16 octombrie 2018

Asociația Mutuală AMUS France-Roumanie împlineşte 20 de ani

Cea mai mare organizaţie nonguvernamentală din Câmpina, cu un impact important asupra comunităţii locale, se pregătește să îmbrace, nu peste multă vreme, haine de sărbătoare. Este vorba despre Asociaţia Mutuală AMUS France-Roumanie, înființată în noiembrie 1998, care va împlini, luna viitoare, 20 de ani de existență. De două decenii, asociația lucrează pentru mai binele câmpinenilor. De două decenii, AMUS a ajutat tinerii câmpineni, dar și pe cei mai în vârstă, să-și împlinească visele, să învețe ce înseamnă dragostea de sine și, mai ales, dragostea faţă de aproape. În latinește „amus” înseamnă suflet, și poate nicio altă denumire nu i s-ar fi potrivit mai bine acestei asociații ai cărei membri au lucrat mereu cu inima și cu sufletul pentru Câmpina, au lucrat, de fiecare dată, după puterile lor, pentru a aduce măcar puțină lumină în sufletele și viețile persoanelor aflate în nevoi și în dificultate. Iar când spunem acest lucru ne gândim, în primul rând, la faptul că, la începuturile sale, în vara anului 1999, AMUS a fost cofondatoare a Cantinei Săracilor, unitate care a fost preluată şi finanţată apoi de Primăria Câmpina. În primii ani de activitate, asociaţia a împărţit numeroase medicamente nevoiaşilor suferinzi ai localităţii. De altfel, în ianuarie 2014, în alocuţiunea sa din cadrul galei în care s-au sărbătorit 15 ani de la înființarea Asociației Mutuale AMUS, primarul Horia Tiseanu a reamintit aspecte din pionieratul activităţii asociaţiei, subliniind “cu câtă uşurare trimiteam către AMUS persoanele nevoiaşe care veneau la primărie să se plângă de faptul că nu le ajung banii de medicamente. Asociația a ajutat multe familii aflate în suferinţă şi în căutarea disperată de medicamente.” Activitățile caritabile au continuat și după înființarea de către asociație a unei școli sanitare. Căci după nici un an de la constituirea ei, AMUS avea să înfiinţeze, în august 1999, cea mai importantă structură a sa: Şcoala Postliceală Sanitară „Louis Pasteur”, cu cele două specializări ale sale – asistent medical generalist şi asistent medical de farmacie. Beneficiind de profesori deosebiți, Şcoala a pregătit mii de asistenţi, de-a lungul anilor, cadre medicale de valoare, dedicate meseriei, mulţi dintre ei activând, în prezent, în spitalele, centrele medicale şi dispensarele oraşului. Școala Sanitară s-a dezvoltat continuu, în unele perioade cu o efervescentă expansiune. A rezistat cu succes numeroaselor schimbări economice, politice, sociale, dar mai ales celor din domeniul educației. Astăzi, în structura AMUS mai intră, în afară de Şcoala „Louis Pasteur”, un centru de pregătire profesională (unde se organizează cursuri de calificare, recalificare, specializare şi perfecţionare), un centru de consiliere şi orientare şcolară şi vocaţională, un departament de activităţi extracurriculare, un departament de activităţi comunitare şi Clubul Sportiv AMUS - care se adresează atât copiilor şi tinerilor, cât şi adulţilor. 


Nașterea Asociației AMUS
Cu participarea unui ong francez, Amitié Partage, ia fiinţă, în noiembrie 1998, Asociația Mutuală AMUS France-Roumanie. Până la sfârşitul acelui an au fost deschise 15 filiale în toată ţara, dintre care astăzi mai există doar două, la Câmpina şi la Dej. De la începuturile sale, asociaţia s-a implicat puternic în viaţa oraşului, aducându-şi o importantă şi benefică influenţă în dezvoltarea comunităţii locale. AMUS a fost primul ong local care şi-a dedicat sistematic o parte din activitate operelor de caritate, acţiuni care au înseninat vieţile multor familii sărace de câmpineni. În luna noiembrie 1998, are loc ședința de constituire a asociației, ședintă la care au fost prezenți 23 de membri fondatori. Au fost definitivate statutul si actul constitutiv, iar Elena Murariu a fost aleasă președinte și reprezentant legal. Motivele pentru care a fost constituită Asociația Mutuală AMUS France Roumanie țineau, în mare parte, de ideea participării active la viața socială pentru sprijinirea persoanelor defavorizate, în special a persoanelor suferinde care aveau nevoie de tratament medicamentos. Permanent s-a avut în vedere intervenția în zone deficitare ale vieții comunitare prin acțiuni caritabile și de întrajutorare. 


Datorită parteneriatului cu Association Amitié-Partage din Rouen (Franța), AMUS a avut posibilitatea de a oferi gratuit o gamă foarte largă de medicamente membrilor săi, dar și celor din afara organizației. Timp de aproximativ doi ani și jumătate a funcționat în cadrul asociatiei un cabinet de consultații medicale, unde membrii asociației beneficiau de consultație din partea medicilor colaboratori (la un moment dat erau șapte medici in colaborare cu asociația), iar aceștia prescriau medicamente pe care asociația le oferea în mod absolut gratuit. În tot acest timp, Asociația Amitie Partage, ca urmare a colaborării cu AMUS France-Roumanie, trimitea, sub formă de donații, echipamente medicale (paturi de spital, cărucioare pentru invalizi, consumabile medicale etc) pentru spitalele și instituțiile de îngrijire a bătranilor, din Câmpina și împrejurimi. În perioada respectivă, adică în anul 1998, în România erau 22 de asociații colaboratoare ale Amitié-Partage, asociații care țineau legătura între ele și colaborau strâns, însă fără a forma o federație. Principalii colaboratori ai Asociației AMUS din Câmpina au fost Asociația ANMRF Dej, Asociația „Umanitatea” Sinaia și Asociația Amitié-Partage București. „Când mă gândesc la începuturi, îmi amintesc cât de greu a fost şi câtă luptă au însemnat primii ani. Dar familia AMUS, cum îmi place mie să spun, a rezistat. Am făcut din suflet tot ceea ce am realizat. Nu doar pentru că „amus” în latineşte înseamnă suflet. Ne bucurăm că am reuşit să rezistăm în această perioadă de tranziţie prelungită, le mulţumim celor care ne-au ajutat să existăm şi sperăm că nu i-am decepţionat pe cei care şi-au pus speranţele în noi”, ne mărturisește Elena Murariu. 


După 20 de ani
În ianuarie 2014, la al 15-lea an de viață, în cadrul unei ceremonii de sărbătorire a acestei aniversări, au fost decernate insigne şi diplome membrilor fondatori, trofee pentru excelenţă în relaţionarea cu societatea civilă unor personalităţi locale, precum şi alte distincţii numeroşilor colaboratori. Evenimentul aniversar a avut loc sub egida „Concordia Civium Murus Urbium” („Armonia dintre cetăţeni este zidul oraşelor”), şi a adunat laolaltă numeroşi invitaţi: colaboratori ai asociaţiei şi ai şcolii sanitare postliceale înfiinţate de AMUS, cei doi parlamentari câmpineni din vremea aceea (senatorul Georgică Severin şi deputatul Virgil Guran), reprezentanţi ai municipalităţii – primarul Horia Tiseanu, viceprimarul Ion Dragomir, consilieri municipali, fostul primar al municipiului, Remus Romulus Micu (sub mandatul căruia s-a „născut” Asociaţia AMUS), directorii unor importante instituţii publice şi alte oficialităţi locale marcante. 


Gazde primitoare au fost Elena Murariu - preşedintele Asociaţiei AMUS, și Ciprian Murariu - directorul Şcolii Postliceale Sanitare „Louis Pasteur”. După 20 de ani, Asociația AMUS se poate mândri că a desfășurat numeroase proiecte comunitare, în parteneriat cu administraţia publică, dar și cu actori din societatea civilă, oferind ajutoare și sprijin pentru persoanele aflate în nevoie, cu ocazia sărbătorilor sau ori de câte ori a avut posibilitatea să intervină.

Școala Sanitară „Louis Pasteur”
La începutul anului 1999, cu ocazia unei întâlniri a președintilor asociațiilor din România partenere cu Amitié Partage din Franța, președintele Asociației ANMRF Dej a propus asociațiilor din Sinaia și Câmpina înființarea unor școli postliceale cu profil sanitar. Propunerea a fost bine venită și, la scurt timp dupa ce a fost lansată, Ciprian Murariu, care era directorul AMUS Câmpina, a întocmit dosarele pentru autorizarea a trei școli postliceale cu profil sanitar, în localitatile Dej, Sinaia și Câmpina, sub conducerea asociațiilor din respectivele localități. Școala Sanitară din Câmpina a luat ființă în august 1999, astfel încât, începând din toamna aceluiași an, a fost posibilă începerea activității sale. Ulterior, unele dintre școlile înființate de mutualitatea română s-au desființat, cum sunt cele din București si Sinaia, iar altele au apărut, în decursul timpului, în Zalău, Bistrița, Alexandria etc. După o vreme, s-a renunțat la egida „Louis Pasteur”, aceasta rămânând doar în Câmpina și Dej. Cele două școli au continuat și continuă colaborarea strânsă, participând la activități comune și menținând spiritul mutualității aprins. La finele anului 2002, partenerul francez Amitié Partage anunța restrângerea activității în domeniul medical pentru România, considerând că societatea românească a ajuns la un nivel de dezvoltare suficient pentru a se autosusține. Au continuat colaborările culturale și în domeniul dezvoltării vieții asociative, acestea până în  2005, an în care activitatea partenerului francez s-a restrâns simțitor. În tot acest timp, datorită unui climat propice dezvoltării societații civile în comunitatea câmpineană, având norocul să găsească pe plan local și regional parteneri responsabili, în administrația publică, dar și în societatea civilă și în mediul de afaceri, Asociația Mutuală AMUS France-Roumanie din Câmpina s-a putut dezvolta continuu și și-a putut continua activitatea în domeniul educației medicale. 

„Începuturile Școlii Sanitare Postliceale „Louis Pasteur” din Câmpina au fost modeste. Am închiriat două săli de clasă în cadrul Liceului Petrol, săli în care își desfășurau activitatea o clasă de Asistenți Medico-Sociali (aceasta era denumirea în perioada dată), și o clasă de Birotică-Secretariat, iar profesorii noștri erau găzduiți de cancelaria licelului amintit. La acea vreme erau 22 de elevi la clasa de Birotică-Secretariat și 28 de elevi la clasa de Asistenți Medico-Sociali. În iarna anului 1999, la Casa de Cultură Geo Bogza a avut loc primul Bal al Bobocilor, în holul unde atunci se ținea discoteca. Un impact major în dezvoltarea Școlii Postliceale Louis Pasteur l-a avut regretata d-na profesor Sofia DESPA (foto), om dedicat școlii până în ultima clipă a vieții sale. 


Timp de 10 ani intre 1999 si 2009, d-na Despa a făcut cinste școlii, iar noi am fost onorați să învățăm atâtea lucruri de la domnia sa. În anul 2001, schimbările la nivelul curriculei în învățământul medical ne-au făcut să renunțăm la specializarea Asistent Medico-Social, aceasta schimbându-se în Asistent Medical Generalist. Totodată, din cauza adresabilității scăzute, am renunțat și la specializarea Birotică-Secretariat. Astfel, ne-am putut concentra pe dezvoltarea învățământului medical postliceal. Activitatea educațională s-a dezvoltat de la un an la altul, fiind înscriși tot mai mulți elevi în cei trei ani de studiu. Începând cu anul 2004, datorită dezvoltării învățământului postliceal sanitar în Câmpina, a început o nouă etapă în dezvoltarea Școlii Postliceale ”Louis Pasteur”. La doar cinci ani după înființare, în școală erau înscriși un număr de aproximativ 160 de elevi, care își desfășurau activitatea în șase clase, câte două pe fiecare an de studiu. Sediul școlii s-a mutat ulterior în cartierul Slobozia, în clădirea fostei Școli Generale nr.5, unde se desfășurau cursurile pentru specializarea Asistent Medical Generalist. În anul 2006, a fost reautorizată funcționarea școlii pentru calificarea Asistent Medical Generalist, pentru ca, în 2009, unitatea de învățământ să obțină acreditarea în acest domeniu. Între anii 2009 și 2011, director al școlii a fost d-na prof. Ispășoiu Elena, care a împărtășit experiența de o viață în învățământ cu toți cei implicați în activitățile educaționale. În anul 2012 a fost autorizată și specializarea Asistent Medical de Farmacie, școala fiind condusă atunci de d-na director Magdalena Pană, susținută de d-na prof. Tatiana Badea, ca director-adjunct, începând cu anul 2013. La împlinirea a 15 ani de activitate, Asociația Mutuală AMUS France Roumanie a organizat prima Gală AMUS, gală a societatii civile, pentru a reafirma și întări rolul pe care fiecare membru, fiecare partener și fiecare asociat l-a avut în dezvoltarea asociației și a școlii. Începând cu anul 2014, la conducerea Școlii Sanitare Louis Pasteur s-a aflat d-na prof. Melania Ciocodeică, secondată de d-na prof. Tatiana Badea. 


Încercăm să oferim elevilor noștri un cadru propice, cât mai modern și mai eficient, pentru dobândirea competențelor profesionale. După aproape 20 de ani, suntem mândri să constatăm că am dat României multe mii de absolvenți, care, în marea lor majoritate (86% inserție profesională), sunt acum profesioniști respectați, atât în țară, cât și în străinătate. La începutul anului școlar 2018 – 2019, în cadrul școlii noastre se pregătesc cinci clase de asistenți medicali generaliști și trei clase de asistenți de farmacie, însumând un număr de 209 elevi”, ne-a declarat Ciprian Murariu.
Adrian BRAD

Editorial. PRĂBUȘIREA CASELOR

S-a prăbușit casa lui Brâncuși! Cea a lui Alecsandri mai are puțin. A lui Enescu a fost, in extremis, salvată de dăruirea unor particulari. Hotelul Concordia din București, unde s-a hotărît alegerea lui Cuza în 23 ianuarie 1859, e o ruină. Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași anunță desființarea specialității „limbi clasice” (greaca & latina) pe motiv că nu sînt rentabile. Mi se par știrile cele mai importante într-o săptămînă încă bruiată de comentariile la Referendum și eternele (?) agramatisme ale uraganului lingvistic Viorica. Ce au ele în comun? Indiferența, mergînd pînă la ură goebelss-iană față de cultură și banii.
Încep cu a doua chestiune, în ciuda aparențelor cea mai simplu de rezolvat. Și nu „cu banii de la referendum”, cum proclamă propagandiștii rabiați. Ci cu banii risipiți din chiar bugetul culturii pe sute de „zile ale localității”, festivaluri ale cîrnatului și țuicii, chiolhanuri „tradiționale” sub pretext de gastronomie, „concerte de muzică”, publicații doar mîncătoare de celuloză, sesiuni de comunicări care nu comunică nimic șamd. Ce-ar fi fost, de exemplu, un proiect „o sută de case memoriale reconstituite la Centenar”? Nu am știință să existe așa ceva… Ministerul care nu a găsit bani să cumpere Cumințenia… nu a fost în stare nici să apere casele lui Brâncuși, Enescu sau Alecsandri (sînt sute probabil; ministerul ar trebui să facă publică o listă). Nu că nu a fost în stare, nu l-a interesat. Ce ne spune această ruină proaspătă? Ea devine, instantaneu, un simbol al centenarului. Un simbol al galopantei de-culturalizări a populației și al scăderii dramatice a calității învățămîntului. În mod bizar (doar aparent, există explicații de profunzime) am pornit în 1989 de la o populație relativ bine pregătită profesional și de la un învățămînt în stare să perpetueze o elită în aproape orice domeniu. Plus prețul foarte scăzut al forței de muncă, erau avantaje care ne-au permis  evoluția – cîtă este – din ultimele trei decenii. Foarte rapid însă am risipit și aceste avantaje. Clasa socială bine calificată s-a distrus datorită îmbătrînirii și emigrării, învățămîntul și-a distrus standardele din prostia planificatorilor, și, firesc s-a ajuns la paradoxul ca oameni din ce în ce mai slab pregătiți să ceară salarii din ce în ce mai mari, mai „europene”. Spun asta pentru României îi lipsește astăzi clasa cultă (înțeleg prin această cam stupidă expresie, aleasă la repezeală, un background al oricărei persoane, indiferent de profesie). Acea cultură generală care formează armătura oricărei personalități împlinite și care a fost exmatriculată chiar și ca sintagmă din programele de învățămînt. S-a văzut asta și cînd cu subscripția pentru Cumințenie… și cu alte prilejuri. Un ministru al culturii care spune că oricum aveam o casă copie a celei originale nu face parte din clasa cultă, deși e actor. S-a transformat instantaneu în politruc. Cu o prim ministră incapabilă de exprimare, ce pretenție să mai ai la restul (vedeți declarația pesedistului Țuțuianu)! Avem în plus și o foarte vocală categorie de intelectuali crescuți în ideea că rădăcinile ne dor. Care nu înțeleg că ne surpăm, fiecare dintre noi, odată cu fiecare din casele astea, monumente sau nu. Era mai anii trecuți un nene, întemeietor de nu știu ce fundație (mi-e lene să caut pe Atotștiutorul Google) care se dădea de ceasul morții să aducă în țară osemintele lui Brâncuși. Nu merităm nici măcar falanga mică de la degetul mic al piciorului stîng, ca la moaște. Nu ar fi fost mai bine să se agite pentru a consolida casa, pentru achiziționarea sculpturilor, pentru o mare expoziție Brâncuși la București cu ocazia centenarului?



Casele prăbușite sînt sufletele noastre prăbușite, sînt țara noastră intrată pe mîna unei cleptocrații furibunde și obraznice. Uimitoare la doamna veorica (e o eroare să-i spui pe nume, singura desemnare adecvată este poceala, așa cum ea pocește gramatica, semantica, politica, diplomația și tot ce atinge) nu e prostia, ci convingerea că este potrivită postului respectiv. Valabil pentru mulți alți miniștri. Modul în care ne batem joc de istorie ne face, sigur, unici în Europa. Adevărul este că, la nivel bazal, cultura noastră nu i-a asimilat pe Brâncuși, pe Nichita sau pe Enescu. Ei sînt reprezentanții unei Românii europene care nu a coborît pînă la nivelul înțelegerii masei. Rămasă la Coșbuc și romanțe (pe ambele eu le iubesc în mod deosebit, nu de asta e vorba), masa e subculturalizată, chiar dacă nu a copiat la Bac. Tot de o deficiență a educației este vorba și aici. În vreme ce manualul de geografie scos de editura unică e plin de greșeli (vă dați seama că asta e ca și cum chirurgul v-ar coase operația cu ață de sac), fără ca nimeni să plătească; la modul propriu e vorba de o cheltuială bugetară frauduloasă, precum șoselele unde scrie în acte că s-au refăcut cu asfalt de primă calitate și sînt doar acoperite cu o peliculă superficială de bitum, în vremea asta un manual scos de o editură particulară primește premiul la cel mai mare tîrg de carte european, cel de la Frankfurt. Cine să ne mai înțeleagă? Ne uităm veseli cum totul se surpă în jurul nostru, cum brigadierii distrugerii, plini de entuziasm ideologic, strigă agitînd tîrnăcoapele prin presă: „hei rup, hei rup, cad stînci de fier”, numai că nu sînt stînci, ci valori pe care omul nou nu vrea „să le mai încapă”.
Christian CRĂCIUN

„Pacienţii politici” (19)

Anul 2012 va rămâne unul de referinţă în politica românească postdecembristă. Decăderea regimului portocaliu, patronat de Traian Băsescu şi apogeul alianţei social-liberale (USL) - victoria zdrobitoare în alegerile locale şi parlamentare - au adus importante modificări în mentalul colectiv al societăţii româneşti. Divizaţi brutal de ciocnirea celor două blocuri politice, românii au văzut doar ceea ce li s-a arătat, fără să poată înţelege în profunzime dimensiunea jocurilor politicianiste din culise. Volumul „Pacienţii politici” (Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015) , pe care îl publicăm acum în serial, îşi propune să scoată la lumină aspecte importante din partea nevăzută a politicii locale, judeţene şi naţionale: jocurile din jurul puterii, camaraderiile de conjunctură şi, pe alocuri, impostura, care inevitabil vor duce, în anii următori, la prăbuşirea eşafodajului.

8 septembrie 2012. Scrisoare din Germania. Horst Gottfried, un neamț octogenar care în tinerețe a trăit și studiat în Câmpina, îmi cere cu eleganță, printr-o scrisoare foarte frumos caligrafiată, să mediatizez un eveniment rarissim prilejuit de împlinirea a 60 de ani de la terminarea Școlii Tehnice de Petrol, promoția 1952. Am acceptat imediat, din dorința de a nu lăsa să treacă neobservată revederea unei generații, parte a civilizației trecutului câmpinean. Printre absolvenții prezenți la strigarea catalogului l-am găsit și pe Justin Capră, inventatorul cu brevete recunoscute în plan mondial, încântat și emoționat de clipele petrecute în compania foștilor colegi. Am vrut să aflu povestea anilor petrecuți la școala petroliștilor și nu am reușit. Se grăbea să ajungă la ora fixată în locul stabilit pentru poza de grup mult așteptată, ritualul de început al oricărei petreceri organizate bătrânește, până la ultimul detaliu.
Horst Gottfried, fost tehnician în prelucrarea țițeiului, s-a arătat în schimb mai dispus la vorbă: „În anul 1961 am plecat în Germania, Turingia, locul de baștină al mamei. Era perioada când statul comunist dădea aprobare etnicilor germani mult mai ușor după anii grei de sub conducerea lui Dej. De atunci mi-a rămas inima aici, pentru că am trăit 30 de ani pe aceste meleaguri. Vin în fiecare an și mă simt foarte bine. Întâlnirea de azi este un pod peste timp, o legătură între amintirile tinereții și ceea ce suntem în prezent. Mă bucur de fiecare dată când îi pot revedea pe colegi, din nefericire tot mai puțini. La absolvire, promoția avea exact o sută de elevi, fete și băieți, în trei clase. Acum mai suntem în viaţă vreo patruzeci și cine știe ce ne mai rezervă viitorul”.
Consemnez cu mare plăcere amintirile și trăirile acestor oameni încântători, cărora timpul le-a făcut cadou bucuria unei noi revederi. Decența și simplitatea lor mă duc cu gândul la societatea câmpineană a trecutului, parte însemnată a blazonului rămas moștenire în prezent.    

9 septembrie 2012. De neacceptat politica lamentabilă a zilelor noastre. Caut febril păreri avizate despre starea nației în scriiturile analiștilor politici ori ale  publiciștilor lucizi, puțini la număr! Printre ei, Andrei Pleșu, Christian Crăciun, Mircea Vasilescu, C.T. Popescu și Octavian Paler - omul scânteie, reperul moral de care mă simt foarte ataşat. Mă întorc la el de fiecare dată când ajung în pragul disperării, pentru că vreau să înţeleg de unde venim și încotro ne îndreptăm. Uneori mă limpezește, îmi arată drumul şi cel puțin pentru o vreme - până când ajung din nou în mijlocul absurdului românesc, sursa nesecată de inspirație a dramaturgilor exilaţi Caragiale, Ionesco - revin la linia de plutire. 
Azi am primit la redacție o scrisoare venală, aplicată, rezonabilă, semnată de Liliana M., dovadă că mai sunt și alți oameni lucizi aflați în căutarea echilibrului/ adevărului: „Despre noroiul uscat din politică – (...) În 2004, după instalarea guvernului Tăriceanu, când am văzut numirea lui M.R. Ungureanu la conducerea externelor româneşti mi-am zis încrezătoare, după un eşec în viaţa personală care mă pusese la pământ, că se poate (...) Dacă un tânăr de 36 de ani poate ajunge ministru, pot şi eu să fac ceva cu viaţa mea! (...) Numai că atunci nu ştiam nimic despre domnia sa şi am crezut, în naivitatea mea, aşa cum au crezut, probabil, mulţi conaţionali ai mei, că proaspătul demnitar MRU a fost ales de înţelepţii oameni politici ai PNL din pleiada de tineri intelectuali promiţători ai generaţiei mele, pentru a fi crescut, încet şi sigur, în preajma valorilor liberalismului. (...) În februarie 2012, scos din jobenul inspiraţiei băsesciene într-ale guvernării, MRU este aruncat în arenă, în chip de prim-ministru, salvatorul României în criză. Cu aerul său de intelectual frustrat, vorbind sfătos pe la antene, cu o detaşare versatilă, pre mulţi i-a făcut să ridice sprânceana şi să-şi pună speranţe în această nouă stea a politicii româneşti. (...) Immaculata concepţio a lui Băsescu – schimbarea PDL-ului la faţă – pentru alegerile din toamnă nu se anunţă deloc imaculată. Cine e curios să vadă cronologia evenimentelor din carierele lui MRU şi ale lui Mihail Neamţu, cei doi apostoli ai noii ideologii băsesciene, poate descoperi multe coincidenţe aparent întâmplătoare, dar care, într-o viziune mai epică, l-ar putea duce cu gândul la o teorie a conspiraţiei pusă la punct în detaliu. Prea sunt şcoliţi amândoi pe afară imediat după ce au ieşit de pe băncile facultăţii, prea s-au învârtit numai pe la agenţii guvernamentale şi prea sunt lustruiţi amândoi de multiculturismul elitist din şcoala lui Andrei Pleşu! M-am născut, muncesc şi trăiesc în ţara asta şi ştiu că, geniu să fii, şi tot nu ţi se deschid uşile astea, aşa, numai pe deşteptăciune! MRU se laudă cu cel mai mare ONG din ţară, Iniţiativa lui civică, dar cine a organizat în viaţa lui ceva, ştie cât de greu se strânge leu pe leu din donaţii şi sponsorizări pentru o acţiune pe plan local, darămite pe plan naţional (...). Mă întreb pe banii cui face treaba asta? Că doar nu din salariu! (...) Cred că nu va trece mult și în jurul acestei alianțe de centru-dreapta pe care o pune la cale vor începe să zboare moliile(...)”.  
Florin Frăţilă
(va urma)
*) „Pacienţii politici”, Editura Fundaţiei Culturale Libra, 2015
Episodul anterior poate fi citit AICI

Câmpineanul Ionuţ Burloiu este Fotograful Anului în România

„Fotografia cu care am câştigat concursul este realizată pe o vale ascunsă între dealuri, la 15 minute de unde locuiesc”

Pe 7 octombrie, în capitală a avut loc gala de premiere a câştigătorilor concursului Fotograful Anului în România, competiţie aflată la prima ediţie, organizată de Bucharest Photofest, cel mai mare festival internaţional de fotografie din capitală şi Fotografia Românească, o comunitate online a fotografilor români.  
Un juriu de prestigiu, format din profesionişti români şi străini, prezidat de britanicul Roger Tooth, fotograf şi fost director al departamentului de fotografie The Guardian, a avut sarcina grea de a alege 120 de imagini finaliste din cele peste 5.000 de imagini înscrise în cadrul ediției curente a concursului, câte 10 imagini pentru fiecare secțiune (Arhitectură, Comercial & Produs, Fotografie Documentară, Eveniment,  Fashion, Fineart & Creativ, Peisaj, Natură & Wildlife, Open, Fotojurnalism, Portret, Fotografie de stradă), fotografii care au făcut obiectul unei expoziții vernisate vineri, 13 octombrie, la Bucureşti.
Anul acesta, marele câştigător al trofeului Fotograful Anului în România şi al premiului de 30.000 RON a fost desemnat câmpineanul Ionuţ Burloiu, care a participat cu o fotografie la categoria „Peisaj”. Un premiu meritat, cu atât mai mult cu a avut o concurenţă redutabilă. 


Pentru a afla mai multe despre pasiunea lui, dar şi povestea din spatele fotografiei câştigătoare, am stat de vorbă cu Ionuţ, care deşi locuieşte de ani buni în Italia, revine mereu acasă, unde reuşeşte de fiecare dată să surprindă pe cameră, într-o manieră unică şi fascinantă, frumuseţea acestor locuri în care a crescut.

- Fotografiezi din pasiune sau este meseria ta şi de cât timp te ocupi cu asta?
- Ambele. Fotografia m-a atras de la 7-8 ani, când am văzut pentru prima oară aparatul de developat şi apoi apariţia „magică” a imaginii pe hârtia albă; însă prima mea cameră am avut-o mult mai târziu, prin 2000 - 2001. A început să devină „meserie” în 2002, când mi-a fost necesară o cameră digitală pentru un proiect multimedia la care lucram. Din 2007 am început să fac fotografie profesională în format 4 x 5 digital.
- Ce premii ai mai câştigat?
- Particip rar la concursuri, dar primul meu premiu l-am câştigat în 2008, în Italia, la un concurs naţional organizat de Hewlett Packard cu tema „Culorile mele preferate”. În 2014, „Cea mai frumoasă imagine a anului”, premiul juriului pe cel mai cunoscut grup italian de fotografie peisagistică: Clickalps. În acelaşi an, National Geographic a ales şi publicat o fotografie de-a mea în cadrul concursului „Poveşti de după miezul nopţii”, publicată apoi şi în China. În 2015, în cadrul Festivalului de Fotografie „Secvenţe”, am câştigat concursul de fotografie cu tema „Cu şi despre Câmpina”.  În 2016 am obţinut Premiul I la concursul cu temă apicolă organizat în cadrul Târgului Mierii de la Câmpina, iar în 2017 am câştigat concursul internaţional de fotografie, tema „Culori”, organizat de Metro News, unul dintre cele mai citite ziare de ştiri din lume.


- Care este povestea din spatele fotografiei cu care ai câştigat concursul Fotograful Anului în România?
- Fotografia cu care am câştigat concursul este realizată în Italia - ţara cu cel mai ridicat grad de antropizare, pe o vale ascunsă între dealuri, la 15 minute de unde locuiesc. De mai bine de 10 ani încerc să surprind formele, contrastele, texturile şi culorile dealurilor din zona Marche. M-a fascinat în special cum reuşesc italienii să are şi să cultive până şi pe cele mai înclinate pante, parcă sfidând gravitaţia. Am ajuns să cunosc foarte bine zona, iar fotografiile mele au fost publicate de către Oficiul de turism atât în mediul online, cât şi în reviste şi alte materiale de promovare a regiunii. „Soul of the Earth” (Sufletul Pământului) face parte dintr-o serie de 4 fotografii încadrate identic, ce urmăresc transformarea „Colle del Gelso” (Dealului Dudului) de-a lungul unui an; o reprezentare a convergenţei influenţelor umane şi naturale asupra locului.


- Ai mai avut şi alte fotografii înscrise în competiţie, la alte categorii? 
- Iniţial a fost singura imagine pe care m-am gândit să o trimit, dar după ce am citit regulamentul am decis să trimit şi la categoria Open, unde nu am câştigat, dar va fi expusă la Bucureşti o fotografie realizată cu drona, tot în Italia. 

Au început înscrierile la concursul de fotografie „Câmpina în alb și negru”

Concursul de fotografie „Câmpina în alb și negru”, subvenționat de către Primăria Câmpina și Consiliul Local Câmpina, face parte din acțiunile menite să marcheze Ziua Câmpinei, sărbătorită la data de 8 ianuarie.
Prin fotografia alb-negru se urmărește punerea în valoare a patrimoniului local, în vederea relevării unor imagini din localitate într-o manieră inedită.
Fotografiile pot fi depuse personal sau prin curier la sediul Casei de Cultură „Geo Bogza”, din strada Griviței, nr. 95, în intervalul 16 octombrie – 16 decembrie 2018. Fotografia va fi însoțită de numele şi prenumele autorului, precum și de numărul de telefon.


Fotografiile trebuie să fie format A4, tipărite pe hârtie fotografică și să redea o imagine din Câmpina. Fiecare participant se poate înscrie cu o singură fotografie. Participanții trebuie să aibă domiciliul în localitatea Câmpina, lucru care va fi dovedit cu prezentarea cărții de identitate, odată cu depunerea fotografiei.
Rezultate vor fi făcute publice pe 8 ianuarie 2019. Vor fi premiați autorii primelor 3 fotografii, care vor obține cel mai bun punctaj. Juriul va fi compus din trei persoane: un reprezentant al Primăriei, un reprezentant al Casei de Cultură și un artist plastic. Pentru premiul I se vor achiziționa bunuri și produse în valoare de 500 lei, pentru premiul al II-lea, în valoare de 300 lei, iar pentru premiul al III-lei în valoare de 200 lei.
Fotografiile vor rămâne în patrimoniul Casei de Cultură, unde vor fi puse în valoare, în cadrul unei expoziții.
Vernisajul expoziției cu fotografiile primite, precum și premierea, vor avea loc la data de 8 ianuarie 2019, cu ocazia simpozionului organizat de Casa de Cultură „Geo Bogza” pentru sărbătorirea Zilei Câmpinei.

Au apărut primele semne de vandalizare a noului skatepark

N-a trecut nici o lună de la inaugurarea skatepark-ului de lângă Bulevardul Culturii că au şi apărut primele semne de vandalizare. Zilele trecute, cel mai probabil în weekend-ul recent încheiat, autori necunoscuţi au rupt fără reţinere două panouri din gardul împrejmuitor al zonei de agrement. 


Aceste acte de distrugere a bunului public ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru autorităţile locale, care dacă nu vor lua curând măsurile ce se impun, riscă să vadă investiţia prăpădindu-se şi devenind inutilizabilă. În condiţiile în care skatepark-ul este amplasat într-o zonă destul de izolată a oraşului, cea mai la îndemână măsură ar putea fi montarea unor camere de luat vederi, astfel încât cei certaţi cu bunul simţ să poată fi uşor identificaţi şi traşi la răspundere pentru faptele lor. 

CONSULTARE PUBLICĂ. Autorităţile locale ale municipiului Câmpina anunţă publicul interesat asupra relocării statuii lui Bogdan Petriceicu Hasdeu

Începând cu anul 2003, statuia marelui om de cultură B. P. Hasdeu, realizată de către sculptorul Alfred Dumitriu, a fost amplasată, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de atestare documentară a oraşului Câmpina, în zona centrală a Parcului Milia, până în anul 2015.
Conform prevederilor art. 7 din Legea 52/2003 privind transparenta decizionala, Primaria Municipiului Campina a decis organizarea unei consultari publice a cetăţenilor municipiului cu privire la acest subiect, solicitând sprijinul în vederea relocării statuii marii personalităţi Bogdan Petriceicu Hasdeu care a locuit în oraşul Câmpina în perioada 1893 - 1907, lăsând localităţii o importanta moştenire culturală, dar şi arhitectonică.
Aşadar, punem la dispoziţie o hartă cu cele 5 amplasamente din zona centrală, amplasamente propuse de către Serviciul Urbanism şi Amenajarea Teritoriului Câmpina şi totodată fotografii cu fiecare dintre acestea, cu simulări ale poziţionării monumentului în funcţie de fiecare locaţie în parte.
Propunem aprecierea celor 5 variante cu note oferite pe o scară de la 1 la 10.
Cei intersaţi pot trimite în scris, pe adresa Primăriei Câmpina, propuneri, sugestii sau opinii cu valoare de recomandare privind acest eventual proiect, până cel târziu la data de 19 octombrie 2018. Acestea pot fi depuse la registratura primăriei, pot fi transmise prin poşta clasică (B-dul Culturii, nr. 18), prin fax (0244-371.458) sau poşta electronică (web@primariacampina.ro).

Șase milioane de euro pentru îmbunătăţirea vieţii câmpinenilor săraci

Când „Coana Europa” devine „Mama Europa”

Câmpina face parte dintr-un Grup de Acțiune Locală (GAL), care poate atrage fonduri europene în valoare de peste șase milioane de euro (6.020.000 de euro), pentru implementarea unui nou proiect de dezvoltare a comunității locale, denumit „Sprijin pregătitor pentru elaborarea strategiei de dezvoltare locală a municipiului Câmpina”. Proiectul face parte din Programul Operațional Regional Dezvoltare Locală Plasată Sub Responsabilitatea Comunității. Strategii de dezvoltare locală am avut o grămadă, dar o asemenea finanțare europeană a unui proiect privind dezvoltarea orașului nu am mai avut de la proiectul european „Modernizare Calea Daciei” (realizarea pasajului rutier suprateran de la poarta sudică a orașului). Acest GAL inițiat de municipalitate funcţionează sub denumirea Community Led Local Development (CLLD)și va primi finanțările propriu-zise în vara anului viitor. 



Până atunci, experții europeni ai Primăriei și ai partenerilor (Fundația Corpului Experților în Accesarea Fondurilor Structurale și de Coeziune Europene) ne asigură că toate documentele au fost transmise și toate avizele au fost obținute, iar contractele de finanțare nu au cum să întârzie mai mult de un an.  De acum şi până în luna iunie a anului viitor, oricine poate depune un proiect care vizează dezvoltarea infrastructurii sau un proiect social, care să contribuie la dezvoltarea zonelor urbane marginalizate ale Câmpinei. „CLLD Câmpina este un grup de acţiune locală, format din autoritatea publică locală, parteneri sociali – ong-uri, societăți comerciale şi persoane fizice -, căruia i-a fost alocat un buget de circa şase milioane euro pentru dezvoltarea zonelor urbane marginalizate. Se va avea în vedere infrastructura de bază, dar și proiecte sociale. În Câmpina, am identificat o serie de astfel de zone care urmează să primească o inserţie de finanţare de aproximativ șase milioane de euro. Sunt aproximativ patru milioane euro pentru infrastructură, din care 2,3 milioane euro pentru construcţia de locuinţe sociale, iar pentru partea de proiecte privind formarea profesională și integrarea pe piața muncii a persoanelor defavorizate, din zonele urbane marginalizate, sunt alocați aproximativ două milioane euro”, a declarat la începutul ședinței Valentin Dimon, expert în accesarea de fonduri europene.  Dintre obiectivele specifice ale proiectului amintim reducerea numărului de persoane aflate în risc de sărăcie și de excluziune socială din comunitățile marginalizate (rome și non-rome), cu accent totuși pe comunitățile cu populație aparținând comunității rome.  Prezent la întrunire, primarul  Horia Tiseanu a subliniat și el importanța proiectului, care ar putea să ducă la o dezvoltare deosebită a întregului municipiu, astfel încât ”persoanele din zonele defavorizate, care sunt cumva la marginea societăţii, şi spun acest lucru cu mâhnire, să aibă posibilitatea de a merge la şcoli avansate şi de a duce un trai decent”.  
Adrian BRAD

Automodelism pentru toate vârstele la Fântâna cu Cireși

Sâmbătă, 13 octombrie 2018, la Fântâna cu Cireși, mai exact, în spatele scenei de spectacole pe care evoluau altădată concurenții de la concursul folcloric interjudețean ”Hora Prahoveană”, s-au desfășurat două competiții de automodelism. Prima a fost rezervată copiilor, iar a doua era destinată tinerilor și adulților, ambele purtând denumirea  Cupa Melcul. Întrecerea copiilor, intitulată sugestiv Cupa ”Melcul” Junior, era la prima ediție, iar cea a adulților, la a treia ediție. 


Cupa ”Melcul” a fost organizată de către promotorul modelismului câmpinean, Clubul Sportiv Auto-Navo RC Câmpina condus de Răzvan Nicolau. Concursul nu s-a desfășurat sub egida Federației Române de Modelism, fiind un proiect în exclusivitate inițiat de către Răzvan Nicolau, care ne-a declarat următoarele: ”Cupa Melcul Junior este o premieră pentru Câmpina, întrucât nu am mai avut până acum concurenți copii, și cu atât mai mult, de vârste atât de fragede. Clubul nostru a pus la dispoziție logistica necesară. Terenul este destul accidentat, deci este asimilat cu unul de tip off-road, pe care am amenajat mai multe trasee. Concursul pentru juniori s-a desfăşurat în două manșe, corespunzătoare celor două categorii de vârstă: 6-10 ani şi 10-15 ani. Am avut peste 22 de concurenți copii. Toți au fost premiați cu diplome, iar cei mai buni, și cu premii speciale”, ne-a declarat Răzvan Nicolau, care îi sfătuiește pe părinți să-și lase copiii să participe la competițiile de modelism, un sport tehnico-aplicativ, pentru că este foarte benefic pentru dezvoltarea lor.



Modelismul este un sport care educă în primul rând răbdarea. Aceste activități de modelism sunt necesare, mai ales copiilor de școală, pentru că le dau posibilitatea să pună în practică și să înțeleagă mult mai bine cunoștințe dobândite la orele de curs. Ei pot învăța astfel mai ușor legile fizicii, atunci când urmăresc deplasarea unei nave, a unui avion sau a unui automobil de teren, toate în miniatură. Competiția de la Fântâna cu Cireși s-a bucurat de succes, fericindu-i pe copiii pasionaţi de automodele care au participat, dar și pe părinții însoțitori ai acestora. Traseele seniorilor au fost mai complicate, iar competiția destinată celor trecuți de vârsta majoratului, chiar dacă a fost echilibrată și atractivă, parcă nu a mai avut același farmec precum cea în care s-au întrecut copiii. 
Adrian BRAD

În curând, la DentActiv va lucra un cunoscut medic din București, specialist în implantologie și paradontologie

(P) Centrul Stomatologic DentActiv din Câmpina (strada Progresului nr.20) își va îmbogăți personalul cu un medic de excepție: medicul stomatolog primar Violetta Băran-Poesina, specialist în implantologie și paradontologie, un profesionist desăvârșit în domeniul stomatologiei, dar și în cel al farmacologiei. Și când spunem asta trebuie să menționăm că doamna doctor a absolvit două facultăți (de stomatologie și de farmacie), dar, mai mult decât atât, este și doctor în științe (specializarea Farmacologie), titlul lucrării sale de doctorat fiind ”Cercetări experimentale in vivo, în administrarea alopată, homeopată și alopat-homeopată a fluorului”.  Precizăm că alopatia este un procedeu terapeutic, opus homeopatiei, bazat pe mijloace contrare naturii bolii. 
Asistent universitar la Facultatea de Medicină Dentară din UMF București și membru în mai multe societăți științifice naționale și internaționale, doamna doctor Violetta Băran-Poesina lucrează în prezent la unul dintre cele mai bune centre stomatologice private din București. Coautor al mai multor cărți de specialitate, a scris numeroase articole și lucrări publicate în reviste medicale sau în volume de conferințe. Pentru cei care vor să o cunoască mai bine, interviul de mai jos este folositor.


- Bine ați venit în echipa Dentactiv. Cum Dentactiv este brandul  Centrului Medical SanConfind în domeniul stomatologiei, am putea să vă urăm și „Bine ați venit în echipa SanConfind”. Vă rugăm să ne faceți o scurtă descriere a experienței dvs medicale, pentru cei care nu vă cunosc.
- Vă mulțumesc! Mă bucur să fac parte din această echipă şi apreciez foarte mult efortul depus pentru realizarea unei echipe medicale profesioniste într-un mediu plăcut și cu dotări pe care nu multe policlinici de specialitate le posedă. Am descoperit și un oraș interesant, fiind plăcut impresionată de faptul că orașul este foarte viu și se dezvoltă, în condițiile de azi din România, când parcă nu se prea pot demara proiectele.  Cât despre mine, sunt medic stomatolog de peste 20 de ani (din 1994), am profesat în București, din anul 1996 în mediul privat, specializându-mă în domeniul parodontologiei și al implantologiei. Mărturisesc că  atunci când am devenit medic stomatolog, nu credeam că îmi va plăcea așa de mult această profesie, descoperind că este provocatoare și te dezvoltă personal din multe puncte de vedere. Sunt medic primar stomatolog și Doctor în Științe, având un doctorat în domeniul Farmacologiei cu o temă de actualitate privind farmacotoxicologia fluorului, fluorul fiind utilizat în prevenția din domeniul stomatologiei. Sunt absolventă nu numai a unei facultăți de stomatologie, ci și a uneia de farmacie.
- Care credeți că este cel mai mare atu pentru un medic stomatolog implantolog?
- Un atu nu numai pentru un implantolog, ci pentru orice medic, este să trateze pacientul, nu afecțiunea cu care se prezintă la medic. Sunt implicite cunoștințele dobândite de medic în cursul anilor de studiu universitar si postuniversitar, care în domeniul medicinei sunt de foarte lungă durată, iar acumularea de noi informații este permanentă. Personal, nu mă pot opri din participarea la numeroase cursuri la care lectori,  chiar „mai proaspeți” în profesie decât mine, prezintă numeroase tehnici și principii de tratament extrem de interesante și inovative, cărora eu m-am raliat permanent cu interes. Colaborarea cu medici din diverse ramuri medicale este extrem de benefică pentru pacient, și mărturisesc că îmi plac provocările si „brainstorming-ul” rezultate din asemenea colaborări.
- Ce este important să știe un pacient care se pregătește să facă un implant? Există o pregătire specială? Contează vârsta?
- Un pacient care are nevoie de un tratament complex cu implanturi dentare trebuie să înțeleagă, în primul rând, ce beneficii aduce acest tip de tratament. Din punctul de vedere al stării de sănătate, trebuie să nu fie pacienți  cu deficiențe imunologice sau boli cronice care s-au instalat de o perioadă lungă de timp, sunt excluse complet gravidele sau sunt excluși pacienții necooperanți din varii motive. În general, recomand acest tip de tratament pacienților echilibrați fizic și psihic, care pot oferi organismului un echilibru corespunzător pentru ca perioada de vindecare să decurgă fără complicații. Aceste complicații trebuie prezentate pacientului, pentru că ele, statistic, apar într-un procent variabil, în funcție de condițiile fiziopatologice generale și locale. Înainte de realizarea unui tratament cu implanturi se execută o evaluare clinică complexă, dar și paraclinică, referindu-mă la analize biochimice de rutină și tomografii computerizate specifice sferei stomatologice. Astfel se poate conduce un tratament corect al cărui prognostic poate fi evaluat obiectiv. Tratamentul cu implanturi se poate recomanda oricărui pacient adult, echilibrat psihosomatic.
- Implanturile sunt mai durabile decât lucrările protetice clasice de tipul punților dentare?
- Implanturile prezintă avantajul că prin ele se realizează lucrări protetice fixe, în cazul absenței de pe arcadă a unuia sau a mai multor dinți, păstrându-se integritatea dinților restanți. În general, durata lor de viață este foarte mare, uneori pentru tot restul vieții, existând cazuri particulare de osteoporoză manifestă sau boli cronice care pot afecta sistemul osos sau aparatul dento-maxilar. La pacienții sănătoși nu există contraindicații și evoluția post-intervențională este extrem de favorabilă. 
- Câteva cuvinte despre importanța îngrijirii dinților, în special pentru tineri.
- Persoanelor tinere le recomand să facă vizitele periodice la medicul stomatolog, și nu numai, pentru că profilaxia este mai bună decât orice tratament. Din păcate, în sfera stomatologică vindecările spontane nu prea există, afecțiunile din această sferă fiind tratate numai prin intervenția medicului stomatolog. Îi invit pe toți pacienții să meargă la  consultație în cabinetul de medicină dentară la primul simptom prezentat în legătură cu dantura sau cu mucoasa bucală, urmând să trateze în fază incipientă orice leziune sau afecțiune. Costurile sunt minime, ele reprezentând o investiție pe termen lung în propria persoană care se poate bucura de o viață echilibrată și fericită. Sfatul meu este să se aibă în vedere că temporizarea crește costurile tratamentelor stomatologice și mărește perioada de tratament. Îi mai sfătuiesc ca atunci cand au numai un dinte de înlocuit, să nu temporizeze, deoarece vor ajunge să trateze mult mai mulți dinți decât unul, odată cu trecerea timpului. Vor apărea modificări de poziție sau defecte dento- maxilare care vor necesita tratamente suplimentare, cu costurile corespunzătoare. O vizită la fiecare șase luni la medicul stomatolog ajută foarte mult la transformarea consultațiilor de specialitate în vizite de placere.
- Cum ați găsit cabinetele Dentactiv, din punct de vedere al dotărilor (aparatura și echipamentele existente), al personalului medical?
- Sunt plăcut impresionată de mediul profesionist construit, de aparatura prezentă în policlinică, care aduce informații rapide și precise despre tratamentele realizate. Mi-a mai plăcut faptul că oamenii care lucrează aici sunt tineri și entuziaști. Și aș mai dori să menționez și vizita la spitalul privat construit în Poiana Câmpina, la SanConfind, unde am trăit cu mirare sentimentul că și în România se mai poate face ceva pentru oameni, chiar și în condițiile nefavorabile socio-economice și politice actuale.