28 august 2018

Mediere sau expropriere pentru rezolvarea problemei blocului Erin?

Despre înlăturarea petei negre de pe obrazul urbanisticii câmpinene – blocul neterminat aflat la capătul străzii Judecătoriei -, s-a scris atât de mult în presă, încât ţi-e şi lehamite să te apuci să mai scrii despre acest subiect; de altfel, unul de mare interes pentru localnici şi pentru imaginea localităţii lor. Ce să mai scrii despre o situaţie pornită greşit încă de la naşterea ei, de acum 23 de ani, ce nu s-a vrut a fi îndreptată în toți acești ani prin bună înțelegere, ci doar tranșată în lungi bătălii juridice? Ce să mai zici despre o situație care, şi astăzi, după peste două decenii, se află tot pe un făgaş paralel cu legislaţia în vigoare (din acele timpuri, dar şi din prezent)? De pe acest făgaş se văd limpede toate omisiunile, inadvertenţele şi ilegalităţile (să nu ne mai ascundem după degete) din contractul de concesiune încheiat între municipalitatea câmpineană şi firma Duran (transformată ulterior în firma Rodan şi apoi, încă o dată, în compania Erin), precum şi toate greșelile de mai târziu: uşurinţa cu care au fost eliberate autorizaţii de construire firmei Erin și predecesoarelor sale, lipsa controalelor ce trebuiau făcute de Primărie concesionarului pentru a urmări evoluția lucrărilor de construire a imobilului  etc. 
Lucrările la turnul-schelet au început în anul 1997, fiind abandonate în 2003. Exasperaţi de atitudinea concesionarului terenului de 550 de metri pătraţi, concesionat de municipalitate firmei Duran, în 1995, pentru a construi pe el un bloc cu birouri şi spaţii comerciale, reprezentanţii administraţiei publice au dat în judecată firma Erin, solicitând în instanţă reintrarea Consiliului Local în dreptul de proprietate asupra terenului ce trebuia, în prealabil, eliberat de sarcini, adică de construcţia neterminată. După un proces dificil şi istovitor, care a durat peste un deceniu, după două cicluri procesuale, de fapt, Primăria Câmpina şi Consiliul Local au pierdut. Toată lumea era indignată de soluţiile instanţelor de judecată, favorabile firmei Erin, doarece toată lumea putea observa urâţenia unui bloc neterminat. S-a mai invocat, de asemenea, şi faptul că unul dintre apărătorii noştri a jucat la două capete, adică a ţinut cu partea adversă. Deşi se bănuia că cei de la Erin aveau încheiat un contract „beton”, cu clauze care le erau net avantajoase (desigur, în defavoarea Primăriei), pentru că numai în acest fel ar fi putut câştiga atâtea bătălii juridice, niciodată nu s-a adus la cunoştinţa publicului detalii ale contractului de concesiune, nu s-au analizat în presa locală hibele acestei „legi a părţilor”, prin care municipalitatea a fost dezavantajată în mod inadmisibil.


„Exproprierea e o vânzare mascată”

La începutul anului 2017, în Consiliul Local s-a avansat propunerea ca această clădire să fie cumpărată și să treacă în proprietatea municipiului. Propunerea nu a fost agreată de consilieri, care au aprobat însă, două luni mai târziu, începerea procedurilor de expropriere și o comisie specială care să facă toate demersurile necesare în acest sens. Nici nu vrem să ne gândim la aserțiunea populară care spune că, atunci când vrei să îngropi o problemă, înființezi o comisie care să se ocupe de rezolvarea acelei probleme. Consilierul Constantin Cândea, președintele Comisiei „Administrație publică locală, juridic, relații cu publicul, servicii și comert” din cadrul legislativului municipal a criticat cu tărie varianta exproprierii, considerând-o, de fapt, „o vânzare mascată”. Cel mai înverșunat contestatar al exproprierii terenului pe care a încremenit în peisaj turnul-schelet a propus o amânare a procedurilor prealabile exproprierii (întocmirea unui dosar ce urmează a fi supus aprobării Consiliului Județean Prahova etc), dar propunerea sa nu a fost agreată de majoritatea consilierilor municipali. Pentru a încerca să fie convingător, Constantin Cândea le-a trimis colegilor săi o adresă în care explică de ce nu crede în varianta exproprierii, arătând că susținătorii acestei variante consideră fără temei că blocul Erin este de utilitate publică, întrucât ”sunt de utilitate publică construcțiile care nu mai pot fi finalizate conform prevederilor autorizației de construire, inclusiv terenurile aferente acestora”. (art 38 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor în construcție). 


Pe de altă parte, consilierul Cândea amintește că proprietarul firmei susține că vrea să obțină autorizație de construire, dar Primăria refuză să-i elibereze acest act, drept pentru care a dat executivul local în judecată. „Prin exproprierea blocului Erin se urmărește cheltuirea banului public pentru achiziționarea unei clădiri fără utilitate publică, deoarece nu există spații pentru parcări destinate Poliției Locale, pe care municipalitatea ar dori să o mute în această clădire. […] De fapt, prin expropriere, municipalitatea îl recompensează pe patronul firmei Erin, deoarece îi umple buzunarele cu banii comunității câmpinene prin luarea în calcul a valorii construcției și a pierderilor suferite. De asemenea, îl scapă pe proprietar de dificila și ingrata sarcină de a înlătura ultimele etaje ale imobilului, sau măcar de a-i consolida structura de rezistență”, mai arată în adresa respectivă Constantin Cândea.

Un  alt istoric al faptelor

Solicitarea tuturor documentelor necesare și studierea lor cu mare atenție de către comisia condusă de consilierul Cândea a dus la constatarea tuturor inadvertențelor și ilegalităților din această poveste urâtă despre un turn urât, dar și despre înțelegeri poate mai urîte, încheiate între un concedent (care administrează orașul nostru) și un concesionar (care administrează o firmă ce își abandonează sau își tărăgănează construcțiile începute, cel mai bun exemplu în acest sens fiind baza sportivă cu ștrandul acoperit, cumpărată în 1998 de la IRUEAR Câmpina și nefinalizată nici până astăzi). Zilele trecute, Constantin Cândea a întrunit Comisia de administrație publică, din care mai fac parte consilierii municipali Mihaela Petrovici, Ion Petrescu, Daniel Ioniță și Robert- Cătălin Minea. Au fost invitați, de asemenea, reprezentanți ai celorlalte comisii de specialitate din Consiliul Local. Consilierul Cândea a prezentat un alt istoric al faptelor, cu multe elemente noi și incriminatoare. Astfel, la data de 25 august 1994, Consiliul Local Campina adopta HCL nr 30 prin care aproba concesionarea prin licitație publică a terenului în suprafață de 550 m.p., situat în Câmpina la intersecția B-dul Carol I cu str 1 Decembrie 1918, pentru realizarea unei construcții, minimum P+3, destinată unor birouri de avocatură, notariat, spații de prestări servicii, precum și pentru locuințe. 
Limita minima a prețului de concesionare era de 25.000 lei /m.p. În baza acestei hotărâri, la data de 20 octombrie 1994 se organizează licitația publică, desfășurată cu respectarea prevederilor legale, câștigătoare fiind declarată firma S.C. Duran Internațional S.R.L Câmpina. Patru zile mai târziu, prin adresa nr. 9562 din 24.10.1994, Consiliul Local Câmpina îi comunică câștigătorului acest fapt. De asemenea, acesta din urmă este atenționat că data limită pentru încheierarea contractului este de 10 noiembrie 1994, în caz contrar firma Duran urmând a pierde garanția și, bineînțeles, dreptul câștigat de a concesiona. La o jumătate de an distanță, prin adresa nr. 4523 din 13.04. 1995 (deci după șase luni de la expirarea termenului de încheiere a contractului de concesiune), Consiliul Local comunică firmei S.C. Duran Internațional S.R.L că rezultatul licitației s-a anulat și că suma de 1.375.000 lei, pe care a depus-o garanție, nu se mai restituie, ci rămâne, conform legislației în vigoare, la dispoziția Consiliului Local. În mod surprinzător și imposibil de înțeles, după ce mai trec două săptămâni, la aproape șapte luni de la anularea rezultatului licitației pentru concesionarea acelui teren din domeniul public, se încheie un contract de concesiune între Consiliul Local Câmpina și S.C.Duran S.R.L, contract care nu este datat, ci doar înregistrat sub nr. 4902/28 aprilie 1995. În concluzie, arată consilierul Cândea în expunerea sa, ”concesionarea s-a facut printr-un contract încheiat prin fraudarea legii, pe baza unei licitații anulate. Deci, altfel spus, s-a făcut fără licitație, motiv pentru care și contractul este nedatat.” Printre alte anomalii constatate de Comisia de administrație publică și evidențiate în raportul său de către consilierul Cândea, am putea aminti câteva extrem de păcătoase. Astfel, “predarea – primirea obiectului concesiunii este consemnată în procesul-verbal anexă nr 2” (art. 2 din contractul de concesiune), dar acest proces-verbal nu există, deci nu s-a făcut nici respectiva operațiune. De asemenea, nici în contractul de concesiune, nici în caietul de sarcini nu sunt prevăzute obligațiile concesionarului stabilite de lege referitoare la: - regimul de înălțime al clădirii; - termenul de finalizare al construcției; - interdicția de a subconcesiona, de a vinde sau de a cesiona construcția fără acordul concedentului, iar în cazul că se acceptă, trebuiau stipulate condițiile și procedurile; - dreptul concedentului de a controla inopinat stadiul lucrărilor și exploatarea obiectului concesiunii spre beneficial comunității; - dreptul de reziliere unilaterală a contractului, dacă nu se încadrează în graficul de execuție a lucrărilor; - anexa 2 (proces-verbal de predare-primire) și anexa 3 (clauze speciale) nu au mai fost întocmite.  Totodată, eliberarea autorizațiilor de construire s-a făcut fără o documentație conform cerințelor legale. Procedurile de eliberare a autorizațiilor sunt cel puțin dubioase, după cum urmează. În anul 1997, se elibereaza autorizație de construire firmei S.C Duran International S.R.L, pentru un imobil cu regim de înălțime P+4. În  anul 2000, se elibereaza autorizație de construire pentru un imobil P+5 unei alte firme, Rodan SRL, care nu este trecută în contractul de concesiune inițial, încheiat de Primăria Câmpina cu firma Duran. Nu există niciun document din care să rezulte ca firma Rodan era continuatoarea, dpdv juridic, a firmei Duran, deci, cu alte cuvinte, că era îndreptățită să primească autorizație. Nu există documente din care să rezulte că firma Duran și-a schimbat denumirea în Rodan, ori că a cesionat drepturile și obligațiile sale firmei Rodan. Nu există documente din care să rezulte că noua firmă – Rodan, se obligă să respecte clauzele contractului de concesiune. Oare cu ce drept Primăria Câmpina îi solicită să respecte ceva la care firma nu s-a angajat? Însă povestea în care municipalitatea este pierzătoare merge mai departe. În anul 2004, Primăria Câmpina eliberează o nouă autorizație de construcție pentru lucrările la blocul de pe terenul concesionat, cu regim P+7. Însă, surpriză, autorizația este eliberată unei alte firme: Erin SRL. Desigur, în aceleasi conditii. Nici această firmă nu se obligă, în vreun fel, să respecte contractul de concesiune. De asemenea, nu rezultă din niciun act că are vreun drept privind concesiunea. Pentru semietajul 8, cota cea mai înaltă, nu s-a obținut autorizație de construire. Culmea, Primăria Câmpina vrea să exproprieze turnul-schelet pe motiv că firmele Rodan și Erin nu și-au îndeplinit obligațiile din contractul de concesiune. S-au angajat firmele Rodan si Erin la așa ceva? 

Propuneri ale Comisiei de administrație publică 

Comisia de administrație publică a venit cu o serie de propuneri. În primul rând consilierii acestei comisii a legislativului municipal nu sunt de acord cu susținerile comisiei speciale  desemnate pentru verificări prealabile exproprierii. Aceasta din urmă justifică imposibilitatea întocmirii documentației necesare prin faptul ca cei din conducerea Erin nu permit niciun control din partea Consiliului Local. O atitudine de neînțeles, întrucât concedentul, prin lege, are dreptul de control, inclusiv control inopinat, fără notificare. Pe de altă parte, este stipulată și obligația concesionarului de a pune la dispoziție întreaga documentație pentru a se putea constata dacă este îndeplinit scopul concesiunii. Dar firma Erin poate susține că nu are nici o obligație, întrucât nu este parte a contractului de concesiune. Pentru  rezolvarea crizei, Constantin Cândea și oamenii săi propun calea medierii, care, în opinia lor, ar putea fi mai benefică decât varianta exproprierii pentru cauză de utilitate publică. „Facem apel la înțelepciunea conducerii societății Erin pentru rezolvarea conflictului pe cale amiabilă, folosind serviciile unui mediator. Noi vom propune în plenul Consiliului Local să ne adresăm unui mediator competent pentru declanșarea procedurii prealabile medierii. Dacă cei de la Erin acceptă medierea, se nasc beneficii pentru ambele părți” , ne-a declarat Constantin Cândea. 

Solicitarea avocatei firmei Erin a fost respinsă

Avocata părții adverse a solicitat ca municipalitatea câmpineană să recunoască dreptul de concesiune al firmei Erin asupra terenului pe care se înalță blocul păcătos. În urma solicitării adresate Comisiei de administrație publică de a exprima un punct de vedere cu privire la legalitatea cererii formulate de reprezentantul firmei Erin S.R.L. Câmpina, cât si cu privire la sugerarea unor soluții pentru rezolvarea situației clădirii construite  pe terenul de la intersectia str. 1 Decembrie 1918 cu B-dul Carol I, teren concesionat de municipiul Câmpina societății S.C.Duran International în anul 1995, comisia condusă de consilierul Cândea precizează următoarele: ”Autorizatiile de construcție pentru clădirea în cauză au fost eliberate de către Primăria Câmpina, în anul 1997, firmei Duran, titulara dreptului de concesiune conform contractului aferent, în anul 2000 - firmei Rodan, iar apoi, în anul 2004, firmei Erin, firme despre care nu există nici un document că ar fi succesoarele firmei Duran. Cele două firme au primit ilegal autorizațiile de construcție, întrucât nu sunt titulare ale dreptului de concesiune și nu s-au angajat în vreun fel să respecte clauzele contractului de concesiune. Cele constatate ne îndreptatesc să considerăm fără temei cererea reprezentantului firmei Erin de recunoaștere a dreptului de concesiune, atâta timp cât firma însăși nu a solicitat si nu a acceptat să  încheie un contract prin care să-și asume atât drepturile, cât și obligațiile unui concesionar corect, de bună-credință. Ca atare, nu recomandăm executivului local să elibereze adeverința în acest sens. Ținând cont însă de blocajul creat în situația blocului neterminat, comisia noastră optează pentru declanșarea unei proceduri de rezolvare pe cale amiabilă a litigiului, apelând la serviciile unui mediator autorizat.”  
Adrian BRAD   

Editorial. PULANUL ȘI CIOLANUL

Vă aduceți aminte imaginea lui Dragnea cu un dosar gros în mînă, „programul de guvernare”, pe care promitea că-l va respecta la virgulă? Ei bine, cele două cuvinte din titlu sînt quintesența acelui dosar. La atît se reduce guvernarea Dragnea (sub diferite alte nume irelevante în context) după doi ani: unora le dă pulanul, altora cîte un ciolan. Și punct. După părerea mea, după eșecul înscenării jandarmiliadei (în sensul că majoritatea masivă a participanților 1. n-au participat la violențe și 2. nu s-au speriat, ci au venit și au rămas în număr mare pînă ce trupele de asalt au trecut la represalii împotriva nevinovaților), nu prea au mai rămas multe atuuri de jucat. Declarațiile halucinante, cu asasini plătiți, xenofobe, antisemite, antigermane, antieuropene și antiamericane nu fac decît să arate o disperată lipsă de soluții. Dar, în realitate, ele scufundă România într-o izolare catastrofică. Așa că se aplică rețeta standard din titlu: fidelii sînt recompensați cu mici, bere și excursii la mănăstiri. Cei ostili gazați, deocamdată în piață. 
Intelectualilor „subțiri” care vehiculează teoria că nu trebuie să fim visceral anti-pesede și să nu facem un capăt de țară din declarațiile unor Bacalbașa, Pop, Gabriel Zamfir, Olguța și toți ceilalți care au îndemnat explicit la folosirea gloanțelor, le atrag atenția să se uite nițel prin manualele de istorie (nu cele cu greșeli de la Editura Didactică!): așa începe. Acești oameni ar învia mîine Aiudul și Salcia și s-ar bucura să lucreze acolo cu voluptate. Nu se joacă cu vorbele. Un partid care tolerează astfel de declarații nu în mod izolat, ci într-un șuvoi continuu, se pune automat în afara legii. Nu-i vorbă, nici opoziția (PNL sau USR) nu duce lipsă de apariții publice de o stupefiantă ignorare a acceptabilității democratice. Dar acum este vorba de a evita în ultimul minut capturarea statului de către o putere din punctul meu de vedere clar ilegitimă. Sînt vechi ținte împotriva cărora se îndreaptă pulanul: justiția (acum procurorul general în vizor, exact după rețeta Kovesi, anchetă privind „managementul” unde poți descoperi orice, după cum a dovedit cu un talent inacceptabil dl. Toader) sau serviciile secrete (atac direct la siguranța națională). S-au adăugat funcționarii publici, adică ultimele rezerve de competență, cîtă vreme șefii lor arată ca dna. Dăncilă. 
Am scris de mult că, dacă prin miracol România mai funcționează, asta se datorează încă profesioniștilor din eșaloanele doi și trei care știu cu ce se mănîncă administrația sau economia. Și tocmai pentru că aceștia nu pot să gireze orice aberație sau ilegalitate (chestii de multe ori penale) care îi bubuie șefului, ei au devenit ținta dragnihoților. În timp ce asistăm la o catastrofă economică și ecologică sub numele de pesta porcină africană (nimic despre cei ce ar fi trebuit să prevină și au dormit în front), presa oficială tace mîlc, doar consemnînd cu indiferență că mai trebuie ucişi cîteva zeci de mii de porci. Ați văzut specialiști în medicină veterinară, în ecologie (decidenții noștri par a nu fi auzit de ecosisteme), în epidemiologie animală etc. invitați să dea soluții? Așa, vedem că se decide uciderea tuturor mistreților și răpitoarelor, în vreme ce UE spune că exact invers trebuie procedat. Alți imbecili, urmînd unei nefaste tradiții strămoșești care provoca în vremuri mai bune ciuma mîntuitoare, își aruncă animalele bolnave în Dunăre. Nicio închisoare nu este suficient de severă pentru asemenea act criminal. Dar el este de aceeași natură cu numirea în comisia de verificare a doctoratelor plagiate a primului personaj de nivel înalt condamnat pentru plagiat (apropo: din această comisie au fost scoși specialiștii străini, pesta porcină a plagiatelor trebuie lăsată să prolifereze în voie). Acesta este ciolanul. Stimulînd maladia iresponsabilității. 
Lipsa cronică de educație, de cultură face „normală” această stare de anomie generalizată. Nimeni n-a fost atent la grozăvia următoare, înscrisă în campania xenofobă și antieuropeană specifică stîngii neobolșevice de la noi. Ministerul pentru românii de pretutindeni (stupidă denominație!) auziți ce campanie face: atrage atenția românilor „de aici” asupra pericolelor care-i pasc dacă pleacă în Occident (???). Cu alte cuvinte, vestul devine, din nou, ca în vremea lui Ceaușescu, simbolul Răului. Asta este politica oficială a statului român? Falimentul politicilor sociale, nu este chestie doar de bani, ci de lipsă de știință și de viziune. Comparația cu marea emigrație rurală de la începutul secolului XX este edificatoare: mulți țărani din Ardeal au plecat atunci în America. Dar s-au întors după ce au făcut bani. Pentru că statul român de atunci le oferea posibilitățile de a se bucura cu spor de banii cîștigați și investiți în pămînt sau afaceri acasă. Acum, sensul este unic, numai se pleacă, și mă apucă greața de cîte ori văd invocate „admirații” ale cîte unui rătăcit pe aceste meleaguri. Țara lui Dragnea nu poate fi iubită, va redeveni frecventabilă fără pestă.
Christian CRĂCIUN

„Pacienţii politici” (17)

Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) - victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare - au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise.
Volumul „Pacienţii politici”*, pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.

15 iulie 2012. Conflictul la vârf în politica românească se acutizează. USL-ul a hotărât suspendarea lui Băsescu și îi cheamă pe români la urne. Antenele Felixului îi vor capul cu orice preț matrozului de la Cotroceni. Turnătorul îşi joacă ultima carte înainte de a ajunge după gratii. Nu cred că un regim trebuie înlăturat prin manipularea maselor, ci cu argumente politice solide şi prin competență  administrativă.  Am expus o astfel de teorie la partid și am fost trimis la munca de jos, la propagandă antibăsistă prin cartiere. Bolșevism în floare la partidul liberal!

În celula locală a USL s-a dat ordin de mobilizare și pesediștii au ieșit grabnic la luptă cu toate „regimentele” ținute în rezervă la alegerile locale. Ce scârbă mi-e! Vigu simte miros de Parlament și se implică drăcește pentru un scor electoral recomandabil în fața șefilor.  
Încolțit de tăvălugul USL, Băsescu țipă pe toate canalele cerând populației să boicoteze referendumul. Dragnea și Ponta, dimpotrivă. Procurorii pregătesc descinderi în zeci de localităţi unde se bănuieşte că USL-ul încearcă să fraudeze procesul electoral. Macoveica, trimisa noastră în Parlamentul Europei, înfierează „tentativa de lovitură de stat pusă la cale de Antonescu, Ponta şi Felix”, informând cancelariile occidentale că „în România statul de drept este în pericol fără Băsescu”. Reacțiile internaționale nu au întârziat să apară. Ambasadele  Angliei, ale SUA, Olandei și Germaniei se declară îngrijorate de ofensiva în forță a liderilor USL. Presiune uriașă pe umerii lui Antonescu, deja uns președinte interimar. Nu-l văd bine în situația dată! În rest, poporul pare mai divizat ca niciodată, consecință firească a lucrării iresponsabililor din politică şi din media aservită. 

25 iulie 2012. Nebunie totală. USL-ul trage de oameni să meargă la vot, în timp ce PDL-ul se dă de ceasul morţii să-i ţină în carantină. Nu cred că se va atinge pragul electoral necesar pentru demitereanmatrozului, cu tot efortul propagandei useliste. La ultima şedinţă judeţeană de coaliţie, nea Nelu a primit sarcină clară - totul pentru demitere. Voievodul Mircea, şeful său pe linie de partid, nu acceptă altă variantă. Sunt interese mari în joc. Sebi, asesoftul social democrat, se implică puternic cu fonduri și organizare în fiecare colegiu, vrând să-l impresioneze pe amicul Victor Viorel, alături de care pune țara la cale. Lupii tineri simt mirosul de sânge, numai că, vorba unui amic şcolit la uşa multor civilizaţii, „ăştia din generaţia lui Victor Viorel, Sebi, Şova şi toată pleiada asta de parveniţi din politică, indiferent de culoare, n-au educaţie şi morală, sunt adevărate hiene însetate de putere, incapabili să folosească demnitatea publică în interes general! Sunt crescuţi în umbra hrebenciucilor, cozmâncilor și adrienilor fără autoritate morală, care au uscat neamul ăsta în ultimii 25 de ani”. Cred că la această scurtă caracterizare ar mai trebui adăugat şi jaful naţional ţinut sub preş de instituţiile statului de drept. Legat de acest aspect, amicul meu crede că se lucrează în colaborare cu americanii, dar încă nu e momentul dezvăluirilor. Palidă consolare! 

27 iulie 2012. Nu mai urmăresc posturile tv de ştiri şi niciun alt gen de emisiune ce aduce în discuţie politica românească. Vreau să-mi detoxific mintea de orice fel de informaţie pro sau contra băsism/ uselism, pentru că îmi este greaţă de tot ceea ce se întâmplă până şi la nivel instituţional, în ţara asta unde Biblia a ajuns un instrument de anchetă în mâna procurorilor trimişi să-i hărţuiască pe românii care au mers la vot. O demenţă totală care arată, fără tăgadă, că suntem un neam de lumea a treia. Fără îndoială că există oameni care au fost împinşi să meargă la vot, aşa cum se întâmplă de fiecare dată, dar nu acesta este fondul problemei, ci faptul că, în nemernicia lor, politrucii bolnavi de putere se folosesc fără scrupule şi prin rotaţie de această masă de manevră, într-un război nesfârşit ce pustieşte fiinţa naţională. Ce relevanţă mai are, în aceste condiţii, cine este preşedinte ori şef de guvern într-o ţară în care cetăţeanul trăieşte mizerabil ori ia calea pribegiei, silit să spele closetele străinătăţii?! Dacă ar mai avea un bob de onoare, Băsescu ar demisiona şi împreună cu el tot putregaiul politic, învechit în rele, ce căpuşează România de peste 20 de ani! Ţara are nevoie de o resetare, de un timp în care românii să se reacomodeze unii cu alţii (după dihonia sădită de aceşti nenorociţi, fără Dumnezeu) de legi noi care să interzică traseismul politic, accesul loazelor în funcţii ministeriale, politizarea instituţiilor statului, care să garanteze independenţa justiţiei, redresarea economică, modernizarea infrastructurii. Cine să se ocupe de toate  astea? Secăturile politice sunt oupate cu jaful şi distrugerea a tot ceea ce a mai rămas funcţional. Mă gândesc cu groază cu nu am învăţat nimic din ultima sută de ani şi că istoria se repetă păstrând intacte mizeriile politice. 
Rețin o frescă din altă epocă, lăsată mărturie de Grigore Gafencu (om politic, ministru ţărănist în vremea restauraţiei monarhiste) – „Însemnări politice” (1931): „Pretudindeni aceleaşi abuzuri. De la toate secţiile de votare sosesc delegaţii noştri, alungaţi, ameninţaţi, bătuţi. Unii din ei au fost asediaţi în casele locuitorilor. Alţii au fost duşi, legaţi şi încărcaţi în căruţe, în pădure. La Balcic, căpitanul invalid Georgescu, cavaler al Ordinului Mihai Viteazul, a fost lovit în faţa secţiei de vot, împins cu baionetele şi arestat o zi şi o noapte într-un sat vecin. Tot la Balcic, primarul Nicolau, înhăţat de doi comisari - subalternii săi -, a fost târât prin tot oraşul şi închis la poliţie. Am încercat să protestez pe lângă Preşedintele Biroului Electoral (...). Am dat o telegramă regelui. Alta lui Iorga, care mi-a răspuns că nu poate da de la o zi la alta moravuri bune. Mărturie de neputinţă şi de inconştienţă. Moravurile electorale se strică de sus în jos, prin ordine şi măsuri anarhice. Nu poporul tulbură alegerile. Le tulbură reprezentanţii statului, luând în solda lor toată drojdia oraşelor, bătăuşi şi ciomagii profesionali şi sprijinindu-se în această ruşinoasă manoperă pe armată şi magistratură. E o compromitere a statului, a tuturor înaltelor instituţii, o anarhizare a ţării, de sus în jos, care porneşte, chibzuită şi socotită, din birourile Ministerului de Interne. (...) Câte gropi, câte şanţuri prăfuite şi înglodate mai are şi biata noastră conştiinţă naţională. Câte moravuri din alte vremi, ce educaţie neisprăvită, ce lipsă desăvârşită de simţ al dreptăţii şi al demnităţii individuale!” 
Nicio diferenţă între vremurile de atunci şi cele de azi. Mă cuprinde disperarea!

30 iulie 2012. Matrozul cauționat. Șapte milioane de voturi de blam au fost insuficiente pentru demiterea lui Băsescu. Legea ambiguă, lăsată la îndemâna interpreţilor justiției, a aruncat în derizoriu voinţa a mare parte din popor. Urâtă găselniţa cu listele electorale neactualizate! Traian rămâne la Cotroceni în urma unui calcul mincinos. Reacția internațională a avut un rol important în desfășurarea ostilităților și mai ales în decizia Curții Constituționale de a invalida rezultatul scrutinului. Victor Viorel și Crin, împinși de la spate de Felix, s-au grăbit să-și execute adversarul; au pus o țară întreagă pe jar și a ieșit un mare NIMIC. Singurul „câștig” rămâne faptul că am văzut diletantismul de la vârful noii puterii useliste în toată splendoarea lui, ceea ce trebuie să ne pună foarte serios pe gânduri. Nu mai vorbesc de bolșevismul parlamentar! 
Interimatul lui Crin la Cotroceni a demonstrat că funcția prezidențială este o căciulă prea mare pentru el. În ceea ce îl privește pe matrozul cauționat de cancelariile occidentale, nu mă bucur, dar nici nu sunt trist că se întoarce în funcție. Joacă o carte (corupția, factor destabilizator cu implicații geostrategice) cu sprijinul americanilor și mai are încă mult de licitat, atât în plan intern, cât și extern! Se aude că de aici înainte începe djihadul valah. Sper ca cele șapte milioane de voturi în favoarea demiterii sale să fi fost o palmă usturătoare cu efecte imediate în comportamentul și prioritățile primului demnitar român.  
Florin FRĂŢILĂ
(va urma)
*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Episodul anterior poate fi citit AICI

CS Câmpina a depus plângere penală împotriva membrilor Comisiei de disciplină din AJF Prahova pentru abuz în serviciu şi înşelăciune

Clubul câmpinean s-a constituit şi parte civilă în proces, cerând despăgubiri în cuantum de 30.000 de euro

COMUNICAT DE PRESĂ

Pentru o cât mai bună informare a opiniei publice, aducem la cunoştinţă următoarele: după mai multe luni în care am aşteptat ca Asociaţia Judeţeană de Fotbal Prahova să îndrepte abuzurile săvârşite împotriva CS Câmpina (aşa cum au lăsat de înţeles, recunoscându-şi neoficial vina reprezentanţii AJF în nenumărate rânduri) în urma judecării conflictului sportiv cu HM Junior, lucrurile au continuat să meargă în sensul dictat de o mână de oameni ce conduc fotbalul prahovean şi încalcă sistematic regulamentele fotbalistice aplicându-le discreţionar, cu rea credinţă, în funcţie de interesul personal.
Aşa stând lucrurile, CS Câmpina s-a adresat forurilor superioare fotbalistice şi anume comisiilor Federaţiei Române de Fotbal, cerându-le prin intermediul a două recursuri, susţinute de argumente solide, să stopeze abuzurile de la Prahova şi  să ceară rejudecarea corectă (în conformitate cu regulamentele federale) a litigiului dintre cele două cluburi. 
Conform proverbului „o mână spală pe alta şi amândouă faţa”, comisiile federale au respins recursurile noastre, preferând să ocolească la rândul lor regulamentele, decât să le facă probleme colegilor de la AJF Prahova.
Aşadar, Clubului Sportiv Câmpina i s-a refuzat pe toată linia dreptul la apărare în instanţele sportive, neputând participa sub nicio formă la judecarea cazului pe fond, aşa cum era normal. De fapt, aici este cheia problemei. Comisiile AJF Prahova au luat o hotărâre în mod abuziv, aprobând, contrar regulamentelor, ca CS Câmpina să plătească către HM Junior o despăgubire pentru indemnizaţia de formare a unor juniori (în condiţiile în care aceeaşi comisie elibera, cu două luni înainte, un document oficial care atesta că CS Câmpina nu are nicio obligaţie către Hm Junior!!!) şi ulterior au apelat la toate tertipurile pentru a împiedica CS Câmpina să demonstreze cu documente adevărul.
Paradoxul este acela că, ştiind bine ce abuzuri au săvârşit în construcţia acestui caz, oficialii AJF Prahova

Partida Romilor din Câmpina are un sediu de invidiat

De fapt, partidul etnicilor romi din Câmpina are o titulatură ceva mai lungă, fiindcă el se se numește Partida Romilor Pro Europa,  partid al cărui lider național este deputatul Nicolae Păun, liderul filialei Prahova a partidului fiind Ionel Marghiolescu. Partida Romilor Pro Europa are ca orientare politică: drepturile minorității rome, anti-discriminarea și social-democrația. Este unul dintre primele partide înființate în România postdecembristă, fiind constituit mai exact în martie 1990 sub denumirea de Partida Romilor. După anul 2000, Partida Romilor, sub noua titulatură de Partida Romilor Social-Democrată din România (PRSDR), a deținut unicul loc parlamentar în virtutea prevederilor care asigură reprezentarea minorităților în cazul în care acestea nu reușesc să treacă de pragul electoral minim. Denumirea actuală a fost adoptată după 2004. 


Președintele organizației locale a Partidei Romilor Pro Europa este Gavriș Lingurar, fost președinte al Asociației ”Frăția Romilor”, partener al Primăriei în primul proiect cu fonduri europene accesat de municipalitatea câmpineană. Pentru că nu am putut participa la inaugurare, am onorat cu o oarecare întârziere invitația liderului romilor câmpineni și l-am vizitat recent la noul sediu al organizației pe care o conduce, găzduit într-un imobil închiriat, o casă cu mai multe camere situată la intersecția străzilor Plevnei și Simion Bărnuțiu. Este un sediu pe care multe partide și l-ar dori. Clădirea a fost ridicată prin anii 1960, dar a fost întreținută și conservată foarte bine. Sediul romilor câmpineni este dotat cu mobilier corespunzător, cu calculatoare și birotică. Echipamentele nu sunt de ultimă generație, dar sunt numai bune pentru a-ți face treaba cu ele. Alături de Gavriș Lingurar l-am găsit pe Caton Musceleanu, originar din Cluj, care se ocupă cu optimizarea implementării proiectelor UE dedicate îmbunătățirii vieții etnicilor romi, la nivelul întregii țări.  ”Ne bucurăm că am reușit, în sfârșit, să ne amenajăm un sediu. Un sediu nou, am zice noi, deși nu este nouă clădirea pe care am închiriat-o în acest scop, cu un substanțial și determinant ajutor financiar de la dl Ionel Marghiolescu, președintele filialei prahovene a Partidei Romilor Pro Europa, precum și de la conducerea națională a partidului nostru, de la București. Sediul va putea fi folosit și de organizațiile romilor din zona de nord a județului, în derularea unor programe și proiecte europene, de exemplu, pentru cursuri de calificare a romilor în diferite meserii. Bunăoară, noi organizăm, de câteva săptămâni, un curs de calificare pentru lucrătorii comerciali, adică destinat romilor care doresc să lucreze în comerț. Avem 28 de cursanți, iar cursul durează două luni de zile. Pentru că este vorba despre persoane cu venituri modeste, fiecare cursant va primi, la absolvirea cursului, și o sumă de 1700 de lei. Alte cursuri pe care le organizăm sunt cele care vizează formarea antreprenorilor de proiecte europene, cei care trebuie să știe cum să acceseze fonduri europene”, ne-a declarat președintele Partidei Romilor Pro Europa.
Adrian BRAD

Au început probele eliminatorii pentru admiterea la Școala de Poliție

Câmpina este, ca în fiecare vară, sub asediul candidaților sosiți din toate colțurile României pentru a participa la concursul de admitere, sesiunea 24 august – 4 septembrie 2018, la Școala de Poliție ”Vasile Lascăr”.  Anul acesta asediul este destul de puternic, întrucât și locurile aprobate pentru cea mai mare unitate de învățământ mediu a Poliției Române sunt destul de numeroase. Concret, Inspectoratul General de Poliție a aprobat la Câmpina 1300 de locuri, pe care s-au înscris 6761 de candidați. Particularii care închiriază camere la ”negru” s-au specializat în ofertele avansate, astfel că nu vor să închirieze camere candidatelor, pentru că fetele pică în număr mare la probele sportive eliminatorii, prin urmare, ocupă prea puține zile camerele oferite spre închiriere. Fără nicio intenție de discriminare, într-adevăr, fetele nu trec probele sportive într-un număr mult mai mare decât băieții, dar pe de altă parte, nu credem că ar fi încântate să stea înghesuite în camerele de închiriat, așa cum li se oferă candidaților – băieți. Amatorii de chilipiruri închiriază un pat și pentru 40 de lei pe noapte, numai să fie ocupate camerele de cazare de cât mai mulți băieți. Unii agenți necunoscuți ai turismului polițienesc, mai norocoși, strâng și câte o duzină de chiriași, ceea ce înseamnă că, dacă aceștia ajung să dea probele teoretice finale, câștigurile proprietarilor de camere închiriabile se ridică la 3-4000 de lei, pentru toată perioada concursului, întinsă pe aproximativ 10 zile. 


După ce s-au înscris și au primit legitimațiile de concurs, candidații trebuie să treacă de probele eliminatorii (contravizita medicală și testarea aptitudinilor fizice sau probele sportive). Proba teoretică sau de verificare a cunoştinţelor (proba scrisă, test-grilă la limba română și o limbă străină) se va desfăşura în data de 3 septembrie 2018, aceasta urmând a fi susţinută de candidaţii care au promovat probele eliminatorii. Rezultatele vor fi afișate marți, 4 septembrie, iar candidaţii nemulțumiți pot formula contestaţii în termen de 24 de ore de la momentul afişării rezultatelor. Rezultatele finale, după contestații, vor fi anunțate miercuri, 5 septembrie.  Din cele 1.300 locuri scoase la concurs, 1.279 sunt pentru agenții de poliție din structurile IGPR, 16 pentru polițiștii care vor lucra la Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule, iar 5 locuri sunt destinate personalului din Direcția pentru Evidența Persoanelor.
Adrian BRAD

CÂMPINA - O ISTORIE ÎN DATE. Înmormântarea lui Hasdeu


  • 1907, august, 31. 

Suplimentul revistei arădene „Tribuna” publică articolul nesemnat „Înmormântarea lui B.P. Hasdeu”: 
„Luni la orele 11 şi 10 m. a.m. a sosit în gara de nord trenul în care se aflau rămăşiţele pământeşti ale lui B. P. Hasdeu.
În acelaş[i] tren au venit în Bucureşti şi dnii dr. C. Istrati şi C. Ciocazan, primarul Craiovei. 
Pe peron se afla o mare mulţime printre cari şi dnii A. Vlahuţă, G. Adamescu, D. Chiriac, [D.] Onciul, profesor universitar, Mehedinţi, profesor universitar, Tudor Rădulescu, Eugen Hoinescu, Holban, Göbl etc. etc.
După ce a fost dat jos din vagon sicriul, P.S.S. arhiereul Nifon împreună cu un preot şi doi diaconi au oficiat un serviciu religios, după care sicriul a fost ridicat şi dus la carul funebru prin mijlocul mulţimei descoperite.
Sicriul a fost pus pe un car funebru tras de patru cai şi astfel s-a pus în mişcare străbătând cale[a] Griviţei, str. Polizu, Occident şi a intrat în calea Victoriei. În dreptul Academiei române cortegiul s-a oprit şi preoţii au rostit o rugăciune după care convoiul şi-a urmat drumul spre cimitirul Belu.
De carul funebru erau agăţate trei coroane mari de foi de stejar din partea «Academiei române», una de lauri în panglice negre «Din partea admiratorilor» şi una din flori naturale, din partea «Ministerului cultelor şi instrucţiunei publice».
Convoiul funebru a ajuns la cimitirul Şerban Vodă pe la 2 p.m. Sicriul, purtat pe braţe, a fost dus la capela cimitirului, îmbrăcată toată în negru şi a fost aşezat pe un catafalc înconjurat de plante.
Slujba bisericească a început numaidecât, oficiind S.S. arhiereul Nifon, înconjurat de preotul bisericei Mihai Vodă şi doi diaconi.
În tăcerea capelei, glasurile preoţilor se înălţau pline de acea neînţeleasă taină către care s-a înălţat pururea sufletul ilustrului răposat.
După slujba religioasă, dl. D. Onciul, profesor la facultatea de litere din Bucureşti, a rostit o frumoasă şi caldă cuvântare.
Dl Ilie Bărbulescu, din partea Universităţii din Iaşi, a rostit o cuvântare arătând însemnătatea operei de slavist a lui Hasdeu. După ce a amintit părţile minunate ale acestei opere uriaşe, d-sa s-a apucat însă să-şi facă propriul său elogiu, uitând că nu era nici loc nici timp pentru aşa ceva.
Apoi a răsunat «veşnica pomenire» din ce în ce mai pierdută, mai înduioşătoare şi sicriul ilustrului defunct a fost luat şi dus până la cavoul familiei, unde sunt îngropate şi soţia şi fiica sa.
Compania de bacalaureaţi a reg. 4 Ilfov nr. 21 a dat onorurile în vreme ce muzica aceluiaş[i] regiment intona imnul plin de misticism ce s-a cântat şi la moartea Iuliei Hasdeu”.
(„Tribuna”, an. XI, nr. 192/ 1907)

1907, septembrie, 5. 
La mai puţin de o săptămână de la publicarea articolului referitor la înmormântarea lui Hasdeu, „Tribuna” revine, în cadrul rubricii „Noutăţi”, cu o notă în care face câteva comentarii pe marginea unei fotografii apărute în ziarul „Voinţa Naţională”: 


„Haşdeu, fără îndoială, a fost una din marile figuri ale neamului românesc. Se cuvenea ca la racla lui să plângă toţi românii şi înmormântarea să aibă caracterul unui doliu naţional. Şi, totuşi, n’a fost aşa. «Voinţa Naţională» de la 2/ 15 Sept. publică o ilustraţie: carul funebru, pe care rămăşiţele pământeşti ale lui Hasdeu sunt duse la cimitir... În mijlocul capitalei României, şi nu sunt mai mult decât 8-10 persoane cari însoţesc carul... «Rareori contimporanii au prilejul  să fie atât de ingraţi faţă de savanţi» - scrie «Voinţa» [vezi foto]. Fără a cerceta cine e de vină, zicem: E dureros că s’a întâmplat aşa!”
(„Tribuna”, an. XI, nr. 196/ 1907, p. 4)

Ion T. ŞOVĂIALĂ
Din volumul „Câmpina, pagini dintr-o istorie în date. Oameni, fapte, evenimente, ipostaze, secvenţe de viaţă” (II) 
Sursa foto: www.digibuc.ro

LANSARE DE CARTE: „Refugii pentru lupi”

O nouă ediţie a Seratelor Culturale Elstar, desfăşurată sub egida Societăţii Scriitorilor Prahoveni, a avut loc în seara zilei de vineri, 24 august, de la ora 18.00, la Librăria Elstar. Invitata serii a fost o poetă din Bucureşti, Magda Mirea, care a lansat şi la Câmpina volumul său nou apărut la Editura „Brumar”: „Refugii pentru lupi”. Despre carte au vorbit poeţii câmpineni Florin Dochia şi Maria Dobrescu. Invitata a susţinut un recital de poezie, iar la finalul evenimentului a acordat autografe.


Magda Mirea s-a născut în 1971, la Bucureşti.  A debutat în 2008 cu volumul „Femeia cu mâinile lipite de trup”,  publicând ulterior încă două volume: „Siaj” (2011) şi „Ceva nu e” (2014). Noul volum, „Refugii pentru lupi”,  apărut anul acesta, confirmă faptul că poezia Magdei  Mirea este, aşa cum afirma poetul  Florin Dochia într-o cronică,  „ o continuă sărbătoare a cuvântului”.  Magda Mirea este un poet al viziunii. Al viziunii care te face să participi aproape fizic la o sublimare a iubirii sublime, locuitoare a absenţei. Prezentând volumul, Maria Dobrescu a subliniat delicateţea şi senzualitatea discursului poetic, dar şi amprenta lirică originală. 
Atmosfera a fost întreţinută de Liana Clara Cosma, care a interpretat câteva melodii la chitară şi de Ştefan Alexandru - Saşa, care a încântat auditoriul cu o serie de epigrame şi parodii.
La eveniment au participat atât scriitori din ţară, cât şi iubitorii de poezie din oraşul nostru. 

Lectura NU dăunează grav sănătăţii. BLESTEMUL SVETLANEI

Vieţile celor trei copii pe care i-a avut Stalin au fost problematice, fiind influenţate într-o manieră decisivă şi negativă de filiaţia cu zeul Uniunii Sovietice. De altfel, într-o tiranie atât de sângeroasă şi completă, care a reuşit să reprime zeci de milioane de oameni şi chiar să se extindă, nici nu se putea ca cei trei copii ai lui Stalin să nu fie afectaţi psihic de statutul dobândit prin naştere. Poate mai puţin Iakov, primul copil, din prima căsătorie a lui Stalin cu Ekaterina Svanidze, şi aceasta tocmai pentru că a trăit o bună perioadă de timp în afara cercului tatălui său tiranic. Toţi trei au avut vieţi profund nefericite, cei doi băieţi chiar destul de scurte, căci Iakov s-a sinucis într-un lagăr german după ce căzuse prizonier, în ciuda avertismentelor primite de soldaţii Armatei Roşii de a lupta până la moarte pentru apărarea patriei socialismului (aceşti militari nefericiţi, după ce au îndurat foamea şi umilinţele din lagărele naziste, au fost transferaţi direct în Gulag la sfârşitului războiului, considerându-se că erau contaminaţi de capitalism). Stalin ar fi refuzat un schimb de prizonieri cu germanii, pecetluind soarta primului său fiu.


Ceilalţi doi copii ai lui Stalin cu Nadejda Alliluev au fost Vasili Djugaşvili (1921-1962) şi Svetlana (1926-2011). Amândoi au fost marcaţi pe viaţă de sinuciderea mamei din 1932, o formă de protest a Nadejdei atât faţă de comportamentul jignitor al lui Stalin de la banchetul intim dat în onoarea zilei loviturii de stat bolşevicie din 7 noiembrie, cât şi faţă de represiunea care începea să secere din ce în ce mai multe vieţi în URSS (şi evenimentul s-a întâmplat în 1932!). Mulţi istorici pun pe seama acestui tragic eveniment intensificarea represiunii care în anii următori a atins cote paroxistice, necruţând nici familia Alliuliev (toate surorile fostei sale soţii cunoscând lagărul, soţii fiind executaţi în cadrul Marii Terori).
Faţă de fiul său Vasili, Stalin s-a arătat totuşi mai grijuliu în timpul războiului şi l-a păstrat în spatele frontului unde Vasili, pasionat de aviaţie, a devenit chiar general de carton. Comportamentul lui a fost puternic influenţat de statutul de fiu al lui Stalin, nimeni şi nimic nerezistându-i, fapt ce i-a fost fatal. Devenit alcoolic cronic, avea să fie băgat la puşcărie de Beria, crunt paradox, după moartea lui Stalin, fiind acuzat de delapidare, abuz de putere (toate acuzaţii reale şi nu fabricate, cum se întampla de regulă cu organul principal de represiune sovietica, de la CEKA până la KGB), fiind condamnat la opt ani de Gulag. Hruşciov avea să se arate mult mai milos decât ar fi făcut-o Stalin, eliberându-l, însă Vasili a continuat beţiile, murind la numai 41 de ani.
Viaţa singurei fiice a lui Stalin, Svetlana, chiar dacă a fost mult mai lungă decât a fraţiilor ei, nu înseamnă ca a fost mai fericită, purtând aceeaşi pecete şi blestem al tatălui. Svetlana a avut destul timp să experimenteze şi reversul medaliei, spre deosebire de Vasili. Dinamicul volum1 scris de Beata de Robien2 dedicat memoriei bunicului său polonez, care a supravieţuit 12 ani în Gulagul sovietic, retrasează nefericita viaţă a Svetlanei, din primii ani ai copilăriei, aparent fericite, până la obscurul sfârşit din 2011 care a avut loc, în mod paradoxal, în Statele Unite ale Americii (faţă de care Svetlana a avut o relaţie complexă), într-un orăşel obscur, Richland Center (cu o populaţie de cinci mii de oameni), din Wisconsin, într-un azil pentru oameni săraci. Întreaga ei viaţă s-a învârtit în jurul căutării echilibrului interior prin descoperirea dragostei adevărate, împlinite, un ideal uman comun, dar care în cazul său s-a dovedit mai degrabă o utopie, căci Svetlana a fost urmărită de un blestem, blestemul tatălui.
Ea a fost căsătorită legal de patru ori, având trei copii cu taţi diferiţi (la care putem adăuga multe alte legături sentimentale). În această privinţă, laudabilă este publicarea la finalul textului a unui arbore genealogic care ajută cititorul în descifrarea încâlcitelor legături avute de copiii lui Stalin. Prima iubire timpurie a fost Grigori Morozov (1921-2001), tatăl primului copil, Iosif. O căsătorie care a fost încheiată împotriva voinţei lui Stalin, iar cum Morozov era evreu, nu este greu de ghicit ce s-a întâmplat cu el: după consumarea dragostei şi despărţire a primit (doar) cinci ani de Vorkuta, unde a organizat viaţa teatrală a lagărelor din imensa regiune carboniferă. Ulterior, după executarea acestei pedepse a primit alţi cinci ani la Peciora, unde condiţiile erau mult mai dure, dar totuşi a supravieţuit lagărelor. Familia Morozov avea să cunoască, după divorţ, mâna lungă a NKVD care avea să confişte orice urmă materială a acestei legături nefericte, iar tatăl lui Morozov avea să fie şi el trimis în Gulag, chiar dacă era agent NKVD, fiind condamnat la 15 ani. Se ştie, presupusa vină se extindea în sistemul represiv stalinist asupra întregii familii extinse, indiferent dacă aceasta era reală sau fabricată.
Tânăra Svetlana nu a fost o mamă prea grijulie, după ce a revenit la Kremlin îşi vizita copilul (mic) o dată pe lună, în restul timpului acesta fiind îngrijit de o doică, în fostul stil al aristocraţiei ţariste. Al doilea mariaj a fost mai pe gustul lui Stalin, căci Svetlana s-a căsătorit cu fiul lui Jdanov, unul din apropiaţii lui Stalin şi responsabilul cu distrugerea vieţii culturale din URSS, presupus moştenitor al ţarului roşu (dacă nu ar fi murit înaintea lui Stalin). Această căsătorie nu a fost din dragoste, ci mai degrabă din comoditate, Svetlana simţindu-se singură în apartamentele de la Kremlin. Noua familie a luat proasta decizie de a se instala în apartamentul familiei Jdanov, cu tot cu fiul din prima căsătorie care a devenit din Morozov, Jdanov, un nume de familie cu rezonanţă! Conflictul tradiţional între noră şi soacră a izbucnit la scurt timp, miza fiind controlul soţului/ fiului. În curând a apărut Katia, fiica Svetlanei cu Iuri Jdanov, născută prematur. Nici acest mariaj nu a funcţionat, Iuri fiind mai degrabă un funcţionar sovietic obtuz, obsedat de carieră.
În acest context, şocul morţii lui Stalin, din martie 1953, la care cei doi copii au asistat, a fost mare, iar scena suprarealistă: „Toţi cei prezenţi îngenunchează. Beria se apropie primul şi îmbrăţişează trupul cald încă al stăpânului său. Hruşciov plânge lângă Svetlana, apoi se lasă în genunchi după obiceiul ţărănesc şi, plângând în hohote, sărută mâna mortului. Voroşilov, Kaganovici, Bulganin, Malenkov, Mikoian, Molotov, înlăcrimaţi, se aşează cuminţi la coadă unul câte unul să-l sărute pe gură pe dictator”. Singurul care a făcut notă discordantă a fost Vasili, fiul lui Stalin, care, deja băut, urla: „Nemernicilor! L-aţi omorât pe tata!”
Undele de şoc ale destalinizării aveau să o afecteze în mai mică măsură pe Svetlana, care avea să-şi păstreze privilegiile (practic nu prea a muncit cu adevărat întreaga ei viaţa, tocmai în ţara care chipurile punea atât de mult preţ pe muncă), decât pe Vasili. Viaţa ei sentimentală atât de tumultoasă avea să cunoască un nou episod, de data aceasta extrem de exotic pentru un cetăţean sovietic, chiar şi în anii 60: dragostea faţă de un comunist indian, Brajesh Singh, fiul unui rajah din familia Kalakankar, o veche familie aristocratică din Uttar Pradesh, convertit la comunism, asemeni altor naivi. Întâlnirea a avut loc la Moscova, într-un spital special destinat îngrijrii comuniştilor străini importanţi şi utili, cărora li se oferea şi prin această modalitate iluzia superiorităţii sovietice. Singh avea mai multe probleme: era bătrân, bolnav şi căsătorit (în India) astfel încât moartea lui la Moscova, departe de casă, nu avea cum să surprindă. Însă repatrierea cenuşei sale avea să-i ofere Svetlanei nesperatul prilej de a fugi din raiul edificat de tatăl său, preluat acum de conservatorul Brejnev, chiar dacă în India, Svetlana a fost însoţită de o umbră din KGB. Şocul avea să fie uriaş atât în URSS cât şi în Statele Unite, luate complet pe nepregătite, care aveau să profite de pe urma acestui cadou nesperat: însăşi fiica lui Stalin să ceară azil politic! „În seara zilei de 6 martie 1967, ambasadorul Chester Bowles, bolnav la pat, este anunţat că o femeie între două vârste a intrat în ambasadă: cere azil politic şi pretinde că este fiica lui Iosif Stalin (...). La Moscova, la fel ca la Washington, domneşte groaza. Fuga ei de sub nasul gărzilor de corp, dintre cele mai experimentate şi specializate, trimise în India s-o supravegheze, îi va fi fatală şefului KGB-ului şi ambasadorului sovietic în India”. Semiceastnîi, şeful KGB, a încercat să se salveze apelând la mijloace specifice: răpirea ei, însă operaţiunea a eşuat, iar agentul KGB a fost prins, depunând mărturie, un adevărat fiasco pentru KGB.
După un periplu prin Europa, Svetlana a ajuns în Statele Unite, producând senzaţie, publicându-şi memoriile, câştigând mulţi bani (un milion şi jumătate de dolari în 1967 valorează astăzi peste 10 milioane de dolari) pe care i-a cheltuit fără discernământ, neavând deloc pregătirea necesară pentru a administra un asemenea succes.3 Şi aceasta în ciuda sofisticatelor operaţiuni ale KGB de a o discredita şi devaloriza memoriile ei. Naivitatea ei nu ajutat-o deloc să răzbească în raiul capitalist, chiar dacă începutul fusese atât de promiţător, cea de a patra căsătorie4, cu arhitectul Wesley Peters, aflat sub dominaţia văduvei unui alt arhitect celebru care conducea o adevărată sectă, fiind un alt eşec (previzibil). Din această legătură avea să se nască Olga Peters (în 1971, când Svetlana avea 45 de ani). Cea de a doua carte scrisă de Svetlana („Un singur an”) nu mai avea să cunoască acelaşi succes, publicul american plictisindu-se repede şi a contribuit suplimentar la decepţiile ei, în ciuda faptului a devenit şi cetăţean american. Stalin s-a răsucit cu siguranţă în mormânt.
Revenirea sa în URSS, în 1984, nu a picat deloc bine în SUA, pentru că de data aceasta sovieticii aveau s-o folosească pentru a denunţa faptul că fusese folosită de FBI (care e drept, o supraveghease cât timp a stat în SUA, dar şi pentru a o proteja de atentatele KGB). „Şaptesprezece ani mi-au fost de ajuns să văd suferinţele şi mizeria acestei lumi anglo-saxone, aşa-zis foarte civilizate” avea să declare ea într-o conferinţă de presă la Moscova. „N-am avut nici măcar o zi de libertate în Occident” avea să pluseze, cu multă inconştienţă. Întâlnirea cu fiul său nu a decurs deloc aşa cum sperase, acesta fiind un bărbat la 39 de ani care duhnea a alcool, aflat la a doua căsătorie. De altfel, ea avea să îi supravieţuiască. Iar fiica sa, Katia, nici nu a vrut să o vadă, acuzând-o că şi-a părăsit copiii. Întoarcerea avea să fie o imensă greşeală, ea fiind prinsă în capcană alături de fiica ei adolescentă şi americanizată, care nu înţelegea de ce mama ei părăsise prospera lume occidentală. Venirea la putere a lui Gorbaciov avea să-i uşureze plecarea din raiul sovietic, aflat în plină destrămare, căci Gorbaciov avea altele pe cap, nevând nici măcar curajul să o întâlnească personal. Americanii nu au uitat declaraţiile sale, chiar dacă Svetlana avea să declare în SUA că fusese manipulată, o scuză convenabilă. După 1986 până în 2011 Svetlana a trăit în relativă sărăcie, primind diverse stipendii şi pensii plătite de contribuabilul american pe care-l desfiinţase la Moscova.      
Codruţ CONSTANTINESCU

1 Blestemul Svetlanei. Povestea fiicei lui Stalin, traducere din franceză de Mariana Piroteala, Editura Humanitas, Bucureşti, 2018.
2 în ciuda rezonenţei olandeze a numelui său, născută în  Polonia comunistă în 1951
3 Nici Stalin nu cunoştea prea bine valoarea banilor în propria lui ţară.

4 Cea de a treia, cu Djonik Svanidze, nu a durat mult şi nici nu a dus la aparitia vreuneui copil, fiind mai degraba accidentală.

Târgul BebeFest – prima ediţie, primul succes

(P) Ediția 2018 a Târgului BebeFest, primul târg prahovean pentru gravide și viitoare mămici, organizat de Maternitatea SanConfind și APDT Prahova, s-a încheiat în 26.08.2018, după extragerea premiilor oferite câștigătorilor tombolei desfășurate cu acest prilej. Premiul cel mare a fost un  discount de 50% al tarifului pentru pachetul aferent unei nașteri naturale la Maternitatea SanConfind, împreună cu o recoltare celule stem, la jumătate de preț. 


Cum spuneam, acesta a fost cel mai mare premiu oferit de organizatorii Târgului, dar totodată au fost câștigate și multe alte premii de la sponsorii evenimentului. Târgul a avut 18 expozanți cu produse complementare pentru mamă și copil: îmbrăcăminte pentru gravide, încălțăminte copii, produse cosmetice, suplimente alimentare, recipiente alimentație copii, pompe de sân, servicii medicale și bancare, servicii pentru recoltare celule stem, servicii de estetică medicală, organizare evenimente, cărucioare pentru copii, produse pentru hrănire și diversificare bebeluși. În cele trei zile de desfășurare, Târgul a fost vizitat de peste 5 000 de persoane. La realizarea proiectului BebeFest au contribuit 25 sponsori.


Vineri, 24.08.2018, Târgul s-a deschis oficial cu o surpriză: două minirecitaluri oferite de două fetițe extrem de talentate. Este vorba despre Delia Aldescu din Ploiești, de 12 ani (elevă în clasa a VI-a la Liceul de Muzică din Ploiești) și Ilinca Alexandrescu, din Câmpina, de 6 ani (finalistă Next Star 2018). Activitatea mai intensă a început vineri pe la ora 12.00, cu un curs de puericultură ținut la cinematograful Ploiesti Shopping City, unde viitoarele mămici au putut învăța de la specialiștii Centrului Medical Sanconfind și ai Băncii de celule stem Biogenis, cum să se pregătească pentru naștere și pentru îngrijirea bebelușului.


Târgul BebeFest a mai fost animat și de alte câteva seminarii ținute de medicii SanConfind, dar și de alti reprezentanți ai vieții medicale, manifestări unde vizitatorii au putut afla informatii prețioase despre îngrijirea gravidelor, a proaspetelor mămici și a nou-născuților sau sugarilor. Vizitatorii au primit informații despre respirația corectă în sarcină, despre importanța vitaminei D3 și a alimentației fără zahăr. Copiii vizitatori au stat cuminti la ora de citit povești, cu Irene Postolache, dar si-au descătușat energiile fizice și creative la diversele jocuri interactive: mersul de-a bușilea ca bebelușii, întrecerile cu broscuțe de hârtie pentru copii etc.
Maternitatea Sanconfind a împlinit recent un an si opt luni de la înființare.