02 octombrie 2018

Karpatia Horse Show, un spectacol cu iz aristocratic şi participare record

În ultimele trei zile ale săptămânii trecute, pe mirificul domeniu Cantacuzino de la Florești, care a aparținut celui mai mare aristocrat român de la cumpăna secolelor XIX și XX -  Gheorghe Grigore Cantacuzino zis „Nababul”, s-a desfășurat un eveniment sportiv de mare ținută și de impresionantă anvergură, adunând în structura sa mai multe competiții ecvestre naționale și internaționale, în care nu știai ce să admiri mai mult: caii sau călăreții. Până la urmă, tot frumusețea cailor a încălzit cel mai mult sufletele spectatorilor.


O participare record 
De câțiva ani,  Karpatia Horse Show este un eveniment internațional. Dacă până în anii trecuți, participau concurenți din câteva țări, anul acesta, la Florești, au venit sportivi și arbitri din 10 țări cu tradiții în sportul ecvestru. A fost o adevărată încântare a ochilor, o reală bucurie a sufletelor. Un spectacol cu adevărat aristocratic, nu prin lumea participanților, care a fost una pestriță (cum se întâmplă la toate evenimentele sportive sau artistice în aer liber cu spectatori numeroși), ci prin cei peste 12.000 de vizitatori din cele trei zile de desfășurare a competiției, care s-au purtat cu decență, chiar cu o noblețe mai rar întânită între Carpați și Mare. Nu auzeai țipete sau voci ridicate, nu vedeai o hârtiuță aruncată neglijent pe jos, prin ierburile tăiate corespunzător sau printre arbuștii toaletați în stilul mamei-natură. 


Au fost prezenți o mulțime de copii, dar niciunul nu dădea din picioare ca să i se cumpere ceva anume. Soarele a încălzit discret, dar ferm întregul domeniu pe toată perioada competiției, parcă special pentru ca picioarele grațioaselor cabaline să poată alerga mai repede în fața atelajelor, să poată sări mai ușor peste obstacole, ori să poată contribui la succesul numerelor de dresaj atât de apreciate de publicul spectator. Se poate spune, fără nicio îndoială, că a fost un spectacol absolut, un spectacol total, care a îmbinat măreția patrimoniului arhitectural moștenit de la Cantacuzinii proprietari ai domeniului de odinioară cu noblețea sportului ecvestru, cu strălucirea evoluției majorității  concurenților și  cu parada celor mai elegante ținute. 


De cinci ani are loc Karpatia Horse Show, și în fiecare an competiția a crescut vizibil, ajungând azi un show de nivel internațional cu mult ștaif, căruia foarte puține lucruri neplăcute i se pot reproșa. De fapt, la o privire retrospectivă de cea mai mare exigență și obiectivitate, am putea spune că, practic, un singur lucru ar fi putut crea un disconfort, și acela minor: în zona dintre terenul mic (destinat concurenților minori) și terenul mare (destinat competițiilor oficiale ale profesioniștilor), precum și în zonele din jurul  tonetelor cu tot felul de bunătăți puteau fi amplasate mai multe coșuri pentru gunoaie. Dar dacă ne gândim că imaginea acestor coșuri ar fi putut contrasta cu frumusețea naturală a locului, nici această nevinovată observație nu credem că este prea întemeiată.

A șasea ediţie, al șaselea succes
De cinci ani se desfășoară la Florești una dintre cele mai frumoase competiții din România destinate cailor și călăreților, care poate fi închinată oricând pe altarul dragostei și respectului dintre cai și oameni. Dintre cele mai puternice și mai inteligente ființe de pe planetă și patrupedele care au ajutat cel mai mult la dezvoltarea omenirii, la progresul umanității. Această ediție a fost poate cea mai reușită și mai impresionantă dintre toate cele desfășurate până în prezent, atât prin desăvârșita organizare, cât și prin amploarea care i s-a dat concursului, la care au fost invitați atât adulți, cât și copii și tineri dub 18 ani.  


Astfel, un element de noutate care a înfrumusețat mult competiția a fost faptul că alături de terenul principal (cel pe care s-au desfășurat concursurile propriu-zise), a fost amenajat pentru cei mai tineri iubitori ai sportului ecvestru un teren secundar, pe care au avut loc concursuri și evoluții admirate nu doar de părinții și rudele junilor concurenți. Nu au lipsit nici ingredientele care au constituit succesul edițiilor precedente: prezentări de cai şi ogari de o frumusețe rară, momente surpriză şi o prezentare a mai multor maşini de epocă pline de farmec și eleganță. 

Sursa foto: Facebook/ karpatiahorse

Sursa foto: Facebook/ karpatiahorse
Au avut loc, de asemenea, multe show-uri ecvestre și de dresaj cum rar poți vedea, concursuri pentru prenovici, concursuri naționale și internaționale de călărie – sărituri peste obstacole, mergând de la o stea până la trei stele, adică până la cel mai înalt grad de dificultate, maraton ecvestru, cros, probe de ștafetă, demonstrații ale atelajelor cu patru cai, working equitation  etc. O altă noutate demnă de remarcat a acestei ediții a constituit-o faptul că zonele comerciale au fost mai multe și mai variate, cu oferte de nerefuzat. Printre serviciile oferite s-a remarcat și o frizerie elegantă având un compartiment de înfrumusețare a doamnelor (manichiură, pedichiură etc). Zonele de agrement pentru copii (tiroliene, călărirea poneilor, ateliere de creație etc), au fost și ele mai multe și mai generoase în oferte, în comparație cu precedenta ediție. O notă originală a avut și zona rezervată VIP-urilor, persoanele respective având a plăti mult mai mult pentru o invitație în locația amintită. Reunirea tuturor acestor elemente dă un semnal că echitaţia nu este doar un sport, ci un mod de viaţă, în care orice iubitor de natură şi de frumos își va găsi locul, fie că este sau nu pasionat de cai. 


Admirabila poveste Karpatia merge mai departe 
Karpatia Horse Show 2018 a fost o adevărată desfășurare de forțe. Organizatori au fost Domeniul Cantacuzino, Cross Country Farm și Rumor Production. „Un eveniment care i-a făcut adesea pe spectatori să-și țină respirația”, acestea sunt cuvintele care pot descrie cel mai bine cele trei zile de Karpatia Horse Show, pe domeniul Cantacuzino de la Florești. În perioada 28-30 septembrie 2018, aproape 12.000 de spectatori (de la bebeluși de cîteva luni până la seniori), s-au bucurat de soare, aer curat, adrenalină și spectacole de mare valoare. Atmosfera a fost una de-a dreptul minunată. Bucuria din ochii copiilor și fascinația adulților față de sportul ecvestru face că povestea acestui eveniment să continue la o intensitate și mai mare în fiecare an. În edițiile anterioare, peste 50.000 de spectatori s-au bucurat de diversitatea de activități oferite pe parcursul a trei zile de competiţie și relaxare. Activitățile de agrement cu cai și ponei, atelierele creative, plimbările pe domeniu, activitățile de tip aventură, toate au rămas în inimile celor care au trecut pragul Karpatia Horse Show. Maeștrii în arta călăriei și a dresajului, precum și cupluri de călăreți și cai de 2* și 3*, arbitrii din țări precum, Africa de Sud, Austria, Bulgaria, Belgia, Irlanda, Letonia, Marea Britanie, Polonia, Norvegia, Ungaria, toți au venit la Florești pentru a participa la Concursul Complet Internațional cu probele dresaj, obstacole şi cross-country, precum și la Concursul Internațional de Atelaje. „În urmă cu cinci ani, înainte să demarăm Karpatia Horse Show, proba completă devenise aproape inexistentă în România. Mai existau doar câțiva sportivi care o practicau. Între timp, lucrurile au luat o altă turnură. Drept rezultat, la concursul Karpatia Pony Show din primăvara acestui an, eveniment extensie al Karpatia Horse Show, au fost 40 de sportivi înscriși la această probă, adică de peste 10 ori mai mulți sportivi decât existau în 2013, în România. Drept urmare, în vara acestui an, Domeniul Cantacuzino a fost gazda proprietarilor de cai care s-au plimbat și și-au făcut stagiile de pregătire”, consideră Mihnea Vârgolici, directorul evenimentului Karpatia Horse Show. 
Adrian BRAD

Editorial. IRONII

E o ironie a sorții parșive ca ministrul învățămîntului să-și dea demisia pentru că a decis ca limba română să fie predată de profesori de română, și nu pentru mulțimea de decizii aberante pe care le-a luat în perioada de mandat sau pentru manualele de foarte slabă calitate apărute la editura de sub egida ministerului. E o palmă a sorții nemiloase ca, fie și o singură oră, ministru al învățămîntului să fie acvariul numit Viorica Dăncilă. Dar, de vreme ce a doua zi nu s-a ivit nici urmă de protest din lumea academic universitară (sîntem prompți numai la scrisori de adeziune), înseamnă că nu soarta e de vină. E ciudat că doamna Dăncilă știe cine au fost și ce au făcut manifestanții din 10 august, dar nu știe nimic din ce au făcut jandarmii. S-o lăsăm deci să se bată cu „protestanții”. 


E batjocoritor că organizațiile ecologice tac mîlc la uciderea mistreților, lupilor etc. și nimeni nu explică faptul că se pot repopula combinatele de porci, dar un ecosistem nu prea mai poate fi refăcut. Biserica e certată aspru că nu se implică social. Biserica e certată aspru cînd se implică social. Plagiatul a devenit politică oficială de stat. Ironie tragică este că niciodată în istoria noastră nu am avut o discrepanță mai violentă și dureroasă între importanța contextului istorico-politic și micimea oamenilor care ne conduc. Micime intelectuală și morală.  Ironic e faptul că toată lumea vrea să se construiască spitale: din banii de catedrală, de referendum, de fîntîni, de cercetare, auzi inevitabil întrebarea: „de ce nu se construiesc spitale?”. Nimeni nu cere să se dea la învățămînt sau la  cercetare, deși spitale dotate ca „afară” mai avem, școli nu prea. Ironică situație pentru un neam tare fudul de trecut, pe care îl cunoaște și-l cultivă cu mare aproximație, dar complet dezinteresat de viitor. Pentru că asta i-ar cere un efort de gîndire, de proiectare și de consecvență constructivă pe termen lung de care nu ne dovedim deloc capabili. Ironic este faptul că poporul își disprețuiește conducătorii, deși el i-a ales în deplină libertate de opțiune, după chipul și asemănarea sa, fie prin vot direct, fie prin stupida abținere (democratică, dar nu mai puțin stupidă, mai ales pentru o populație abia ieșită din noaptea educativă a comunismului). Ironic este că „profesorii de toleranță și democrație” sînt de o intoleranță vexatorie. Ironie tristă și îngrijorătoare este că, în chestiunea Referendumului pentru redefinirea căsătoriei în Constituție s-au ivit falii care au despărțit societatea, prietenii, companionii de lupte civice, într-un mod absolut neașteptat, pentru care nu eram pregătiți, s-au trezit în tabere diferite. Ironie amară este că profeții civici ai libertății de opinie și ai dezbaterii ca unică modalitate de rezolvare a chestiunilor sociale se arată mai ceva ca inchizitorii, savonarolici împotriva celor care nu le împărtășesc de neclintit convingerile, comisari ai poporului în concepții, după care cel care nu le acceptă teoriile este bun de ostracizat. Îmi vine a spune că societății românești nu-i lipsesc, în primul rînd, nici spitalele, nici școlile cu instalații sanitare civilizate, nici chiar autostrăzile, îi lipsesc știința și arta dezbaterii chestiunilor publice. Ce s-a întîmplat la TVR, ce se întîmplă cu reflectarea în media a tematicii actualei campanii reprezintă un caz școală care va intra în manualele de presă la capitolul patologiei de comunicare obiectivă. Ironie strâmbă este că, în vîrtejul (post)modernității, regăsim biela-manivelă a vulgatei marxiste: ideologia bate realitatea! De astă dată, ideologia bate biologia. Genul e altceva decît sexul.
Ironia pragmatică este că „economia bubuie”. De atîta bubuială, în curînd o să explodăm cu toții. Ironia este că ne cresc salariile și pensiile, dar mereu mai puțin decît inflația și prețurile, lucru pe care Las Fierbințiul care poartă numele de România nu-l observă. Ironie prăpăstioasă e să pui om implicat în plagiate șef al comisiei naționale de validare a doctoratelor și un om cu dosare deschise șef la DNA. Ironie didactică este să nu poți angaja cercetători de  nivel mondial la Acceleratorul de la Măgurele pentru că nu pot prezenta o diplomă de bacalaureat, la ei neexistînd zisul examen. După cum, ironia definitivei incompetențe și impotențe administrative este să nu poți asfalta un drum de vreo 12 km din București pînă la acel loc de vîrf al cercetării științifice mondiale.
Dacă ați citit enumerarea aceasta, de bună seamă că țara apare ca un loc unde se rîde hohotitor. Nu numai datorită capacității noastre sinucigașe de a face haz de necaz. O spunea acum un veac, într-o scrisoare Caragiale, ce înseamnă să rîzi prea mult: „Începem o altă istorie mai puțin veselă decît cea de pînă ieri: rîsul și gluma nu ne vor mai putea sluji de mîngîiere ca altădată față cu cele ce se vor petrece în lumea noastră românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plîngă - noi am rîs destul [...]. Un dezastru mare ne pîndește - un dezastru incalculabil; și nu văd în toată Europa astăzi pe nimeni care să ne compătimească măcar daco-macedo-românismul în faliment, dar-mi-te să... ne deie o mînă de ajutor. Ce am făcut, ce am dres nu știu; știu că lumea întreagă nu ne poate suferi. Am abuzat, prin spirit de paradă și de bravadură, de închipuit prestigiu; am profesat cu furoare insolentă grandomania; am tot aruncat praf in ochii lumii - pînă ce am ajuns în sfîrșit să dispunem lumea întreagă a face astăzi haz de nenorocirile noastre". Cum să rîzi că a venit Plumb la Educație? Ironia ironiilor este că România, cu toate acestea, mai funcționează.
Christian CRĂCIUN 

„Pacienţii politici” (18)

Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) - victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare - au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise. Volumul „Pacienţii politici” (Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015) , pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.

6 august 2012. Fățărnicie de manual. Presa anunță că mai mulți primari din județul Prahova s-au ales cu plângeri penale făcute în baza legii referendumului, pentru tentativă de influențare a votului și mită electorală. Printre ei și edilul municipiului nostru, Laurian, care odată inclus în lista „selectă” a cercetaților, a sărit ca ars încercând să se apere: „Mă surprinde că sunt citat alături de primarii din Băicoi, Apostolache și încă două, trei localități prahovene, pentru că aș fi încălcat legea! Nu-mi vine să cred! Am înțeles că se fac cercetări de către poliția județeană. Mă întreb de ce nu de către Parchetul și Poliția locală? Și în plus, mă mai întreb de ce apare Cosma la județ să anunțe acest lucru și nu șefii PSD ori PNL Câmpina, care ar putea spune cu adevărat dacă eu am făcut așa ceva! Cred că este o manevră de intimidare securisto-comunistă la adresa mea și a primarilor PDL. N-am făcut așa ceva, nu mi-am permis să fac acest lucru nici la alegerile locale și nici la alte alegeri, să dau bani pentru a câștiga voturi.  Mai mult, în această situație, noi nu aveam de ce să dăm bani, pentru că interesul nostru era ca oamenii să nu iasă la vot. Dacă cei din USL sunt bănuiți că au dat bani oamenilor să meargă la vot, noi chiar nu am avut motiv să umblăm cu astfel de lucruri. Personal, niciodată nu m-am pretat la astfel de manevre josnice de a cumpăra electoratul cu 50 sau 100 de lei. Cu atât mai puțin acum, când am auzit că oferta la referendum a fost de 20 lei”.
Din toată pleiada de „argumente” este de reținut afirmația: „niciodată nu m-am pretat la astfel de manevre josnice de a cumpăra electoratul cu 50 sau 100 de lei.” Cred că are dreptate, pentru că în duminica orbului, ziua  alegerilor locale, nu el a motivat populaţia sărăcită din cartierul Turnătorie să iasă la vot, astfel încât aproape de ora închiderii urnelor să se producă o întreagă hemoragie de electori la cabine! Alţii, direct interesaţi, au făcut-o pentru el şi pentru ei înşişi, deopotrivă. Făţărnicie de manual! 
Puţine referiri în presă cu privire la metodele de influențare a votului puse la cale de uselişti. Nu mă îndoiesc că Parchetul controlat de băsişti va acţiona în consecinţă. Pesedistul Dragnea a intrat deja în vizorul organelor statului. Dihonia întreţinută la vârful conducerii de stat se împrăştie ca o apă neagră şi urât mirositoare în toată ţara. Pentru majoritatea politicienilor, morala este precum guma de mestecat: o foloseşti pentru a-ţi curăţa dinţii şi-o scuipi imediat ce-şi pierde gustul. 

15 august 2012. Gânduri revanșarde. Se împlinesc două luni de la alegerile locale şi nu facem nimic concret. Mă aşteptam să începem în forţă cu proiecte pe termen scurt, mediu şi lung pentru oraş, dar nu se întâmplă nimic. În tot timpul ăsta am avut cinci sau șase întâlniri cu aliaţii, total lipsite de esenţă, în sediul PSD, locaţie ce mă scoate din minți. Discuţii banale şi mici scenarii de răzbunare la adresa adversarilor puse la cale de nea Nelu, viceprimarul. Se simte pe cai mari şi vrea să le întoarcă aroganţele deţinătorilor puterii din mandatul trecut. „Să-i scoatem din toate comisiile posibile şi să-i şuntăm cât se poate, pe unde-i prindem! Aşa au procedat ei ani de zile şi acu’ e rândul nostru, că doar n-om fi proști să-i lăsăm în pace!” – ne propune cu satisfacție și viclenie.  
Surprinzător (sau nu!), gândul revanșard al  micuțului pare a fi în asentimentul aliaților. La fiecare întâlnire am căutat să observ reacții sănătoase din partea comesenilor și de puţine ori am avut ocazia. Toți cei cinsprezece (doisprezece consilieri locali, doi județeni - Janeta și Vigu, plus senatorul Biță, prezent din când în când) par mai degrabă interesați să mențină „echilibrul” intereselor de grup/ partid decât să combată anomalii ori să ridice probleme constructive pentru comunitate. „E normal, fiecare își calculează influența, interesul și asta cere timp de acomodare. Noi trebuie să jonglăm toată treaba în favoarea noastră, să ne vindem scump pielea, să fim de acord doar dacă suntem sprijiniți în proiectele noastre. Las’ că mă ocup eu de negocieri!” -  încearcă Vigu să mă liniştească. Nu sunt deloc liniştit! O astfel de abordare nu duce nicăieri şi în plus s-a mai ocupat el şi altădată de „negocieri”. Până-n clipa de faţă, dintre toţi colegii de alianță, cel mai aproape de gândul meu pare a fi doctorul Tifigiu. Facem eforturi să înţeleagem cum funcţionează mecanismul puterii în accepţiunea ăstora. 

23 august 2012. Imposibila întoarcere. Încă nu-mi văd rostul în postura de ales local. Am crezut că pot dărâma munţii de nedreptate despre care am scris ani la rând. Nu e deloc aşa! În jurul meu s-a aşternut ceaţa perfidă a intereselor ce îmi sădeşte îndoiala în suflet. Pe zi ce trece îmi dispare idealismul şi mă tem că drumul pe care merg se va sfârşi într-o fundătură. Deja regret pasul de a fi intrat mai adânc în politică. Mă gândesc tot mai serios să renunț, însă prin acest gest nu aş face decât să mă recunosc învins de sistemul corupt care patronează totul. Cum să le explici celor care au crezut în tine, fără să pari slab, că nu îţi găseşti locul într-o astfel de mizerie, unde eşti supus fără dicuţii compromisurilor, altele decât cele în interes public!? Trebuie să rezist și să găsesc o soluţie de mijloc, pentru că n-am de gând să ajung doar un alt îndulcit la sânul măruntei puteri!
O mizerabilă componentă a încrengăturii este linşajul mediatic practicat, fără urmă de deontologie, de către  mercenarii din presă, plătiţi din bani publici de politicienii mânjiți ori din puşculiţa privaţilor abonaţi la contracte cu statul, să arunce cu noroi în cei consideraţi incomozi, indiferent de ceea ce fac. Dacă îi deranjezi pe conducătorii aflaţi la butoane, fie că eşti adversar politic ori coleg incomod, te trezeşti îndată cu lături de presă în cap şi, suplimentar, cu o sumedenie de comentatori virtuali, plătiţi şi ei să te scuipe. Trebuie să ai o fire puternică şi un motiv serios pentru a continua într-o astfel de gherilă politico-socială! 

7 septembrie 2012. În sfârşit am înţeles de ce a ales cercetătorul ştiinţific doctor - hasdeolog Jenica T. să semneze adeziunea şi să candideze sub flamura PP-DD! 
Consemnez, în acest sens, cele mai interesante declaraţii de presă: „Nu pot sta departe de fenomenul politic. Se ştie foarte bine că am fost membrul diverselor partide care funcţionează în Câmpina. Nu mi-a trecut niciodată prin minte că m-aş putea întoarce la vreunul dintre acestea, de unde am plecat total nemulţumită. Aşa am ales să intru în rândurile acestei grupări noi, PP-DD, din dorinţa de a face ceva bun pentru comunitatea câmpineană şi prahoveană. (...) Politica pe care am făcut-o în toţi anii de când activez, din 1989 şi până azi, arată că nu am urmărit un interes personal, ci dimpotrivă. Am propus proiecte care s-au materializat spre binele tuturor”.
Alt registru. Regrete şi proiecte: „Mi-aş fi dorit mult să fac parte din Consiliul Local Câmpina, dar pentru că deţin o funcţie în cadrul aparatului administrativ local, atunci nu am avut de ales decât să merg la Consiliul Judeţean unde consider că am expertiza necesară pentru a propune proiecte valoroase pentru cetăţeni”. 
Alt registru. Limbă de lemn: „(...) În ceea ce priveşte cultele, îmi propun un dialog constructiv cu reprezentanţii acestora, pentru că este necesar acest lucru. Consider că în vremurile noastre trăim într-un haos, că este foarte greu să impui ordine şi este şi mai greu să impui proiecte care pentru unii nu vor fi la fel de bine venite, dat fiind faptul că s-au obişnuit cu o anumită rutină care, după părerea mea, nu duce la nimic bun. Acolo unde sunt rezultate nu vom interveni deloc, dar acolo unde constatăm deficiențe – acest lucru îl vom constata în urma demersurilor pe care le vom face în urma dialogului, informațiilor pe care le vom primi, a vizitelor pe care le vom face – vom avea un punct de vedere. Eu promit că-l voi exprima foarte clar în cadrul Consiliului Județean, pentru că nu o să merg la ședință să stau și să ridic mâna la comandă”.
Pasajul ăsta îmi reamintește de un moment celebru, dintr-o ședință din anii ’80 a Uniunii Scriitorilor, surprins magistral în jurnalul lui M. Zaciu, în care culturnica regimului ceaușist, Suzi Gâdea, spunea: „În fața consiliului venim cu lecția învățată, tovarăși! Merită o îmbunătățire în acest sens... umila mea propunere... De asemenea, o grijă deosebită pentru cei respinși. Valoarea să primeze! Nu că e bolnav, că e bătrân și altele d-astea! De aceea pana dumneavoastră scriitoricească trebuie să prindă... Trebuie o me-to-do-lo-gie puțin îmbunătățită! De asemenea, s-a observat, tot în aceste lucrări, nu prea multă fermitate în atitudinea ce o avem. Această oscilație nu-i bună. (...) Am văzut îmbinarea concepției tineretului cu oamenii care au o activitate în spate, cu alții acum nu am avut cunoștință că nu am putut să mă deplasez, dar acum mi-am format o părere proprie, nu mai iau rapoarte de la alții. (...) Cum putem noi contribui la ridicarea nivelului cultural al poporului și ce avem de făcut pentru creșterea experienței educative a maselor? Că orice lucru mai slab are rădăcină în lipsurile pregătirii politice și de aceea întreabă unii de ce asta și nu ailaltă! Pregătirea politică bună trebuie să se reflecte în jos și să răspundă la grija mare ce are pentru dumneavoastră toți Tovarășul Ceaușescu care vă așteaptă să veniți cu opere care dumneavoastră le creați pentru ridicarea învățământului, culturii și științei”.
Alt registru. Alianța conjuncturală USL – PPDD: „Noi am încheiat o alianță, însă nu ne vom opune niciodată proiectelor constructive, care vizează dezvoltarea economică, edilitară, culturală a orașului ori a județului. (...) La nivel național președintele nostru de partid, domnul Dan Diaconescu, are motive să critice USL-ul, dar la nivel local avem nevoie de majoritate ca să ne promovăm proiectele promise în campanie. Asta  nu înseamnă că PP-DD se confundă cu USL. Nici pomeneală!” 
Politică valahă în anul de grație 2012. 
Florin FRĂŢILĂ
(va urma)
*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Episodul anterior poate fi citit AICI

Se redeschide serviciul de paşapoarte la Câmpina

Începând de astăzi, 2 octombrie, Serviciul Public Comunitar pentru Paşapoarte Prahova redeschide activitatea biroului de la Câmpina, suspendată în ultimele luni, situat în incinta Direcţiei Economice a Primăriei de pe Calea Doftanei nr. 18. 


Astfel, în fiecare zi de marţi a săptămânii, între orele 10.00 – 14.00, se vor primi doar cereri pentru paşapoarte simple electronice, în baza unei programări online prealabile. Foarte important de reţinut este faptul că programările se fac doar în sistem online, pe platforma epasapoarte.ro. 
Numerele de telefon pentru relaţii suplimentare sunt următoarele: 0244-302.378; 0244-302.385

Muzeul „B.P. Hasdeu” poate deveni unul dintre cele mai moderne din ţară

Pe 4 septembrie 2018, la Castelul „Iulia Hasdeu” a fost semnat contractul de finanţare cu fonduri europene a mult așteptatului proiect destinat restaurării și modernizării Muzeului „Bogdan Petriceicu Hasdeu”. Așteptarea a fost cauzată de o decizie controversată a conducerii Ministerului Dezvoltării, care suspendase semnarea oricărui contract de finanţare europeană cu municipalitatea câmpineană din pricina neplății de către executivul local a unei sume reprezentând una dintre corecțiile aplicate la proiectul „Modernizare Calea Dacia”. Până la urmă, în urma demersurilor primarului Horia Tiseanu, diriguitorii ministerului cu pricina au revenit la sentimente mai bune, lucru care a dus la semnarea amintitului contract. Proiectul se numește „Restaurarea, dotarea şi valorificarea durabilă a patrimoniului cultural - Muzeul BP Hasdeu”, iar valoarea tuturor investițiilor care fac parte din acest proiect se ridică la aproximativ patru milioane euro. 
Am stat de vorbă cu directoarea muzeului, Jenica Tabacu, cea care a sperat cu tenacitate că acest proiect va fi posibil și că, într-o zi, Muzeul Hasdeu va deveni unul dintre cele mai moderne din România. „Muzeul nostru, care reprezintă, de mult timp, un simbol al Câmpinei, ar putea să devină unul dintre cele mai moderne și mai frumoase din țară cu o singură condiție: lucrările de restaurare și recondiționare să fie realizate de firme profesioniste. Firme românești, dar în care să lucreze specialiști de mare valoare și cu multă experiență”. Aluzia Jenicăi Tabacu este mai mult decât străvezie. Directoarea de la Hasdeu nu se pricepe doar la muzeografie, ci și la administrație publică, deoarece a fost mulți ani consilier muncipal și știe cât de păcătoasă este legislația privind achiziția de lucrări publice, dar și cât de ușor poate câștiga o licitație de lucrări restaurative o firmă de construcții care oferă cel mai mic preț, dar care nu a lucrat niciodată în acest domeniu, deci habar nu are ce înseamnă restaurarea unui muzeu. 


Am mai aflat de la interlocutoarea noastră că restaurarea muzeului va fi totală. De-a lungul anilor, s-au mai făcut lucrări de restaurare, dar numai parțiale, care au fost bune la timpul lor, dar peste acest timp au trecut mulți ani, ceea ce face ca o nouă serie de lucrări de restaurare să fie absolut necesară. Infochioșcul cu care a fost dotat muzeul acum un deceniu a fost util, este util, dar și aceste echipamente trebuie modernizate, deoarece au apărut programe mult mai performante. Domul castelului va fi restaurat în varianta sa originară, adică cea care a existat înainte de reabilitatea făcută muzeului de către autoritățile comuniste, drept pentru care cerul de deasupra statuii Mântuitorului va fi reprezentat altfel decât este în prezent. Vor fi reabilitate nu doar toate încăperile muzeului, ci și clădirile anexă. Recondiționarea va atinge toate piesele muzeului, din proiect nelipsind și o nouă amenajare peisagistică a curții castelului.
Adrian BRAD

Singurul skatepark din Prahova este pe placul copiilor și al tinerilor din Câmpina

La inaugurarea de săptămâna trecută a skateparkului din vecinătatea Bulevardului Culturii (de pe strada Podului, care coboară spre DN1), primarul Horia Tiseanu a subliniat faptul că această investiție (de aproape 480.000 de lei), este singura de acest fel din Prahova și a fost făcută la sugestia unor tineri ai orașului, acum câțiva ani. Aceștia, în lipsa unor spații special amenajate, practicau sporturi urbane extreme pe niște scări, în condiții total improprii, ba chiar foarte periculoase. ”Și așa, sporturile extreme au, prin natura lor, un grad înalt de periculozitate, așa că nu mai este nevoie să stăm pasivi în timp ce se accentuează în mod grav acest pericol”, și-or fi zis consilierii municipali, în imensa lor majoritate, mame și tați de copii. Și s-au decis apoi să treacă la treabă. Imaginea orașului s-a îmbogățit sensibil prin această investiție deosebită, care este pe placul tinerilor și copiilor de vârste dintre cele mai fragede, ultimii amintiți venind aici însoțiți de părinți sau alte rude apropiate. Singura supărare pe care o provoacă parcul este cea resimțită de însoțitorii celor mici, care nu mai pot să-și convingă odraslele să se despartă de parc din nevoia de a se întoarce acasă. 


Viceprimarul Adrian Pițigoi a avut și el o alocuțiune la inaugurare, iar vorbele celui de-al doilea demnitar al orașului au adus și mai multe speranțe și  bucurie tinerilor câmpineni practicanți ai sporturilor urbane extreme. ”Din punct de vedere al viitorului pe care l-am dori acestui parc, trebuie să vă mărturisesc faptul că deja am discutat cu cei de la comisia de cultură și, începând din 2019, dorim să punem Câmpina pe harta evenimentelor sportive de acest tip, pe harta sporturilor urbane extreme. Vom aloca bani pentru a face concursuri, iar acestea vor fi anuale și vor deveni o tradiție. Vă promitem, noi, reprezentanții administrației publice locale, că, începând cu anul viitor, orașul nostru va fi pe harta evenimentelor sportive de acest fel din România”.  Viceprimarul Câmpinei a ținut, de asemenea, să accentueze importanța respectării regulilor de folosire a skateparkului, expuse pe două panouri la intrare, pentru a se preîntâmpina producerea unor evenimente nedorite și nefericite. Am vizitat parcul și în acest weekend pentru a vedea reacțiile utilizatorilor săi. Toată lumea era mulțumită și toți utilizatorii disciplinați în folosirea dotărilor și amenajărilor acestui parc, integrat frumos în peisajul abrupt al zonei, flancat pe marginea sa nordică de alei în pantă pe care se poate coborî cu bicicleta de către tineri experimentați și doritori de senzații tari, de trări cu adrenalină în exces. 
Adrian BRAD 

Ziua Europeană a Sportului Şcolar, sărbătorită şi de elevii şcolii din Şotrile

Vineri, 28 septembrie, elevii Şcolii Gimnaziale din comuna Şotrile, coordonaţi de profesorii Maria Dobrescu, Carmen Machedon şi Voicu Florin, au desfăşurat activităţi prin care au marcat sărbătorirea Zilei Europene a Sportului Şcolar (EUROPEAN SCHOOL SPORT DAY). Evenimentul a fost organizat  şi coordonat de  Federația Română Sportul pentru Toți şi de Federația Maghiară a Sportului Școlar, cu Cofinanțarea Comisiei Europene prin Programul Erasmus +. În cadrul activităţilor organizate la Şcoala Şotrile, elevii din ciclul primar şi gimnazial au desfăşurat jocuri sportive cu mingea, exerciţii de aerobic, gimnastică şi dans.



„Pornind de la ideea organizatorilor, am desfăşurat activităţi dedicate sportului cu scopul de a promova educaţia fizică şi sportul în şcoli. Aşa cum afirmă organizatorii, acest proiect se doreşte a fi o modalitate de promovare cât mai vizibilă a educaţiei fizice şi sportului la nivel european. Prin datele statistice obţinute se va încerca la nivelul Comisiei Europene stimularea ţărilor membre să includă în programele şcolare ale fiecărei ţări cât mai multe ore de educaţie fizică pe toate palierele de educaţie”-ne-a declarat d-na Maria Dobrescu, unul dintre coordonatorii activităţii.

ANUL 69 AL BIBLIOTECII „DR. C. I. ISTRATI” DE PE BULEVARDUL CULTURII

Pe la orele 12 ½ ale zilei de joi, 27 septembrie 2018, lume subţire, iubitoare de cărţi, a luat parte la jubileul 69 al Bibliotecii „Dr. C. Istrati”, instituţia de Cultură a Câmpinei.

Fondatorul
Biblioteca de pe Bulevardul Culturii, a doua ca importanţă în Prahova, după „sora” ei cea mare, judeţeană, „Nicolae Iorga”, fondată în 1921, a fost întemeiată de   în 1906, de doctorul în Chimie Constantin Istrati (1850-1918), chimist şi medic român, academician, profesor universitar, întemeietorul Şcolii româneşti de Chimie. 


În 1890 înfiinţase „Societatea română de Ştiinţe” iar în 1902, „Asociaţia română pentru înaintarea şi răspândirea ştiinţelor”. Cercetător împătimit, s-a dedicat studiului sării, petrolului, chihlimbarului, ozocheritei etc şi a descoperit clasa de coloranţi denumită „franciene”. Clădirea în care funcţionează astăzi Biblioteca „Dr. C. Istrati” a fost în epocă locuinţa de serviciu a directorilor Societăţii de Petrol „Astra Română”.

Aniversarea
... A prilejuit un program care a cuprins momente relevante pentru public. Mai întâi, acordarea premiilor „Cititorul Anului” după care a fost ascultată vocea folkistei Luizei Cosma. S-a continuat cu lansarea următoarelor cărți: BUNĂ-DIMINEAȚA, PATRIA MEA!, de Romeo Aurelian Ilie, după care domnul Daniel Alin Ciupală a prezentat – în premieră – lucrarea proprie PELEŞUL, SIMBOLUL REGALITĂŢII. Scriitorul Florin Dochia a comentat apoi volumul TRAGEDIA TURCĂ, de Cleopatra Lorinţiu şi Cristina Eksioglu. A urmat ceremonia atribuirii premiului „Cartea anului 2017”, oficiu pe care l-a onorat dr. Christian Crăciun, cunoscutul eseist, publicist şi autor de cărţi. Distincţiile  au fost acordate pe genuri de creaţie, autorilor selectaţi de juriul desemnat.


Laureaţii
La secţiunea Poezie a fost premiat volumul FIECARE VEDE CE ÎI PLACE, de Mircea Teculescu. Cităm un text din volumul precedent, VENUS ÎN FEBRUARIE, un op la fel de valoros: „spaţii cenuşii / ne închid sufletele, / pielea zidului / se aşează pe mine; // voi pleca departe, / drag jurnal şaten / decorat zilnic / cu inimioare” ( o promisiune ).
La secţiunea Proză, Iulian Moreanu a primit Diploma şi Trofeul pentru romanul NĂVALA NORILOR, din care vă propunem un pasaj de final: „ – Părinte, îl întrebase odată Cristian pe preotul ce-şi ridicase o bisericuţă la marginea drumului naţional, pe locul unde acesta avusese o viziune cu Maica Domnului, cât de mult îl poate încerca  Dumnezeu pe un om, pentru a-i ierta păcatele ori a-i verifica virtuţiile? – Niciodată mai mult decât poate duce şi răbda, niciodată mai mult... îi răspunse preotul pătrunzându-l până în străfunduri cu ochii săi verzi şi blânzi, încercând să desluşească de ce bărbatul acesta încă în floarea vârstei îi punea o asemenea întrebare. - Şi cât timp pot dura aceste încercări? mai întrebase Cristian. – Asta numai Bunul Dumnezeu ştie, fiule... Numai El... Pentru unii, însă, toată viaţa... Iar aceştia sunt aleşii...”



La secţiunea Eseu, publicistul şi istoricul Codruţ Constantinescu a fost distins cu Diploma şi Trofeul „Cartea anului 2017” pentru lucrarea PE URMELE CELŢILOR, subintitulată de autor drept Peripeţii şi istorii irlandeze şi scoţiene, apărută la editura Vremea. Iată un fragment: „La tejghea se afla un bărbat cu părul alb, în jur de șaizeci de ani, ai cărui ochi vrezi s-au uitat neîncrezător în registru pentru a vedea dacă avea sau nu rezervată o cameră (...). Cum n-a găsit nimic, m-am enervat și i-am explicat că nu mi se răspunsese la emailurile pe care le trimisesem cu o săptămână înainte prin care rugam să mi se confirme rezervarea, nu de alta dar ar fi fost neplăcut să zbor două mii de kilometri și să nu am unde dormi. „Nici o problemă,, găsim noi, îl chemăm pe Orlando”, m-a liniștit irlandezul. Până să vină angajatul său spaniol, am început să ne avântăm pe tărâmul lingvistic. Padraig dorea neapărat să știe cum se scrie și se pronunță în limba română bună ziua, bună seara. O curiozitate destul de greu de satisfăcut, având în vedere particularitățile limbii române pe care un anglofon nu le poate desluși nici în zece ani. Dacă ar vrea. În timp ce Padraig mă freca la mentă cu chestii atât de exotice (dar bună dimineața cum se zice?) pe mine mă frământa camera; în plus, eram și obosit după trei ore și jumătate de mers cu avionul și alte două petrecute tăind frunze la câini prin provincialul Otopeni. (...) Văzându-l pe Orlando, un tip cam pe la 40 de ani, cu barba de trei zile și o codiță la spate, a început să îl burzuluiască, certându-l în legătură cu emailurile. De fapt, spaniolul nu se obosise să-mi răspundă, însă eram trecut cu numele Darie. Dar Consta... ce înseamnă? m-a întrebat Padraig. Păi este numele meu de familie, Darie și Codruț sunt prenume, cum te chiamă pe tine Patrick. Nu, Padraig, m-a corectat el (forma în limba irlandeză a lui Patrick)”.
Serghie BUCUR

Spitalul SanConfind este „continuatorul” primului spital de chirurgie din zona Câmpina

(P) Strict din punct de vedere geografic, al locului pe care s-a înălțat, Centrul Medical SanConfind poate fi numit „continuatorul” primului spital de chirurgie din zona Câmpina. Tot de strictă folosire sunt și ghilimelele, deoarece nu este vorba despre o continuare în același regim juridic. Vechiul spital al comunei Poiana Câmpina era un spital de stat, pe când Spitalul SanConfind este o investiție privată, acționarul majoritar fiind compania petrolieră Confind SRL. Putem vorbi, totuși, despre o adevărată continuitate abia de câteva luni, adică de când a început activitatea de chirurgie în Centrul Medical SanConfind. 


Este demn de menționat faptul că, în primăvara anului 1970, la Poiana Câmpina se dădea în folosință primul spital din zona Câmpina. Era un spital de stat cu mai multe secții, printre care și una de chirurgie, o investiție a Ministerului Petrolului din acea vreme, dar de ale cărei servicii medicale beneficia toată lumea, adică și cei care nu lucrau în domeniul petrolului. Practic, era primul spital al Câmpinei, având în vedere că majoritatea covârșitoare a pacienților era formată de câmpineni. Deși a fost multă vreme unul dintre cele mai bogate orașe ale României (vorbim despre orașe de aceeași mărime), în special datorită puternicei sale industrii petroliere, Câmpina a avut un spital propriu abia în anul 1984, când a fost construit Spitalul Orășenesc (ulterior, Spitalul Municipal). În aceste condiții, vreme de 14 ani, câmpinenii veneau la Spitalul Poiana pentru a fi supuși unor operații chirurgicale de tot felul. Ca un arc de timp aproape semisecular, în aprilie 2015, la 45 de ani distanță de la înființarea vechiului spital, pe fundația mult consolidată a acestuia și având o suprafață construită aproape dublă, avea să se nască Spitalul SanConfind, cel mai mare spital privat din județul Prahova, la ora actuală. 


Până va fi dată în funcțiune Secția Chirurgie, în Spitalul SanConfind se pot efectua doar intervenții chirurgicale de mai mică amploare, în regim de spitalizare de zi, adică fără găzduirea peste noapte a respectivului pacient în spațiile unității spitalicești. Sunt însă intervenții chirurgicale tot mai solicitate, prin care se rezolvă  diferite problemele de sănătate ale unor pacienți cu afecțiuni de colecist, de hernie etc. Adresabilitatea tot mai mare denotă totodată prețuirea și încrederea de care se bucură spitalul printre câmpineni și prahoveni.  Chiar dacă secția de chirurgie nu este funcțională, SanConfind dispune deja de toate dotările necesare unor servicii chirurugicale de înaltă calitate. Cele două blocuri operatorii au echipamente și aparatură medicală ultraperformante și de ultimă generație. Nu peste multă vreme va fi dată în folosință și secția de chirurgie generală. „Domnul profesor universitar doctor Radu Palade, directorul medical al spitalului, cu competența, cu calmul și seriozitatea cu care abordează problemele, cu experiența de-o viață la catedră, sunt convins că va reuși să imprime un nivel științific de abordare tuturor cazurilor; evident, nu doar în domeniul chirurgical, specialitatea dânsului fiind chirurgia”, consideră dl. Ioan Simion, administratorul Centrului Medical SanConfind și președintele Confind SRL.

Fără teama infecţiilor intraspitaliceşti, pacienţii se simt în totală siguranţă la Spitalul SanConfind

(P) La Centrul Medical SanConfind, fiecare pacient este tratat în mod deosebit, toată atenția personalului medical care îl îngrijește fiind îndreptată asupra sa. „Eu nu am fost internat niciodată, nu am avut nicio zi de concediu medical, dar am fost cu părinții prin spitale, cu soția la maternitate, am fost și în vechiul Spital Poiana. Deci am avut ocazia să văd și să înțeleg ce înseamnă sistemul de sănătate din România. La Spitalul SanConfind va fi cu totul altfel. De la portar până la director. Aici, pacientul nu se va simți umilit, așa cum se întâmplă azi în unele spitale de stat. La noi, pacientul va fi în centrul atenției. Vrem să ne dovedim nouă, în primul rând, că se poate și altfel. Vrem să contribuim la răsturnarea relelor obiceiuri din sistemul de sănătate românesc. Vrem să lucrăm pentru oameni, pentru pacienți, nu doar pentru propriile buzunare. Dorința noastră cea mai puternică este să tratăm pacientul ca pe un om. La SanConfind, de la recepție până la externare, totul va fi altfel, pacientul va fi în centrul atenției, pe el trebuie să-l mulțumim, medical, dar și psihic”, a declarat, la inaugurarea din 16 aprilie 2015 a unității spitalicești, administratorul acesteia, dl. ing. Ioan Simion. 


Și într-adevăr, la Spitalul SanConfind pacienții se simt cu totul altfel decât în multe alte spitale din țară. Înconjurați de căldură sufletească și  mult profesionalism, beneficiind de servicii medicale de top în spații moderne și prietenoase, păstrate permanent în condiții de curățenie și de igienă exemplare. Într-un spital cu adevărat european, cum este SanConfind, siguranța și satisfacția pacientului sunt prioritare. La Spitalul SanConfind pacienții vin convinși că se vor face bine și că nu vor pleca acasă cu vreo bacterie sau cu infecții nosocomiale, acele temute infecții intraspitalicești cu care s-au „pricopsit” mulți pacienți internați în mari spitale din sistemul sanitar românesc. Astfel de cazuri nefericite sunt tot mai des prezentate în presa centrală, în ultima vreme.  Infecțiile nosocomiale sunt infecțiile pe care un pacient le dobândește în cursul spitalizării și tratării pentru o altă afecțiune. Infecțiile nosocomiale pot să fie în legătură cu deficiențe de igienă, sterilizare, manevre sau îngrijiri medicale. Acest tip de infecție se poate produce într-un spital fie între pacienți de boli diferite care ajung în contact unii cu alții, fie de la bolnavi sau purtători proveniți din rândul personalului de îngrijire. De obicei această infecție este post-operatorie. Datorită condițiilor de spitalizare impecabile, infecțiile spitalicești sunt de neconceput în Centrul Medical SanConfind.