18 decembrie 2018

RETROSPECTIVA ANULUI 2018 (iulie - decembrie)

Iulie 
La începutul acestei luni, Oglinda publică un articol în care viceprimarul Adrian Pițigoi își exprimă profunda nemulțumire față de stadiul lucrărilor de modernizare a Parcului de la Soldat. Valoarea totală a investiției se ridică la aproximativ 250.000 de euro. Criticând lentoarea lucrărilor („Practic, s-a eliminat tot ce nu putea fi folosit din vechiul parc, dar fără să se realizeze nimic nou; nici turnarea fundațiilor, nici rețeaua de apă, nici rețeaua electrică, nimic”), al doilea demnitar al municipiului i-a și ironizat puțin pe reprezentanții firmei care a câștigat licitația pentru execuția investiției. Este vorba despre Construct Edil SRL din comuna Câmpineanca, județul Vrancea, despre ai cărei reprezentanți vicele afirmă că „au venit cu panouri pe care scria că finalizarea lucrărilor va avea loc în anul 2020, nu în 2018, ca să fie asigurați”.
Executivul municipal a pus în aplicare hotărârea Consiliului Local din luna precedentă, prin care s-a aprobat mutarea locurilor de parcare a taxiurilor din fața Spitalului Municipal (deoarece personalul medical și pacienții unității spitalicești nu găseau aproape niciodată un loc de parcare) în spațiile de peste drum, din fața Băncii Bancpost.
Cititorii publicației noastrte erau informați despre faptul că Şcoala de Agenţi de Poliţie „Vasile Lascăr” a fost gazda unui concert extraordinar susţinut de trupa Topside, alcătuită dintr-un un grup de militari americani ce aparţin Forţelor Navale ale armatei SUA staţionate în Europa.


Au fost publicate rezultatele la examenul de bacalaureat, care au evidențiat tendința în scădere a rezultatelor de la Bac 2018, în comparație cu Bac 2017, după ce în 2017 au fost înregistrate rezultate mai bune decât în anul 2016. Cele mai bune rezultate la examenul Bacalaureat 2018 le-a obţinut tot Colegiul Naţional „Nicolae Grigorescu”, care conduce şi anul acesta în topul liceelor câmpinene. „Grigorescu” a avut 178 de elevi admişi, trei respinşi şi doi care nu s-au prezentat. Cea mai mare medie (9,73) a fost obţinută de Sabrina Stoica, specializarea matematică-informatică.
Locuitorii blocurilor cu risc seismic nu se dau mutaţi în blocul de necesitate construit de municipalitate lângă blocurile de la IRA. Un bloc de mari dimensiuni, cu 56 apartamente cu două camere și 16 garsoniere, care a costat 9,5 milioane de lei. „Probabil, mulți sunt supărați că legea nu le permite, după consolidare, timp de 25 de ani, să-și vândă apartamentele”, consideră primarul Câmpinei.
Cea de a patra Conferinţă culturală Lemet a avut loc în după-amiza zilei de 11 iulie, în sala mică a Casei de Cultură „Geo Bogza” şi a fost un regal spiritual, căci în faţa unei audienţe de mai bine de o sută de câmpineni s-a aflat scriitoarea Ana Blandiana. 
Consiliul Local Câmpina a decis ca Parcul Milia și Parcul de la Soldat vor forma împreună Parcul „Regele Mihai I”. Până atunci, cele două parcuri aveau denumiri distincte, împrumutate din limbajul popular local.
După doi ani plini  cu numeroase runde de discuții între municipalitate și actualul transportator local, firma Eliro, Primăria Câmpina a pierdut orice șansă de a obține finanțare de la Uniunea Europeană prin proiectul „Reducerea emisiilor de carbon în zonele urbane, bazată pe planurile de mobilitate urbană durabilă”. Mai simplu spus, Câmpina a ratat modernizarea traficului său rutier prin fonduri europene.
La un festival internaţional desfăşurat în Bulgaria, Ansamblul Folcloric al Casei Tineretului a fost cel mai bun. La Festivalul Internațional de Artă Nestya din Bulgaria, ansamblul câmpinean a câștigat Marele Premiu al festivalului (Premiul I la secțiunea „Cel mai bun ansamblu”), dar și alte premii și medalii foarte importante: Medalia de aur la secțiunea „Cel mai bun dansator” (Mihai Vulpe), Medalia de bronz la secțiunea „Cea mai bună dansatoare” (Alexandra Ungureanu), Premiul I pentru cel mai frumos costum popular bărbătesc.


August 
În perioada 3-5 august 2018, s-a desfășurat Festivalul de Jazz-Rock din Câmpina. Prima ediția a vut loc în 2011, și de atunci festivalul a crescut mereu în valoare. Prima seară a ediției cu numărul VIII a festivalului a fost dedicată muzicienilor de peste Prut: Geta Burlacu și Valeriu Culea, două nume de referință ale muzicii din Republica Moldova.
Podul CFR de la Bobolia a fost  avariat grav din cauza ploilor torenţiale. Viiturile mult peste valorile normale au dus la dislocarea fundației de sub pila 7 (numărată pe sensul dinspre București), din cele 21 de pile (picioare), câte are podul respectiv. Pilele 6 și 8 au avut și ele de suferit, dar mai puțin. La început, s-a format un stăvilar de protecție în amonte de pila 7, apoi s-au aruncat traverse din beton, astfel încât piciorul avariat al podului a fost înconjurat din toate părțile de traversele de beton aruncate de pe pod, ca un zid aproape circular, care să nu permită apelor să lovească pila 7 din nicio direcție. Deși s-a încheiat un proces-verbal de calamitate între CFR și Primăria Poiana Câmpina, nici până în ziua de azi, nu au început lucrările de reabilitare și consolidare. 


„Trezeşte-te şi ieşi în stradă, dictatura a fost instaurată întotdeauna prin lege” şi „Semnează Iniţiativă Fără Penali. Protest 10 August în Victoriei, *UIE PSD & ALDE” sunt mesajele afişate pe un banner uriaş ce a acoperit o după-amiază de duminică vechiul pod ce traversează DN1 ce face legătura între Câmpina şi Poiana Câmpina. Bannerele fuseseră afişate de un grup de protestatari veniți de la Bucureşti. 


Oglinda informa despre cei 20.000 de prahoveni care au semnat pentru iniţiativa „Fără penali în funcţii publice”. Din primăvara acestui an, Uniunea Salvați România a iniţiat o strângere de semnături pentru a promova o iniţiativă cetăţenească ce transpune în Constituție cea mai importantă solicitare a românilor care au protestat anul acesta în stradă: fără penali în funcții publice. 
Pe terenul unei foste ferme de porci, municipalitatea vrea să ridice o grădiniţă cu fonduri europene. În cadrul ultimei lor şedinţe de lucru, consilierii municipali au aprobat documentația tehnico-economică pentru acest proiect.
Consilierul Constantin Cândea, președintele Comisiei „Administrație publică locală, juridic, relații cu publicul, servicii și comert”, a criticat cu tărie varianta exproprierii blocului Erin, decisă de municipalitate, considerând-o, de fapt, „o vânzare mascată”. Cândea a propus o mediere.  
După mai multe luni în care CS Câmpina a aşteptat ca Asociaţia Judeţeană de Fotbal Prahova să îndrepte abuzurile săvârşite împotriva sa, în urma judecării conflictului sportiv cu HM Junior, conducerea clubului sportiv al municipalității  a depus plângere penală împotriva membrilor Comisiei de disciplină din AJF Prahova pentru abuz în serviciu şi înşelăciune. Clubul câmpinean s-a constituit şi parte civilă în proces, cerând despăgubiri în cuantum de 30.000 de euro. 

Septembrie 
Pe 4 septembrie, s-a semnat contractul de finanţare europeană pentru modernizarea Muzeului memorial B.P. Hasdeu. Este vorba despre un proiect de restaurare a Muzeului Hasdeu, finanţat prin programul POR 2014-2020, a cărui valoare este de aproximativ patru milioane de euro.
Duminică, 9 septembrie, pe potecile accidentate care străbat pădurea de la poalele dealului Muscel, s-a desfăşurat cea de-a saptea ediţie a concursului de ciclism montan Campina Open MTB – Race for Autism. Tradiționala competitiție are un scop caritabil, deoarece ea este destinată strângerii de fonduri pentru ajutorarea copiilor care suferă de autism.


În prima jumătate a acestui an, sute de mii de români au mers în sejururi gratuite pe Litoral, în stațiuni montane sau chiar peste hotare, marii beneficiari fiind angajații din sistemul de stat, studenții și pensionarii. Suma totală pe care statul român a cheltuit-o, în prima jumătate a anului 2018, cu aceste pomeni cu un puternic iz electoral  se ridică la aproximativ 260 de milioane de euro. 
Intersecţia străzilor Conductelor și Constantin Stere a fost semaforizată. De-a lungul timpului, intersecția s-a dovedit a fi una dintre cele mai periculoase din oraș, cu patru-cinci accidente pe an, majoritatea produse pe fondul neacordării de prioritate.
Serbările Toamnei în an centenar au fost, de fapt, două festivaluri într-unul singur. Prima zi a „Serbărilor Toamnei”, sâmbătă, 15 septembrie, a fost dedicată folclorului, în această zi a festivalului desfășurîndu-se, practic, „Hora prahoveană”, o manifestare tradițională și distinctă până în acest an, organizată neîntrerupt la Câmpina în ultimii 23 de ani. 
Părintele Claudiu Cojan, pastorul creștinilor romano-catolici din Câmpina, a inițiat o acțiune lăudabilă: expunerea în aer liber a vechiului clopot din bronz al bisericii, după repararea și recondiționarea acestuia. Acum câteva decenii, clopotul a fost coborât din turnul bisericii, grav avariat la cutremurul din martie 1977.
În perioada 14-15 septembrie 2018, Câmpina a fost capitala competițiilor de orientare sportivă. Orientarea este o familie de sporturi unde concurenții, folosind harta și busola, trebuie să se deplaseze într-un mediu necunoscut (de obicei pădure) de la un post la altul, pentru a parcurge cât mai repede traseul de orientare.
Elevii Şcolii Centrale au pornit în marş pentru promovarea mobilităţii. În fiecare an, în perioada 16 – 22 septembrie se sărbătoreşte „Săptămâna Europeană a Mobilităţii”, o campanie europeană ce încurajează autorităţile locale din Europa să introducă şi să promoveze măsuri de transport sustenabile şi să invite cetățenii să încerce alternative la mersul cu maşina.
A fost dat în funcțiune, pe terasa Bulevardului Culturii, un skatepark pentru copiii și adolescenţii urbei care iubesc skatingul (mersul pe skateboard), rollingul (mersul pe role), ciclismul urban etc. Investiția este o premieră pentru Câmpina.


Octombrie 
La începutul lunii, Oglinda scria despre recent încheiata ediție a concursului ecvestru internațional Karpatia Horse Show, un spectacol cu iz aristocratic şi participare record desfășurat pe domeniul Cantacuzino de la Florești. Dacă în anii trecuți, participau concurenți din câteva țări, anul acesta, la Florești, au venit sportivi și arbitri din 10 țări cu tradiții în sportul ecvestru. Au fost 12.000 de spectatori.
În numărul din 9 octombrie, cititorii noștri puteau afla despre un arc peste timp, peste timpul unui secol: actuala directoare a Colegiului „Nicolae Grigorescu”, profesoara de geografie Roxana Stan, este strănepoata primului director al liceului, profesorul de fizică Ștefan Popescu, numit în funcție prin decret regal în septembrie 1919.
Referendumul din 6 și 7 octombrie 2018, pentru redefinirea familiei, nu a fost validat, deoarece prezența la urne a fost de aproape 20,5%, nefiind îndeplinit cvorumul de 30% (din totalul alegătorilor înscriși pe listele electorale) impus de lege. Referendumul a dovedit că românii nu se mai lasă manipulaţi de politicieni.
Câmpineanul Ionuţ Burloiu este Fotograful Anului în România. Pe 7 octombrie, în Capitală a avut loc gala de premiere a câştigătorilor concursului Fotograful Anului în România, competiţie aflată la prima ediţie.  Anul acesta, marele câştigător al trofeului Fotograful Anului în România şi al premiului de 30.000 RON a fost desemnat câmpineanul Ionuţ Burloiu, care a participat cu o fotografie la categoria „Peisaj”.
Începând cu anul 2003, statuia marelui om de cultură B. P. Hasdeu, realizată de către sculptorul Alfred Dumitriu, a fost amplasată, cu ocazia împlinirii a 500 de ani de atestare documentară a oraşului Câmpina, în zona centrală a Parcului Milia. La mijlocul acestei luni, autorităţile locale ale municipiului Câmpina anunţă publicul interesat asupra relocării statuii lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Cetățenii doritori să-și exprime opiniile în această consultare publică au avut la dispoziţie o hartă cu cinci amplasamente în zona centrală, propuse de către Serviciul Urbanism şi Amenajarea Teritoriului Câmpina.   


Câmpina face parte dintr-un Grup de Acțiune Locală (GAL), care poate atrage fonduri europene în valoare de peste șase milioane de euro (6.020.000 de euro), pentru implementarea unui nou proiect de dezvoltare a comunității locale, denumit „Sprijin pregătitor pentru elaborarea strategiei de dezvoltare locală a municipiului Câmpina”. Practic, vorbim despre șase milioane de euro pentru îmbunătăţirea vieţii câmpinenilor săraci.
Festivalul de Teatru „Mircea Albulescu”, ajuns la ediția a VI-a, revine la vechiul format, în sensul de a fi o competiție a unor teatre de proiect (în 2017, au fost mai puțin prezente astfel de teatre). De asemenea, tot ca o noutate, festivalul va avea un premiu unic ce va putea fi acordat pentru „Cea mai bună piesă”, „Cel mai bun actor”, „Cea mai bună piesă” sau cum va stabili juriul festivalului.  
Oglinda notează că, în această lună, un echipaj de poliție a cerut unui câmpinean (de fapt, prietenei sale, câmpineanul nostru fiind plecat în Franța, la momentul respectiv) să înlăture un slogan anti-PSD, afișat pe ferestrele casei sale aflate în cartierul Muscel.

Noiembrie 
În Oglinda, câmpinenii pot citi despre noua stea a echitației românești, despre Karina, elevă în clasa a IV-a la Şcoala Gimnazială „B. P. Hasdeu”, care, într-un un an, a învăţat să călărească atât de bine, încât a reuşit să devină dublă campioană naţională în echitaţie. Astăzi, se poate spune că ea este dedicată cifrei 10, căci este o copilă de 10 ani şi o călăreaţă de nota 10.
Pentru ultima rectificare a bugetului local a trebuit o ședinţă extraordinară a Consiliului Local, deoarece proiectul de rectificare bugetară propus de primarul Horia Tiseanu a fost respins prin votul consilierilor municipali ai Opoziției (PSD și ALDE).
Conducerea Primăriei Câmpina anunță că are în atenție opt proiecte europene pentru obținerea finanțării, unele proiecte fiind în faza de precontractare, iar altele avand deja semnate contractele de finanțare. Parcă niciodată nu a avut municipiul nostru în lucru opt proiecte europene.
În anul centenarului Marii Uniri, comunitatea din Provița de Jos s-a reunit pentru a readuce la viață portul tradițional românesc, printr-o expoziție de costume populare specifice zonei puse la dispoziție de locuitorii comunei.
Un arhitect câmpinean, George Valentin Ion, revenit pe meleagurile copilăriei după mai mulţi ani petrecuţi în Bucureşti, a restaurat din temelii una din vechile clădiri ale oraşului, de pe strada Vasile Alecsandri, transformând-o într-un modern şi monden restaurant-bistro: Vila Barbizon.


Tot mai puţine cupluri de pensionari la „Nunta de Aur” 2018, eveniment organizat din 2012 de către municipalitatea locală. La ediția din acest an a „Nunții de Aur”, încărcată de aceeași emoție și frumusețe ca în toți anii precedenți, nu s-au prezentat decât 12 cupluri de căsătoriți semicentenari.
Tot în această lună, la Tribunalul Prahova, a început procesul primarului Horia Tiseanu. Vorbim deci de etapa fondului.  15 noiembrie 2018 a fost ziua primului termen în procesul primarului câmpinean, acuzat de trafic de influenţă, abuz în serviciu şi instigare la săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată. În acelaşi dosar cu primarul au mai fost trimişi în judecată Gheorghe Ecaterinescu (fost director al Direcţiei Economice din Primăria Câmpina, între timp, decedat), Carmen Gheorghe (fost şef al Poliţiei Locale Câmpina) şi Octavian Micu (de la societatea comercială care a vândut Primăriei Câmpina o maşină Opel Insigna). Municipiul Câmpina (Primăria Câmpina, mai simplu spus) s-a constituit parte civilă. La primul termen de înfățișare, Primăria a cerut amânarea cauzei pentru a-și găsi un apărător. Următorul termen stabilit de instanță a fost  29 noiembrie 2018. Dar nici la acest termen nu a început efectiv procesul, deoarece avocatul Georgiana Dobre, curator special al Primăriei Câmpina, a solicitat un nou termen pentru a putea studia dosarul și pentru a-și pregăti apărarea. Instanța a fost de acord și a acordat un nou termen pentru 13 decembrie 2018. V-ați prins, deja, nu-i așa? Nici la acest termen nu au început dezbaterile în cauză, fiindcă la termenul din 13 decembrie, instanța a încuviințat o nouă amânare, acceptând cererea de înlocuire a curatorului special desemnat pentru a reprezenta Primăria Câmpina. Sistemul judiciar românesc permite astfel de prelungiri ale unui proces, prin tot felul de chichițe avocățești. Sunt elemente de procedură acceptate și de alte sisteme de drept, din țări democratice, deoarece se consideră că trebuie să prevaleze principiul asigurării unui proces echitabil, prin orice mijloace permise de lege, pentru justițiabilul în cauză. De aceea, dacă o parte susține că nu este pregătită sau că ar vrea un alt apărător, ori apărătorul cere un termen pentru a-și pregăti mai temeinic apărarea, toate aceste proceduri sunt acceptate de judecătorii instanței de judecată, chiar dacă aceștia din urmă își dau seama că se încearcă tergiversarea procesului. Următorul termen al procesului a fost fixat pentru 10 ianuarie 2019. La acest termen, în cazul în care apărătorul Primăriei este plecat în străinătate (pentru motive întemeiate) sau este bolnav (cu adeverință medicală care să ateste boala și necesitatea repausului la pat), se poate cere o nouă amânare. Dar nu trebuie să ne mire sau să ne indigneze aceste amânări în cascadă. În procesul municipalității cu firma Erin (constructorul și proprietarul blocului-schelet de lângă notariate), în primul ciclu procesual al cauzei pe care Primăria a pierdut-o cu un imens succes (dacă ne este permis acest paradox gramatical cu față de oximoron), amânările au fost atât de multe, încât s-au întins pe durata unui an de zile. 

Decembrie 
Câmpina a trăit frumos în atmosfera festivităților organizate de municipalitate în cinstea Centenarului Marii Uniri. Au fost trei zile pline de manifestări omagiale, menite a cinsti memoria marilor noștri înaintași care au pus bazele României moderne și întregite.
În zona notariatelor, mai exact, în locul unde a funcționat cândva barul Café Rouge, s-a deschis la Câmpina cabinetul senatorului George Marussi, reprezentantul în Senat al USR pentru circumscripția electorală Prahova.
La spectacolul de Revelion, care se pare că se va desfăşura în zona Notariatelor, deocamdată nu sunt cunoscute toate formațiile care vor urca pe scenă, dar sigură este participarea trupei Holograf, care a mai cântat la Câmpina la cumpăna dintre ani. Pentru Revelion 2019 a fost alocată din bugetul local suma de 100.000 de lei. Vom avea și un foc de artificii la finalul spectacolului.

Editorial. RECAPITULARE

E ora recapitulărilor. Trebuie să recunoaștem, a fost un an imposibil. Fără discuție, cel mai prost de după 1990. Început sub semnul manifestațiilor, desfășuat sub amenințarea terorii anti justiție exercitată de o mînă de scelerați. Cu un Centenar ratat ca semnificație. Cu războiul civil al Referendumului, apoi cel al Catedralei. Cu politicieni care-și urăsc deschis poporul pe care-l înjură fără a se mai obosi să-l gîdile populist pe burtă. Cu cel mai prost guvern din istoria națională. Cu un popor dezabuzat, lipsit de memorie și de încredere în viitor, de forță morală și de coeziune. Sfîșiat și dornic să părăsească în mare grabă o patrie unde se sufocă moral. Cu o demografie în prăbușire, semn clar că viitorul ne este amanetat. Aș fi vrut să ies din „modă”, să indic tușe pozitive ale tabloului. 


Cît am vorbit, în diverse ocazii, despre importanța Unirii din 1918, am subliniat mereu că trăim cel mai favorabil context internațional din istoria statului nostru. Cu două amendamente: 1. În istorie funcționează ceea ce în astronautică se numește fereastră de oportunitate, folosirea unui interval de timp favorabil pentru o anume realizare. Oamenii noștri politici din 1859 sau 1918 au fost suficient de inteligenți, de patrioți, de perseverenți și de generoși pentru a sesiza și a folosi astfel de ferestre întru edificarea unui stat național reprezentativ. Politicienii de azi sînt în situația unui fotbalist pus să execute o lovitură de la 11 metri, fără portar, dar care trage cu dispreț pe lîngă poartă. Pe ei nu-i interesează forța statului, construcția viitorului. 2. Singura speranță ne vine din mediul informal, de genul mișcării Vă vedem de la Sibiu, moduri de aglutinare civică și de acțiune care par foarte firave, dar care pot avea nebănuite consecințe pe termen lung. Tocmai pentru că se supun dezideratelor de la punctul 1. Apropo: una dintre iluziile periculoase, dată fiind perioada incredibilă de 30 de ani de cînd totul pe plan extern ne este favorabil este că fereastra va rămîne deschisă încă multă vreme. Și dacă nu? Ursul rusesc mormărie amenințător pe lîngă noi, tancurile îi sînt aproape și Ucraina e practic în război. Europa se bîlbîie căutîndu-și cu sincope o nouă identitate deschisă spre viitor și în același timp fără să-și ignore rădăcinile (fără să aibă, deocamdată, o soluție, din cîte înțeleg eu) și, în acest context, sînt o grămadă de politicieni care ar vrea să ne trîntească fereastra peste degete.
Ne jucăm nu cu prezentul, incredibil de favorabil, ci cu viitorul. Vă dați seama cum ar gestiona Dragnea & Dăncilă o criză precum cea gestionată acum zece ani de Băsescu & Boc? Criză pe care, de altfel, ei fac tot posibilul să o provoace. Din voință și din incompetență. Singura parte în care se vede greu o ieșire este, într-adevăr, politicul. Dar nu din cauza îndeobște invocată că „toți sînt la fel”. Nu din exces de politic suferă țara (nu vorbesc de politicianism, asta e altceva), ci, paradoxal, de subnutriție politică. Dovada cea mai frapantă este că trăim, s-a văzut șocant de bine anul acesta, în fapt un regim pseudo-democratic, de partid unic. Nu există alternativă la PSD la nivel de partide, acesta a înghițit totul. PNL este o variantă mai coafată a PSD, destul de anemic, partidul lui Cioloș, abia înființat, este doar o himeră, USR, cu oameni de calitate, imită prea fidel de multe ori stînga occidentală, UDMR același partid non-democratic și versatil, cu agendă proprie, fără nicio legătură cu interesul național. Scăparea? Din afara partidelor, cum spuneam mai sus, ceea ce este finalmente o mare amenințare la adresa democrației. Sună rău, dar, în afara structurii politice, nu există conducere normală a unui stat. De aceea trebuie să reformăm partidele şi mai ales concepția publică precum că ele sînt prin definiție cuiburi de hoți și de făcut averi nemuncite. E cea mai grea schimbare de mentalitate. Cînd îl auzi astăzi pe Dragnea proclamînd că partidul „trebuie să îndrepte nedreptățile din justiție”, adică se proclamă un super judecător și deținător al dreptății absolute, deasupra tribunalelor, te trezești într-un tunel al timpului, direct în anii 50. Un celebru personaj camilpetrescian, comunist cu mult înainte de a se fi instaurat la noi comunismul, susținea teoria care avea să justifice toate atrocitățile Gulagurilor: este drept ceea ce slujește interesele partidului! Din fericire, Dragnea nu l-a citit pe Camil Petrescu!
Christian CRĂCIUN

Eseistul Christian Crăciun va fi prezent vineri, 28 decembrie, de la ora 18.00, la Librăria Elstar din Câmpina, unde va lansa volumul de cronici literare "Lectio Incerta". 

SĂ NU UITĂM SĂ NE CINSTIM EROII

Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Ministerul Afacerilor Interne - Prahova 1993, sucursala Câmpina împreună cu Inspectoratul de Jandarmi al Judeţului Prahova, cu sprijinul Protoieriei Câmpina a Bisericii Ortodoxe Române, al Şcolii de Agenţi de Poliţie „ Vasile Lascăr ” Câmpina şi Centrului de Pregătire şi Perfecţionare a Cadrelor Jandarmi Montan Sinaia, organizează în ziua de sâmbătă 22 decembrie 2018, începând cu ora 11.00, ceremonialul de comemorare a Eroilor Jandarmi căzuţi la datorie în Decembrie 1989 la Otopeni şi depunerea de coronae, jerbe şi buchete de flori.
Activitatea se desfăşoară la Monumentul Eroilor Jandarmi din incinta unităţii de jandarmi din municipiul Câmpina.

CÂMPINA CENTENARĂ. Construcții de azi, existente și acum un veac. Ep.6: Casa Tocescu

„Bulevardul” a fost, de când se știe Câmpina, o arteră privilegiată, rezidențială și de promenadă. Porțiunea sa de „pe malul” terasei orașului a fost creată după războiul de independență (acum mai bine de un veac, acolo se înșiruiau cele mai frumoase vile ale protipendadei: Lahovari, Cantacuzino, Șeicar, Gross). Însă porțiunea dreaptă care ducea din centru spre mal e și mai veche, fiind printre primele artere ale urbei. La 1909 a fost una dintre primele străzi asfaltate, după ce un an mai devreme fusese iluminată electric. Cele mai vechi construcții ce-o mărginesc azi datează chiar din acea epocă de glorie a petrolului. Însă ele nu-s ridicate doar de petroliști, ci și de negustori ce-au făcut averi din comerțul care înflorea în febra aurului negru.


Foto: okazii.ro
O astfel de casă, veche de 110 ani, ne întâmpină direct la trotuar cu alura ei de Belle Époque, la adresa Bd. Culturii 9-11; cele două turnulețe de pe acoperiș o fac inconfundabilă. E o casă mare, cu parter înalt, ce apare într-o carte poștală antebelică. A fost ridicată de Gheorghe (zis „Guță”) Tocescu (1870-1940), un afacerist ploieștean ce provenea dintr-o familie de negustori (tatăl său Hristache făcea comerț cu cereale pe la 1890). Ajungând să aibă propriile afaceri, Guță s-a asociat în comandită, prin 1905, cu comercianții câmpineni Constantin Manciu și Petre Șerbănescu, înființând o firmă ce vindea fierărie, brașovenie, coloniale și băuturi spirtoase într-o prăvălie centrală numită „La Câinele negru /Nero”, ce a funcționat mai bine de patru decenii. Cu Manciu, aflat printre oamenii de vază ai orașului, Tocescu avea o relație aparte: a înfiat o fetiță a acestuia, Victoria (Tori), născută în 1906 – el neavând copii cu soția sa Ana (1882-1948). A prosperat rapid, mutându-se în Câmpina, unde în 1908 și-a ridicat această vilă spațioasă chiar pe Bulevard (numit pe atunci Carol, șoseaua națională fiind Strada Municipală!) - loc select și atunci, ca și acum. Fiind proiectată ca un duplex, cu două curți (în stânga și dreapta, inițial având numerele 11 și 11 bis), casa era împărțită în două apartamente independente, iar cel dinspre apus – vizibil în cartea poștală – a fost închiriat uneori (în timpul ocupației germane trebuie să fi fost rechiziționat, apoi a stat aici inginerul petrolist Petre Oteteleșanu, cadru didactic la Școala de Sondori).
În paralel cu ridicarea casei sale, Tocescu a sprijinit cu generozitate și construcția noului local al Școlii de Băieți nr.1, care s-a inaugurat în 1909 la câteva zeci de metri distanță, în intersecția centrală a orașului. Pentru acest fapt a fost decorat de regele Carol I cu medalia „Răsplata muncii” pentru învățământ, clasa a II-a (alături de alți cinci câmpineni de vază ce au contribuit la construirea școlii). În 1911 îl găsim printre cei 27 acționari fondatori ai Băncii Câmpina (alături de nume mari precum prințul George Valentin Bibescu, potentații locali Gogu Ștefănescu, Victor Rădulescu, C.M. Dușescu, vecinul său Traian Mețianu sau vechiul său asociat Petre Șerbănescu-Calmuc), iar după încă doi ani era ales președinte al Societății Economice Cooperative „Salvatorul”. În primele fotografii de epocă îl vedem - pe el și pe soția sa - alături de fiica Tori, înaintea războiului; cea de pe treptele casei datează din 1925. 



Chiar dinainte să-și ridice casa și până în perioada interbelică a fost mai mereu membru în consiliul comunal al orașului, iar acum exact un secol se afla chiar în funcția de viceprimar, pe care a avut-o din timpul ocupației germane și până după Întregire. În perioada interbelică era unul dintre fruntașii locali ai Partidului Național al lui Maniu (din 1926 P.N.Ț.), iar în anii ’30, deși ajuns la vârsta senectuții, a fost din nou viceprimar, imediat după vechiul său amic C-tin Manciu.
Între timp își măritase și fiica Victoria, cu un inginer energetician din Fetești, pe nume Constantin Dinulescu (1898-1985; cunoscut printre vechii câmpineni cu porecla „Leu”). Acesta venise la Câmpina prin 1924, dar în perioada interbelică a lucrat mult în capitală, pentru ca abia după moartea lui Guță Tocescu să revină la Câmpina, în casa soacrei și a soției. În jurul lui 1930, jumătatea din dreapta a casei a fost înstrăinată prin vânzare către familia Mariei Ștefănescu, n. Finichiu, originară din Băicoi (căsătorită apoi cu doctorul Dima). Jumătatea rămasă a fost pusă de către văduva Ana Tocescu - înainte de a muri, în preajma naționalizării - direct pe numele nepoatei sale Silvia „Mândra” Dinulescu, ce tocmai împlinise vârsta majoratului. Aceasta din urmă, împreună cu fratele ei Dinu-Valeriu, se născuseră aici în casa bunicilor, la începutul anilor ’30, însă cum părinții lucrau prin capitală, au făcut școala primară acolo și doar liceul la Câmpina, în anii de război. I-au călcat pe urme tatălui, cu pasiunea pentru sport (inginerul era un bărbat viril, care nu-și arăta vârsta, practicând alpinismul și schiul – în fotografia de mai jos îl vedeți la 32 ani lângă cabana Omu, iarna).


În epoca naționalizării, în casa Tocescu (jumătatea Dinulescu) statul a adus evident tot felul de chiriași, inginerul Dinulescu plecând cu familia prin șantiere din țară. Apartamentul a fost împărțit în două, rezultând astfel patru gospodării (cu tot cu corpul separat, aflat în curtea din stânga, împărțit și el în două). În înghesuiala rezultată, tipică epocii, au locuit de-a lungul vremii diverse familii precum Bilyk-Tomorug (veniți din Cernăuți), Abuni, Brăguță, Enache, Panaitescu, Nedelcu, sau un frate natural al Victoriei Dinulescu-Tocescu, Constantin „Guță” Manciu.
În 1968, fiul inginerului, Dinu-Valeriu Dinulescu (1931-2018), a revenit în casa părintească, locuind însă în corpul separat, tip vagon, din câte se pare ridicat odată cu casa mare, existent și azi în curtea de la nr.9. Inginer la rândul său, el a lucrat și la Institut înainte de pensie, dar a rămas cunoscut mai ales ca un împătimit iubitor al muntelui, făcând alpinism și schi până la 80-85 ani. 


El a locuit aici peste 6 decenii. Jumătatea din stânga a duplexului (nr.9) - unde se și născuse - a fost cumpărată de familiile Crețu și Țiței, apoi Ciocodeică. Cealaltă jumătate a casei, din dreapta (nr.11 – vezi foto ), a rămas până azi urmașilor familiei Ștefănescu-Dima.


Casa Tocescu a trecut prin diverse prefaceri de-a lungul vremii: i-au fost modificate golurile ferestrelor din curte după moda funcționalistă (una singură a rămas, ca un martor, păstrând și tâmplăria originară), patru dintre ferestrele de la stradă au fost astupate, iar fațadele au fost alterate, pierzându-se unitatea de ansamblu dar păstrându-se unele ornamente. 


În perioada interbelică familia Ștefănescu a făcut o adăugire în partea din spate a jumătății lor de la nr.11. Apartamentul rămas cel mai aproape de forma autentică a casei este azi cel dinspre stradă, de la nr. 9. Din fericire intrările principale, simetrice, fiecare cu o marchiză Art-Nouveau și acoperiș dominat de un lanternou fals, rămân și azi repere cu parfum de epocă pentru trecătorii atenți.


Imaginile de epocă provin din colecția proprietarei casei-vagon din curte, Ioana Untilă-Dinulescu (București), prin amabilitatea dnei Ioana Tuțică (soția lui Dinu Dinulescu).

Mădălin-Cristian Focșa 
Tel. 0722560566; E-mail: madalin.focsa@gmail.com

P.S. Îl rog pe orice câmpinean care știe povestea unei asemenea clădiri centenare, să mă contacteze oricând, pentru a colabora la aceste modeste încercări de conștientizare a patrimoniului nostru identitar. La fel și pe proprietarii (actuali sau vechi) ai acestor clădiri, dacă au ceva de adăugat ori corectat la ceea ce apare în aceste episoade.

Episodul 5, despre Vila Goldfeld, poate fi citit AICI

Strigătul disperat al unei mame din Sinaia: „Singura consecință pe care mi-a garantat-o medicul este paralizia fetei mele“!

Te naști normal, te bucuri de o copilărie cu toate momentele ei unice și fericite, la școală ești un elev exemplu, apreciat de profesori pentru seriozitatea ta, iar pe părinți îi faci să se simtă cei mai mândri și norocoși că te au…Toate, până într-o zi, când viața ți se schimbă la 180 de grade. Și ce dacă ai 13 ani? Doar că la vârsta asta poate ești mai greu de crezut că te dor toate cele atunci când te miști, că o senzație stranie de amorțeală pune stăpânire pe corpul tău, că patul se transformă dintr-un loc al odihnei într-unul al chinurilor, că nu mai poți nici măcar să-ți cari ghiozdanul până la școală. Inițial, te gândești că treci doar prin niște stări de moment, te-ai mișcat brusc sau ai o răceală parșivă. Dar, împreună cu mama, alarmată de schimbările radicale, accepți într-un final să mergi la medic. Ți se stabilește un diagnostic, ți se dă un tratament. Dar fără rezultat. O nouă vizită la un alt medic, alt verdict, alte rețete, însă miracolul nu apare nici de această dată! Durerile persistă, iar tu nu mai reușești să-ți ții spatele drept, nu mai poți sta prea mult în picioare sau pe scaun, abia poți respira, în parc mergi doar ca să-ți privești surioara mai mică alergând cu alți copii. Ți-e atât de dor să faci același lucru ca ei, dar este ceva care te încorsetează… Nu știi de ce te-ai gândit la verbul acesta. Să fie doar pentru că-ți place să citești și ți-a venit, așa, ca o figură de stil sau să fie ca un fel de premoniție? O nouă vizită la un alt medic avea să-ți dea un verdict implacabil: scolioză care evoluează într-o formă galopantă. Și, uite-așa, viața ta a devenit una în care reușești să respiri, să trăiești, să mănânci, să te miști, să mergi la școală datorită unui CORSET!

Paty pe patul de spital


De la extaz, la agonie!
Da, sunt rânduri pe care le-ați citit în urmă cu doi ani, atunci când prezentam cazul Ralucăi Patricia Tudorache – Paty, cum îi spun prietenii – din Sinaia. Între timp, viața lui Paty a trecut printr-o serie de suișuri și coborâșuri, cu momente în care și-a regăsit copilăria, s-a dedicat studiului, s-a bucurat de momente frumoase și normale. Profesorii i-au înțeles problemele, iar anul trecut, a urmat cursurile la domiciliu, în primul semetru. În al doilea, însă, s-a ambiționat să meargă la școală. A terminat clasa a VII-a cu media 9,73 și cu un bine meritat premiu al III-lea. Asta, în ciuda faptului că, în mai, a trecut și printr-o operație foarte grea.

Paty şi sora ei acasă, în urmă cu doi ani
Dar, din nefericire, a venit și partea cu coborâșurile. În mai, anul acesta, la un an de la operație, copila a început să se plângă de dureri, amorțeli, amețelile etc. Mama lui Paty n-a stat pe gânduri și a mers de urgență la medic, dar aici li s-a spus că situația este normală, că totul pare în regulă. „Ceea ce aparent doctorului i se părea ok, luna trecută s-a dovedit a fi însă ceva grav. Am bătut drumul de cinci ori într-o lună de la Sinaia la București cu ambele fete după mine, pentru că fostul soț și-a găsit alte priorități și n-am avut cu cine s-o las pe Gabi, fata cea mică. În urma investigațiilor, diagnosticul secundar este parestezii la membrul inferior și superior stâng. Sau, cum mi-a spus doctorul pe înțelesul meu, început de paralizie. Unica soluție care ne-a fost prezentată ar fi să scoată tot, pentru că vertebrele s-au sucit cu tot cu șuruburi si i-au prins nervii. Singura consecință pe care mi-a garantat-o este paralizia fetei mele“, ne-a povestit, disperată de situație, Oana Imre, mama lui Paty.

Fetele în gară
Îi este greu să audă și imposibil să accepte acest verdict. Vrea să se lupte cu tot ceea ce poate și să meargă cu Paty să ceară și alte păreri. S-a interesat de medici, dar și de costuri care o îngrozesc pentru că abia se descurcă pentru viața de zi cu zi. „La clinica AKH din Viena mă costă 2000 de Euro doar investigațiile. Sunt atât de mulți bani pentru noi… Nouă ne intră lunar cam 2000 de lei, din care trebuie să acopăr cheltuielile casei, pe-ale fetelor cu școala, mâncarea, tratamentele, iar în ultima lună drumurile plus tot ceea ce implică internarea într-un spital, cazarea celuilalt copil etc.“, a completat femeia.

Paty, Oana şi Gabi
„Anul acesta, Moșul nu există…“
În timp ce noi ne pregătim de Sărbători, ne împodobim casa, facem liste de cumpărături, îl așteptăm împreună cu copiii noștri pe Moș Crăciun, în cazul lui Paty, a surorii ei și a mamei celor două , fiecare zi este așteptată cu emoții și vești. Doar că cele bune întârzie să vină.
„Despre Sărbători nici nu mai vorbim... Mereu spunem că important este să fim împreună toate trei. Restul nu mai contează. Anul acesta, Moșul nu există pentru că...a sta este situația... Paty să fie bine și Gabi sănătoasă că peste celelalte trecem mai ușor“, ne-a mai spus femeia, răvășită de neputință.
Pentru situația lui Paty, Oana Imre are nevoie să asculte și alte păreri. Nu știe încotro s-o apuce. Pentru investigațiile din afară nu are bani, dar speră să-i strângă pentru a-și salva copila de la verdictul implacabil: paralizia. Cei care vreți să o ajutați finaciar, aveți la dispoziție contul RO68RZBR0000060014520942, deschis la Raiffeisen Bank, pe numele Imre Oana Doina (mama copilei). O puteți contacta și telefonic, pentru detalii, la 0727941677. Cât despre Moș Crăciun, oare să nu mai existe pentru două copile de 15, respectiv 9 ani?!
Liliana Maxim Minculescu

Foto: Facebook Oana Imre

SFATUL MEDICULUI DE LA SANCONFIND. Atenţie, părinţi!

O ecografie de şold a nou-născutului permite descoperirea la timp a displaziei de şold şi previne luxaţia şoldului   

(P) Domnul doctor Cătălin Ignat este medic primar radiologie şi imagistică medicală la un mare spital din Bucureşti. De un an, medicul bucureştean are o colaborare cu Centrul Medical SanConfind, unde lucrează în cadrul Departamentului Imagistică Medicală, alături de alţi cinci medici foarte buni din Capitală. Şi pe această cale, doctorul Cătălin Ignat atenţionează  părinţii în legătură cu necesitatea efectuării unui examen ecografic de şold al copilului, la o lună – o lună şi jumătate de la naşterea sa, pentru a se depista şi trata la timp o eventuală afecţiune care poate duce la luxaţia şoldului. Facem precizarea că ecografia este o investigaţie neinvazivă (nu afectează niciun ţesut al organismului) şi neiradiantă (procedura medicală funcţionează cu ultrasunete, nu cu raze X). “Responsabilitatea de a aduce copilul la medic pentru o ecografie de şold aparţine părinţilor”, este de părere medicul de la SanConfind.



Începuturile ecografiei de şold
Ecografia de şold a început în urmă cu 30 de ani, când prof. dr. Reinhard Graf din Austria a pus bazele unui studiu de depistare precoce a displaziei de şold şi de urmărire a evoluţiei spontane şi sub tratament a acestei afecţiuni. Rezultatul acestor preocupări a fost eradicarea luxaţiei de şold în ţări europene precum Austria, Germania, Suedia - prin introducerea unui Program Naţional de Screening al displaziei de şold prin ultrasonografie (ecografie).

Displazia de şold
„Displazia de şold este caracterizată printr-o dezvoltare întârziată, anormală, a structurilor ce compun articulaţia şoldului. Această afecţiune este un stadiu premergător al luxaţiei de şold. De aceea depistarea şi tratarea ei în primele luni de viaţă duce la dezvoltarea unui şold normal. În mod eficient, numai ecografia poate depista precoce displazia de dezvoltare a şoldului, deoarece examenul clinic este irelevant şi pot scăpa cazuri nediagnosticate, iar examenul radiologic nu este indicat din două motive:
- şoldul unui sugar cu vârsta de până la 3-4 luni este format din ţesuturi moi, cartilaginoase ce nu pot fi vizibile radiologic, examinarea fiind incertă.
- riscul iradierii ţesuturilor aflate într-o rată mare de multiplicare şi dezvoltare în primele luni de viaţă.
Un studiu efectuat la Iaşi, pe un număr de 1338 de copii, a arătat că vârsta optimă pentru efectuarea primei ecografii de şold este de 4-6 săptamini după naştere”, ne informează medicul Cătălin Ignat. 

Netratarea la timp a displaziei de şold are urmări grave
Consecinţele netratării la timp a displaziei de dezvoltare a şoldului pot fi următoarele:
- piciorul mai scurt pe partea afectată;
- mers şchiopătat sau legănat (dacă sunt afectate ambele şolduri);
- mersul pe vârfuri, piciorul de partea afectată având călcâiul ridicat de la podea, încercând să compenseze astfel diferenţa de înălţime;
- deformarea coloanei vertebrale în plan frontal (atitudine scoliotică);
- dacă sunt afectate ambele şolduri coloana vertebrală prezintă o curbură lombară mai accentuată decât cea normală, ducând la o proeminenţă a abdomenului.

Pregătirea copilului pentru ecografia de şold
„Ecografia la nou-născut şi sugar pentru depistarea unei eventuale luxaţii congenitale de şold implică examinarea copilului în decubit lateral (culcat pe o parte) timp de 1 minut pentru fiecare şold. În tot acest timp este foarte important ca bebelusul să fie liniştit, să nu se mişte. Se poate incerca sa  nu se dea copilului să mănânce timp de 2-3 ore înaintea orei la care este programată examinarea şi hrănirea acestuia în timpul examinării cu ceai sau lapte din biberon. Orice altă metodă care funcţionează în cazul copilului, pentru a-l determina să stea liniştit (suzetă, jucării, cântecele etc.), este binevenită”, conchide doctorul Cătălin Ignat.

CĂRŢI DIN BASARABIA. Alexandru: Moraru şi Ganenco, Victimele ocupanţilor sovietici

Victimele ocupanţilor sovietici şi călăii lor. Documente şi materiale. Editori: Alexandru Moraru, Alexandru Ganenco, traducerea documentelor din rusă: Alexandru Moraru, Fundaţia „Draghiştea”,  Tipocart Print, Chişinău, 2018, 396 p. –in 40, 100 ex. (exemplare, exemplară).


„De fapt, prezentul volum poate fi considerat drept o continuare a volumelor semnate de Alexandru Moraru, Basarabia antisovietică, apărut la Iaşi în 2009, la Casa Editorială Demiurg, şi Victimele Terorii Comuniste din Basarabia, apărut la Chişinău în 2010, la Editura Iulian. La fel ca prezentul, volumele anterioare sunt culegeri de documente de arhivă, depistate în fondurile Arhivei Naţionale a RM şi în Arhiva Organizaţiilor Social-Politice a RM (fosta arhivă a cc a pcm). De data aceasta, cartea are doi editori: Alexandru Moraru şi Alexandru Ganenco, ambii istorici de profesie şi vocaţie, ultimul fiind şi membru fondator al Fundaţiei Draghiştea, de la care am avut toată susţinerea” (Cuvînt înainte). Documentele „confirmă zecile de mii de crime săvîrşite în Basarabia de ocupanţii sovietici. De la apariţia ocupantului rus în 1812 pe aceste meleaguri până în prezent, nimeni n’a adus atâta nenorocire, batjocură şi moarte în această bucată de Moldovă, mai mult decât Imperiul ţarist şi Imperiul sovietic. Nu există sat ori oraş, care să nu fi pătimit mai mult sau mai puţin de pe urma ocupanţilor sovietici. Prin sovietici se au în vedere nu numai ruşii, ci şi ucrainenii, evreii, cozile de topor din aşa-numita republică autono-mă sovietică socialistă moldovenească, venite pe tancurile ruseşti de peste Nistru în 1944.” Sunt enumerate, din fosta Arhivă a CC al PCM, Fondul 50, intitulat „Colecţia de documente privind mişcarea ilegală comunistă din Basarabia, 1900-1975”, dosarele luptătorilor ilegalişti: 23. Şail Moiseevici Abramovici, 24. Augusta Şulimovna Arm, 25. Idas Iontelevna Avramescu, 26. Şeindel Leibovna Averbuh, 27. Nikolai Antonovici Baadji, 28. Raisa Bernard, 29. Dvoira Zaha-rovna Brodskaia, 30. Liuba Aronovna Britva, 31. Strul Pinhusovici Bruhis, 32. Ester Isacovna Budeştskaia, 33. Iosif Aronovici Bujor, 34. Iacov Tovievici Boguslavskii, 35. Pesea Iacovlevna Boguslavskaia, 36. Lazari Ioilovici Vigdorcic, 37. Niuki (Beniamin) Marcovici Vainberg, 38. Lia Isacovna Vainştok, 39. Polia Efimovna Vişcanţan, 40. Isaac Iosifovici Grinman, 41. Lev Şmilovici Gudis, 42. Abram Isacovici Galigfarb, 43. Fira Izrailevna Grimberg, 44. Haim Strulevici Gerştein, 45. Etea Iacovlevna Diner, 46. Ilia Iosifovici Eskenazi, 47. Marc Semienovici Erlih, 48. Abram Marcovici Zighelbaum, 49. Simon Wolfovici Zeigher, 50. Moisei Grigorievici Kriper, 51. Haia Gherşevna Krivoruk, 52. Ilia Davâdovici Constantinovskii, 53. Ion Moiseevici Krivoruk, 54. Adolf Iosifovici Kaţ, 55. Dmitrii Mihailovici Kellerman, 56. Iacov Buruhovici Koifman, 57. Ivan Dmitrievici Codresca, 58. Fişeli Şlemovici Lempert, 59. Solomon Moiseeevici Löbel, 60. Andrei Pavlovici Lupan, 61. Betea Iosifovna Ler, 62. Evghenii Ignatie-vici Mozeş, 63. Izraili Marcovici Morgenştein, 64. Tuba Abramovna Meguş, 65. Mihail Nicolae-vici Oighenştein, 66. Lev Nicolaevici Oighenştein, 67. T.J. Ormos, 68. Zisea Leibovici Pastar, 69. Petr Ivanovici Petrov, 70. Valter Marcovici Ralli, 71. Rahili Isacovna (Zelicovna) Reidiboim, 72. Iacov Moiseevici Reievici, 73. Lupa Beruhovici Rosman, 74. Erna Abramovna Rosman, 75. Faiga Ianchelevna Rabinovici, 76. Nicolai Nicolaevici Romanenco, 77. Iacov Moiseevici Raievici, 78. Fridl Moiseevici Sinitifcher, 79. Mihail Iacovlievici Scvorţov (numele adevărat – Izrail Abramovici Leibovici), 80. Fiodor Andreevici Slepenciuc, 81. Toma Soripin – Toma Solomonovici, 82. Riva Fihman (Mucinic), 83. David Rafailovici Farştein, 84. Raisa Gherşcovna Faerştein, 85. Mare Borisovici Zukerman, 86. Semion Feodorovici Cernei, 87. Mordco Ghidalevici Cioclo, 88. Dvoira Ghedalievna Şweiţ, 89. Roza Borisovna Şehter. „Nu vom co-menta, e clar şi aşa, cine pândea porţile ţării ca în momentul potrivit să le deschidă duşmanului !
Aparatul represiv sovietic a făcut multe victime printre oamenii care încercau să lupte, să opună rezistenţă ocupanţilor sovietici. Sunt mii de casuri, când în urma unei vorbe, a unui cuvînt spus sau scris împotriva regimului sovietic, omul era băgat la închisoare pentru mulţi ani. Cenzura sovietică controla tot. Ea hotăra care cărţi se poate să fie citite de cetăţeni şi care să fie interzise, ce fel de muzică să asculte, ce filme să privească etc. Pentru a’i depista pe «duşmanii poporului», cenzura sovietică supunea unui control riguros şi corespondenţa poştală, atât civilă, cât şi militară.” Nici familiile miliţienilor nu scăpau controlului riguros şi draconic. Şi fiindcă suntem în Câmpina, oraş în care Ion Heliade Rădulescu avea un rând de case, în care neobositul Profesor Nicolae I. Simache, realizatorul Muzeului Grigorescu şi al Muzeului Hasdeu, voia să facă un Muzeu memorial, dau un citat din a doua lui scrisoare către Români, publicată în „Curie-rul de ambe sexe” la 1850: „am desvelit înaintea soarelui cabalele protectoratului răpitor, cabale de mai mult de un secol; smuls-am masca Ţarului şi am înfierat pe acest Faraon de la Nord, am însemnat cu Crucea pe Dracul de Miază-noapte”. Căci, aceeaşi percepţie multiseculară, de data asta despre stăpânul sovietic, o au şi cei doi truditori ai ediţiei, care găsesc la acesta „tot felul de metode draconice”. Menite să instaureze bunăstarea generală a fricii. „După arestările şi deportă-rile masive sovietice din 1940-1941 şi 1948-1949, în casele oamenilor s’a instalat Frica. Frica de armele şi baionetele ruseşti, frica de necunoaşterea limbii ruse, că nu va şti ce să’i răspundă «nacialnicului», frica că mâne-poimâne va fi arestat şi dus în Siberia, frica că în orice moment pot veni ocupanţii sau slugoii lor din raion sau sat pentru a confisca calul din grajd, vaca din ocol sau ultima bucăţică de la gura copiilor săi. Zilnic, sau cel puţin săptămânal, din diferite localităţi dispăreau fără urmă oameni, familii întregi, preponderent din cei mai activi şi buni gospodari.”
 „Era o frică reciprocă a unuia faţă de celălalt. Cu toate acestea, au fost multe exemple de nesupunere, de rezistenţă, de luptă împotriva statului agresiv şi totalitar sovietic. Unele forme de luptă erau individuale şi modeste, altele de dimensiuni mai mari şi mai bine organizate.” Între acestea, „activitatea organizaţiilor patriotice antisovietice, «Organizaţia Naţionalistă din Basarabia» etc.” „Culmea obrăsniciei ocupanţilor sovietici a fost atunci, când după ce au ocupat pământul românesc al Basarabiei, cei care luptau împotriva sovieticilor sau cel puţin care nu le susţineau politica erau învinuiţi de trădare de patrie! Adică, după August 1944, patria românilor din Basarabia şi a celorlalţi locuitori a devenit URSS? Zeci şi sute de locuitori au fost judecaţi, fiind învinuiţi de trădare de patrie. «Patria» care a venit pe tancuri. În unele texte ale documentelor incluse, poate fi depistată expresia «locul ispăşirii pedepsei nu este cunoscut», fapt care confirmă că autorităţile sovietice în majoritatea casurilor nu duceau întotdeauna o evidenţă strictă a celor arestaţi şi deportaţi din Basarabia. Important pentru ei era să’i ducă de la casele lor... şi cât mai departe!”
Autorii atrag atenţia că în documente „sunt schimonosite majoritatea numelor, Ion este scris Ivan, Petru scris Piotr, Ştefan scris Stepan, patrioţii numiţi trădători sau cel puţin colaboraţionişti, răsboiul este numit de sovietici marele răsboi pentru apărarea patriei. Da, da, acea «patrie» care a poposit în Basarabia pe tancurile bolşevice.
Maşina de propagandă şi agitaţie, uriaşa maşină sângeroasă a nkvd-ului, kgb-ului au distrus multe vieţi, atât moral, cât şi fizic, dar n’au isbutit să îndobitocească mintea băştinaşilor! Posibilitatea de a regenera, de a renaşte din scrum, asemeni pasării Phönix. Locul bunicilor şi părinţilor noştri împuşcaţi, băgaţi în gropi cu var, exilaţi în Siberia, maltrataţi şi furaţi în propria casă, l-am luat noi, copiii şi nepoţii lor, care în prezent luptăm pentru implementarea valorilor civilisate şi a unităţii naţionale româneşti.” Transcriind acestea, îmi afirm şi eu libertatea de gândire, spunându-vă că eu îi cred cu totul pe aceşti oameni care, nu numai că au văzut mii de documente dar, pe deasupra, trăesc în Basarabia şi îi cunosc cel mai bine pe consângenii lor. Fiindu-le recunoscători pentru tot ceea ce fac şi afirmă, trec acum la documentele publicate. Cu menţiunea că parantezele drepte [ ] sunt ale mele, O.O.
„ÎNCHEERE. 26 Iunie 1954, or[aşul] Chişinău, RSSM. Eu, anchetatorul inspectoratului special al MAI al RSSM, căpitanul Bugaev [...], AM STABILIT: Că soţul lui Vdovii A[ntonina] D[ementievna], Vdovii Gheorghii Grigorievici, anul naşterii 1894, până la reunirea Basarabiei cu Uniunea Sovietică, adică până în anul 1940, a fost un mare culac [chiabur], avea peste 10 hectare de pământ şi o moară, lucra primar în satul Cuhureşti, [raionul Cotiujeni,] pe 7 sate, concomitent fiind şi un membru activ al Partidului Ţărănist, desfăşura agitaţie antisovietică.
În baza acestor date, Vdovii G.G. în anul 1941 a fost arestat, iar soţia lui, Vdovii A.D., deportată peste hotarele RSSM. Aflându-se în deportare în regiunea Tomsk, Vdovii A.D. a evadat în anul 1948 şi în prezent s’a constatat că locueşte în raionul Cotiujeni, RSSM.
Având în vedere că soţul ei, Vdovii G.G., din causa căruia a fost deportată, nu se ştie unde se află”. Cum? Adică, arestat fiind, i s’a putut pierde urma?! [Documentul 2].
„ÎNCHEERE. Iulie 1954, or. Chişinău, RSSM. Eu, adjunctul şefului Secţiei 5 a Serviciului 4 al KGB pe lângă SM al RSSM, căpitanul Culalaev, examinând cererile lui Ţurcan D.S. din 10.01.1954 şi 14.02.1954 şi dosarul nr. 3840 privind deportarea tatălui ei, Kissa Z.S., AM STABILIT: Kissa Zinovii Sergheevici, anul naşterii 1884, până la reunirea Basarabiei cu RSSM era conducătorul organizaţiei săteşti a Partidului Liberalilor, fapt pentru care în anul 1940 a fost represat de organele Puterii sovietice. În anul 1946, după ispăşirea pedepsei, s’a întors cu traiul la locul de baştină – în satul Daşcova, raionul Orhei, RSSM, unde până în anul 1940 avea gospodărie de culac, folosind munca argaţilor. În baza celor expuse, Kissa Z.S. şi soţia lui, Kissa Maria [Manuilovna], conform deciziei Şedinţei speciale pe lângă MSS al RSSM din 10 Decembrie 1949, au fost deportaţi în regiunea Irkutsk.” [Doc. 6].
„ÎNCHEERE. 9 Iulie 1954, or. Chişinău, RSSM. Eu, împuternicitul executiv al Serviciului special 1 al MAI al RSSM, locotenentul Zemlianskii [...], AM STABILIT: [...] că Paladii A[nastasia] I[vanovna; anul naşterii 1889] a fost evacuată din raionul Făleşti, RSSM, la 6 Iulie 1949, iar la 22 Octombrie 1949 a fost condamnată de Şedinţa specială pe lângă MSS al URSS la deportare în regiunea Kurgan, ca membru al familiei unui colaboraţionist. Soţul ei, Paladii Nichifor Gheorghevici, anul naşterii 1888, în Iulie 1944 a fost condamnat de Tribunalul militar al armatei MAI al URSS pe art. 54-1 „a” al CP al RSSU la 10 ani de LCM. Fiind în detenţie, în anul 1952 Paladii a decedat.
În raionul Făleşti locueşte fiica deportatei, Fusa Efimia Filipovna, care lucrează în col-hoz, soţul ei, Fusa Zaharia Efimovici, lucrează învăţător, la lucru ambii se caracterizează pozitiv. / Fusa Zaharia Efimovici din Aprilie 1944 până în Noembrie 1945 a făcut serviciul militar în Ar-mata sovietică, a participat la lupte pe frontul Marelui Răsboi pentru Apărarea Patriei.” [Doc. 3].
„ÎNCHEERE. 12 Iulie 1954, or. Chişinău, RSSM. Eu, inspectorul superior al secţiei 3 a Serviciului special 1 al MAI al RSSM, locotenentul Cerepanov [...], AM STABILIT:  În Iulie 1949, din oraşul Bălţi, RSSM, a fost evacuat Tuchilatu Vasilii Constantinovici, anul naşterii 1896, iar la 22 Octombrie 1949 el a fost condamnat de Şedinţa specială pe lângă MSS al URSS la deportare în regiunea Kurgan, cu confiscarea averii. [...]
În procesul verificării s’a constatat că deportatul se afla cu soţia sa în relaţii ostile, de aceea s’au despărţit, locuiau într’o casă, dar în jumătăţi diferite. Tuchilatu Ana [Grigorievna], împreună cu fiica sa [Tuchilatu Elisaveta Vasilievna], în anul 1944 au fugit în România cu un poliţist care locuia la ele, de acolo întorcându-se în anul 1945 în urma repatrierii.” [Doc. 4].
„ÎNCHEERE. 12 Iulie 1954, or. Chişinău, RSSM. Eu, colaboratorul MAI al RSSM, locotenentul Poleakov [...], AM STABILIT: În luna Iulie anul 1949, în baza hotărîrii Şedinţei speciale pe lângă MSS al URSS nr. 64-a din 19.11.1949, din raionul Ocniţa, RSSM, a fost deportată în regiunea Habarovsk familia colaboraţionistului condamnat: soţia – Starodub Zinaida Semionovna, anul naşterii 1900, fiul – Starodub Mihail Andreevici, anul naşterii 1924, fiul – Starodub Nicolai Andreevici, anul naşterii 1934, fiica – Starodub Olga Andreevna, anul naşterii 1936. Motiv pentru deportare au servit datele despre faptul că, capul familiei – Starodub Andrei Gavrilovici [din Dinjeni, Ocniţa], anul naşterii 1897, în anul 1945 era membru al Grupului naţionalist de revoltă, care activa pe teritoriul raionului Ocniţa, RSSM, fapt pentru care la 24 Mai 1945 a fost arestat de organele MSS al RSSM şi condamnat [de Tribunalul militar al armatei MAI] la 5 ani de detenţie, iar în anul 1950, odată cu ispăşirea pedepsei, a fost eliberat din lagăr şi, în acelaşi an (conform spuselor soţiei) a şi decedat.” [Doc. 5].
„ÎNCHEERE. 12 Iulie 1954, or. Chişinău, RSSM. Eu, inspectorul superior al Secţiei penitenciare a MAI al RSSM, locotenentul major Zakandîkin, examinând materialele dosarului nr. 8798 privind deportarea [Xeniei Bârcă] şi cererea mamei [sale,] Dodon P[arascovia] M[atveevna, anul naşterii 1884...], AM STABILIT:        Bârca Xenia Profirovna, anul naşterii 1908, originară din [satul Morozeni, raionul Orhei,] RSSM, cetăţeană a URSS, în anul 1949 a fost deportată în regiunea Irkutsk, ca membru al familiei colaboraţionistului Bârca Ivan Andreevici, anul naşterii 1904, care era capul familiei, dar nu a fost deportat, deoarece la momentul evacuării s’a ascuns şi în prezent locueşte în RSSM.” [Doc. 11].
„ÎNCHEERE. 12 Iulie 1954, or. Chişinău, RSSM. Eu, împuternicitul executiv superior al Secţiei 2 a Serviciului 4 al KGB pe lângă SM al RSSM, locotenentul major Subotin, examinând materialele dosarului nr. II-1406 al MAI al RSSM privind pe condamnata Moskovciuk [...], AM STABILIT: Moskovciuk Daria Emanuilovna, anul naşterii 1932, originară din RSSM, din ţărani culaci, moldoveancă, cetăţeană a URSS, studii medii, în anul 1949 [la 6 Iulie] a fost deportată din RSSM, împreună cu părinţii, care aveau gospodărie de culac, în regiunea Kurgan”, raionul Mokrousovsk. „Din materialele dosarului nr. 6871 privind evacuarea, se constată că tatăl ei, Moskovciuk Emanuil Constantinovici [...] până în anul 1948 avea 3 ha de pământ, 0,5 ha de vie, 3 cai, o vacă, 2 porci, aproape 40 stupi”. „În Septembrie 1949 ea [Daria] a evadat de la locul deportării şi a plecat spre fostul loc de trai, unde a şi fost arestată.” „La 15 Noembrie 1949 ea a fost arestată şi condamnată de Şedinţa specială pe lângă MAI al URSS, din 10 Februarie 1950, la 20 de ani de muncă silnică, pentru evadare din locul deportării.” [Doc. 12].
„ÎNCHEERE. 13 Iulie 1954, or. Chişinău, RSSM. Eu, colaboratorul MAI al RSSM, locotenentul Diaur, examinând materialele dosarului nr. 3824 privind deportarea lui Tolocica Ignat Vasilievici, anul naşterii 1895, şi soţiei sale Tolocica Pelaghia Dmitrievna, anul naşterii 1891 [...], AM STABILIT: [...] că Tolocica I.V.,  locuind în Moldova în perioada ocupaţiei temporare, a fost numit de autorităţile române în funcţia de viceprimar, iar mai apoi a fost şi primar până la retragerea ocupanţilor, fapt pentru care în anul 1945 a fost condamnat la 5 ani de LCM ca colaboraţionist. În anul 1949, ca membru al familiei unui colaboraţionist, a fost deportată soţia lui, Tolocica Pelaghia Dmitrievna, anul naşterii 1891.
După ispăşirea pedepsei, Tolocica I.V. a plecat benevol la locul deportării soţiei sale, în [raionul Zverniogolovsk,] regiunea Kurgan.” [Doc. 9].
„ÎNCHEERE. 13 Iulie 1954, or. Chişinău, RSSM. Eu, împuternicitul executiv al Serviciului special 1 al MAI al RSSM, locotenentul Zemlianskii, examinând duplicatul dosarului nr. 4596 privind deportarea lui Pascari Pantelei Gheorghevici [...], AM STABILIT: Din Încheerea privind evacuarea, se constată că, capul familiei, Pascari Pantelei Gheorghevici, până în anul 1940 era membru al Partidului Liberal din România, lucra primar în sat, iar în perioada ocupaţiei temporare a teritoriului Moldovei de cotropitorii româno-germani, lucra ca ajutor al primarului, maltrata cetăţenii sovietici. Pascari Pantelei Gheorghevici, anul naşterii 1888, şi soţia lui, Pascari Profira Ivanovna, anul naşterii 1884, au fost evacuaţi din raionul Bălţi, la 6 Iulie 1949, iar la 11 Februarie 1950 au fost condamnaţi de Şedinţa specială pe lângă MSS al URSS, la deportare în regiunea Irkutsk, ca familie a unui colaboraţionist.
Conform informaţiei SRM Tulunsk, regiunea Irkutsk, Pascari P.G. şi soţia acestuia, din luna Mai 1953, se află în casa pentru invalizi din Taişet.” [Doc. 15].
„ÎNCHEERE. 14 Iulie 1954, or. Chişinău, RSSM. Eu, şeful secţiei 4 a Serviciului special 1 al MAI al RSSM, locotenentul major Gavrev, examinând cererea deportatei Bugaeva-Ripa E.M. şi materialele dosarului de supraveghere nr. 2247, AM STABILIT: La 13 Iunie 1941, a fost deportată din oraşul Chişinău, în RSS Kazahă, soţia fostului colaborator al Siguranţei – Ripa-Bugaev Ecaterina Mihailovna, anul naşterii 1900. Soţul ei – Ripa Nicolae Profirovici, aflându-se în surghiun în or. Ivdel, regiunea Sverdlovsk, a decedat la 23 Februarie 1943.
Ripa-Bugaev Ecaterina Mihailovna a lucrat tot timpul în sovhozul «Pahta-Aral», regiunea Kazahstanul de Sud. În prezent suferă de paralizie şi arterioscleroză, este invalidă de grupa II, fapt confirmat de certificatul ambulatoriului central al sovhozului «Pahta-Aral».” [Doc. 7].
„ÎNCHEERE. 14 Iulie 1954, or. Chişinău, RSSM. Eu, inspectorul MAI al RSSM, căpitanul Bugaev [...], AM STABILIT: [...] că tatăl lui Rotariova E.I. – Rotariov Ignatii Dmitrievici, anul naşterii 1887, din anul 1934 şi până în anul 1940 era membru al administraţiei româneşti. [...]
În baza acestor date, Rotariov I.D. şi fiul Rotariov Vergiliu Ignatievici au fost arestaţi în anul 1941, iar familia, în componenţa Rotariova Lidia Antonovna – soţie, Rotariov Constantin Ignatievici – fiu, şi solicitanta Rotariova Evghenia Ignatievna – fiică [minoră], a fost deportată peste hotarele RSSM, în raionul Pudinsk, regiunea Tomsk. Aflându-se în deportare, soţia Rotariova Lidia Antonovna şi fiul Rotariov Constantin Ignatievici au decedat [în 1941], iar unde se află arestaţii Rotariov Ignatii Dmitrievici şi fiul lui, Rotariov Virgiliu Ignatievici, nu se ştie.” [Doc. 8].
„ÎNCHEERE. 15 Iulie 1954, or. Chişinău, RSSM. Eu, inspectorul superior al Secţiei penitenciare a MAI al RSSM, locotenentul major Zakandîkin, examinând materialele dosarului nr. 176 privind deportarea şi cererea deportatului Iovu I.C. [...], AM STABILIT: Iovu Ion Casia-novici, anul naşterii 1892, originar din RSSM, moldovean, cetăţean al URSS, în anul 1949 a fost deportat în regiunea Irkutsk ca naţionalist şi colaboraţionist, împreună cu el fiind deportată şi so-ţia Iovu Elena Efimovna, anul naşterii 1892, ca membru al familiei unui naţionalist.” [Doc. 10].
„ÎNCHEERE. 11 August 1954, or. Chişinău, RSSM. Eu, colaboratorul MAI al RSSM, locotenentul Poleakov, examinând cererea deportatei Lupu Alexandra Feodosievna, anul naşterii 1886, şi duplicatul dosarului nr. 4195 referitor la deportarea acesteia, AM STABILIT:
În Iulie 1949, a fost deportată din satul Bleşteni, raionul Edineţ, în regiunea Kurgan, Lupu Alexandra Feodosievna, anul naşterii 1886, ca membru al familiei unui colaboraţionist. Motiv pentru deportare a servit informaţia, precum că soţul ei, Lupu Ion Loghinovici, locuind pe teritoriul Moldovei temporar ocupat, lucra delegat al primăriei, ţinea legături cu şeful postului jandarmeriei române şi îi denunţa pe activiştii sovietici. În luna Mai 1946, Lupu I.L. a fost condamnat de Tribunalul militar al armatei NKVD la 10 ani de detenţie.” [Doc. 18].
„ÎNCHEERE. 11 August 1954, or. Chişinău, RSSM. Eu, inspectorul superior al secţiei 3 a Serviciului special 1 al MAI al RSSM, locotenentul Cerepanov [...], AM STABILIT:  Cogălniceanu Pavel Vasilievici, anul naşterii 1912, şi soţia lui, Cogălniceanu-Vleju Zinaida Ivanovna, anul naşterii 1935, au fost condamnaţi la 1 Februarie 1950 de Şedinţa specială pe lângă MSS al URSS (procesul-verbal nr. 4-a) la deportare în regiunea Tiumeni, ca familie a unui colaboraţionist. Motiv pentru deportare a servit faptul că, Cogălniceanu P.V. locuind pe teritoriul Moldovei temporar ocupat, fiind ostil puterii sovietice desfăşura activitate de trădător. Personal a participat la arestarea cetăţenilor sovietici evrei, care ulterior au fost împuşcaţi.
Munteanu Fedosii Semionovici, interogat în anul 1944, a declarat că, la escortarea cetăţe-nilor de naţionalitate evreească arestaţi, participa şi Cogălniceanu P.V. Vauşer Ana Mihailovna a declarat că Cogălniceanu P.V. era străjer superior, îi trimetea pe subalterni şi însuşi participa la arestarea cetăţenilor sovietici. Fiind reinterogată în anul 1954, Vauşer A.M. a renunţat la depozi-ţiile anterioare, indicând că nu cunoaşte nimic despre arestarea şi escortarea cetăţenilor sovietici de naţionalitate evreească de către Cogălniceanu P.V. Cetăţenele Alexandrova Marfa Mihailovna şi Belicenco Vera Ivanovna (în anul 1941 au fost arestate de Munteanu F.S.), fiind interogate, nu au depus careva mărturii privind activitatea de trădător a lui Cogălniceanu P.V.
Din materialele controlului seplimentar, se constată că Cogălniceanu P.V. locuia în anul 1941 în satul Bravicea, RSSM, din 1934 până în 1936 a făcut serviciul militar în armata română, din 1942 de asemenea a făcut serviciul militar în armata română, a fost luat prizonier de armata sovietică, s’a întors acasă în 1947.” Din cele expuse, reiese că, „în urma controlului suplimentar, activitatea de trădător a lui Cogălniceanu P.V. nu s’a confirmat.” [Doc. 19].
De toate sunt 93 de Încheeri, 26 de Hotărîri, la care se adaugă, până la 373 de documente transcrise, fel de fel de acte, recursuri, note-raport, rapoarte speciale, informaţii, informaţii speciale, liste, extrase, caracterisări, secrete şi strict secrete, unele adresate Tov. Malenkov G.M. – Secretarul Comitetului Central al PCU[S](b), Secretarului CC al PC(b) din Moldova – Tov. Brejnev L.I., Şefului Secţiei propagandă şi agitaţie a CC al PC(b)M – Tov. Cernenco C.U., precum şi câteva pagini cu fotocopii de documente şi liste de documente, şi cu desene cu execuţii prin împuşcare sau decapitare cu toporul de pădure. Toate fac o carte foarte solidă.
Am să mai extrag din Informaţia, strict secretă, din 15.08.1944, „privind rezultatele mobilizării în Armata roşie a celor supuşi serviciului militar de pe teritoriile eliberate ale RSSM şi faptele de dezertare: După eliberarea raioanelor RSSM de sub ocupaţia româno-germană, de către organele puterii sovietice, organizaţiile de partid şi Comisariatul militar al RSSM au efectuat un lucru enorm pentru organizarea evidenţei militare şi chemarea supuşilor militari din rezervă în Armata roşie şi la muncă. / Comisariatele militare raionale din raioanele eliberate ale RSSM au finalizat evidenţa supuşilor militari din rezervă către 15 Aprilie 1944. La evidenţă, conform listelor, au fost luate 164457 persoane supuşi militari din rezervă şi 6998 persoane recruţi născuţi în anul 1927. Acest lucru preliminar a dat posibilitate comisiilor de recrutare să efectueze cu succes mobilizarea. / În resultatul mobilizării au fost înrolaţi în armată 112073 persoane, din ei: / Potriviţi pentru serviciul militar – 103285 persoane. Potriviţi pentru serviciul auxiliar – 8773 persoane. Potriviţi pentru muncă fizică – 15 persoane.” Au fost şi casuri de eschivare: „În raionul Otaci, supuşii militari de la două sovete săteşti (Cricicani şi Horodişte) timp de două zile nu s’au prezentat la centrul de recrutare. S’a stabilit că neprezentarea a fost causată de activitatea unor elemente duşmănoase, care răspândeau svonuri, că în zilele următoare se va întoarce armata română. Din cei patru conducători ai acestui grup, 2 au fost arestaţi, iar 2 au dispărut.” S’au înmulţit şi casurile de dezertare din Armata roşie, care „la început aveau un caractar izolat, mai târziu devenind un fenomen de masă. Numărul de dezertori şi persoane care se eschivează de la înrolarea în Armata roşie a ajuns la cifre enorme. Astfel, în perioada Aprilie-Iunie, au fost reţinute de către organele NKVD 4321 persoane, din ele dezertori – 3819 persoane, şi care se eschivează – 502 persoane.” „Majoritatea dezertorilor şi persoanelor care se eschivează de la mobilizare, ziua se ascund în păduri, tufişuri, rîpele din apropierea localităţilor, iar uneori chiar în localităţi şi noaptea muncesc în câmp.” [Doc. 135]. Ţărani sadea. La fel va proceda, scăpat de sub escorta lui Emil Bodnăraş, şi generalul Gheorghe Mosiu, comandantul Armatei a 4-a din Transilvania, ascuns 10 ani în casa sorei sale la Proviţa: săpa noaptea o grădină întreagă.
Octavian Onea