24 septembrie 2019

Ambulanţa Câmpina se confruntă cu grave probleme de personal, de dotare şi organizatorice

  • Doar patru echipaje din şapte se deplasează la urgenţele solicitate prin 112
  • Trei ambulanţe din patru nu au medic şi în multe situaţii ajung cu întârzieri de peste 60 de minute la pacienţi

Au trecut 30 de ani de la căderea comunismului şi serviciile publice din România au rămas, în marea lor majoritate, la acelaşi stadiu de organizare, dotare şi mentalitate ca în epoca ceauşistă, atunci când rezolvarea tuturor problemelor, fie că era vorba de viaţa oamenilor ori de bunul mers al societăţii dependente de stat, avea răspunsuri de genul: „lasă, că merge şi aşa!”, „facem şi noi ce putem!” ori „vorbiţi cu cei de sus, din conducere, că ei hotărăsc”. Sloganele acestea păguboase rezistă şi azi în mentalitatea multor angajaţi  la Stat, care se complac în a acoperi grave defecţiuni în sistemul public şi în a duce mai departe această epavă a delăsării şi incompetenţei româneşti, de dragul unui loc de muncă plătit bine, în multe cazuri călduţ şi neacoperit de pregătirea profesională a celui angajat, în structura exagerat de stufoasă a lefegiilor plătiţi din bani publici.  Cel mai nimerit exemplu în acest sens este tragedia din clubul bucureştean „Colectiv” unde au murit, arşi de vii, în urma acestor grave defecţiuni din sistemul serviciilor publice şi a mentalităţii ticăloase despre care vorbeam mai înainte, zeci de oameni nevinovaţi. Nu mai vorbim de întâmplările zilnice ce scot la iveală, în toată ţara, monstruozităţi pe care Statul, prin instituţiile sale publice, este incapabil să le gestioneze. La prima vedere suntem tentaţi să aruncăm toată vina în spatele conducătorilor Statului, indiferent de culoare politică, fără să conştientizăm că sistemul pe care îl blamăm s-a născut şi merge mai departe odată cu noi toţi cei care îl acceptăm şi care ne ascundem în spatele capitulării prezentului, care sună cam aşa: „Ce să facem?! Nenorociţii ăştia care ne conduc nu sunt în stare de nimic. Asta e România!” Oare conştientizăm că de fiecare dată când auzim, ne trece prin minte ori răspundem în acest mod nu facem altceva decât să adâncim prăpastia în care ne aflăm? Probabil că nu. 


În articolul de faţă nu ne-am propus să facem o analiză a cauzelor care ne-au adus în acest punct, ar fi mult de discutat, ci mai degrabă să prezentăm încă o situaţie revoltătoare ce poate avea consecinţe foarte grave în ceea ce priveşte viaţa oamenilor, supravieţuirea lor în momentele critice, şi anume faptul că Serviciul de Ambulanţă Câmpina se confruntă cu grave probleme de personal, de dotare şi chiar organizatorice. 
Enumerăm în continuare câteva aspecte care scot în evidenţă situaţia de neconceput în care se află acest serviciu public: 
- Ambulanţa Câmpina are doar un singur medic pentru cele patru echipaje funcţionale care se deplasează la cazurile solicitate prin numărul naţional de urgenţă 112. Asta numai în timpul celor opt ore de program ale acestuia, în rest echipajele nefiind însoţite de medic. Un lucru foarte grav, în condiţiile în care asistenta medicală şi ambulanţierul nu au competenţele unui medic calificat pentru a oferi primul ajutor.
- Ambulanţa Câmpina are în dotare şapte autoutilitare, unele aproape ieşite din uz, care nu mai corespund de multă vreme standardelor actuale de prim ajutor. Din cele şapte utilitare, trei stau nefolosite din lipsă de personal, iar restul de patru sunt utilizate în mod frecvent, una dintre acestea din urmă fiind aproape zilnic cerută la intervenţii în Ploieşti. În aceste condiţii, cele trei autoutilitare rămase trebuie să asigure urgenţele în Câmpina, Valea Doftanei, Breaza, Şotrile, Poiana Câmpina, Băneşti, Brebu, Telega, Cornu, Măgureni, Talea şi, în caz de accident pe DN1, de la Paralela 45 până la Nistoreşti. Aşa se explică faptul că, în unele zile, echipajul solicitat prin numărul naţional de urgenţă 112 soseşte cu întârzieri de peste 60 de minute (!!!), întârzieri ce pot fi fatale pentru pacienţi în unele cazuri. 
- Este ştiut faptul că Serviciul de Ambulanţă, la nivel naţional, programează deplasările la solicitanţi în funcţie de anumite criterii. Neoficial, însă, se aplică şi criteriul vârstei, astfel că pacienţii trecuţi de vârsta de 80 de ani, cel puţin în judeţul Prahova, nu sunt consideraţi cazuri prioritare, indiferent de afecţiune şi mai ales dacă au un istoric în ceea ce priveşte solicitările intervenţiilor de urgenţă, dacă în acelaşi momentul mai sunt în aşteptare persoane mai tinere. Acest criteriu neoficial şi absolut discriminatoriu de selecţie ne-a fost confirmat de către mai multe cadre medicale din spitalele prahovene şi inclusiv de către un ambulanţier care a dorit să-şi păstreze anonimatul. Nu mai spunem de faptul că, de multe ori, ambulanţele ajung la alte adrese decât cele de unde s-a făcut solicitarea, că pierd timp preţios în aceste situaţii şi că deseori personalul (asistenta şi şoferul) nu face faţă efortului de a transfera pacientul pe targă ori în autoutilitară. 
Aşa stând lucrurile, am încercat să obţinem câteva explicaţii ori un punct de vedere din partea reprezentanţilor Serviciului de Ambulanţă Câmpina, însă aceştia s-au ferit de orice declaraţie, invocând faptul că nu au voie să vorbească şi că singurii abilitaţi în acest sens sunt şefii de la Ploieşti. Neoficial, angajaţii se plâng de condiţiile grele de muncă, de lipsa dotărilor, de stresul cotidian şi de faptul că nicio autoritate nu se implică să le rezolve problemele. Blamează sistemul, vor să se schimbe ceva, dar nu vor să apară în prim plan şi să arate aceste grave neajunsuri. Le e frică să nu se pună rău cu şefii ori chiar să nu-şi piardă locul de muncă. Paradoxal, aceşti oameni muncesc într-un ritm infernal, au salarii mici în comparaţie cu mulţi angajaţi ce primesc leafă de la stat şi nefiresc de mici în comparaţie cu întreaga pleiadă de demnitari ce populează sistemul bugetar. Cu toate acestea, se complac în acest cerc vicios îngroşând rândul celor care ridică din umeri şi susţin că „asta este România şi nu putem face nimic”. 
Tot neoficial, un ambulanţier cu vechime în meserie ne-a mărturisit că „în situaţia de faţă, să te ferească Dumnezeu să ai nevoie urgentă de Ambulanţă într-o zi cu multe evenimente, că rişti să mori cu zile!”. Omul recunoaşte că nimeni nu face nimic să schimbe situaţia de ani de zile şi că nu vrea să îşi facă probleme spunând deschis adevărul. Dincolo de acest tip de laşitate specifică individului ce trăieşte într-o societate divizată în care valorile colective şi solidaritatea au fost spulberate prin dihonie, pauperitate şi incultură, oamenii aceştia din prima linie a unui serviciu public de care depinde, în mod direct, viaţa omului nu sunt de condamnat şi mai mult decât atât trebuie felicitaţi pentru că reuşesc să strângă din dinţi şi să meargă mai de parte în condiţii greu de imaginat. Ei sunt primii care ajung să salveze vieţi şi tot primii care întâmpină furia celor nemulţumiţi ori disperaţi de eşecul unui sistem bolnav. Adevăraţii vinovaţi sunt cei care au puterea de decizie, ştiu bine ce se întâmplă şi nu fac nimic. 
Potrivit site-ului www.ambulantaprahova.ro, „Serviciul de Ambulanță Județean Prahova are sediul central în Ploiești și 10 substații repartizate teritorial astfel încât promptitudinea la solicitări să fie cât mai bună. Substațiile sunt organizate astfel: 7 în urban (Comarnic, Băicoi, Câmpina, Mizil, Sinaia, Slănic, Văleni, Urlați) și 2 în rural (Bălțești şi Ciorani). Substația Câmpina este situată în apropierea Spitalului Municipal Câmpina. Asigură urgențele pentru municipiul Câmpina, precum și zonele adiacente, Valea Doftanei, Breaza, precum și DN1 de la paralela 45 până la Nistorești. Teritoriul deservit este în unele cazuri foarte accidentat (Şotrile, Valea Doftanei, Breaza, Poiana Câmpina), iar distanțele foarte mari ale acestora față de sediul central face ca în unele situații (anotimp rece, etc.) promptitudinea să fie în jur de 30 de minute. Medici 2; Asistenți medicali 13; Ambulanțieri 12”.
În ceea ce priveşte promptitudinea şi numărul de medici, realitatea îi contrazice pe cei de la Ambulanţa Prahova. 
În cursul zilei de ieri, am încercat în repetate rânduri să luăm legătura cu şefii instituţiei prahovene în speranţa că vom găsi răspunsuri legate de problemele de la Câmpina. Din păcate, la numărul de telefon disponibil pe site nu răspunde nimeni. 

Editorial. DEMOCRAȚIA LIMITATĂ

Vineri, 20 septembrie, în cadrul Seratelor culturale Elstar, organizate în spațiul generos al librăriei cu acelaşi nume, acest proiect înviorător al atmosferei culturale din oraș, pus la cale cu remarcabilă perseverență de prietenul nostru Codruț Constantinescu, au fost doi invitați: Armand Goșu și Octavian Manea. Cei doi au prezentat asistenței (din păcate mult prea redusă față de tradiția precedentelor serate și a importanței temei) o apariție editorială recentă de la editura Corint: Democrația sub asediu. România în context regional. 


Este vorba de o culegere de șapte studii despre situația democrației în state din estul Europei (inclusiv Rusia și Turcia), coordonat de cei doi. Într-o vreme în care televiziunile și presa scrisă ne oferă tot felul de „analize” ale unor părerologi, într-un spațiu cultural prea puțin interesat de politica internațională și mult mai atras de conspirativisme vulgare, astfel de perspective din partea unor oameni strict specializați sînt reconfortante și îmbogățitoare. La începutul anilor 90, Francis Fukuyama lansa o profeție optimistă, după care „lumea” se va alinia democrațiilor liberale, Phillips Huntington, dimpotrivă, anticipa linii de ciocnire a civilizațiilor, de războaie „culturale”. Ambele profeții s-au dovedit, pînă azi, greșite. Reunirea „Europei vechi” cu cea „nouă” se dovedește un proces mult mai complicat decît credeam cu toții în anii de după revoluție. 
Nu pot face aici o recenzie a cărții, doar voi arunca o privire fugară pe primul studiu, aparținînd lui Alexandru Gussi, care prezintă situația regimurilor politice în România,în special după aderarea la NATO și UE. În degringolada care marchează actuala campanie electorală, o astfel de analiză este mai mult decît utilă. Concluzia studiului, pe care am pus-o în titlu, este aceea că avem o democrație limitată. Autorul observă că, din chiar felul în care numim diferite etape istorice postrevoluționare: regimul Iliescu, regimul Năstase, regimul Băsescu, regimul Dragnea, rezultă o personalizare care nu este deloc democratică. În viziunea clasei noastre politice, democrația se reduce la o (imperfectă și ea) democrație electorală, care a suferit de-a lungul celor trei decenii suișuri și perioade acute de de-democratizare, cum este cea actuală. Saltul spre o democrație liberală, în sensul politologic al expresiei, nu s-a făcut. „Partidele sunt prea puțin reprezentative, justiția nu e independentă, structurile militare sau de securitate nu prezintă destule garanții de neutralitate față de jocul politic, mass media e parțial controlată etc”. Modelele autoritariste ispitesc cam toți liderii noștri. Din motive analizate cu subtilitate de autor, ținînd de moștenirea comunistă (decomunizarea nu a fost dusă pînă la capăt) și de contextul socio-istoric. Partidul-stat este modelul fundamental al PSD, „partidul fondat de Ion Iliescu rămânea caracterizat printr-o atitudine ambiguă, dacă nu chiar ostilă pluralismului societății civile și ideii de împărțire a puterii cu alți actori politici, sociali, economici. PSD rămâne partidul jocului dublu, fiind în acest sens un demn continuator al FSN, care, încă în 1990, juca atât cartea partidului reformator, cât și pe cea a partidului-stat, care  mai degrabă protejează instituțiile decât le schimbă”. 
Ceea ce a adus nou politica ultimilor trei ani a fost renunțarea la mimare și asumarea, cel puțin de către unii lideri, a unui discurs public anti-european și anti-democratic fățiș. Este o etapă nouă, desigur. Că este vorba de o democrație șchioapă o arată de exemplu momentul demonstrațiilor masive din iarna lui 2017: „poporul din stradă relativiza astfel poporul prezent la alegeri”. Care dintre cele două „popoare” este mai reprezentativ pentru democrație? Un moment de răscruce a fost acela al încheierii tranziției, odată cu intrarea în NATO și UE. De atunci, politicienilor le-a fost imposibil să mai propună un scop de țară. Și societatea s-a divizat la nesfîrșit, după diferite interese, un subiect de consens fiind imposibil de găsit. Menționez o observație foarte subtilă care explică entuziasmul pro european al populației (statisticile dădeau o cifră de negăsit în alte țări) ca o reacție a electoratului care se dorea astfel apărată de „Europa” de agresiunea și incompetența coruptă a unei clase politice antagonice. În chestiunea justiției, care ne-a mobilizat social cel mai mult în ultimii ani, se resimte puternic același impuls de a căuta ajutor în democrația europeană. Și, în lipsa unei opoziții politice interne cît de cît articulate, acesta rămîne singurul sprijin al unei societăți civile pro europene și adeptă a democrației liberale. De unde și acuzațiile de „trădare” care li se adresează de către purtătorii de cuvinte ai puterii. „Se instalează astfel un aparent clivaj social între pro-europeni și naționaliști, un clivaj care este instrumentalizat politic și nu face decât să ascundă necesitatea democratizării. Cu toate acestea, beneficiarii clivajului, de o parte și de alta, preferă să evite punerea în discuție a ADN-ului sistemului de putere din România bazat pe democrația limitată”.
Christian CRĂCIUN

Concertul Ploieşti Big Band Jazz Society, partea luminoasă a Serbărilor Toamnei la Câmpina

A trecut şi cea de-a 12-a ediţie a Serbărilor Toamnei la Câmpina, eveniment care ar fi trebuit să ne bucure pe toţi şi în urma căruia să rămânem cu amintiri frumoase. Din păcate nu a fost aşa, chiar dacă, la prima vedere, foarte mulţi dintre participanţii la festivităţi şi vizitatori ai bâlciului de pe Bulevardul Carol I păreau mulţumiţi în faţa grătarelor pe care sfârâiau micii, pastrama şi fripturile stropite cu vin şi bere. Atmosfera de talcioc, combinată cu aceea de berărie ieftină de cartier, nu face cinste oraşului socotit odinioară ca fiind unul cu cel mai mare număr de intelectuali raportat la numărul de locuitori şi nici memoriei marilor oameni de cultură care au înnobilat aceste locuri trăind şi desăvârşindu-şi operele la Câmpina.


Să încercăm un exerciţiu de imaginaţie şi să ne închipuim ce reacţie ar fi avut savantul B.P. Hasdeu, pictorul Nicolae Grigorescu ori scriitorul Geo Bogza dacă ar fi fost invitaţi să ia parte la Serbările Toamnei 2019!



Faptul că în ultimii ani ne minunăm tot mai des de acest format de bâlci al Serbărilor Toamnei, că în marea lor majoritate cetăţenii reacţionează negativ la ceea ce văd şi că nu se ia nicio măsură în acest sens, spune multe despre cei din administraţia locală care se ocupă de organizarea aşa-zisei serbări.
Partea bună a manifestării stradale de anul acesta a fost programul artistic care, cu unele excepţii, a încântat publicul spectator prezent în număr destul de mare, atât sâmbătă, 21 septembrie, la spectacolele folclorice, cât şi duminică, 22 septembrie, la concertul trupelor Lino Golden, What’s Up, Amna şi The Motans. 



Partea luminoasă a Serbărilor Toamnei a fost însă concertul extraordinar susţinut de Ploieşti Big Band Jazz Society, care s-a desfăşurat duminică, începând cu ora 18.00, în Parcul Regele Mihai I. Bandul ploieştean, adus la iniţiativa comisiei de cultură a Consiliului Local, cu concursul directorului Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploieşti, Vlad Mateescu, a primit aplauze la scenă deschisă din partea unui public numeros, iubitor al muzicii de gen. Foarte mulţi dintre cei prezenţi la concert s-au declarat încântaţi de ceea ce au văzut şi au cerut ca pe viitor să se organizeze cât mai des astfel de evenimente în parcul central. 

STOICA TEODORESCU ȘI PRIMA ISTORIE A CÂMPINEI

Avanpremieră la o mult-așteptată reeditare

S-a scurs, iată, aproape un veac de la apariția primei sinteze despre istoria orașului nostru. Celebrarea centenarului Războiului de Întregire Națională (1916-1919) prilejuiește în mod fericit reeditarea lucrării profesorului Stoica Teodorescu, personalitate marcantă din elita intelectuală a Câmpinei, care a lăsat istoriografiei locale, în 1924, o lucrare fundamentală: „Monografia orașului Câmpina. Istoric și documente. Cu mai multe planșe și 3 hărți” (Tipografia „Gutenberg” Mihail S. Gheorghiu, Câmpina).


Despre Stoica Teodorescu au mai scris cercetători prahoveni (mai documentați fiind Mihai Apostol și Constantin Dobrescu), așa că vom puncta aici doar aspectele biografiei sale de până în anii ’20, completate cu mici investigații proprii. Originar dintr-un sat de pe valea Teleajenului, el era fiu de preot, astfel că a primit o bună educație umanistă. Născut în 1887, a urmat la Ploiești - chiar în anii reformelor școlare ale marelui Spiru Haret - cel mai prestigios liceu al județului, Sfinții Petru și Pavel (al cărui director avea să ajungă la apogeul carierei). Luându-și bacalaureatul la vârsta de 21 ani, și-a făcut apoi studiile superioare la Universitatea din București (Facultatea de Litere și Filosofie). Între timp a devenit sublocotenent - absolvind probabil și Școala Militară de Infanterie. În vara anului 1914, când lumea intrase în Marele Război, proaspătul licențiat în istorie și geografie se angajează ca arhivist-paleograf la Arhivele Statului din București, conduse pe atunci de Dimitrie Onciul. După declanșarea Războiului de Întregire va lupta, ca ofițer în rezervă, în Batalionul II din Regimentul 47 Infanterie Prahova. Participă la Bătălia Sibiului (septembrie 1916) și la luptele de pe valea Oltului (octombrie), de multe ori în linia întâi, căzând prizonier în lupta de pe muntele Rigla (lângă Robești-Vâlcea) pe 28 Octombrie 1916. După doi ani de prizonierat în vestul extrem al Germaniei (în lagărul de la Crefeld, pe Rin), revine acasă odată cu victoria Antantei și intră în învățământ, unde va face carieră. În primul an a fost suplinitor la liceul din Giurgiu, iar în octombrie 1919 avea să ajungă prin transfer la proaspăt-înființatul gimnaziu (ulterior liceu) de băieți din Câmpina – unde a predat inițial limba română, apoi geografia și istoria.
Reeditarea Monografiei sub formă de ediţie anastatică, la iniţiativa Comisiei de cultură a Consiliului Local, are loc, așadar, la un secol de la venirea tânărului profesor în orașul nostru, celebrând astfel și un veac de existență a instituției școlare; liceul Dimitrie Știrbey este cel care l-a ținut la Câmpina, pentru aproape opt ani de zile, pe acest intelectual de excepție.
Când a venit la Câmpina, profesorul avea

INEDIT. Fiul lui Bacovia

Acribic cu o cât de obișnuită hârtiuță, un carton oarecare, cu anii asemenea mostre ale arivismului de care un colecționar de documente „se îmbolnăvește”, am descoperit într-un plic vreo câteva schițe desenate la repezeală, acum aproape 40 de ani, după figura lui Gabriel  –  fiul poetului  George Bacovia. Datate  „5. XII.1982 Bușteni”, o zi de duminică, aceste desene „dintr-o bucată” păstrează anatomia – moștenită din părinții lui. Se știu liniile ei – a acelui Gabriel Bacovia marcat, din păcate, ereditar, pe de o parte, de trăsăturile arborelui din care a răsărit, pe da alta, de povara renumelui, îndeosebi al tatălui său, amprentat și de însușirile transmise de gena aceleia care i-a dat viață: Agata Grigorescu Bacovia.
În ceața izbucnind sacadat din vălătucii lulelei, am surprins, în câteva contururi, interiorizările personajului – tot timpul în monotonia unei tristeți dusă și uitată pe gânduri, sonorizată de versurile sale citite monosilabic, cu vocea aidoma aceeași a autorului „Plumb”-ului. 
Invitat să ia cuvântul, Gabriel – relatând despre una din întâlnirile tatălui său cu Cezar Petrescu, amândoi moldoveni și scriitori – a  reprodus timbrul glasului bacovian, pe care, în absența unei viori în plin lamento, l-a învăluit în tăcute spirale albăstrii, pâcâind luleaua cu o lacomă savoare tabagică. Momentul a durat cam o jumătate de oră, pentru că, poziționat de curbura spinării cu accent sferic în zona umerilor, era nevoit să alterneze șederea: când pe scaun, când, cu greu, aplecat, în picioare – în semn de respect față de publicul foarte curios să îl vadă pe succesorul autorului „Scânteilor galbene”.
Scenele s-au petrecut atunci, pe 5. XII.1982, la Bușteni, în ambianța aniversării a 90 de ani de la nașterea lui Cezar Petrescu – 1 decembrie 1892 – proiect istorico-literar inițiat și guvernat de Smaranda Chehata, soră a scriitorului, găzduit de o clădire inițial hotel, situată pe strada ce poartă numele autorului  ÎNTUNECĂRII și al lui FRAM – URSUL POLAR, edificiu care, având o sală confortabilă, cu voia primăriei, distinsa doamnă, cândva profesoară de franceză și partenera secretarului poetului Omar Lara, a rememorat – cu sfântă venerație – viața familiei Petrescu și a scriitorului. 


Prezența lui Gabriel Bacovia sigur că avea să atragă atenția publicului, mie – până la extaz și precipitare, uitând la un moment dat că trebuie să spun câteva cuvinte, după prof. Christian Crăciun, despre Cenaclul literar și artistic întemeiat de mine, cu 20 de ani în urmă, la Clubul Fabricii de Anvelope VICTORIA Florești și care purta numele faimosului gazetar și romancier aniversat. Grăbeam schițele, tensionat „să fur” conformația profilului junelui Bacovia (în expresia indubitabil bacoviană), pe niște hârtii norocos aruncate în geantă. Profil a la Chopin, gravându-se în fumul și în semi-întunericul sălii, Gabriel ni-l restituia pe Bacovia într-o variantă poetică veridic sumbră, pe care o ploaie venită brusc din creștetul Caraimanului a sublimat-o sălbatic,cu naturalețea ei auditivă.
În larma foșnitoare furișată de afară, învăluit în șerpii de fum ai straniei pipe – gesticulând când într-o mână când în cealaltă –, prin glasul fiului său, Gabriel, sala asculta vrăjită vocea seplucrală a lui Bacovia – Poetul: „De-atâtea nopți aud plouând,/ Aud materia plângând.../ Sunt singur și mă duce-un gând/ Spre locuințele lacustre.// Și parcă dorm pe scânduri ude,/ În spate mă izbește-un val -/ Tresar prin somn și mi se pare/ Că n-am tras podul de la mal.// Un gol istoric se întinde,/ Pe-aceleași vremuri mă găsesc.../ Și simt cum de atâta ploaie/ Piloții grei se prăbușesc.//  De-atâtea nopți aud plouând,/ Tot tresărind, tot așteptând.../ Sunt singur și mă duce-un gând/ Spre locuințele lacustre...”
Serghie Bucur

Centrul Medical SanConfind oferă servicii medicale de calitate în 12 specialități

(P) Cei care au călcat pentru prima dată pragul Centrului Medical SanConfind și-au dat seama, în foarte scurt timp, că în acest spital pacientul este cea mai importantă persoană; că toate serviciile medicale îi sunt dedicate cu cea mai atentă și mai competentă îngrijire, cu profesionalism și empatie. Cei care au revenit aici și-au întărit prima impresie, înțelegând totodată de ce managementul SanConfind este străbătut ca un fir roșu de următoarea motivație, de următorul scop: ”Ne-am pus în locul pacientului și, pornind de la nevoile sale, am construit un centru medical multidisciplinar, cu o echipă de profesioniști care să îi stea alături.” Este un principiu simplu, dar fundamental, un principiu de bun-simț pentru orice unitate sanitară, dar care este respectat arareori în sistemul medical românesc
Spitalul SanConfind și-a început activitatea în aprilie 2015, prima sa structură funcțională fiind Baza de Tratament și Recuperare Medicală, secție care și-a cucerit rapid o faimă bine meritată, în special datorită hidrokinetoterapiei în care se folosesc ape minerale cu o salinitate foarte ridicată (apropiată de cea a Mării Moarte), precum și a procedeelor de fizioterapie realizate cu împachetări de nămol sapropelic de Techirghiol, aparatură medicală ultraperformantă, echipamente robotizate etc. Ulterior, au fost deschise mai multe cabinete din cadrul Policlinicii SanConfind, apoi secția Obstetrică-Ginecologie (cu Maternitatea SanConfind), continuând cu servicii de chirurgie generală, spitalizare de zi etc. Astăzi, SanConfind oferă servicii medicale în 12 specialități: gastroenterologie, obstetrică-ginecologie, dermato-venerologie, endocrinologie, medicina muncii, pediatrie-neonatologie, pneumologie, diabet, nutriție și boli metabolice, cardiologie, recuperare medicală, chirurgie generală, ortopedie.  



Secția Recuperare Medicală

Serviciile medicale ale acestei secții sunt doar cu plată. Totuși, pentru tratamentele balneo pacienții pot plăti și cu tichete de vacanță. Specialiștii SanConfind pot diagnostica și trata numeroase afecțiuni: artroze, boli reumatismale, osteoporoză, entorse, fracturi, afecțiuni abarticulare, afecțiuni ale sistemului nervos, ale căilor respiratorii, circulație periferică deficitară etc.  În urma consultației se face un plan de tratament cu procedurile recomandate pe o perioadă stabilită de timp: hidriokinetoterapie în apă sărată de izvor, kinetoterapie, proceduri cu nămol de Techirghiol, electroterapie (curenți interferențiali, diadinamici, galvanoterapie), saune (uscată și umedă), duș Vichy, băi de plante etc.  Secția oferă și servicii de spitalizare de zi. 

Secția Obstetrică-Ginecologie

În cadrul secției funcționează Maternitatea SanConfind, una dintre cele mai moderne din țară, foarte apreciată de mamele care au născut aici. Viitoarele mămici sunt bine consiliate cu privire la perioada gravidității, astfel încât sarcina să poată fi dusă la bun sfârșit, iar nașterea să decurgă în condiții de totală siguranță. Se pot efectua ecografii de sarcină, inclusiv ecografii morfologice – trim I, și se pot recolta analize ginecologice specifice. De asemenea, în Baza de Recuperare se pot efectua, cu recomandare medicală, proceduri de kinetoterapie și masaj pre- și postnatal. Vă puteți adresa oricând medicului specialist ginecolog pentru un sfat util legat de sănătatea dumneavoastră. Screeningul anual, prin efectuarea testului Babeș – Papanicolau, cu ajutorul căruia puteți depista precoce eventuale probleme la nivelul colului uterin, este important pentru dvs, indiferent de vârstă. Un simplu consult vă poate salva de la multe complicații, deci nu ezitați să vă programați cât mai repede. Totodată, secția O-G oferă servicii de spitalizare de zi, precum și servicii medicale decontate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Spitalizare de zi

Pentru a vă asigura un confort sporit în actul medical dedicat vindecării cât mai rapide a afecțiunilor dvs., pentru o monitorizare riguroasă a stării dumneavoastră de sănătate, vă oferim servicii de spitalizare de zi, la indicația medicului, contra cost sau cu finanțare asigurată de către CNAS. Puteți fi spitalizat maximum 12 ore, în condiții hoteliere deosebite, în vederea unor investigații mai amănunțite, a unor tratamente sau intervenții rapide și sigure. În rezervele noastre cu unu sau două paturi veți primi toată îngrijirea  medicală necesară, astfel încât veți putea pleca acasă în aceeași zi. Specialitățile medicale în care se oferă servicii de spitalizare de zi, prin CNAS: cardiologie, dermatologie, gastroenterologie, diabet, nutriție și boli metabolice, obstetrică-ginecologie. 

Chirurgie generală

În cadrul serviciilor de chirurgie generală, puteți beneficia de consultații și mici intervenții chirurgicale. Sala de mici intervenții este dotată cu aparatură și instrumentar de ultimă generație: masă de operații Trumpf, consolă de gaze medicale, lampă chirurgicală, defibrilator, ventilator portabil, instrumentar de mică chirurgie, electrocauter și materiale sanitare de cea mai bună calitate. În funcție de situație, activitatea medicului chirurg poate fi asistată de către medici specialiști ATI și completată cu servicii – suport efectuate în Laboratorul de analize medicale (de sânge), precum și în Departamentul de imagistică medicală. Servicii de spitalizare de zi și în această specialitate.

Cabinetul Endocrinologie
Endocrinologia este o ramură a medicinei care se ocupă cu studiul glandelor endocrine și al hormonilor produși de acestea. Dereglările  oricăreia dintre glandele endocrine pot duce la tulburări grave în organism, cu o simptomatologie extrem de diversă, motiv pentru care pacienții ajung de cele mai multe ori la alte specialități medicale. De aceea este foarte important ca medicii din alte specialități sau medicul de familie să vă îndrume către endocrinolog ori de câte ori nu își pot explica anumite simptome sau când administrarea unui anumit tratament nu are efectul scontat. Serviciile medicale ale acestui cabinet se pot deconta prin CNAS (Casa Națională de Asigurări de Sănătate).

Cabinetul Gastroenterologie
Cabinetul de gastroenterologie are dotări și oferă servicii aliniate la standardele europene, punând la dispoziția dumneavoastră un personal medical experimentat, specializat în efectuarea de endoscopii, colonoscopii etc. Procedurile pot avea scop diagnostic sau terapeutic, după caz, utilizând aparatură de ultimă generație: Olympus Evis Extera III. Alături de o eficientă comunicare medic – pacient, obiectivul final al acestui cabinet este stabilirea corectă a diagnosticului și al conduitei terapeutice.

Cabinetul Dermato-Venerologie
Când observați primele leziuni la nivelul pielii, trebuie să vă prezentați imediat la medicul dermatolog, deoarece un simptom banal, gen prurit (mâncărime), poate să fie dat de un psoriasis, de o alergie, de maladia numită ”zona zoster” sau chiar de o infecție fungică. Pe măsură ce încercați diverse produse de uz local (creme, pomezi, unguente) din diverse surse (prieteni, familie, vecini, farmacie), leziunile se modifică și apoi devin greu de recunoscut și interpretat, respectiv de tratat. Cu alte cuvinte, acestea îngreunează diagnosticul, inclusiv tratamentul adecvat. Se oferă servicii de spitalizare de zi, dar și servicii decontate prin CNAS.

Cabinetul Pneumologie
În cabinetul Pneumologie din Policlinica SanConfind realizăm la standarde înalte depistarea, diagnosticarea, tratarea și recuperarea bolnavilor care suferă de boli ale aparatului respirator (boli pulmonare, bronhice, pleurale și ale mediastinului), prin mijloace neinvazive. Consultațiile din cadrul cabinetului Pneumologie SanConfind pot fi completate cu investigații de specialitate, precum spirometria și pulsoximetria, radioscopii, radiografii. Servicii medicale decontate prin CNAS.
Cabinetul Medicina muncii
Firmele/organizațiile care doresc un parteneriat cu Centrul Medical SanConfind, pentru servicii de medicina muncii, pot încheia contracte pentru angajați, conform normelor în vigoare.  Prețurile sunt avantajoase pentru angajatori, iar serviciile vor fi efectuate cu promptitudine.

Cabinetul Diabetologie
Denumirea completă a cabinetului este ”Diabet, nutriție și boli metabolice”, pentru că aici nu se tratează doar cei bolnavi de diabet, ci și cei care suferă din cauza altor tulburări metabolice (obezitatea, guta etc). În ultimul deceniu, din cauza stilului de viață modificat și al sedentarismului, asistăm la o creștere a numărului de pacienți cu diabet zaharat, chiar și în rândul copiilor. La nivel global, s-a constatat că peste 387 de milioane de persoane au diabet. Nu ezitați să vă prezentați în scop preventiv, atât la medicul de familie, cât și la diabetolog, evitând astfel această afecțiune cronică. Afecțiunile secundare generate de diabet pot fi neurologice, hepatice, cardiace. De asemenea, ele pot duce la un retard al dezvoltării armonioase a corpului. Spitalizare de zi și servicii decontate prin CNAS.

Cabinetul Neonatologie
În cabinetul Neonatologie SanConfind  (situat în Câmpina, la ”Casa cu lei”), pe lângă consultațiile obișnuite, vă oferim consiliere cu privire la beneficiile multiple ale alăptării. Prin respectarea unei alăptări corecte, bebelușul dumneavoastră va avea cea mai sănătoasă sursă de hrană. De asemenea, pentru dezvoltarea armonioasă a copilului, vă stăm la dispoziție cu diverse proceduri în Baza de Recuperare, precum: masaj nou-născut, kinetoterapie (gimnastică medicală pediatrică) etc. De asemenea, vă oferim investigații medicale, analize de laborator sau servicii specifice (fototerapia).

Cabinetul Pediatrie
Lucrăm în strânsă colaborare cu medicii noștri de recuperare, de pneumologie, cardiologie, ortopedie, dermatologie etc. Ne dorim ca, pe parcursul vizitelor dumneavoastră la medicul pediatru sau la medicul neonatolog, să aveți tot confortul necesar, timp de așteptare minim și rezolvarea rapidă a tuturor problemelor de sănătate ale copilului dvs.

Cabinetul Cardiologie
Consultațiile presupun o evaluare clinică deosebit de completă, prin examen ecocardiografic, EKG, la care, în funcție de patologia depistată, se poate adăuga monitorizare Holter EKG, respectiv monitorizare Holter TA. Încercăm, în acest fel, să realizăm o prevenție primară a bolilor cardiovasculare prin depistarea precoce a factorilor de risc, asociați cu apariția bolii cardiace ischemice. De asemenea, dacă ați avut deja un eveniment cardiovascular (de exemplu, infarct miocardic sau AVC), dorim să realizăm o prevenție secundară eficientă pentru a împiedica apariția unui nou eveniment acut de acest fel. Oferim spitalizare de zi și servicii decontate prin CNAS.

Cabinetul Ortopedie
Denumirea completă a specialității este ”ortopedie și traumatologie”. Este o specialitate chirurgicală care se ocupă cu depistarea, diagnosticarea, tratarea și recuperarea afecțiunilor congenitale și dobândite, traumatice și netraumatice, ale aparatului locomotor. Între ortopedie și traumatologie, cele două componente ale disciplinei, există o anumită diferență. Aparatul locomotor al corpului uman, constituit din 206 oase, 310 articulaţii, 439 de muşchi, tendoane, nervi periferici, vase sanguine magistrale şi periferice, cu un specific anatomic şi funcţional, este afectat de diverse patologii, cu particularităţi de manifestare şi evoluţii diferite. Termenul ortopedie a fost propus de renumitul savant şi chirurg francez Nicolas Andry (1658 – 1747). „Ortopedie” este constituit din două cuvinte din greaca veche: orthos – drept, corect; paideia – educarea copiilor, instruire (ulterior, a fost înţeles cu sensul latinesc al cuvântului pedes – picioare). Termenul traumatologie îşi are provenienţa tot de la două cuvinte greceşti: trauma – rană, leziune, şi logos – ştiinţă. Din aceste considerente, traumatologia este ştiinţa despre leziunile corpului uman. Leziuni pot avea toate organele și regiunile anatomice ale corpului uman şi toate s-ar cuveni să fie studiate de traumatologie, după cum se practică în unele ţări ale lumii (SUA, Canada etc.). În multe state europene, printre care și România, traumatologii se ocupă doar de leziunile aparatului locomotor, iar de leziunile altor organe sau regiuni anatomice se ocupă alți medici specialiști (de exemplu, traumatismele craniocerebrale le revin specialiştilor în neurologie şi neurochirurgie).

19 septembrie 2019

Restricţii de circulaţie cu ocazia Serbărilor Toamnei

Cu ocazia desfăşurării ediţiei a XII-a a Serbărilor Toamnei, eveniment care va avea loc în zona Parcului Trandafirilor (zona notariatelor), circulaţia rutieră va fi închisă de vineri, 20 septembrie, ora 17.30 până luni, 23 septembrie, ora 7.00,  pe pe următoarele tronsoane:
- Bulevardul Carol I - tronsonul cuprins între intersecţia cu strada Sg. Maj. Erou Grigore Nicolae şi intersecţia cu strada Goleşti;
- Strada Henri Coandă;
- Strada Mărăşeşti.
Totodată, pe strada 1 Decembrie 1918 se va circula pe două sensuri, până la intersecţia cu strada Dreptăţii, stradă care va avea de asemenea dublu sens (tronsonul rămas între strada Dreptăţii şi Bd. Carol I fiind închis).


Din acelaşi motiv, staţia de taxi din faţa BancPost nu va mai fi utilizată temporar, staţia de maxi-taxi Băneşti - Câmpina - Poiana Câmpina - Gară va fi mutată în faţa Colegiului Naţional "Nicolae Grigorescu" (Sala de Sport), iar staţia Gară - Poiana Câmpina - Câmpina - Băneşti va fi mutată în faţa Parcului Milia, unde există deja staţie.

18 septembrie 2019

A încetat din viaţă fostul primar al Câmpinei, Romulus Remus Micu!

Astăzi, 18 septembrie, a încetat din viaţă la vârsta de 86 de ani, după o grea şi lungă suferinţă, Romulus Remus Micu, fost primar al municipiului Câmpina între anii 1996 – 2000.
Romulus Remus Micu a fost ani la rând director al Întreprinderii de Exploatare Forestieră, iar după mandatul de primar a fost consilier local între anii 2000-2004.
În anul 2011 acestuia i-a fost decernat titlul de Cetăţean de Onoare al municipiului Câmpina. Demn de reţinut rămâne faptul că fostul primar avea, când a intrat în conducerea Primăriei, o indemnizaţie de 475.000 lei, iar în perioada mandatului său a realizat lucrări de peste 10 miliarde lei – dar, atenţie – fără a cheltui niciun leu de la bugetul local, ci doar prin sponsorizări. 
Între proiectele sale de dezvoltare tehnico-edilitară a oraşului se numără demersurile pentru începerea construirii Şcolii Centrale, a sălii de sport de la Colegiul „Nicolae Grigorescu”, dar şi înfiinţarea unei cantine sociale sau a unui nou cimitir în cartierul Câmpiniţa. De asemenea, în timpul mandatului său, Romulus Remus Micu a făcut eforturi pentru înfiinţarea secţiei de limbă engleză a Bibliotecii Municipale, pentru preluarea Castelului „Julia Hasdeu” de către Consiliul Local, dar şi pentru ca municipiul Câmpina să devină un centru universitar (obiectiv abandonat mai apoi de autorităţi).
În memoria celui care azi a plecat dintre noi şi care şi-a făcut cu asupra de măsură datoria faţă de comunitate, reluăm un articol semnat de Florin Frăţilă şi publicat la rubrica „Cuvântul care înţeapă” în anul 2010.
Dumnezeu să-l odihnească!



Despre un om şi puţinul rămas

Scriu azi aceste rânduri înduplecat doar de obligaţia faţă de cei mulţi care mă aşteaptă în fiecare săptămână şi pentru care o parte din sufletul meu se consumă cu fiecare cuvânt aşternut pe hârtie. 
Nu am deloc chef să vorbesc despre nesimţiţii care au învăţat să se creadă buricul pământului pentru că au o funcţie ori pentru că şi-au umflat buzunarele cu bani nemunciţi. Cred că lehamitea astea mi se trage şi de la vestea că unul dintre puţinii oameni pe care i-am respectat vreodată în administraţia locală are, din păcate, o gravă problemă de sănătate. Un om drept, pe care l-am cunoscut în perioada romantică a democraţiei postrevoluţionare (1996-2000), atunci când indiferent de culoarea politică, aleşii se aşezau în locurile lor recomandaţi doar de educaţie şi de valoarea recunoscută de societate, bineînţeles, cu mici excepţii. Acele vremuri au apus de mult, iar noi am ajuns să trăim în timpul slugoilor a căror conştiinţă se vinde la tarabă. Într-o zi, poate am să fac inventarul acestora, însă acum mă voi apleca spre cel care a rămas în percepţia publică drept cel mai bun primar al Câmpinei (şi asta nu o spun doar eu, ci mulţi dintre cei care l-au cunoscut), Romul Remus Micu, căci el este principalul motiv al tristeţii care mă încearcă în aceste zile. 
Aş vrea să vă pot spune în amănunt ce se întâmplă, dar i-am promis acestui om că nu o voi face şi trebuie să îmi respect cuvântul dat. Am să subliniez doar că domnul R.R. Micu a fost, poate, singurul primar postdecembrist care nu s-a plecat în faţa nimănui, respectându-se astfel pe sine şi pe cei care l-au ales. Nu ştiu cât asfalt a turnat şi câte borduri a aranjat pe străzile oraşului, însă ştiu că nu a fost sluga nimănui şi, cel puţin pentru mine, asta înseamnă foarte mult.
Domnul R.R. Micu este un om extrem de decent, care în ultimii ani a suferit cumplit în urma pierderii soţiei, sufletul său pereche. Astăzi, suferinţa sufletului s-a dublat cu o alta, a trupului. L-am căutat din dorinţa de a-l încuraja şi pentru a-i oferi sprijinul. Mi-a răspuns puţin surprins, dar cu demnitate, că nu vrea să facă din suferinţa lui o povară pentru alţii. I-am spus că o fac din suflet pentru un OM de valoare. A tăcut preţ de câteva secunde şi apoi, uşor înlăcrimat, mi-a mulţumit. Atunci am înţeles că, poate din puţinul rămas înaintea-i, acest OM mai are puterea recunoştinţei. Câţi dintre noi ar fi capabili de aşa ceva? 
Poate că ar mai fi important de ştiut că domnului R.R. Micu i-au trecut prin mână, în calitate de primar, zeci de miliarde din bugetul oraşului şi cu toate astea, a plecat de la Primărie cu aceeaşi avere cu care venise. O fi ăsta vreun merit? 

7.12.2010
Florin FRĂŢILĂ

17 septembrie 2019

EVENIMENT EDITORIAL LA CÂMPINA: „Democraţia sub asediu”

Despre degradarea sistemului politic şi încălcarea standardelor democraţiei într-un nou volum ce urmează a fi lansat la Câmpina de Armand Goşu, profesor universitar şi expert în spaţiul ex-sovietic

„Ideea acestei cărți a apărut în seara zilei de 10 august 2018, la demonstrația diasporei din Piața Victoriei”


Născut la Câmpina, unde a urmat școala generală și liceul, Armand Goșu a absolvit ca șef de promoție Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria politicii externe a Imperiului rus, susținut la Universitatea din Moscova (1998), și stagii de cercetare post-doctorale în mai multe țări. A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi director de programe la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. 

Cea mai recentă carte pe care şi-a pus semnătura – „Democraţia sub asediu. România în context regional” (Editura Corint, 2019) – este un volum de studii despre nivelul de democrație și mai ales despre derapajele lui înregistrate în țări precum România, Turcia, Ungaria, Rusia sau Republica Moldova, lucrare pe care a coordonat-o împreună cu politologul Alexandru Gussi şi pe care o va lansa şi la Câmpina vineri, 20 septembrie, la ora 18.00, în spaţiul primitor al Librăriei Elstar.

- D-le Armand Goşu, care este geneza acestei cărţi extrem de interesante şi de actuale? Cum v-a venit această idee? 
- Ideea acestei cărți a apărut în seara zilei de 10 august 2018, la demonstrația diasporei din Piața Victoriei. Eram acolo împreună cu Lucian Popescu, redactorul șef al platformei contributors.ro, iar violența cu care au intervenit trupele de jandarmi, diversele provocări, tentative de diversiune, destul de grosolane, de tipul celor din 1990-91, de la începutul tranziției de genul celor operate de Ion Iliescu și generalii lui, ne-au lăsat să înțelegem că eram martorii unui moment semnificativ în evoluția regimului din România. Discuția noastră a continuat cu identificarea unor posibile evoluții ale regimului politic. Au am spus că regimul de la București se inspiră de la Ankara și Budapesta. Colegul meu insista că ar exista și o componentă estică, și aducea în discuție Moscova lui Putin și deriva autoritară de la Chișinău, a lui Plahotniuc. Am căzut amândoi de acord că s-a scris puțin despre acest subiect în limba română, astfel încât aproximările comentatorilor și ziariștilor se datorează absenței unor informații despre derapajele anti-democratice din ultimul deceniu și jumătate. Concluzia discuției, la 22.30, când a trebuit să ne retragem din piață, pentru că jandarmii începuseră să gazeze pur și simplu toată zona, a fost că trebuie să pregătim un dosar pentru contributors.ro în care să explicăm prin ce se caracterizează fiecare dintre aceste modele. Am identificat mai mulți colegi care au publicat aici, pentru că era vital important ca articolele să nu fie tehnice, ci unele bine scrise, care să poată fi citite, de un public care are o cultură generală medie. Primul grupaj a apucat să apără pe platorma contributors.ro. 
Întâmplarea a făcut să iau prânzul în oraș cu Ana Antonescu, redactorul șef de la Corint, pentru a discuta un alt proiect editorial. A venit vorbe și despre seria de articole pe tema regimurilor autoritare, iar doamna Antonescu m-a întrebat dacă pornind de la acele articole aș putea pregăti în câteva luni un volum de studii, pentru că publicul e interesat de temă. Condiția a fost să avem un articol solid despre România și să scriem cartea în şase săptămâni, ca s-o poată scoate la târgul din noiembrie. 
Am apelat la colegul meu de departament, Alexandru Gussi, poate cel mai fin analist al realităților politice din România, cu un doctorat strălucit la Paris, însă prea puțin prezent în spațiul public din cauza unei timidități excesive, și de vreme ce el a promis că va fi gata în câteva săptămâni, am anunțat editura să pregătească contractul. 

Armand Goşu
- Cât de greu a fost să strângeţi contribuţii atât de diverse (despre Turcia, Ungaria, Moldova, Rusia) şi totodată atât de incitante? Și de ce lipsesc analize importante despre Polonia, de pildă, Ucraina?
- Nu e deloc simplu, pentru că nu ai un corp de experți în România, care să-ți acopere competent aceste subiecte. Și nu puteam scoate cartea cu analiști improvizați. Era preferabil să recomandăm ceva pentru a fi tradus în limba română. Deci, aveam nevoie de autori care știu limba maghiară, ca să scrie despre Ungaria, știu bine Rusia și limba rusă, pentru a scrie despre regimul Putin, știu turcă pentru Erdogan. Competența a fost primul și cel mai important criteriu. Nu doream să construim un volum cu expertiză improvizată. Mai bine renunțam la proiect. Dacă vă uitați pe lista autorilor o să vedeți că Dragoș Mateescu este profesor la Izmir, în Turcia, că Stefano Bottoni, colegul nostru italian, este cercetător la Budapesta, unde pregătește o carte despre Viktor Orban, că Igor Munteanu, fostul ambasador al Moldovei la Washigton, este astăzi deputat la Chișinău. Fiecare dintre autori are competențe neîndoielnice pe domeniul lui. Mihai Maci și Octavian Manea au venit cu perspective interesante, unul dinspre literatura franceză de specialitate, altul dinspre cea anglo-saxonă, rotunjind în chip fericit volumul. La rândul meu, am scris un studiu mai amplu, în care mă concentrez pe anii 1990 în Rusia, încercând să ofer un răspuns la întrebările dacă democrația a avut vreo șansă reală în această țară și care sunt rădăcinile regimului autoritar electoral al lui Putin. Predând de mulți ani viața politică din Rusia, la Universitatea București, o parte a acestui studiu constituie o parte din cursul meu. 
Un capitol despre Polonia lipsește pentru că n-am identificat un autor cu un background de științe politice sau istorie recentă care cunoască bine Polonia și realitățile de acolo și să se alăture colectivului. În cazul Ucrainei, regimul politic de acolo nu se poate numi autoritar, deci nu avea ce să caute în volum, din perspectiva ultimelor evoluții. 
- Care este firul care străbate toate aceste intervenţii?
- Este dat de titlul volumului, Democrația sub asediu. Fiecare articol reușește într-o măsură mai mică sau mai mare să explice cum, de ce, când s-a produs această degradare a sistemului politic din fiecare țară, care s-a tradus prin încălcarea standardelor democrației reprezentative și liberale. 
- Cum vedeţi rolul Americii în acest context regional atât de tulbure? Recent se remarcă o apropiere şi mai strânsa între SUA şi Polonia, totuşi un stat puternic, dar cu mari probleme în ceea ce priveşte funcţionarea democraţiei. Cine ar fi crezut, acum zece ani, că Polonia sau Ungaria vor ajunge la aceste derive? 
- Rolul de paznic al democrației este jucat mai ales de Bruxelles și de instituțiile Uniunii Europene. SUA sunt dedicate competiției economice cu China și problemelor de securitate. Mai mult, administrația Trump e chiar fericită cu Viktor Orban la Budapesta, respectarea standardelor democratice nemaifiind o prioritate pe agenda americană. E o administrație atipică la Washington, schimbările în politica americană – ne plac sau nu – sunt dramatice, și ele modifică radical mediul internațional. Suntem într-o lume multipolară, asemănătoare cu cea dinaintea Primului Război Mondial. Deci, va fi tot mai greu de supraviețuit într-un mediu tot mai toxic, iar pentru asta trebuie mai multă inteligență, suplețe și capacitatea de adaptare.
- Cum credeţi că se diferenţiază, totuşi, România faţă de celelalte ţări analizate în volum? Să recunoaştem că nu se află într-o companie prea selectă. Mai există vreo speranţă de a îndrepta/ repara răul produs după alegerile din 2016? 
- Situația cu democrația e precum prima frază din romanul Ana Karenina: familiile fericite seamănă una cu alta, fiecare familie nefericită, însă, e nefericită în felul ei. Așa și cu democrația. Fiecare regim nedemocratic, e nedemocratic în felul său. Drumul fiecărui regim autoritar analizat în cartea noastră e diferit, chiar dacă au ajuns aproximativ în același loc. De aceea, e mai bine să operăm cu categorii foarte largi și să nu forțăm asemănări sau comparații care simplifică până la exces. Între regimul Dragnea, care încă nu s-a încheiat, deși titularul e în închisoare, și regimurile Orban sau Erdogan sunt diferențe destul de mari, date de specificul vieții politice, de cultura și tradițiile politice. Dar, nici România, nici Ungaria, nici Turcia, și nici Rusia, nu au fost și nu sunt de pildă democrații reprezentative, ci democrații electorale. Turcia și Rusia sunt și mai departe de stadardele democratice, sunt regimurile autoritar electorale. Deci, ca să înțelegem corect aceste cazuri, e bine să le analizăm separat. 
- Cât de importantă credeţi că este ancorarea României în spaţiul Uniunii Europene pentru a frâna de-democratizarea? Putea face mai mult UE în întreaga zonă, altfel decât a făcut?
- UE e un club select, în care fiecare membru trebuie să respecte o anumită etichetă. Atunci când n-o face, riscă să fie lăsat pe dinafară. Deci, până și elita de preda care conduce România nu are interesul ca țara noastră să fie dată afară din UE. Pentru a rămâne în acest club ea știe că trebuie să plătească un preț, astfel că mai face și ceva reforme, nu doar mimează. După 2007 s-a văzut însă, foarte bine, că UE nu are instrumente eficiente pentru a împiedica derapajele statelor membre, și nu e vorba doar despre România. Dar, mai bine citiți studiul profesorului Alexandru Gussi, care deschide volumul, pentru că este prima și cea mai completă analiză despre evoluția regimului politic din România după aderarea la UE. 
- Ştim foarte bine că d-voastră sunteţi expert în spaţiul ex-sovietic şi aţi contribuit la materia volumului cu un studiu despre derivele din Rusia putinistă. Cum comentaţi recentele manifestări din Rusia, care arată totuşi că, în ciuda represiunii, există în continuare segmente din societatea rusă care tânjesc/ aspiră la democraţie şi au curajul să înfrunte aparatul represiv al lui Putin?
- Demonstrațiile din această vară, generate de refuzul autorităților de a înscrie candidații independenți în cursa electorală pentru alegerea consiliului muncipal din Moscova, un organism fără prea multă putere, au potențialul de a transforma regimul din Rusia dintr-unul autoritar electorală într-o veritabilă dictatură. A început să se manifeste în spațiul public o generație nouă, tineri care s-au născut odată odată cu venirea lui Putin la putere, care nu cară în spate un bagaj sovietic și pentru care prioritară este schimbarea regimului și re-democratizarea Rusiei. Deci, cred că această nouă generație care s-a manifestat plenar abia în această vară, ne dă motive de optimism, ne readuce speranța că Rusia ar putea redeveni parte a lumii occidentale. 
Motivul pentru care Putin face acest lucru, nu e greu de ghicit. Are nevoie cu orice preț de liniște în interior pentru a rezolva dosare extrem de complicate, în primul rând să pună capăt războiului cu Ucraina, să negocieze teritorii (Crimeea) și zonă de influență (Donbass). De ce se grăbește? Pentru că se apropie 2024, iar competiția pentru succesiunea lui Putin la nivelul elitei moscovite o să înceapă cât de curând. În acest mare pachet de probleme care se vor rezolvate, o să fie și reglementarea transnistreană. 
Codruţ CONSTANTINESCU

Editorial. BATALIONUL DISCIPLINAR

A început școala. La fel de sinistru ca în fiecare an, și de plină de minciuni și disperări. Cu prezența inoportună a oficialităților politice, și lipsa manualelor și a WC-urilor. Oficialul de la Ministerul Educației Naționale care a propus ca elevii care nu iau nota 5 la examenul de Capacitate să fie repartizați la școala profesională merită o decorație pentru distrugerea unei idei de a cărei aplicare avem foarte mare nevoie. Toți ne plîngem de lipsa de meseriași în toate domeniile: zidari, tîmplari, electricieni, tapițeri, instalatori etc. 1001 de meserii. Și, după ce d-na Andronescu a desființat învățămîntul profesional şi toată lumea se chinuie acum, din greu, să-l repună pe roate, vine acest nene și ne propune o viziune de batalion disciplinar, adică școala profesională este pentru proști, îi trimitem acolo doar pe cei incapabili. E limpede pentru oricine că exact invers trebuie să fie viziunea: să-i facem pe părinți și pe copii (asta este odinea) să vadă în școala profesională un viitor foarte atractiv. Să înțeleagă că un instalator bun poate cîștiga dublu față de un profesor și nu are a-și bate capul cu lipsa locurilor de muncă în domeniu, pentru o lungă perioadă de aici încolo (nu vor veni roboții chiar așa de repede cum zic unii), va fi o mare cerere pe piață în toate „meseriile” tradiționale. Numai că vine cîte unul din minister, neobișnuit a gîndi cu creierul propriu, și trădează viziunea profund retrogradă în care este conceput programul nostru de învățămînt. Conform căreia numai liceul contează. Orice profesor lucid poate recunoaște că numai aproximativ o treime dintre elevii de liceu (adică îndeobște cei care iau bacul pe bune) sînt potriviți acestui tip de studiu. Scopul învățămîntului nostru ar fi regăsirea locului pentru toți elevii, în funcție de aptitudini. Ușor de zis, greu de făcut, cu asemenea diriguitori. Care nu au citit sau nu au înțeles nimic în domeniu. 


Revoluția în școala noastră va începe atunci cînd: 1. Nu se vor mai face meditații, dublînd inutil programa, deci munca elevului. 2. Se va renunța la incriminarea repetenției, la socotirea repetentului ca un rebut al profesorului (mereu incriminat pentru asta) sau al sistemului. Dimpotrivă, repetenția este modalitatea de a regla capacitatea elevului cu cantitatea minimă de informații pe care nu toți o pot acumula în același ritm. Lucruri simple. Dar care cer răsturnări mentale. Obsesia cifrelor de promovabilitate ține de epoca „cincinalului înainte de termen”. Sigur că ceea ce scriu eu aici are implicații grave asupra obezului nostru învățămînt superior: s-ar pierde enorm de multe norme. Ca și la liceu, de altfel. Sigur, oficialii școlii românești au cu totul alte griji. Un domn ministru interimar declară senin că nu există analfabetism funcțional, că este o exagerare. V-ar plăcea un doctor care, în loc să vă prescrie tratamentul adecvat, v-ar spune că nu există boala aia în nomenclator? Din păcate, nu vorbim numai de analfabetism funcțional, ci chiar de analfabetism pur și simplu.Tot mai accentuat, din cauza nepăsării. Știu cel puțin două cărți foarte interesante apărute în ultimele luni – autorii fiind mari personalități ale culturii noastre -  care tratează cu maximă seriozitate și profunzime problema educației. Credeți că vreuna dintre ele va fi măcar citită de vreun oficial al ministerului? Cu siguranță, nu. 
Mă întorc la chestiunea școlilor profesionale. Într-o țară care nu are un proiect de viitor, ele nu se pot dezvolta convergent, ci doar ca inițiative izolate. Într-o țară în care lipsesc datele statistice credibile, știe cineva de cîți fierari betoniști sau strungari, sau instalatori cablu Tv vom avea nevoie peste 10 ani? Numai așa se poate construi un sistem de învățămînt coerent și adaptat realităților. Cu viziunea de Moș Teacă, după care școala profesională este un fel de batalion disciplinar nu vom avea în veci o pregătire de vîrf. Un sistem de burse și alte avantaje ar stimula și el astfel de școli. Cu șefi însă ei înșiși sub-școliți și sub-educați, școala românească nu are nicio șansă. Prin anii 70, marele profesor Romul Munteanu spunea într-o ședință de partid, în aplauzele întregii asistențe, că la noi miniștrii învățămîntului sunt schimbați ca izmenele (sic!). Atunci ca și acum… Pe de altă parte, dacă partea de învățare este grav carentă (nu vă luați, o spun mereu, după cele cîteva licee de elită și rezultate la Olimpiade, nivelul mediu este cel care contează. Rezultatele excepționale sunt meritul unor copii deosebit de înzestrați și al unor profesori dedicați profesiei) cea de educație este cvasi- absentă. O discuție de purtat aparte. De ce oare începuturile școlii sînt de la an la an mai triste?
Christian CRĂCIUN

A apărut ediţia anastatică a „Monografiei oraşului Câmpina” semnată de Stoica Teodorescu

Zilele trecute a revăzut lumina tiparului, sub formă de ediţie anastatică, după 95 de ani de la prima sa editare, unul dintre cele mai importante documente referitoare la istoria locului în care trăim – „Monografia oraşului Câmpina”, semnată de profesorul Stoica Teodorescu şi apărută în anul 1924 la Tipografia „Gutenberg” Mihail S. Gheorghiu din Câmpina. 
Iniţiativa reeditării acestui document inestimabil aparţine Comisiei de cultură a Consiliului Local şi a avut drept principale argumente protejarea volumului original, rămas într-un singur exemplar la Biblioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati”, promovarea în rândul generaţiei tinere a unei lucrări istoriografice de excepţie şi, nu în ultimul rând, punerea în valoare a culturii scrise, parte importantă a patrimoniului cultural câmpinean. 
Ediţia anastatică a monografiei lui Stoica Teodorescu a fost realizată din fonduri publice într-un tiraj de 250 de exemplare, în condiţii grafice foarte bune şi nu va fi folosită în scop comercial. Ea va fi oferită în mod gratuit bibliotecilor şcolare, Bibliotecii Municipale, Bibliotecii Judeţene şi, bineînţeles, celor interesaţi, în limita tirajului existent. 


„Reeditarea monografiei oraşului Câmpina, semnată de Stoica Teodorescu, este un proiect la care am ţinut foarte mult, în ciuda complexităţii sale, în contexul protejării şi promovării documentelor memorialistice şi a culturii scrise în general. El face parte din seria de proiecte ce întregeşte colecţia «Câmpina, patrimoniu cultural», sub egida căruia am editat, în ultimii ani, la iniţiativa Comisiei de cultură şi cu sprijinul Consiliului Local, lucrări valoroase semnate de autori câmpineni precum: Ion T. Şovăială, Gherasim Rusu Togan, Constantin Trandafir, Alin Ciupală, Codruţ Constantinescu, Cerasela Marin, Gheorghe Modoianu, Marius Zaharia. 
După mai multe discuţii în grupul de lucru al acestui proiect, grup format din membrii Comisie de cultură, scriitori şi istorici consacraţi, am ales să reedităm lucrarea monografică a lui Stoica Teodorescu sub forma anastatică, pentru a păstra autenticitatea documentului, cu toate anexele sale. 
În prezent, suntem în discuţii avansate pentru editarea, separat de această ediţie anastatică, a unei broşuri care poate ţine loc de postfaţă a Monografiei, în fapt un cuvânt adresat cititorilor care pune în valoare munca titanică a autorului şi întregeşte demersul reeditării lucrării. Personal, sunt foarte mulţumit de faptul că am reuşit, alături de colegii mei din Comisia de cultură şi de cei din grupul de lucru, să ducem la bun sfârşit acest proiect. Le mulţumesc tuturor celor implicaţi şi, bineînţeles, colegilor din Consiliul Local, care au aprobat subvenţionarea acestei lucrări şi nu în ultimul rând celor de la Biblioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati” şi Casa de Cultură „Geo Bogza”, prin intermediul cărora s-a derulat acest proiect” – a declarat Florin Frăţilă, preşedintele Comisiei de cultură a Consiliului Local.
Prima parte a Cuvântului către cititori, întocmit de Mădălin Focşa, a fost deja publicată în ediţia tipărită de astăzi a ziarului nostru, sub titlul „Stoica Teodorescu și prima istorie a Câmpinei”, urmând ca odată cu publicarea celei de-a doua părţi, marţi, 24 septembrie, studiul să fie disponibil şi în ediţia online, pentru lecturarea sa integrală.

„Poate că înainte să încheie socotelile cu viaţa, Iliescu va avea curajul să spună adevărul despre lovitura de stat din decembrie 89”

- declară Iosif Mihăilescu, fost preşedinte al CNS Cartel Alfa, filiala Prahova -

Continuăm în ediţia de astăzi cu partea a doua a interviului acordat gazetei noastre de Iosif Mihăilescu, fost preşedinte al CNS Cartel Alfa, filiala Prahova, în care acesta povesteşte câteva secvenţe interesante legate de evenimentele din decembrie 1989 petrecute la Câmpina, atunci când s-a implicat activ în organizarea noilor structuri democratice la nivelul Uzinei Neptun, acolo unde era angajat, dar şi la nivelul oraşului. 
Vă reamintim că în prima parte a interviului, publicată în ediţia din data de 27 august, fostul lider de sindicat a povestit cu lux de amănunte aspecte importante din activitatea Securităţii comuniste ca poliţie politică la Câmpina şi a arătat dimensiunea structurii informatorilor Securităţii angajaţi la Uzina Neptun, declarând între altele: „În decembrie 89, am văzut cu ochii mei lista scurtă a informatorilor Securităţii angajaţi la Neptun” sau „După 90 am avut curiozitatea să-mi citesc dosarul de la Securitate şi am găsit acolo multe poveşti turnate de cunoscuţii mei, printre care şi un bun prieten”.
Mărturiile lui Iosif Mihăilescu au născut vii polemici, pro şi contra, în mediul online şi nu numai, unii afirmând la adresa fostului lider sindical că ar fi un mincinos notoriu, că tot ceea ce spune ar fi o invenţie, ba chiar că ar fi fost el însuşi informator al Securităţii, în timp ce alţii îi susţin afirmaţiile. Dovada faptului că ceea ce afirmă Iosif Mihăilescu este în bună parte adevărat am făcut-o în ediţia din 3 septembrie a gazetei noastre, atunci când am publicat un amplu material ce demonstrează activitatea Securităţii ca poliţie politică la Câmpina.
Legat de faptul că fostul lider sindical ar fi colaborat cu Securitatea, publicăm în ediţia de azi documentul prin care CNSAS infirmă această ipoteză.


- Decembrie 1989 avea să vă găsească în pragul maturităţii, un om cu destulă experienţă de viaţă, trecut prin multe şi dispus la a înfrunta sistemul care îl hărţuia de ani buni. Cum a fost în zilele acelea? 
- Aveam 40 de ani şi pot să spun că eram destul de matur astfel încât să înţeleg ce se întâmplă. Cu ceva timp înainte de începerea evenimentelor de la Timişoara îmi făceam planuri, alături de un prieten, să fugim din ţară prin Ungaria. Mulţi încercau să părăsească România pe la Dunăre; am cochetat şi noi cu această idee, dar era prea periculos şi am renunţat. Eram hotărâţi să fugim în Vest, dar n-am mai apucat. Cu o zi înainte de 22 decembrie ne-am întâlnit la mine acasă şi am hotărât să ieşim în piaţa din Câmpina să manifestăm împotriva regimului şi a lui Ceauşescu. Găsiserăm o formă inedită de protest şi anume să folosim prima pagină a ziarelor „Scânteia”, „România Liberă” şi „Sportul” şi să scriem JOS COMUNISMUL pe poza dictatorului. Toate ziarele aveau zilnic pe prima pagină poze cu familia Ceauşescu. În piaţă era lume multă şi gândeam noi că aşa am putea să îi determinăm pe câmpineni să le urmeze exemplul celor din Timişoara şi Bucureşti. Noroc cu un amic, ofiţer în armată, care ne-a anunţat că Miliţia şi Securitatea aveau ordin să tragă în agitatorii ce destabilizează ordinea publică. Amicul ştia acest consemn de la socrul său, care era miliţian. Am renunţat să facem zaveră în piaţă şi bine am făcut, că cine ştie ce putea să iasă. În tot timpul ăsta ascultam Europa Liberă şi, bineînţeles, mesajele transmise la TV, unde Ceauşescu vorbea de huligani, agenturi străine şi subminarea statului. Sincer, nu credeam că se prăbuşeste sistemul, mai ales şi pentru faptul că, în prostia lui, Ceauşescu avea dreptate când vorbea de implicarea agenturilor străine în revolta de la Timişoara. Aici fac o paranteză şi vă spun că nea Nicu n-ar fi picat dacă nu făcea marea greşeală să spună că vrea să facă un soi de bancă mondială şi să împrumute el ţările în curs de dezvoltare. Evident că marea finanţă evreiască, ce controlează tot în lumea asta, a reacţionat şi a făcut în aşa fel încât să îl termine. Realitatea este că totul se învârte în jurul resurselor minerale şi a banilor. Ceauşescu devenise periculos pentru că îşi plătise datoriile externe şi România avea resurse să trăiască din comerţul exterior, cel cu ţările arabe. A plătit cu viaţa pentru asta.
- Să nu uităm de cele rele făcute de Ceauşescu şi mai ales de preţul plătit de populaţie pentru plata datoriilor externe. 
- Sigur că a făcut multe rele. Doar am vorbit [în prima parte a interviului, publicată în data de 27 august 2019 – n.r.] de Securitate şi ororile ei. Am vrut doar să spun unde a greşit Ceauşescu în context internaţional şi de unde i s-a tras. În 22 decembrie s-a întâmplat ceea ce ştim cu toţii şi începuse efervescenţa prin uzină cu gărzile patriotice ce primeau puşcoace şi se organizau să apere nu se ştie ce. Când am ajuns la cantină tocmai se anunţa la radio şi TV că trădătorul Milea s-a sinucis şi atunci am înţeles că situaţia e gravă. Ulterior, am aflat de fuga dictatorului şi atunci am ieşit cu toţii afară, în curtea uzinei, chiar dacă două personaje, şefi de secţii, unul dintre ei cunoscut şi azi în viaţa publică, înjurau muncitorii de mama focului şi voiau să îi ţină cu forţa la locul de muncă. Oamenii, destul de speriaţi, dădeau să se întoarcă, dar până la urmă au ieşit cu valul, fără să mai ţină cont de cei doi satrapi, comunişti sadea, nişte jigodii în esenţa lor. În curte, muncitorii au început să vocifereze şi să strige contra regimului, unii chiar să înjure conducerea uzinei şi pe cei doi care s-au opus ieşirii lor în curte. Altul a scos un televizor pe geamul căminului de nefamilişti situat la poarta uzinei şi ne îndemna să-l ascultăm pe KGB-istul Militaru, unealta lui Iliescu, general de armată. N-am stat prea mult în curte pentru că am plecat la Casa Tineretului, unde se strângea poporul răzvrătit. 
- Sunt multe poveşti, cu versiuni diferite, legate de momentul acela petrecut la Casa Tineretului. D-voastră ce vă mai amintiţi?
- Acolo am găsit multă lume, inclusiv pe unul care filma de zor şi îi spunea altuia că filmarea respectivă îi foloseşte în orice situaţie, fie că pică regimul şi le arată noilor conducători revolta populară, fie că nu pică şi duce filmul la Securitate, să îi identifice pe agitatori. Evident că un astfel de om era informator! Cam ăştia erau unii dintre cei aflaţi în momentul acela la Casa Tineretului. Printre altele, am participat acolo şi la negocierile grupului care a întocmit lista primului FSN pe oraş. Cel care s-a ocupat a fost căpitanul Cercel, el a întocmit acea listă. Am citit în interviul pe care vi l-a acordat [publicat în ediţia din 6 august 2019 – n.r.] că nu recunoaşte acest lucru. Hai să fim serioşi! El a făcut prima listă a FSN-ului. Am fost şi eu trecut pe lista aceea scrisă la pupitrul din sala mică de şedinte a Casei Tineretului. După aceea ei au plecat la Primărie, să îi dea jos pe de la partid, iar eu am rămas să apăr clădirea împreună cu Văleanu, Niţă, Marcel Popescu şi alţii. Seara m-am întors la uzină şi am organizat paza de noapte, o chestiune extrem de riscantă în haosul acela. Se zvoneau tot soiul de chestii legate de terorişti şi nu mai ştiam în cine să avem încredere. Gărzile patriotice aveau arme şi nu prea erau instruite cum să le folosească. Era un real pericol să mergi în inspecţie la posturile de pază. Nu aveam stabilit niciun cod şi oamenii erau speriaţi de zvonurile false. La un moment dat am auzit focuri sacadate de mitralieră venind dinspre secţia SDV. Cei aflaţi în postul de acolo s-au speriat de lovitura de ciocan de la forjă şi au descărcat un încărcător în direcţia respectivă. O nebunie! Din fericire nu s-a întâmplat nimic grav.
- FSN-ul a fost rezultatul unor aranjamente sau o emanaţie spontană a gloatei pestriţe?
- Şi una şi alta. Nu prea cred în coincidenţe şi au fost prea multe. Tocmai de aceea, în 23 decembrie, am vrut să plec la Bucureşti împreună cu un grup de colegi. Cu arme şi maşini. Noroc că ne-a oprit directorul comercial Marinescu, că altfel puteam să avem soarta celor trimişi la Otopeni. Între timp s-a ales şi FSN-ul pe uzină şi, dintre toţi, a fost pus să conducă Eugen Bucur. Atunci a fost o chestie grozavă, pentru că la Primărie, prin nu ştiu ce împrejurare, a fost ales Victor Bercăroiu, fostul viceprimar comunist, să conducă FSN-ul pe oraş şi noi, de la Neptun, am respins categoric această variantă. Am citit în gazeta dvs. că Bercăroiu recunoaşte acest lucru. Bucur n-a avut curajul să meargă la judeţ şi să reclame această situaţie, aşa că am fost noi, iar Bercăroiu a fost schimbat cu Pelceag. După el, a urmat Hănciulescu, un om socotit disident la vremea aceea pentru că a avut curajul să se opună - în sensul de a se exprima explicit - realegerii lui Ceauşescu la ultimul Congres, înainte de 1989. FSN-urile au avut, în mare parte, rolul de a readuce la putere fostele structuri comuniste. Activiştii PCR, sub toate formele lor, au rămas în noile structuri democratice şi au intrat în politică. Azi îi găseşti în toate partidele, de la stânga, la dreapta.

Iosif Mihăilescu astăzi, la vârsta de 70 de ani
- Să fi fost Iliescu atât de abil în a pune în aplicare un plan naţional de restaurare a comunismului?
- Scenariul ăsta a fost bine pus la punct de Iliescu, cu mult timp înainte de revoltele de la Timişoara. Bătrânul edec ştia ce avea să se întâmple şi a organizat o lovitură de stat, cu sprijin de afară, alături de facţiuni militare (gen. Militaru) şi securiste (Virgil Măgureanu). Puţini îşi amintesc azi de interviul lui Radu Nicolae din mai 1990  în care acesta explică foarte clar toată conspiraţia, inclusiv executarea lui Ceauşescu. Caseta cu acest interviu bombă a fost proiectată în Piaţa Universităţii cu trei zile înainte de primele alegeri libere. Am avut şi eu înregistrarea, dar nu mai ştiu la cine a ajuns. Oricum, a fost şi publicat, integral, în „Expres Magazin”, un ziar de mare tiraj în timpul acela. La nivel  înalt, treaba a fost pusă la cale de ruşi şi americani. Este de notorietate întâlnirea dintre Gorbaciov şi Bush, la acea vreme, care au pus la cale destrămarea blocului comunist, punct cu punct. România trebuia destabilizată, conform acelui plan, care viza inclusiv cedarea Transilvaniei. Norocul nostru, dacă se poate spune aşa, a fost că o bună parte din armată şi chiar din Securitate s-a opus acestui plan diabolic. Unul dintre cei care s-au opus a fost generalul de armată Guşă, care dincolo de rolul nefast de la Timişoara, are marele merit de a fi refuzat intrarea ruşilor în ţară şi a dat peste cap planul lui Iliescu. Căutaţi în arhive momentul când Guşă a refuzat să vorbească la telefon cu ministrul apărării rus. Ce a păţit Guşă după aceea? A murit subit, măcinat de un cancer la oase. Sunt multe de spus în povestea asta. Mărturisesc că am citit foarte mult pe această temă şi sunt convins că în ’89 a fost lovitură de stat. Poate că înainte să încheie socotelile cu viaţa, Iliescu va avea curajul să spună tot adevărul despre lovitura de stat din decembrie 1989. Tot acest scenariu a fost clădit pe ideea restauraţiei comuniste. Ei au primit ordin să-l distrugă pe Ceauşescu şi să ocupe toate structurile statului. La nivel central aşa s-a întâmplat şi ulterior şi la nivel local. În decembrie ’89, revoltele de stradă au fost ticsite de informatori ai Securităţii. Emulaţia momentului a adus în stradă sute de mii de oameni obişnuiţi care au fost manipulaţi de cei aflaţi în spatele cortinei. Vă amintiţi câte dezinformări au curs zile întregi şi câţi oameni nevinovaţi au trecut prin acest purgatoriu? Vă amintiţi cum au fost primite partidele istorice şi câte mizerii au înghiţit cei care au stat ani de zile prin puşcăriile comuniste? Vă amintiţi cu ce procent a câştigat Iliescu primele alegeri libere în 1990? Cum a fost posibil ca după 50 de ani de comunism să câştige alegerile un comunist notoriu şi camarila lui? Simplu! Totul a fost o manipulare ordinară pusă la cale de oamenii vechilor structuri care aveau tot interesul să susţină restauraţia comunistă. De ce? Pentru că Iliescu îşi dorea puterea şi structurile urmăreau să pună mâna pe ţară şi să se umple de bani. Până ne-am trezit noi, au început să ne căsăpească cu minerii şi trupele speciale, după care au furat şi distrus tot ce se putea: industrie, agricultură, turism, comerţ, absolut tot. După ’89, România a fost condusă de nişte derbedei care au ascultat ordinele primite de la vechea şi noua Securitate, dar şi din afara ţării, pentru te miri ce privilegii, fără să le pese de ţară. Poate cineva se întreabă unde au fost oamenii de bună credinţă în tot acest timp!? Ei bine au existat şi există, dar laşitatea la români e mare. Se mulţumesc cu puţin şi le e teamă să nu îi supere pe şefi. Aşa că nu e cazul să ne mai întrebăm de ce am ajuns aici.  
- Vorbiţi în continuare despre fosta Securitate, informatori şi influenţa acestora în evenimentele din decembrie 1989. Sunteţi convins că structura securistă a avut un rol important în ceea ce dvs. afirmaţi că a fost lovitura de stat din 89?
- Sunt absolut convins că fără sprijinul unei anumite părţi din Securitate, Iliescu şi camarila lui n-ar fi reuşit să dea jos regimul Ceauşescu şi să-l execute pe dictator. În decembrie 1989, ştiu sigur că ofiţerii de securitate au trimis în stradă toţi informatorii şi agitatorii avuţi la dispoziţie. Îmi amintesc că în zilele fierbinţi din perioada 18 – 23 decembrie 1989 au început să dispară câţiva „amici” din grupul nostru de prieteni. Ne întâlneam la mine în casă să discutăm tot ceea ce se întâmplă, să ascultăm Europa Liberă şi „amicii” n-au mai venit la întâlnire ca de fiecare dată. Aveam să aflu mai târziu că au fost trimişi cu „treburi” prin cercuri mai importante. Noi nu mai prezentam prea mare interes. În ceea ce priveşte subiectul în sine, răspunsul este că nu-mi place să vorbesc despre aceste lucruri, dar aş vrea ca lumea să înţeleagă faptul că poliţia politică în România, şi mai ales nenorociţii de turnători, au distrus multe vieţi şi au sădit răul în societate, un rău care continuă şi azi, bine păstrat în mentalităţile multora. 


Am văzut că după publicarea primei a părţi a interviului s-au găsit destui care să mă ponegrească. Îi supără adevărul şi asta spune tot despre aceşti indivizi. Şi ca să nu fie discuţii şi detractorii mei să nu doarmă liniştiţi, vă rog să publicaţi acest document în care CNSAS scrie negru pe alb că nu am colaborat cu Securitatea. Asta aşa, pentru oamenii de bună credinţă care citesc ce spun eu aici şi pentru cei care mă cunosc. (F.F.)

De la Serbările Câmpinei la Serbările Toamnei, 12 ani de festival

Câmpina sărbătoreşte la sfârşitul acestei săptămâni, mai exact în zilele de 21 şi 22 septembrie, a XII-a ediție a Festivalului "Serbările Toamnei", care se va desfăşura, ca şi anul trecut, în zona Notariatelor, la intersecția Bulevardului Carol I cu strada 1 Decembrie 1918 şi care va fi încheiat, cum altfel, cu un foc de artificii. 
Programul evenimentului organizat de Primărie, Consiliul Local și Casa Tineretului va începe sâmbătă la ora 11.00 cu o paradă a costumelor populare la care vor participa membrii ansamblurilor folclorice prezente anul acesta la cea de-a XXV-a ediție a "Horei prahovene" şi va continua cu premierea elevilor olimpici și a sportivilor care au înregistrat rezultate deosebite în aria lor de activitate.
De la ora 12.30 se va desfăşura "Hora prahoveană", eveniment cu tradiţie la care vor evolua ansambluri populare din judeţul Prahova, între care şi cele două ansambluri locale "Ghiocelul" şi cel al Casei Tineretului, precum şi Ansamblul "Izvoraşul" din Republica Moldova. Începând cu ora 19.00, pe scenă vor urca Angelica Bălașa, Gabriel Dumitru, Cristina Turcu Preda, pentru ca seara să fie încheiată de Gelu Voicu și al său Taraf.
Programul zilei de duminică se deschide la ora 11.00 cu evoluţiile artistice ale unor tineri soliști din Câmpina, între care talentaţii artiști de la Clubul Copiilor şi va continua începând cu ora 19.00 cu spectacolele susţinute de invitaţii acestei ediţii: Lino Golden, What’s Up, Amna şi The Motans. 


Tot duminică, de data aceasta în Parcul Regele Mihai I (fostul parc de la soldat), va avea loc, începând cu ora 18.00, un concert extraordinar susținut de Big Band-ul Jazz Society al Filarmonicii "Paul Constantinescu" din Ploiești. În caz de vreme nefavorabilă, evenimentul se va desfăşura în incinta Casei Tineretului. 
Vă reamintim că prima ediţie a acestui festival s-a desfăşurat în zilele de 20-21 septembrie 2008 şi a purtat iniţial denumirea de "Serbările Câmpinei". Atunci, ca şi acum, au avut loc concerte în aer liber, expoziţii de artă, manifestări folclorice, programe pentru copii şi părinţi, în vreme ce comercianţii îşi expuneau produsele tradiţionale de artizanat şi artă populară. 

Pe urmele prinţului Dimitrie Ştirbey, stăpân al moşiei Câmpina în perioada Belle Époque

Centrul Naţional de Informare şi Promovare Turistică din Câmpina vă invită duminică, 29 septembrie, începând cu ora 13.00, la al 7-lea tur ghidat pietonal lunar, cu tema: "Ultimul mare nobil la Câmpina: PRINŢUL DIMITRIE ŞTIRBEY", o evocare a generosului proprietar al Câmpinei din La Belle Époque. 


Veţi afla informaţii puţin cunoscute despre personalitatea enigmatică a marelui filantrop care a stăpânit moșia Câmpina în timpul domniei lui Carol I, în al cărui serviciu a activat ca diplomat. Veţi vizita, împreună cu ghidul Mădălin Cristian Focşa, locuri legate de memoria sa, atât în centrul orașului cât și la periferie. Turul are inclusă şi o plimbare la Castelul Voila interior și exterior), unde va avea loc și o prezentare ilustrată.
Înscrieri şi detalii puteţi obţine la numărul de telefon 0722.560.566.

Biblioteca Municipală împlineşte 70 de ani de existenţă

Vineri, 27 septembrie, de la ora 11.00, Bibioteca Municipală „Dr. C.I. Istrati” găzduieşte simpozionul „Biblioteca Municipală Câmpina la ceas aniversar: 70 de ani de existenţă”. Manifestarea se va desfăşura după următorul program:
- Evocare: 131 de ani fără Iulia Hasdeu (14 noiembrie 1869 - 29 septembrie 1888). Prezintă dr. Adriana Ungureanu
- Expoziţie de cărţi ale Iuliei Hasdeu
- Cărţi noi la Editura «Rafet»: Maria Dobrescu – Poeme cu Filip; Diana Trandafir – Cele mai bune sunt aşteptările; Raluca Faraon – Flash – itinerar critic prin poezia românească de azi. Prezintă Florin Dochia.
- Premiile «Cititorul anului 2019»; Premiile «Cartea anului 2018». Prezintă: dr. Christian Crăciun; dr. Raluca Faraon; dr. Marian Nencescu.


Dr. C. I. Istrati a venit în Câmpina în anul 1890, construindu-şi o casă pe un teren imens, viitorul parc amenajat tot de el. Bibliotecă Municipală Câmpina poartă numele ilustrului savant deoarece acesta a înfiinţat, în 1906, prima bibliotecă publică din Câmpina, la Şcoala de băieţi nr. 1. Biblioteca avea un fond de carte de 4.200 de volume, provenite din donaţiile proprii, dar şi ale prietenilor, intelectuali ai vremii şi mari personalităţi ale culturii româneşti.