, nr. 23/ 5 mai 1936, p. 2 şi S. Alexandru, „Reportaj din noul palat”, idem, p. 4)

  • 1938, august, 14. 
Livia Cionca (nepoată de soră a compozitorului Ciprian Porumbescu) relatează într-o epistolă adresată acum lui Leca Morariu, calvarul internării familiei sale în Penitenciarul Doftana, imediat după intrarea României în primul război mondial, ca şi pe cel îndurat imediat după aceea în „lagărul” din Ialomiţa. 
„(...) În noaptea când a sunat mobilizarea, pe la ora 10, am fost chemaţi la poliţie [Câmpina] pentru verificarea actelor. Ne-am dus, uşor îmbrăcaţi, cu capul gol, fără să bănuim că plecăm pentru multă vreme. Casa a rămas deschisă, vioara unchiului Ciprian [fratele mamei] pe pian, nimic încuiat. La poliţie, ni s-a spus că vom merge cu toţi străinii numai pentru o noapte şi că în ziua următoare, după ce se vor face cercetările necesare, vom fi eliberaţi. După figura poliţistului, am bănuit că el este acela care ne poartă pe drumuri. Ne-am înarmat cu răbdare şi am aşteptat... şase săptămâni la Doftana, până am aflat şi noi ce căutam acolo. A umblat pentru noi Dimitrie Onciul, Ion Grămadă şi alţi bucovineni, dar toţi cam cu frică, pentru că nu ştiau ce ispravă am făcut şi nici noi nu ştiam ce lămuriri să le dăm. Singur Ion Grămadă jura că suntem nevinovaţi şi atâta s-a zbătut pentru noi că începuse lumea să-l bănuiască de ceva interese. Bietul Grămadă, ne cunoştea bine!”
„Acum ne bucurăm că în curând ne vom întoarce acasă [la Câmpina], dar bucuria n-a ţinut mult, căci luptele apropiindu-se, am fost trimişi cu toţii în Ialomiţa. Acolo ne-au purtat cu toţi nemţii dintr-un sat în altul, căutând locurile cele mai sigure. (…) În seara aceea au venit ruşii, care ne-au lăsat din merindele lor. În ziua următoare, două ore au şuierat gloanţele deasupra satului şi în timpul nopţii au intrat germanii. Ei s-au îngrijit îndată de soarta internaţilor. Ne-au procurat alimente, ne-au rechiziţionat care cu boi şi ne-au trimis la Bucureşti. Ce dureros era pentru noi! Duşmanii ne-au venit în ajutor. (…) Unde ajungeam noaptea, acolo dormeam, pe coceni de porumb dacă erau. Îmi pare că am mers trei zile. O ploaie măruntă de toamnă ne-a însoţit tot timpul, îngreunându-ne mult drumul. Am ajuns în Bucureşti plină de noroi, până peste genunchi. (…) Abia la sfârşitul lui februarie au fost reparate podurile pe Valea Prahovei şi am putut pleca acasă [la Câmpina]. Acolo n-am găsit decât dulapurile golite, pianul tras în bucătărie, fără picioare, pe jos cărţi, scrisori, note, fotografii, totul călcat în picioare, vioara dispărută. Tot ce a fost bun, a fost dus”.

Ion T. ŞOVĂIALĂ
(Din volumul „Câmpina, pagini dintr-o istorie în date. Oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă” (II)